Sentința civilă nr. 1905/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a2
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.1905/2013
Ședința publică din data de 27 iunie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: N. K. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind contestația formulată de contestatoarea SC BT L. T. I. SA împotriva măsurii luate de C. D. A. în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC T. P. S. privind neînscrierea contestatoarei în tabelul de creanțe, măsură comunicată prin adresa nr.196/10 martie 2013, înregistrată la contestatoare sub nr.2111/12 martie 2013, contestația fiind formulată în conformitate cu prevederile Legii nr.85/2006.
La apelul nominal se constată lipsa părților, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în data de 26 iunie 2013 a fost înregistrată la dosar o precizare a contestației.
Judecătorul sindic, constatând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă de către contestatoare, reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând reține că, prin contestația formulată împotriva măsurii administratorului judiciar la debitoarei SC T. P. S., contestatoarea SC BT L.
T. I. SA a solicitat să se dispună în sarcina administratorului judiciar înregistrarea creanței sale în cuantum de 3.350,12 lei și 120 lei taxa judiciară de timbru, în tabelul creanțelor debitoarei.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că a încheiat cu debitoarea un contract de leasing și, imediat ce a descoperit că societatea a intrat în insolvență, formulat cererea de creanță și cererea de repunere în termen, însă administratorul judiciar a respins declarația de creanță, apreciind că procedura notificării efectuată prin buletinul procedurilor de insolvență este îndeplinită, raportat la dispozițiile art. 7 alin.3 din Legea nr.86/2006.
Cu toate acestea, contestatoarea a arătat că administratorul judiciar a reținut greșit starea de fapt și de drept, în ceea ce privește cererea sa.
Astfel, contestatoarea a arătat că nu a fost notificată de către administratorul judiciar, sens în care decăderea prevăzută de art.76 din Legea nr.86/2006 nu-i poate fi aplicată întrucât notificarea deschiderii procedurii insolvenței s-a efectuat cu încălcarea art. 7 din Legea nr.86/2006, notificarea nefiind realizată conform Codului de procedură civilă. În plus, caracterul public al buletinului, nu este de natură aduce atingere dreptului creditorilor la recuperarea creanței, a cărei realizare trebuie asigurată în mod egal tuturor creditorilor prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 7 alin.3, art. 75 alin.1 și art.76 din Legea nr.86/2006.
Prin întâmpinarea formulată, administratorul judiciar a solicitat respingerea contestației.
Având în vedere conținutul contestației formulate de către contestatoare care nu corespundea temeiului de drept invocat, judecătorul sindic a solicitat contestatoarei lămuriri, în sensul de a preciza fie temeiul drept al contestației raportat la susținerile invocate, fie să indice dolul, falsul sau eroarea esențială de care înțelege să e prevaleze raportat la indicarea ca și temei de drept a dispozițiilor art. 75 din Legea nr.86/2006.
Față de lămuririle solicitate, contestatoarea a precizat că susține contestația în temeiul art. 75 din Legea nr.86/2006, arătând că eroarea invocată vizează administratorul judiciar care, din eroare a apreciat că este valabilă notificarea prin buletinul procedurilor de insolvență.
Analizând contestația formulată, judecătorul sindic reține următoarele:
Cu titlul preliminar, judecătorul sindic reține că creditoarea contestatoare a formulat și cerere de repunere în termenul de declarare a creanței, care a fost respinsă, astfel cum rezultă din considerentele hotărârii prin care s-a admis abținerea declarată de judecătorul cauzei.
Cât privește contestația, judecătorul sindic reține că potrivit art. 75 alin.1 din Legea nr.86/2006, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), si pana la închiderea procedurii, orice parte interesata poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabel definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferința, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute. Astfel, în primul rând contestația poate viza o creanță trecută în tabelul creanțelor și a cărei înscriere este rezultatul unui dol, fals sau eroare esențială, și nu conferă în nici un caz creditorului dreptul de înscriere a creanței peste termenul
stabilit pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor.
Pe de altă parte, judecătorul sindic, având în vedere soluția pronunțată cu privire la cererea de repunere în termen, respectiv respingerea, calea pe care trebuia să o urmeze contestatoarea era eventual recursul și nu o contestație de genul celei deduse judecății, având un conținut similar cererii de repunere în termen.
Nu în ultimul rând, judecătorul sindic reține că respingerea cererii de creanță a contestatoarei de către administratorul judiciar, nu este rezultatul unei erori, așa cum susține contestatoarea, ci rezultatul aplicării dispozițiilor legale.
Astfel, potrivit art. 7 alin.1 din Legea nr. 85/2006, citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar potrivit alin.3 a aceluiași articol, prin excepție de la prevederile alin.1 se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prev. la art. 28 alin.1 lit.c, procedura notificării prev. la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Din textele legale mai sus citate, rezultă fără echivoc că atât citarea, cât și comunicarea actelor de procedură în procedura insolvenței, se realizează prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar în ceea ce privește procedura notificării deschiderii procedurii, aceasta se realizează și potrivit Codului de procedură civilă, astfel cum prevede art. 61 din Legea nr. 85/2006, cu o singură excepție, aceea în care creditorii nu au putut fi identificați, ipoteză în care, potrivit alin.3 al art.7 procedura notificării, va fi considerată îndeplinită, dacă a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență.
În acest sens, administratorul judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei, a notificat creditorii publicând notificarea în Buletinul procedurilor de insolvență, așa cum a indicat contestatoarea în cuprinsul contestației sale.
Clarificate fiind aspectele legate de disp. art.7 din Legea nr.85/2006, în cauză se mai pune problema incidenței dispozițiilor art.76 din lege coroborate cu dispozițiile art.103 C.pr.civ.
Faptul că termenul de depunere a cererii de admitere a creanței este un termen de decădere, rezultă cu evidență din dispozițiile art.76, potrivit cărora
creditorul care depune cererea de admitere a creanței peste termenul legal este decăzut din dreptul de a-și mai realiza creanța în cadrul procedurii insolvenței.
Rezultă astfel că sancțiunea aplicabilă în ipoteza expusă este decăderea, împrejurare față de care, dispozițiile art.103 C.pr.civ. sunt pe deplin aplicabile.
Într-o altfel de interpretare, respectiv cu excluderea incidenței celor două texte de lege (art.76 din Legea nr.85/2006 și art.103 C.pr.civ.), orice creditor ar fi îndreptățit la depunerea unei cereri de admitere a creanței, pe tot parcursul procedurii și acesta, împotriva tuturor regulilor și termenelor reglementate de legea privind procedura insolvenței, tocmai pentru asigurarea unui cadru riguros în vederea accelerării desfășurării procedurii.
Cât privește cererea de repunere în termen însă, aceasta i-a fost respinsă contestatoarei, apreciindu-se că împrejurarea invocată nu se circumscrie noțiunii de "împrejurare mai presus de voința părții";, neputând astfel constitui temei pentru repunerea în termen.
Așadar, așa cum s-a arătat și în cele ce preced, sancțiunea expres prevăzută de lege pentru depunerea declarațiilor de creanță peste termen, este aceea a decăderii, iar raportat la posibilitatea părții de a solicita repunerea în termen, cu consecința dovedirii prin orice mijloc de probă a unei împrejurări mai presus de voința sa care a împiedicat-o să-și exercite dreptul, în condițiile prev. de art.103 C.pr.civ., judecătorul sindic apreciază că liberul acces la justiție al creditorului în speță nu este încălcat. Împrejurarea că nu s-au făcut probe în sensul arătat, nu poate conduce la concluzia că i s-a negat în substanță acest drept.
Sub acest din urmă aspect, cu privire la disp. art.6 din CEDO, este relevantă cauza Dias Ochoa c. Spania, în considerentele căreia instanța de contencios european a reținut că obligația reclamantului de a citi jurnalul oficial pentru a vedea dacă a fost parte într-un proces civil, conduce la negarea substanței dreptului de acces la justiție și, implicit, încălcarea dispozițiilor anterior menționate.
Este de observat că în cauza invocată, C. ea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea art.6, pornind de la premisa că reclamantul avea obligația de a citi "jurnalul oficial";, adică o publicație asemănătoare monitorului oficial din țara noastră, într-o procedură similară cu cea reglementată de disp. art.95 din Codul de procedură civilă, o procedură de excepție, de altfel, aplicabilă doar în anumite condiții. În prezenta cauză, însă, buletinul procedurilor de insolvență nu poate fi asimilat jurnalului oficial invocat de C. e, întrucât această publicație este una specializată, care se referă exclusiv la comunicarea actelor de procedură în cadrul procedurilor de insolvență și reprezintă regula în materia citării și comunicării actelor de procedură în ceea ce privește procedura insolvenței.
Astfel, stabilirea de către legiuitor a unui termen care începe să curgă de la publicarea unui anumit act într-o publicație specializată în materia în discuție și care reprezintă, în același timp, regula în derularea procedurilor de insolvență, este pe deplin justificată atât pentru rigurozitatea procedurii, cât și pentru buna desfășurare a acesteia într-un anumit cadru stabilit de legiuitor și nu încalcă dispozițiile art.6 din CEDO.
În aceeași ordine de idei, instanța constată că o încălcare în sensul celor arătate, ar exista doar în situația în care termenul de depunere a declarațiilor de creanță ar fi început să curgă, în mod excepțional, de la publicarea unui anumit act într-o publicație nespecializată în materia insolvenței, ceea ce nu este cazul în speță.
Față de considerentele de fapt și de drept reținute și în temeiul disp. art. 75 judecătorul sindic va respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatoarea SC BT L. T. I. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatoarea SC BT L.
T. I. SA în cadrul procedurii insolvenței debitoarei SC T. P. S. . Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
N. K. C. P.
Thred. NK 3 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 577/2013. Contestație. Faliment, procedura... | Sentința civilă nr. 3174/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
