Sentința civilă nr. 3213/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3213/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: C. C. GREFIER: T. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii de angajare a răspunderii formulată de reclamantul
C.I.I. P. E. în calitate de lichidator judiciar al SC SS împotriva pârâtului K. I., în conformitate cu prevederile Legii nr.85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantului, d-na practician în insolvență P. E., lipsind reprezentanții creditorilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, verificându-și din oficiu competența, prin raportare la dispozițiile art. 11 lit. g din Legea nr.85/2006 coroborat cu prevederile art.95 pct.
4 N.C.proc.civ., constată că este competentă teritorial, material și general să soluționeze prezentul litigiu.
În ceea ce privește dispozițiile art. 238 din N.C.proc.civ. ce reglementează durata cercetării procesului, instanța apreciază că nu sunt compatibile cu prevederile Legii nr.85/2006.
Reprezentanta reclamantului arată că nu are cereri în probațiune de formulat, considerând că înscrisurile depuse la dosarul cauzei sunt suficiente în susținerea cererii introductive și solicită acordarea cuvântului pe fondul cererii.
Instanța acordă cuvântul reprezentantei reclamantului asupra fondului cauzei. Reprezentanta reclamantului solicită admiterea cererii de angajare a răspunderii,
întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit. a și d din Legea nr.85/2006, astfel cum a fost formulată și obligarea fostului administrator statutar K. LIVIU la plata pasivului rămas neacoperit în cuantum de 17.359 lei, prin raportare la toate motivele expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra cererii formulate de practicianul în insolvență.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată la data de 5 august 2013 în dosarul cu nr. de mai sus, lichidatorul judiciar C.I.I. P. E., în calitate de reclamant, a solicitat angajarea răspunderii pârâtului K. I., administrator statutar al debitoarei SC SS și obligarea acestuia să suporte pasivul debitoarei în cuantum de 17.359 lei.
În motivarea cererii reclamanta a susținut că pârâtul are calitatea de administrator statutar al debitoarei și că nu și-a îndeplinit obligația de a-i preda documentele financiar- contabile ale acesteia prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 deși a fost notificat atât la domiciliul său, cât și la sediul persoanei juridice.
În plus, reclamantul a arătat că s-a deplasat la domiciliul administratorului statutar și i-a solicitat predarea documentelor contabile, acesta predându-i la data de_ balanțele de verificare încheiate la data de_ ,_ ,_ și o declarație pe proprie răspundere prin intermediul căreia a arătat că după înființarea persoanei juridice a desfășurat activitate doar 4 luni în domeniul construcțiilor după care societatea a fost abandonată.
Reclamantul susține că nu i-au fost predate bilanțurile contabile aferente anilor 2009- 2012, ultima balanță de verificare, registrele, listele, jurnalele, prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 și nici un alt document contabil.
În plus, din ultima balanță de verificare încheiată la data de_ ce i-a fost predată de pârât a rezultat faptul că debitoarea înregistra la acea dată un sold de disponibilități bănești aflată în casierie în cuantum de 20.471 lei, sumă care nu i-a fost predată și cu privire la care pârâtul a arătat că a fost cheltuită în interesul persoanei juridice, fără a se face dovada faptului în care sumele au fost utilizate.
Drept urmare, se apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta prev. de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, bunurile persoanei juridice au fost folosite în interes propriu
sau al altei persoane, aspect care a fost de altfel menționat și în cuprinsul raportului de activitate întocmit în baza art. 59 din Legea nr. 85/2006.
Aceasta în condițiile în care dacă sumele existente în casierie ar fi fost utilizate la acea dată, respectiv în anul 2009, pentru plata datoriilor către bugetul de stat, creditorii bugetari ar fi fost îndestulați și persoana juridică ar fi putut să-și continue activitatea.
Se apreciază, în concret, că există o legătură de cauzalitate între lipsa sumelor din casierie și prejudiciul cauzat creditorilor bugetari, prejudiciu constând în pasivul cu care aceștia au fost înscriși în tabel, pasiv în cuantum de 17.359 lei.
În plus, se apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută și fapta de a nu ține contabilitatea conform legii, întrucât nu au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar toate documentele prev. de art. 28 din Legea nr. 85/2006 și potrivit art. 10 alin.1 din Legea nr. 82/1990, răspunderea pentru organizarea contabilității și conducerea acesteia revine administratorului statutar.
Drept urmare, pârâtului îi este imputată și fapta prev. de art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Se consideră că există premisele săvârșirii faptei ilicite de către pârât, prejudiciul constând în imposibilitatea acoperirii pasivului debitoarei, creanța având caracter cert, lichid și exigibil, rezultând din tabelul creditorilor, iar fapta aparține administratorului statutar, constând în folosirea sumelor de bani aparținând persoanei juridice în interes personal și în fapta omisivă de neținere a contabilității.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu aceasta se consideră că rezultă din atitudinea și faptele săvârșite de către pârât, existând prezumția încercării de ascundere a patrimoniului debitoarei, prin valorificarea acestuia putându-se evita ajungerea persoanei juridice în stare de insolvență iar vinovăția administratorului ar rezulta în mod neechivoc din faptul că acesta nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege.
Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la
dosar.
Analizând cererea de angajare a răspunderii, cu luarea în considerare a disp. art.138
lit.a și d din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic constată următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control, precum și a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere precum și a oricărei alte persoane vinovată de producerea stării de insolvență a debitoarei presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, fapta ilicită, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile, vinovăția putând să îmbrace și forma culpei.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul
prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
În cazul în speță, în sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006, respectiv folosirea sumelor existente în casieria debitoarei în interesul personal al pârâtului, precum și neținerea contabilității în conformitate cu legea.
În exercitarea atribuțiilor prev. de art.59 din Legea nr.85/2006, practicianul în insolvență a întocmit raportul cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență, în condițiile în care nu i-au fost predate toate documentele prev. de art.28 din Legea nr.85/2006, pârâtul predând practicianului doar balanțele de verificare încheiate la _
,_ și_ .
În analizarea situației economico-financiară a debitoarei efectuată de practician în condițiile prev. de art. 59 au fost avute în vedere datele rezultate din balanțele mai sus menționate, practicianul arătând că în balanța de verificare încheiată la data de_ figurau înregistrate disponibilități bănești în casieria persoanei juridice în cuantum de 20.471 lei.
Pârâtul a fost notificat de către practicianul în insolvență la domiciliul său comunicat de Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei pentru a-i preda documentele financiar- contabile care dovedeau modul în care a fost folosită această sumă în condițiile în care nu i-a fost predată pentru acoperirea pasivului.
Se impune a se preciza faptul că pârâtul nu a justificat modul de utilizare a acestei sume, notificarea ce i-a fost adresată, depusă la dosar în copie xerox la fila 14, datată_, ajungând la cunoștința sa, fiindu-i comuniocate obligațiile ce-i reveneau în baza dispozițiilor legale.
Pârâtul avea obligația să justifice modul în care au fost cheltuite sumele de bani aflate în casieria persoanei juridice în condițiile în care această sumă nu se mai regăsea în materialitatea sa, nedepunerea documentelor justificative prezumând faptul că suma a fost utilizată în interesul său sau în interesul altei persoane.
De altfel, susținerile practicianului din cuprinsul raportului întocmit în baza prev. art. 59 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora societatea a fost abandonată la 4 luni de la înființare nu justifică lipsa disponibilităților bănești din contul debitoarei și, mai mult decât atât, dovedesc faptul că la data la care debitoarea și-a încetat efectiv activitatea aceasta deținea resurse financiare de natură să acopere integral datoriile pe care persoana juridică le datora bugetului de stat.
Astfel, pasivul debitoarei după cum rezultă și din tabelul definitiv al creanțelor publicat în BPI nr. 11263/_, tabel necontestat, relevă faptul că împotriva debitoarei înregistrează creanțe certe, lichide și exigibile A.F.P. H. în cuantum de 17.195 lei și I.T.M. C. în cuantum de 164 lei, cuantumul total al pasivului fiind de 17.359 lei, sumă ce putea fi acoperită integral cu disponibilitățile existente în contul averii debitoarei la data de_ .
Pe cale de consecință, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a fi folosit bunurile persoanei juridice în interes propriu, în condițiile în care noțiunea de bun se impune a fi acceptată în sens larg, cuprinzând și disponibilitățile bănești aparținând societății comerciale aflată în stare de insolvență.
În plus, pârâtul are calitatea de administrator statutar al debitoarei, calitate care îi conferă atributele de decizie și în ceea ce privește modul în care bunurile proprietatea persoanei juridice sunt folosite în realizarea scopului social pentru care a fost înființată societatea comercială. Bunurile aparținând persoanei juridice sunt proprietatea acesteia, patrimoniul asociaților sau cel al administratorilor statutari neputându-se confunda cu cel al societății comerciale constituite prin voința asociaților.
În cazul în speță, în sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar și săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității cu respectarea dispozițiilor legale.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar toate documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 alin.1 lit.a-k din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar l-a notificat pe pârât, solicitându-i să-i predea documentele contabile necesare în vederea îndeplinirii atribuțiilor ce-i reveneau conform dispozițiilor legale.
Judecătorul sindic reține faptul că obligația de predare a documentelor contabile ale debitoarei nu a fost respectată de către pârât, lichidatorului judiciar nefiindu-i predate toate documentele prevăzute de art.28, deși pârâtul, în calitate de administrator statutar avea obligația predării acestora prin raportare la disp. art.35 din Legea nr.85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii.
Pe de altă parte, judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar al debitoarei, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorii fiind direct răspunzători de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile lor reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și e ale Legii nr.31/1990 republicată și actualizată.
Astfel, administratorii sunt răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, precum și pentru îndeplinirea acelor obligații stabilite în sarcina lor prin actul constitutiv acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării persoanei juridice.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c prevede că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. De altfel, administratorul statutar nu a depus la organele fiscale bilanțurile contabile aferente anilor 2005-2011.
În lipsa registrelor contabile sau a altor documente contabile și administrative nu este posibilă verificarea modului în care au fost utilizate sumele existente în contul debitoarei și nici determinarea în concret și identificarea activelor circulante ce figurează în patrimoniul persoanei juridice.
Aceasta în condițiile în care persoana juridică are obligația de a întocmi și de a ține o serie de registre contabile, de a întocmi balanțe de verificare și bilanțuri contabile pentru a reflecta activitatea și a exista posibilitatea verificării legalității operațiunilor efectuate și, implicit, împrejurarea dacă sumele de bani și bunurile existente în patrimoniul debitoarei sunt utilizate conform scopului pentru care persoana juridică a fost constituită.
Bilanțurile contabile și balanțele de verificare reprezintă documente contabile a căror întocmire este obligatorie, disp. art. 73 din Legea nr.31/1990 statuând în sarcina administratorului statutar obligația de a asigura o ținere corectă a registrelor contabile, Legea nr.82/1991 statuând în sarcina aceleiași persoane obligația de a asigura conducerea evidenței contabile, întocmirea bilanțurilor și depunerea acestora la organele teritoriale ale M. ului Economiei și Finanțelor.
Bilanțul este o imagine statistică a situației patrimoniului și a datoriilor persoanei juridice la data întocmirii acestuia, deoarece valorile prezente ale elementelor de activ și de pasiv se pot modifica, valorile istorice cuprinse în situațiile financiare ale debitoarei nu reflectă valoarea economică a acestora.
Balanța de verificare este documentelor contabil utilizat pentru verificarea exactității înregistrărilor contabile și controlul concordanței dintre contabilitatea sintetică și cea analitică, precum și principalul instrument pe baza căruia se întocmesc situațiile financiare ce reflectă poziția financiară a societății.
Nedepunerea documentelor contabile creează prezumția inexistenței acestor documente iar, neținerea contabilității nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități conduse în conformitate cu dispozițiile legale, care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
Fapta administratorului statutar de a nu ține contabilitatea conform dispozițiilor legale reprezintă o faptă omisivă.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există starea de încetare de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure, nefiind răsturnată prin probă contrară de către pârât.
Fapta săvârșită de administratorul statutar este o faptă negativă, omisivă, constând în neîndeplinirea unei obligații legale și are un caracter ilicit, fiind sancționată atât de Legea nr.31/1990, cât și de legea contabilității.
Prejudiciul creditorilor există și constă în imposibilitatea recuperării creanțelor înscrise la masa pasivă din averea debitoarei.
Prejudiciul creditorilor reprezintă masa pasivă ce rezultă din tabelul definitiv al creanțelor, tabel definitiv care nu a fost contestat și care nu a fost acoperit din averea debitoarei, acest prejudiciu având un caracter cert, real și efectiv.
Legătura de cauzalitate între neținerea contabilității conform legii și prejudiciul creditorilor este evidentă, deoarece atâta timp cât administratorul nu cunoaște care este activul nu poate cunoaște care este gradul de îndatorare pe care societatea îl poate suporta. Pe de altă parte, este evident că neținerea contabilității în conformitate cu legea a cauzat starea de insolvență, deoarece nu poți știi cât să te îndatorezi câtă vreme nu știi ce venituri deții și în ce modalitate poți să plătești datoriile. Doar ținerea unei evidențe corecte poate asigura funcționarea normală a unei afaceri.
Vinovăția administratorului statutar există deoarece acestuia îi incumbă obligația legală a ținerii contabilității, administratorii statutari fiind răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, potrivit art.73 din Legea nr.31/1990, iar neținerea contabilității le este direct imputabilă.
Deoarece creditorii nu și-au recuperat creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că se impune obligarea pârâtului la plata întregului pasiv în cuantum de 17.359 lei, în baza disp. art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cererea formulată de reclamantul C.I.I. P. E., cu sediul procesual în Z., str. S. nr. 17, jud. Sălaj, CUI 27234232, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC
SS, împotriva pârâtului K. I., cu domiciliul în H., P-ța V. nr. 29, județul C., CNP 1., C.I. seria KX 639297și în consecință:
Obligă pârâtul să suporte pasivul debitoarei în cuantum de 17.359 lei. Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Specializat C. .
Pronunțată în ședința publică din 21 noiembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. C. T. B.
Red.CC/MM 4 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 181/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 1026/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
