Sentința civilă nr. 2082/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
DOSAR NR._ /a1
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 2082/2013
Ședința publică din data de 02 septembrie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de către contestatoarea T. L. I. S.A. împotriva tabelului preliminar întocmit de către lichidatorul judiciar C. D. A., în cadrul procedurii insolvenței debitoarei S.C. V. & A. I. S.R.L., procedură ce se derulează în cadrul dosarului nr._ .
La apelul nominal se prezintă reprezentanta administratorului judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei S.C. V. & A. I. S.R.L., C. D. A., d- na practician în insolvență D. A., lipsind reprezentantul contestatoarei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, atât conform dispozițiilor Codului de procedură civilă, cât și prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în data de 21 august 2013 a fost înregistrată la dosar întâmpinare depusă de către administratorul judiciar, cu acte anexă, în două exemplare.
Reprezentanta administratorului judiciar învederează instanței că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă reprezentantei administratorului judiciar cuvântul asupra contestației.
Reprezentanta administratorului judiciar solicită respingerea contestației pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării.
Instanța reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând, reține că prin contestația înregistrată la data de 15 iulie 2013 sub nr. _
/a1, creditoarea SC T. L. I. SA a contestat tabelul preliminar al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei SC V. & A. I. S., solicitând judecătorului sindic admiterea contestației și înscrierea sa în acest tabel cu creanța în cuantum de 32.398,82 Euro, respectiv 140.429,45 lei.
În motivarea contestației contestatoarea a arătat că în data de 10 iulie 2013 administratorul judiciar CII D. A. i-a comunicat faptul că nu a înscris în tabelul creditorilor creanța T. L. în cuantum de 32.398,82 euro, respectiv 140.429,45 lei reprezentând contravaloarea daunelor interese deoarece bunul a fost recuperat.
Contestatoarea susține că administratorul judiciar, in mod eronat, a respins inscrierea sumei de 32.398,82 Euro, reprezentând daunele interese. Daunele - interese au fost cuantificate inca de la semnarea Contractului de L., iar acestea se ridica la valoarea sumelor neîncasate din finanțarea acordata.
S-a arătat că rațiunea inserării art. 9.9 in contract este pe deplin justificata de rațiuni contabile si este destinata sa acopere prejudiciul cert înregistrat de societatea noastră exact in cazurile in care utilizatorul inceteaza a mai achita ratele de leasing.
In cazul de fata, opțiunea de a nu mai achita ratele de leasing este foarte prejudiciantă pentru societatea creditoare in calitate de finanțator, intrucat nu mai poate recupera suma deja achitata la furnizor, debitoarea achitând doar 5 rate din cele 60 la care s-a obligat prin semnarea contractului de leasing.
Art. 15 din Ordonanța de Guvern nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing, prevede ca " in cazul in care utilizatorul nu executa obligația de plata a ratei de leasing timp de doua luni consecutive, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat sa restituie bunul, sa plătească ratele scadente, cu daune-interese, dacă în contract nu se prevede altfel.";
Conform prevederilor art. 9.9 din Contractul de L., potrivit cărora "ratele de leasing rămase de achitat la momentul rezilierii contractului de leasing din cauza utilizatorului se declară scadente în totalitate reprezentând daune interese datorate de utilizator";.
Mai mult decât atât, T. L. I. S.A. este o societate de creditare (Instituție Financiara Nebancara) supravegheată de B.N.R., nu o societate de închirieri echipamente care ar avea doar obligația de a asigura folosința bunului in schimbul unei chirii.
Astfel, prejudiciul cauzat contestatoarei este evident, deoarece bunurile au fost achiziționate din fonduri proprii, fonduri care la rândul lor provin din împrumuturi, ceea ce inseamna ca neindeplinirea obligațiilor de către debitoare i-a cauzat un prejudiciu seminificativ.
Art. 1530 din Codul civil prevede următoarele: "creditorul are dreptul la daune interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat si care este consecința directa si necesara a neexecutarii fara justificare sau, după caz, culpabile a obligației";.
Totodată, pentru sumele restante aferente Contractului de L., potrivit dispozițiilor Legii nr. 93/20009 privind I. -urile, T. L. are obligația de a constitui provizioane specifice de risc de credit. Aceasta înseamnă ca creditoarea este obligata sa consemneze o suma egala cu debitul restant pe care trebuie sa ii recupereze de la debitor, fiind astfel de doua ori prejudiciata - o data fiind lipsita de sumele care ni se cuvin potrivit contractelor si alta data având obligația de a bloca aceste sume, aflandu-se astfel in imposibilitatea de a le utiliza.
Încetarea Contractului de L. a dat naștere, in sarcina debitoarei, la doua obligații distincte, independente una de cealaltă, respectiv plata debitului restant, format din ratele scadente si neachitate precum si daunele interese și predarea către T. L. a bunului in termen de 3 zile de la rezilierea Contractului de L., conform prevederilor art. 9.11.
Astfel, predarea bunului nu are nici o legătura cu plata daunelor interese, care sunt oricum datorate, chiar daca bunurile au fost predate.
Mai mult decât atât, bunul a fost recuperat după aproape un an, perioada în care debitoarea a folosit bunurile fără să achite nici o sumă de bani.
Clauza penală nu constituie altceva decât convenția accesorie prin care părțile determina anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare sau cu intarziere a obligației de către debitorul sau, existenta prejudiciului neputand fi înlăturata.
In afara de rolul clauzei penale de evaluare anticipata a prejudiciului suferit de creditor in caz de neexecutare culpabila a obligației, al cărei cuantum nu poate fi redus de instanța, instanța trebuie sa retina si rolul sau de a garanta executarea obligațiilor de către debitor si totodată caracterul sau sanctionator, mai evident si mai pregnant in materie comerciala, unde interesul indeplinirii exacte a obligației de către debitor este esențial pentru supraviețuirea unei persoane juridice care are calitate de comerciant, in condițiile actuale ale economiei de piața.
Contractul incheiat de parti are o natura si produce efecte proprii, specifice exclusiv acestuia, neputand fi asimilat prin efectele sale, nici contractului de imprumut, dar nici contractului de inchiriere, de care se deosebește prin modul de calcul al ratelor de plata, in cazul contractului de leasing ratele stabilidu-se in funcție de prețul de achiziție al bunului cuprinzând cote parti din acesta, precum si de unele elemente cum ar fi dobânda, profit, TVA. Ratele de leasing consuma din "substanța" bunului pana ii aduc la valoarea reziduala, la sfârșitul contractului. In ceea ce privește riscurile si responsabilitățile, acestea se transfera utilizatorului, societățile de leasing având o funcție pur finanțatoare.
Este absurd ca un comerciant, care cunoaște prin natura activității pe care o desfășoară, șansele de castig si riscurile unei pierderi, sa achieseze la anumite clauze inserate in contract, bucurandu-se de bunul dobândit spre folosința pentru satisfacerea obiectului propriu de activitate si realizarea de beneficii in numele societății o buna perioada de timp, pentru ca, ulterior, cu nerespectarea obligațiilor asumate prin contractul încheiat, (la un moment dat la care singur stabilește) să determine prin propria atitudine culpabilă, rezilierea contractului de leasing.
Posibilitatea executării efective a acestei clauze penale, cât și a obligării la daune interese sunt clauze însușite de debitoare și nu se poate ca instanța sa se substituie voinței juridice a părților exprimată la încheierea contractului. Astfel, nu se poate retine in concret ca, in sarcina utilizatorului persoana juridica/comerciant ar exista o obligație disproporționat de mare comparativ cu paguba suferita de finanțatorul comerciant, la rândul sau, prin neexecutarea contractului.
Concluzionând, debitoarea este obligată la plata daunelor interese conform Codului Civil, conform O.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing, precum si conform Contractului de L. pe care aceasta 1-a semnat în cunoștință de cauză.
Prin urmare, contestatoarea susține că este neîntemeiată decizia administratorului judiciar de a nu înscrie creanța subscrisei în tabelul preliminar al creanțelor debitorului V. & A. I. S.R.L., întrucât creanța pe care T. L. o pretinde decurge din neîndeplinirea obligațiilor contractuale ale debitoarei, iar prin nerespectarea obligațiilor contractuale, și anume prin neplata ratelor de leasing rămase de achitat, V. & A. I. S.R.L. a cauzat T. L. un prejudiciu, creanța neputând fi recuperată, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 8 și art. 15 din Ordonanța de Guvern nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing, art. 28, art. 66 alin. 1 si art. 73 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, precum și art. 1530 din Codul civil.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, lichidatorul judiciar C. D. A. a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată, arătând că în urma analizării cererii de creanțe a
creditorului SC T. L. I. SA, lichidatorul judiciar a respins suma de 32.398,82 euro, care reprezintă daune-interese, având în vedere că bunul - reprezentând autoturism marca Hyundai Santa Fe a fost ridicat, conform procesului-verbal încheiat la_, iar contractul de leasing a fost reziliat.
În opinia lichidatorului judiciar, nu pot deveni scadente sume de plată viitoare, atât timp cât contractul de leasing a fost reziliat, iar bunul a fost ridicat.
De la data rezilierii contractului și a preluării bunului, debitorul pierde folosința acestuia, astfel că debitoarea nu mai datorează rate leasing, cu atât mai mult cu cât bunul a fost ridicat de creditoare.
Este greu de acceptat că finanțatorul a fost prejudiciat, din moment ce bunul a fost ridicat, iar perioada cât acest bun a fost folosit este acoperită cu plata ratelor de către utilizator prin înscrierea în tabelul de creanțe și pentru care a prezentat acte justificative, respectiv facturi.
Cu privire la o obligație de plată pentru suma de 32.398,82 euro, lichidatorul judiciar a arătat că nu ar fi fost contestată dacă ar fi fost menționată ca și o clauză penală, în care nu se pune problema dovedirii unei pagube, ci doar existența acestei clauze.
Daunele-interese trebuie dovedite, iar plata sumei de 32.398,82 euro, cu titlu de daune- interese, a fost respinsă de lichidatorul judiciar, considerând că plata acesteia ar duce la o îmbogățire fără justă cauză a finanțatorului.
Or, în speța de față, ratele de leasing neachitate au fost trecute în tabelul de creanțe în sumă de 6.205,76 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 15 din OG nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing: "...în cazul în care utilizatorul nu execută obligația de plată a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul, iar utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate până la data restituirii în temeiul contractului de leasing".
Așadar, nu există o obligație a utilizatorului decurgând din lege de a plăti pe lângă suma de mai sus și toate celelalte rate de leasing rămase de achitat după rezilierea contractului de leasing, astfel s-ar ajunge la situația în care este mai profitabil pentru finanțator să nu fie executat contractul, decât să fie executat, deoarece ar obține pe lângă bunul contractat și plata ratelor de leasing rămase neachitate.
Concluzionând, lichidatorul judiciar a arătat că creditorul SC T. L. I. SA nu a fost prejudiciat având în vedere că ratele de leasing și penalitățile de întârziere aferente până la ridicarea bunului au fost trecute în tabelul de creanțe, iar societatea de leasing a intrat în posesia bunului.
Analizând contestația formulată de contestatoarea T. L. I. SA, judecătorul sindic reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1382/13 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei S.C. V.
& A. I. S.R.L. la cererea creditoarei DGFP C. . Prin aceeași sentință au fost stabilite: termenul limită pentru depunerea declarațiilor de creanță: 01 iulie 2013, termenul limită pentru afișarea și publicarea tabelului preliminar de creanțe 11 iulie 2013 și termenul pentru definitivarea tabelului de creanțe prin soluționarea tuturor contestațiilor pentru data de 02 septembrie 2013.
La data de 26 iunie 2013 creditoarea T. L. I. SA a formulat declarație de creanță, solicitând înscrierea la masa credală a debitoarei S.C. V. & A. I. S.R.L. cu suma de 12.767,85 de lei și 32.398,82 de euro, arătând că întrucât debitoarea nu și-a respectat obligațiile de plată asumate prin contractul de leasing, acesta a fost reziliat de drept, cu consecința obligării debitorului de a achita debitul restant în cuantum de 12.767,85 de lei reprezentând rate restante și 32.398,82 de euro, reprezentând contravaloarea daunelor interese datorate în conformitate cu art.
9.9 din contractul de leasing, astfel cum au fost acestea asumate de către debitor prin semnarea anexei 2 la contractul de leasing.
La data de 12 iulie 2013 lichidatorul judiciar a afișat la ușa instanței, iar la data de_ acesta a publicat în BPI nr. 12268/2013 tabelul preliminar de creanțe, contestatoarea T. L. I. SA fiind înregistrată cu suma de 6205,76 de lei creanță chirografară.
Împotriva acestei măsuri, contestatoarea a formulat în termen legal contestație, prin care a solicitat a dispune înscrierea în tabelul definitiv al creanțelor și a sumei de 32.398,82 de euro, reprezentând daune interese asumate de debitoare potrivit art. 9.9 din contractul de leasing. În motivare, aceasta a arătat că daunele interese pretinse sunt asumate contractual, că, fiind o societate de creditare, obligația sa contractuală nu se rezumă exclusiv la a asigura folosința bunului în schimbul unei chirii, ci implică o activitate de creditare cu costuri suplimentare în ceea ce o privește pe aceasta.
Prin poziția procesuală exprimată, lichidatorul judiciar CII D. A. a solicitat respingerea contestației, argumentând că nu pot deveni scadente sume de plată viitoare, atât timp cât contractul de leasing a fost reziliat, iar bunul a fost ridicat. În plus, suma de 32.398,82 de euro
nu ar fi fost respinsă de lichidatorul judiciar dacă ar fi fost o clauză penală, în care nu se pune problema dovedirii unei pagube, ci doar existența acestei clauze.
Judecătorul sindic constată că, la data de_ a fost încheiat contractul de leasing financiar nr. 57428/2008 între creditoarea T. L. I. SA, în calitate de finanțator și debitoarea aflată în insolvență S.C. V. &A. I. S., în calitate de utilizator, având ca obiect autoturismul Santa Fe2.2 DSL descris în cuprinsul contractului, valoarea totală a contractului și termenele de plată a ratelor fiind descrise în Anexa 2 depusă de creditoare alături de declarația de creanță.
Pentru neplata la scadență a ratelor asumate de debitoare, a intervenit rezilierea de drept a contractului, fiind încuviințată executarea silită la data de 01 octombrie 2009 prin încheierea civilă nr. 902/2009 a Judecătoriei Turda pronunțată în dosarul nr._ .
Raportat la data încheierii contractului, legea aplicabilă este vechiul cod civil din 1864 sub imperiul căruia s-a născut raportul juridic de drept substanțial.
Potrivit art. 9.9 din contractul de leasing ratele de leasing rămase de achitat la momentul rezilierii contractului de leasing din cauza utilizatorului se declară scadente în totalitate reprezentând daune interese datorate de utilizator finanțatorului.
Suma de 32.398,82 de euro pretinsă de creditoare valorează chiar diferența ratelor rămase de achitat de către debitoare.
Potrivit art. 1066 Cod civil clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i.
Astfel, independent de denumirea acordată de parte, clauza penală este o convenție accesorie care are drept scop fixarea anticipată a prejudiciului în caz de neexecutare, fiind obligatorie pentru părți.
În cazul concret dedus judecății, chiar dacă sunt intitulate potrivit art. 9.9 din contract daune-interese, ratele nescadente la data rezilierii contractului valorează o evaluare anticipată a prejudiciului de către părți, deci valorează clauză penală. Nu are importanță denumirea sui generis precizată în concret ca fiind daune interese pentru ca dispozițiile art. 9.9 din convenție să valoreze clauză penală, ci esențial este conținutul acestei clauze care nu naște nici un fel de dubiu în interpretarea sa.
Este corectă afirmația că, de regulă, rezilierea unui contract are ca efect juridic înlăturarea executării pe viitor a obligațiilor reciproc asumate de părți. Însă, în speță, atât creditoarea cât și debitoarea au înțeles să evalueze anticipat prejudiciul suferit de finanțator în cazul rezilierii din culpa utilizatorului a contractului de leasing, iar acest prejudiciu este egal cu totalul ratelor de leasing rămase de achitat până la finalul contratului. Debitoare, în calitate de comerciant la acea dată, și-a asumat în mod benevol o asemenea obligație, astfel încât se impune a i se acorda efectul prevăzut de lege, potrivit art. 1169 Cod civil, conform căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părți.
Astfel, în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 1169 Cod civil judecătorul sindic va admite contestația formulată de contestatoarea T. L. I. SA împotriva creanței cu care a fost înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor deținute împotriva debitoarei SC V. & A. I.
S. reprezentată prin lichidator judiciar CII D. A. și, în consecință va dispune înscrierea în tabelul definitiv a creanței T. L. I. SA în cuantum de 146.191,34 de lei( compusă din 6205,76 de lei + 32.398,82 de euro la cursul BNR din 13 mai 2013 de 4,3207 lei care este139.985,58 de lei, iar nu 1. ,45 de lei cum eronat a indicat creditoarea.)
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
:
Admite contestația formulată de contestatoarea T. L. I. SA împotriva creanței cu care a fost înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor deținute împotriva debitoarei SC V. & A. I.
S. reprezentată prin lichidator judiciar CII D. A. și, în consecință:
Dispune înscrierea în tabelul definitiv a creanței T. L. I. SA în cuantum de 146.191,34 de lei( compusă din 6205,76 de lei + 32.398,82 de euro la cursul BNR din 13 mai 2013 de 4,3207 lei).
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 02 septembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. H. N. N.
Red. DH/tehnored LU 4ex/_
| ← Încheierea civilă nr. 3178/2013. Contestație. Faliment,... | Sentința civilă nr. 2104/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
