Sentința civilă nr. 1793/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței

R O M Â N I A

T. B. -N.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._ /a1

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1793/2013

Ședința publică din 8 octombrie 2013

T. format din: PREȘEDINTE: C. V., judecător-sindic GREFIER: T. E.

Pe rol fiind derularea procedurii reglementată de Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, împotriva debitorului SC R. T. S., cu sediul în B., str. R., nr. 17, județul B. -N., cod de identificare fiscală 8565566, nr. de ordine în registrul comerțului J_ și examinarea contestație formulată de debitor împotriva creanței declarată de SC M. L. I. SA.

Cauza s-a judecat pe fond în ședință publică din data de 24 septembrie 2013, concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, pronunțarea hotărârii judecătorești, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a fost amânată pentru data de 1 octombrie 2013, când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru data de azi.

Deliberând constată;

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus debitoarea SC R. T. SA, în contradictoriu cu creditoarea SC M. L. I. SA, a formulat contestație împotriva creanței creditoarei, solicitând înscrierea parțială a creanței, pentru suma de 7172,40 lei.

În motivare contestației s-a arătat că la data de_, contestatoarea a încheiat un contract de leasing cu SC M. L. I. SA având ca obiect finanțarea în sistem leasing a unor echipamente pentru service auto.

Prin cererea de creanța creditoarea a solicitat înscrierea in tabelul creditorilor cu suma de 205.849,58 lei reprezentând contravaloare facturi emise și penalități, aferente contractului încheiat.

Creanța garantata în sumă de 205.849,58 lei solicitată și înscrisă în tabelul creditorilor nu este întemeiată deoarece în evidența contabilă a debitoarei "SC M.

L. I. SA, figurează doar cu suma de 7172,40 conform facturilor emise. Creditoarea nu a atașat acte la cererea formulată din care să rezulte caracterul garantat al creanței solicitate.

Utilajele care fac obiectul contractului de leasing, nu au putut fi folosite niciodată, deoarece conform procesului verbal de predare primire încheiat la data de_ se constată că utilajele sunt inutilizabile datorită lipsei unor subansamble care fac imposibilă utilizarea și a documentelor care atestă identificarea și omologarea, necesare în vederea obținerii autorizațiilor de funcționare de la autoritățile competente.

Prin adresa nr. 68/_ a solicitat SC M. L. I. SA, să îi pună la dispoziție toate utilajele care fac obiectul contractului, a arătat faptul că utilajele livrate nu poartă date de identificare ale producătorului conforme cu normele europene și legislația română în vederea obținerii autorizării de funcționare. Deoarece SC M. L. I. SA nu și-a respectat obligațiile asumate prin contract de a livra utilajele necesare activităților de service auto, creditoarea a încetat onorarea plăților și a declarat contractul încheiat nul. Prin adresa nr. 56/_, expediată către SC M.

  1. I. SA, a arătat faptul că utilajele livrate nu sunt însoțite de specificații tehnice, carte tehnică, plăcuțele de identificare ale producătorului. In lipsa acestor documente utilajele respective nu pot obține avizele necesare pentru a putea fi folosite în desfășurarea activităților de service auto.

    In vederea obținerii autorizării funcționarii utilajelor de la RAR B., a solicitat un audit, in urma căruia au fost identificate neconformități majore cu privire la lipsa verificărilor metrologice și lipsa specificațiilor tehnice, pentru utilajele achiziționate de la SC M. L. I. SA .

    Cu toate că contestatoarea ca urmare a nerespectării obligațiilor asumate de SC

  2. L. I. SA, a declarat contractul nul creditoarea a continuat să calculeze penalități pentru ratele de leasing neachitate.

Prin înscrierea la masa credală cu întreaga penalitate, creditoarea ar obține o dublă reparație a neexecutării de către debitoarea utilizatoare a obligației asumate, deoarece, pe lângă penalitate, creditoarea finanțatoare rămâne și proprietara bunurilor finanțate.

Contractul de leasing este unul sinalagmatic, prestațiile reciproce și interdependente ale părților fiind predeterminate la momentul încheierii contractului, convenția neavând caracter aleatoriu. Obligația principală a creditoarei finanțatoare este aceea de a finanța bunul, iar obligația principală corelativă a debitoarei utilizatoare este aceea de a achita ratele de leasing. În condițiile în care părțile convin asupra unei clauze penale de tipul celei mai sus analizate, creditoarea finanțatoare își realizează integral dreptul de creanță reprezentând echivalentul ratelor de leasing, însă debitoarea utilizatoare nu își realizează dreptul de a utiliza bunul decât în măsura plății ratelor de leasing, iar realizarea dreptului său de opțiune pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului este condiționată de plata integrală a ratelor de leasing și a accesoriilor. În condițiile în care creditoarea finanțatoare își realizează, oricum, integral, dreptul de a încasa ratele de leasing, înseamnă a conferi contractului de leasing caracter aleatoriu, cu încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OG nr. 51/1997, actualizată, care stabilesc, implicit, natura sinalagmatică a contractului de leasing prin definirea neechivocă a obiectului acestei operațiuni juridice prin care, o parte, denumită locator/finanțator, transmite pentru o perioada determinată dreptul de folosință a unui bun al cărui proprietar este, celeilalte părți, denumită utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăți periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârșitul perioadei de leasing, locatorul/finanțatorul se obligă să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing, ori de a înceta raporturile contractuale.

Contractele sinalagmatice sunt guvernate de principiul echilibrului prestațiilor reciproce și interdependente asumate de părți. Termenul de "echilibru al prestațiilor" nu presupune o echivalență valorică absolută a acestor prestații, ci existența unui

raport rezonabil între drepturile și obligațiile părților, ambele părți urmărind realizarea unui avantaj patrimonial propriu prin încheierea contractului sinalagmatic. In situația clauzei mai sus analizate, în cazul în care contractul de leasing ar fi integral executat de către părți, debitoarea utilizatoare ar fi folosit deja bunul finanțat pe întreaga durată a contractului și ar dobândi dreptul de proprietate asupra bunului finanțat, cu condiția plății valorii reziduale (de regulă inclusă în ratele de leasing) și a celorlalte accesorii, iar creditoarea finanțatoare ar obține plata ratelor de leasing, compuse din valoarea finanțată și accesoriile acesteia. În cazul rezilierii contractului de leasing din culpa debitoarei utilizatoare, aceasta rămâne doar cu beneficiul utilizării bunului finanțat până la momentul predării posesiei bunului către creditoarea finanțatoare, în timp ce creditoarea finanțatoare ar beneficia atât de plata integrală de către debitoarea utilizatoare a ratelor de leasing și de dreptul de proprietate asupra bunului finanțat, drept de care poate dispune liber.

În consecință, suma pe care creditoarea finanțatoare o va obține din valorificarea bunului finanțat se impune a fi dedusă din creanța solicitată de creditoarea finanțatoare cu titlu de penalități

Chiar dacă contractul de leasing are valoare de titlu executoriu, simpla sa existență nu poate suplini lipsa de caracter cert a sumelor pe care acesta le constată, nefiind posibilă înscrierea creditoarei finanțatoare la masa credală a debitoarei utilizatoare cu o sumă necertă.

Potrivit art. 1070 C.civ.. penalitatea poate fi împuținată de judecător, când obligația principală a fost executată în parte. Penalitatea convenită de părți reprezintă tocmai diferența între valoarea totală a contractelor și valoarea achitată de debitoare cu titlu de rate de leasing și accesorii, astfel încât diminuarea penalității nu poate lua în calcul sumele deja achitate de debitoare.

Pentru determinarea penalității cuvenite creditoarei finanțatoare este necesară stabilirea sumei pe care creditoarea finanțatoare a recuperat-o sau o poate recupera prin valorificarea bunului finanțat.

Fiind o chestiune de legalitate a modului de evaluare a creanței prin intermediul clauzei penale, întinderea creanței creditoarei finanțatoare poate fi pusă în discuție și din oficiu de judecătorul sindic, conform art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. în această situație, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 5 C.proc.civ., judecătorul sindic are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Contravaloarea la momentul rezilierii a bunului finanțat este o chestiune de fapt, astfel încât poate fi dovedită prin orice mijloc de probă.

Concluzionând, la stabilirea întinderii creanței creditoarei finanțatoare, trebuiesc avute in vedere principiile reparării integrale a prejudiciului și echilibrului contractual, forța juridică de titlu executoriu a contractului de leasing neputând fi deturnată de la scopul său prevăzut de lege, pe calea unui abuz de drept, pentru a stabili obligații de plată nelegale în sarcina debitoarei utilizatoare.

In drept, s-au invocat prevederile art. 73 (1) si 75 din Legea nr. 85/2006.

Creditoarea SC M. L. I. S. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, ca netemeinică și nelegală.

În motivare s-a arătat că suma cu care creditoarea s-a înscris la masa credală este compusă din valoarea facturilor neachitate și valoarea penalităților de întârziere datorate pentru neplata la timp a acestor facturi. Se menționează că penalitățile de întârziere au fost calculate până la data deschiderii procedurii,_ și în conformitate cu prevederile contractului de leasing încheiat între creditoare si debitoarea SC R. T. S., contract de leasing care, în baza art. 8 din OG 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing are valoare de titlu executoriu.

Astfel, conform art. 8 din OG 51/1997, "contractele de leasing precum si garanțiile reale si personale constituite in scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii".

Cu privire la susținerea contestatoarei cum că bunurilor le-ar fi lipsit documentele însoțitoare și că din acest motiv nu le-ar fi putut folosi și autoriza, așa cum ar rezulta printr-un raport de audit întocmit de Registrul Auto Român B. N. se arată că aceste susțineri ale contestatoarei nu corespund realității. Din procesele verbale de predare primire, respectiv procesul verbal de predare-primire nr. 350/_ și procesul verbal de predare-primire nr. 344/_ rezultă că odată cu bunurile s-au predat și cărțile tehnice traduse în limba română și declarațiile de conformitate pentru fiecare produs în parte.

Se arată că nu există nici o obligație de autorizare a unor asemenea bunuri. Din studiul raportului de audit întocmit de RAR B. -N. rezultă în mod evident că acesta vizează în realitate autorizarea unei unități service nu a unor bunuri. Motivul de refuz al autorizării a avut la baza unele neconformități constate de raportori, respectiv:

  • lipsa verificărilor metrologice la unele aparate de măsură (lipsă imputabilă debitoarei, ce putea fi complinită de către aceasta printr-o simplă solicitare de verificare adresată unității de metrologie legală din localitatea sa, verificare care ar fi costat câteva zeci de lei). Contestatoarea nu a semnat cu creditoarea nici un contract prin care sa o oblige să îi vândă utilaje cu metrologia făcută sau să îi efectueze ulterior metrologia.

  • neîndeplinirea de către debitoare a obligației pentru activitatea corespunzătoare codului CAEN 4520 ce urma a fi desfășurata la sediul principal sau secundar, să depună la Biroul unic de la ORC B. o declarație pe proprie răspundere in conformitate cu art. 17 din LEGEA nr. 359/2004 din 8 septembrie 2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale, întreprinderilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționarii persoanelor juridice.

Este de asemenea nereal si aspectul că ar fi încheiat cu angajatul creditoarei P. Mihai un proces verbal despre lipsa documentației tehnice. În realitate pe procesul verbal de predare primire anexat contestației, debitoarea contestatoare a înscris ulterior și unilateral mențiuni personale peste Z-ul cu care a fost barat spațiul necompletat din acel script.

Cu privire la susținerile debitoarei contestatoare că i-a trimis adresa 68/_ prin care i-a solicitat să îi pună la dispoziție toate utilajele care fac obiectul

contractului de leasing, se arată că adresa la care face referire contestatoarea nu a ajuns niciodată la creditoare,

Cu privire la susținerea debitorilor contestatori conform căreia, dat fiind faptul ca utilajele nu pot fi folosite, au declarat contractul nul, iar creditoarea cu rea credință a continuat să calculeze penalități pentru neplata facturilor, se precizează că bunurile au fost predate in buna stare, pe bază de proces verbal de predare-primire si ele nu au constituit un impediment in procesul de autorizare a unității service a S.C.

R. T. S.R.L..

Daca bunurile vândute de creditoare ar fi fost necorespunzătoare, sau nu ar fi avut documentele legale de însoțire, S.C. R. T. S.RL. nu le-ar fi primit pe bază de procese verbale de predare primire în care nu au menționat vreo obiecțiune. Mai arată că la art. 6. preluarea produsului din contractul de leasing, se face mențiunea că

"La data predării bunurilor, utilizatorul este obligat să facă recepția acestora, cu această ocazie întocmindu-se proces verbal de predare-primire în două exemplare originale. Utilizatorul sau reprezentantul acestuia se obliga să consemneze în scris orice lipsuri, stricăciuni, defecțiuni, daune parțiale sau totale în prezența reprezentanților locatorului. "In condițiile în care însă, debitorul a primit bunurile fără obiecțiuni, în bună stare și împreună cu documentele de însoțire, este clar că debitoarei i-a revenit obligația de plată a acestor bunuri, așa cum s-au obligat contractual.

De asemenea în condițiile in care debitorul a folosit bunurile din anul 2009 până în prezent, este hilar că abia acum, încearcă să culpabilizeze creditoarea.

Prin urmare, debitorul datora în integralitate prețul contractului, cu atât mai mult cu cât creditoarei nu îi poate fi imputat nimic. Plata penalităților de întârziere este de asemenea datorată, având în vedere incidența în speță a clauzei penalizatoare prevăzute în art. 4.3 din contract iar în temeiul art. 969 Cod civil, contractele legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

In drept s-au invocat disp. art. 115-118 Cod procedură civilă.

Lichidatorul judiciar U. S. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației formulate de debitoare, ca neîntemeiată.

În motivare s-a arătat că creditoarea a formulat cererea de admitere a creanței în condițiile Legii nr. 85/2006, solicitând înscrierea pe tabloul creanțelor cu suma de 205.849,58 lei cu titlu de creanță garantată.

In conformitate cu prevederile art. 66 si 67 din Legea nr. 85/2006, a verificat cererea de admitere a acestei creanțe, astfel constatând ca sunt îndeplinite condițiile legale, a procedat la admiterea acestei creanțe și în consecința înscrierea ei pe tabloul creanțelor declarate împotriva debitoarei.

Creditoarea S. M. L. I. SA" își probează creanța în întregime cu actele aflate în anexa la cererea de admitere a creanțelor.

Creditoarea S. M. L. I. SA, nu este responsabilă pentru faptul că în evidențele contabile ale debitoarei figurează cu un sold diferit față de cel înscris în declarația de creanță. Este obligația debitoarei de a-și gestiona corespunzător evidența contabilă.

În privința caracterului garantat al creanței, a considerat creanța garantată în baza prevederilor contractului de vânzare cumpărare și garanție reală mobiliară nr._ 09, art. 5. și avizului de garanție 2009-0. -QMK.

Față de aceste aspecte, se consideră că înscrierea creanței deținute de S. M.

L. I. SA, pe tabelul creanțelor a fost întemeiată, în condițiile Legii nr. 85/2006, astfel se solicită respingerea contestației formulată de debitoarea SC R. T. S. B. ca neîntemeiată.

In drept, s-au invocat dispozițiile art. 75 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Prin încheierea comercială nr. 1453/2011 pronunțată de T. B. -N. în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată de societatea debitoare SC R.

T. S. și în consecință a fost deschisă procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei și a fost desemnat în calitate de administrator judiciar SCPI U. S. .

După deschiderea procedurii insolvenței creditoarea SC M. L. I. a solicitat înscrierea în tabelul preliminar al creanțelor cu suma de 205.849,58 lei, iar administratorul judiciar a admis cererea și a înscris-o pe creditoare în tabel cu suma solicitată.

Această creanță izvorăște din contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 125/_ încheiată între creditoare în calitate de locator și debitoare în calitate de locatar având ca obiect utilajele cu valorile menționate în anexele contractului.

Deoarece debitoarea nu a achitat integral contravaloarea bunurilor achiziționate, creditoarea a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 205.849,58 lei.

Creanța este compusă sin valoarea creanțelor neachitate și valoarea penalităților de întârziere datorate pentru neplata la timp a facturilor calculate până la data deschiderii procedurii din data de_ .

Referitor la susținerile debitoareo cu privire la starea tehnică necorespunzătoare a utilajelor la data predării lor și anume_ și_ instanța constată pe de o parte că debitoarea a semnat fără obiecțiuni procesele verbale de predare primire a utilajelor. Pe de altă parte instanța apreciază că la data soluționării prezentei contestații în anul 2013 nu se mai poate stabili starea tehnică a acestora la momentul predării lor avându-se în vedere că utilajele se află de 4 ani în posesia debitoarei motiv pentru care s-a respins cererea debitoarei de efectuare a unei expertize tehnice prin care să se constate starea bunurilor în anul 2009.

Referitor la cuantumul penalităților instanța constată că potrivit prev. art. 4.3 din contract "Penalitățile de întârziere pot depăși în cuantumul lor suma asupra căreia sunt calculate (f. 52).

De asemenea se mai reține că debitoarea nu a restituit nici în prezent creditoarei bunurile în litigiu, motiv pentru care i s-au calculat penalități de întârziere pentru ratele neachitate până la data deschiderii procedurii insolvenței_ .

Instanța ar fi putut eventual cenzura sumele pretinse de creditoare cu titlu de rate și penalități solicitate după restituirea bunurilor ce formează obiectul leasingului, dar nu și în situația în care acestea nu au fost predate nici în prezent locatorului.

Pentru considerentele menționate, instanța în baza art. 73 din Legea nr.

85/2006 urmează să respingă contestația ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca neîntemeiată contestația la tabelul creditorilor, formulată de debitoarea SC R. T. SA, cu sediul în B., str. R., nr. 17, jud. B. -N., în contradictoriu cu creditoarea SC M. L. I. SA, cu sediul în C. -N., str. V., nr. 8, ap. 19, jud. B. -N. .

Cu drept de recurs în 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .

PREȘEDINTE,

Judecător-sindic GREFIER,

C. V. T. E.

Red/dact: CV/HVA

_ /2 ex

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 1793/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței