Sentința civilă nr. 1699/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1699/2013
Ședința publică din data de 11 iunie 2013 Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC - S. I.
GREFIER - DP
Pe rol fiind examinarea cererii de antrenare a răspunderii personale formulată de către lichidatorul judiciar R. LS în cadrul procedurii insolvenței debitoarei SC
O. V. S. LUNA DE SUS împotriva pârâtei S. C., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar, d-na Pușcaș R.
, practician în insolvență și reprezentanta pârâtei, d-na avocat Mureșanu Sorana.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că la data de_ lichidatorul judiciar a înregistrat poziția scrisă asupra întâmpinării formulate de pârâtă.
Se constată de asemenea că s-a listat din oficiu din sistemul informatic al acestei instanțe fișa dosarului nr._ .
Se comunică reprezentantei pârâtei un exemplar al poziției scrise.
Ambele reprezentante ale părților arată că nu au alte cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri și constatând că prezenta cauză se află în stare de judecată, judecătorul sindic acordă cuvântul asupra cererii.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și ulterior completată, a se dispune angajarea răspunderii materiale a pârâtei, în temeiul art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, având în vedere faptul că aceasta a dispus folosirea sumelor datorate bugetului statutului în folosul propriu. Urmare a analizării declarațiilor de creanță a creditorului bugetar DGFP C., arată că rezultă faptul că pârâta a dispus stoparea la sursă a resurselor reținute de la salariați cu titlu de impozite aferente salariilor, asigurărilor sociale, de sănătate, atât anterior deschiderii procedurii cât și în perioada de observație. Totodată, susține că sunt incidente și dispozițiile aceluiași articol, lit.d, având în vedere faptul că ultima balanță de verificare este aferentă lunii mai 2010, după care nu s-a mai întocmit nicio balanță și nici bilanț la_, ceea ce conduce la concluzia că debitoarea nu și-a mai condus contabilitatea tocmai pentru a se folosi de resursele financiare ale acesteia. Precizează că renunță la incidența prevederilor art.138 alin.1 lit.f din același act normativ.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, pentru motivele arătate în întâmpinare. Susține faptul că prin sentința de deschidere a procedurii generale a insolvenței, debitoarei i s-a ridicat dreptul de administrare, astfel că administratorul statutar era în imposibilitate de a se folosi de resursele firmei în interesul propriu. De asemenea, susține că lichidatorul judiciar nu face decât să afirme că existența acestor datorii la bugetul de stat ar atrage prezumția că pârâta ar fi folosit banii în interes propriu, fără a aduce vreo dovadă în acest sens. Totodată, arată că nu sunt dovedite cele patru condiții ale atragerii răspunderii civile delictuale, respectiv: fapta ilicită, prejudicial, legătura de cauzalitate dintre fapta administratorului și ajungerea debitoarei în insolvență și culpa administratorului.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 5 februarie 2013, lichidatorul judiciar CII RADULESCU A. DOINA a solicitat judecătorului sindic ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtei S. C. și obligarea acestuia la suportarea pasivului debitoarei SC O. V. P. S. în cuantum de
213.241 lei, în temeiul prev. art.138 alin.1 lit.f din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că prin sentința comercială nr. 1948/C/2010, pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă generală împotriva debitoarei SC O. V. P. S. . Pârâta, în calitate de administrator al debitoarei, a utilizat în mod vădit mijloace ruinătoare în scopul evitării sau amânării procedurii de insolvență. Pentru susținerea activității curente a
societății sursa de finanțare a constituit-o arieratele bugetare, aceasta fiind cauza care a dus la încetarea de plăți. Prin neplata la termen a obligațiilor fiscale și folosirea sumelor de bani reținute din salariul angajaților pentru contribuția acestora la bugetele sociale, fostul administrator statutar se face vinovat de folosirea unor mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri. Suma de 213.242 lei nu aparținea societății, fiind contribuția personală a asiguraților la fondurile de asigurări sociale. Pentru nevirarea la termen a acestor contribuții, s-au calculat dobânzi și penalități pentru stopaj la sursă, ceea ce a dus la apariția stării de insolvență a debitoarei.
În dosarul nr._, judecătorul sindic a procedat la înlocuirea lichidatorului judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 85/2006, iar noul lichidator desemnat, R. LS, a precizat cererea de chemare în judecată, indicând ca temeiuri de drept ale cererii dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006(f.17- 19).
Lichidatorul judiciar a arătat că, în urma verificării documentelor contabile ale debitoarei, a constatat că aceasta avea datorii ți sumă de 19.672 lei la sfârșitul anului 2008, de 813.578 lei la sfârșitul anului 2009 și de 1.091.473 lei la sfârșitul anului 2011, în condițiile în care procedura insolvenței a fost deschisă la data de_ . Debitoarea nu a deținut active imobilizate care să-i permită acoperirea datoriilor. Din declarațiile de creanță formulate de creditoarea DGFP C. rezultă că pârâta a dispus stoparea la sursă a sumelor de bani reținute de la salariați cu titlu de impozite aferente salariilor, asigurărilor sociale, asigurărilor de sănătate, atât anterior deschiderii procedurii, cât și în perioada de observație. La data de_, sumele care fac obiectul stopajului la sursă erau în cuantum de 240.659 lei, iar în perioada de observație aceste sume au fost în cuantum de 73.533 lei, astfel încât există prezumția că pârâta a folosit aceste sume de bani în folosul propriu. Urmare faptului că ultima balanță de verificare este aferentă lunii mai 2010, lichidatorul judiciar a arătat că nu a putut identifica dacă debitoarea și-a mai continuat activitatea, astfel încât se naște și prezumția că pârâta nu a condus contabilitatea conform legii, impunându-se antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtei pentru o parte din pasivul debitoarei în cuantum de 314.192 lei.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta S. C. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată deoarece lichidatorul judiciar nu a făcut dovada că sumele de bani datorate de debitoare bugetului de stat au fost folosite în interesul pârâtei(f.38-40). Prin reglementările cuprinse în art. 138 din Legea nr. 85/2006 legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar după administrarea de probe care să ducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Folosirea bunurilor presupune scoaterea acestora din patrimoniul debitoarei și trecerea lor în stăpânirea pârâtei, iar precizarea lichidatorului judiciar în sensul că lipsesc documentele contabile nu duce automat la concluzia că administratorul statutar a utilizat sumele în interes personal.
Cu privire la contabilitatea debitoare, pârâta a arătat că aceasta a fost ținută în conformitate cu legea, toate documentele contabile fiind predate lichidatorului judiciar. De altfel, de la data de_ a fost ridicat dreptul de administrare al debitoarei, astfel încât pârâta nu mai avea obligația de a ține contabilitatea debitoarei, această obligație revenind lichidatorului judiciar. Cu privire la susținerea lichidatorului judiciar conform căreia nu are cunoștință dacă a fost continuată activitatea debitoarei în perioada d observație, s-a arătat că fostul lichidator a dispus desfacerea contractelor de muncă a aproximativ 110 de angajați în data de_, astfel încât este evident că debitoarea a mai desfășurat activitate.
Lichidatorul judiciar a precizat temeiul de drept al cererii, susținând că ăși fundamentează pretenții numai pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006(f.64).
Analizând cererea de angajare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar, având în vedere disp. art.138 lit. a din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1948/_ pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._ și s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC O. V. P. S., fiind desemnat administrator judiciar CII RĂDULESCU A. DOINA. Prin sentința civilă nr. 3707/_ s-a admis cererea formulată de administratorul judiciar și s-a dispus intrarea debitoarei în faliment în procedură simplificată, iar în ședința publică din data de_ a fost definitivat tabelul creanțelor împotriva averii debitoarei SC
O. V. P. S. . Prin încheierea civilă nr. 581/_ judecătorul sindic a dispus înlocuirea lichidatorului judiciar al debitoarei desemnat inițial cu R. LS .
Pârâta S. C. a deținut calitatea de administrator al debitoarei de la data înființării societății și până la momentul intrării acesteia în faliment.
În cuprinsul raportului întocmit de lichidatorul judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 59 din Legea nr. 85/2006(f.28-31) s-a reținut că apariția stării de insolvență poate fi explicată prin înregistrarea de pierderi prin angajarea de cheltuieli peste veniturile realizate, încetarea activității, fără a se reuși recuperarea pierderilor, înregistrarea de datorii mari față de creditori prin neplata debitelor la care s-au calculat penalități, precum și contextul nefavorabil pieței specifice. În cuprinsul raportului, lichidatorul judiciar a precizat că a identificat cauze și elemente care să susțină incidența dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, persoana responsabilă de ajungerea debitoarei în stare de insolvență fiind administratorul statutar S. C. .
Din cuprinsul înscrisurilor anexate declarațiilor de creanță formulate de creditoarea DGFP C. rezultă că debitoarea nu a virat la bugetul de stat sumele reținute de la salariați pentru plata impozitului pe salarii datorat de aceștia, precum și pentru plata contribuțiilor sociale, respectiv CAS asigurați, contribuție șomaj asigurați, CASS asigurați(f.26-27).Suma pretinsă cu titlu de despăgubiri de la pârâtă este formată din suma de 240.659 lei reprezentând contribuțiile datorate anterior deschiderii procedurii insolvenței și din suma de 73.533 lei reprezentând contribuțiile datorate de debitoare pentru activitatea desfășurată în perioada de observație. Cu privire la această din urmă sumă, judecătorul sindic reține că aceasta nu poate fi imputată pârâtei deoarece antrenarea de răspundere reglementată de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 are în vedere săvârșirea unor fapte culpabile de către organele de conducere ale debitoare anterior deschiderii procedurii insolvenței, aceste fapte fiind de natură să atragă starea de insolvență a debitoarei. Sumele datorate de debitoare bugetului de stat ulterior deschiderii procedurii insolvenței, chiar dacă ar putea fi rezultatul unei fapte culpabile a administratorului, aceste fapte nu pot determina apariția stării de insolvență, această stare fiind generată anterioară deschiderii procedurii. De altfel, prin sentința prin care judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii, s-a dispus și ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.
Cu privire la partea din pasiv existentă anterior deschiderii procedurii insolvenței, respectiv suma de 240.659 lei, se reține că, în conformitate cu dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul
1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul
constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
În conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei să fie suportată membrii organelor de conducere, precum și de orice persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin faptul că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Partea din pasiv pe care se solicită ca pârâta să o plătească reprezintă suma pe care debitoarea a stopat-o la sursă, deși această sumă trebuia virată bugetului de stat, reprezentând impozite sau contribuții datorate bugetului de către angajații societății. Fac obiectul stopajului la sursă sumele de bani reținute din salariul angajaților cu titlu de impozit salarii și contribuții de asigurări sociale și sănătate, care trebuie virate de angajator bugetului de stat într-un anumit interval de timp. Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 constituie infracțiune fapta de a nu vira bugetului de stat sumele reținute cu acest titlu.
Judecătorul sindic reține că sumele pentru care se solicită antrenarea răspunderii nu au reprezentat bunuri ale debitoarei, aceste sume aparținând de fapt salariaților, iar debitoarea, în calitate de angajator, avea obligația legală de a le vira bugetului de stat. Pe de altă parte, chiar și în ipoteza în care s-ar aprecia că aceste sume au făcut parte din patrimoniul debitoarei, judecătorul sindic reține că în cauză nu s-a făcut dovada faptului că acestea au fost folosite de către pârâtă pentru satisfacerea propriilor interese. Deși, s-a aflat în posesia documentelor contabile ale debitoarei, lichidatorul judiciar nu a identificat modalitatea în care aceste sume au ieșit din conturile debitoarei, după cum nu s-a dovedit nici faptul că acestea au fost folosite în alte scopuri decât cele care ar avut legătură cu activitatea debitoarei.
Față de considerentele reținute, instanța va respinge cererea de chemare în judecată, reținând că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor impuse de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de lichidatorul judiciar R. L.
S., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC OMNDA V. P. S., în contradictoriu cu pârâta S. C., dom. în C. -N., str. Gh. Ș. nr. 3, ap. 7, jud.C. .
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică din_ .
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
S. I. DP
Red./Dact.S.I.-5 ex _
| ← Decizia civilă nr. 5757/2013. Contestație. Faliment, procedura... | Sentința civilă nr. 1813/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
