Sentința civilă nr. 2088/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
DOSAR NR._ /a4
Cod operator date cu caracter personal 11553
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
SENTINȚA CIVILĂ nr. 2088/2013
Ședința publică din data de 02 septembrie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de către contestatorul M. P. I., în calitate de administratorul special al S.C. R. S.R.L., împotriva modului de înscriere a creanței deținute de către creditoarea - intimată S.C. MV C. S.R.L. în tabelul preliminar întocmit de către administratorul judiciar H & B I. S., în cadrul procedurii insolvenței debitoarei S.C. R. S.R.L., procedură ce se derulează în cadrul dosarului nr._ .
La apelul nominal se prezintă reprezentanta administratorului judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei S.C. R. S.R.L., H & B I. S., d-na practician în insolvență Bica Rosana și reprezentantul creditoarei - intimate S.C. MV C. S.R.L., d-l avocat Marius Miron, cu împuternicire avocațială anexată poziției procesuale, f. 30, lipsind contestatorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită, atât conform dispozițiilor Codului de procedură civilă, cât și prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență.
făcut referatul cauzei, constatându-se că au fost înregistrate la dosar următoarele înscrisuri:
în data de 22 august 2013, din partea creditoarei - intimate, poziție procesuală, în trei exemplare;
în data de 29 august 2013, din partea administratorului judiciar, poziție procesuală, în trei exemplare.
Instanța comunică reprezentantei administratorului judiciar un exemplar din poziția procesuală formulată de către creditoarea - intimată, iar reprezentantului creditoarei - intimate un exemplar din poziția procesuală înregistrată de către administratorul judiciar.
De asemenea, se constată că prin citația emisă contestatorului pentru acest termen de judecată (f. 22), s-a stabilit în sarcina acestuia obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, obligație care nu a fost îndeplinită.
Față de această împrejurare, instanța, din oficiu, invocă excepția netimbrării contestației și pune în discuția reprezentanților părților prezente această excepție.
Reprezentantul creditoarei - intimate solicită admiterea excepției, anularea contestației, ca netimbrată, cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial, depunând chitanță în acest sens (f. 36).
Reprezentanta administratorului judiciar solicită admiterea excepției. Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției netimbrării contestației.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând, reține că prin contestația înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 16 iulie 2013, contestatorul M. P. I. în calitate de administrator special al debitoarei SC R. S., a contestat tabelul preliminar al creanțelor declarate împotriva debitoarei în ceea ce privește creanța creditoarei SC MV C. S., solicitând judecătorului sindic admiterea contestației și înlăturarea creanței creditoarei din tabelul preliminar de creanțe.
În motivarea contestației contestatorul a arătat că între reprezentanții legali ai debitoarei și creditoarei SC MV C. S. a existat o înțelegere verbală privind folosirea autobetonierei M. TGA 35.4008X4, stabilind un preț de 9 lei/km. Debitoarea a utilizat autobetoniera doar pentru cca 2000 km, pe o perioadă de 5-6 luni. În data de_ debitoarea a primit din partea creditoarei o invitație la conciliere directă pentru data de_, dată la care a fost încheiat un proces-verbal, debitoarea recunoscând faptul că are un debit restant față de creditoare în sumă de 23.226,47 lei, iar creditoarea a recunoscut că datorează debitoarei suma de 46.907,38 lei. în cuprinsul procesului-verbal debitoarea a solicitat compensarea sumelor, cu achitarea către aceasta a diferenței de 23.680,91 lei.
Astfel, contestatorul susține că debitoarea nu-i datorează creditoarei suma de 29.483,03 lei, sumă cu care creditoarea este înscrisă în tabelul preliminar de creanțe, aceasta din urmă fiind cea care îi datorează debitoarei suma de 23.226,47 lei.
Prin poziția procesuală depusă la dosar, creditoarea SC MV C. S. a invocat excepția inadmisibilității contestației cu privire la solicitarea de compensare a sumelor datorate și obligarea
creditoarei la plata diferenței de 23.680,91 lei, iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca fiind netemeinică și nefondată și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției procesuale creditoarea intimată a arătat că între reprezentantul legal al debitoarei, contestatorul M. P. și reprezentantul legal al creditoarei, s-a încheiat o convenție în baza căreia părțile au convenit cesiunea către debitoare a Contractului de leasing financiar nr. 11.153 LS/2008 încheiat între creditoare, în calitate de utilizator și BT Leasing Transilvania IFN S.A., în calitatea de finanțator, având ca obiect autobetoniera M. TGA 35.4008X4, s.s. WMAH37ZZ47M477881, cu nr. de înmatriculare CJ 27
MVC, iar până la încheierea efectivă a acestei cesiuni, s-a convenit ca debitoarea s-a utilizeze (folosească) autobetoniera M. TGA 35.4008X4, s.s. WMAH37ZZ47M477881, obiect al contractului de leasing mai sus menționat.
Pentru folosința autobetonierei, debitoarea s-a obligat să achite creditoarei un preț de 9 lei/km, la care se adaugă TVA-ul și ratele, taxele, asigurarea etc. aferente contractului de leasing mai sus menționat.
Ca urmare a acestei convenții, creditoarea i-a predat debitoarei autobetoniera spre folosință, aceasta utilizând-o pentru o perioadă de cea 7 luni, fără însă a achita sumele de bani convenite mai sus, care s- au ridicat în final la suma de 106.966,03 lei.
Mai mult, întrucât debitoarea nu a achitat suma datorată, creditoarea nu a putut achita Finanțatorului așa-zisele sume de bani datorate în baza Contractului de leasing financiar nr. 11.153 LS/2008, sens în care Finanțatorul a și ridicat bunul de la debitoare, iar împotriva creditoarei a început procedura executării silite.
În consecința, creditoarea, prin mandatara acesteia convențională Miron & Partenerii - S.C.P.A., i-a dresat debitoarei la data de_ o convocare la conciliere directă pentru data de_, orele 15.00 cu privire la debitul în sumă de 106.966,03 lei, contravaloare a facturii proforme, reprezentând rate, taxe și asigurarea etc. aferente Contractului de leasing financiar nr. 11.153 LS/2008, conform înțelegerii dintre părți.
M. datul acordat de creditoare mandatarei convenționale Miron & Partenerii - S.C.P.A. cu privire la dresarea convocării la conciliere și reprezentării creditoarei la întâlnirea din data de_, a vizat expres și strict îndeplinirea de către debitoare a obligației de a ne achita suma de 106.966,03 lei, iar nu alte sume așa-zis datorate de creditoare.
După cum rezultă din Procesul verbal încheiat la data de_, cu ocazia prezentării la invitația adresată prin Convocarea la conciliere transmisă în data de_, părțile au fost reprezentate la întâlnire de mandatarii lor convenționali, respectiv creditoarea a fost reprezentată de către Miron & Partenerii - S.C.P.A., iar debitoarea a fost reprezentată de către Av. Ciurtin A. Geanina.
În ceea ce privește mențiunile vizând acordul pentru compensarea unui pretins debit al creditoarei față de debitoarea S.C. R. S.R.L., s-a arătat că acestea exced mandatului acordat de creditoare mandatarei convenționale. Pe de altă parte, respectivul acord privind compensarea a fost condiționat de realitatea și corectitudinea acelui pretins debit, pe care creditoare nu l-a recunoscut și nu îl recunoaște.
În consecință, creditoarea susține că nu îi este opozabilă mențiunea privind acordul cu privire la compensarea unor pretinse debite reciproce, cu atât mai mult cu cât debitoarea nu a recunoscut debitul în sumă de 106.966,03 lei pe care îl datorează.
Cu privire la justificarea cuantumului debitului în sumă de 106.966,03 lei, creditoarea a arătat că deține înregistrările GPS ale autobetonierei, iar din aceste date rezultă că debitoarea pe de o parte datorează creditoarei suma menționată mai sus, iar pe de altă parte că este de rea credință când susține în motivarea contestației formulate că a folosit autobetoniera "doar pentru cea 2000 km". Reaua-credință a contestatorului M. P., reprezentant legal al debitoarei la data convocării la conciliere, rezultă și din aceea că, deși recunoaște că a folosit autobetoniera "doar pentru cea 2000 km", "pentru o perioada de timp de 5 - 6 luni", cu toate acestea a refuzat să achite creditoarei contravaloarea folosinței autobetonierei pentru kilometrii și perioada recunoscute și menționate.
Ulterior, la momentul primirii Notificării privind deschiderea procedurii insolvenței, creditoarea a formulat cererea de admitere a creanțelor la masa credală a debitoarei doar pentru suma de 22.942,29 lei, datorită faptului că suma de 106.966,03 lei era reflectată într-o factură proformă care nu fusese acceptată de debitoare, iar creditoarea nu înregistrase încă cererea de chemare în judecată cu privire la debitul de 106.966,03 lei.
În ceea ce privește excepția invocată, creditoarea a arătat că potrivit prevederilor alin. 1 al art. 73 din Legea nr. 85/2006, debitorul, creditorii și orice altă parte interesata vor putea să formuleze contestații cu privire la creanțele si drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanțe.
Conform prevederilor alin. 3 al art. 73 din Legea nr. 85/2006, la termenul stabilit prin sentința de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creanțe, judecătorul-sindic va soluționa deodată, printr-o singură sentință, toate contestațiile, chiar dacă pentru soluționarea unora ar fi nevoie de administrare de probe; în acest din urmă caz, judecătorul-sindic poate să admită, în tot sau în parte,
înscrierea creanțelor respective în mod provizoriu în tabelul definitiv al tuturor creditorilor împotriva averii debitorului.
În consecință, s-a apreciat că prin prisma prevederilor art. 73 din Legea nr. 85/2006 obiectul contestației formulate în baza textului legal menționat îl constituie creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanțe, respectiv cuantumul acestora, iar nu alte drepturi/operațiuni/modalități de stingere a obligațiilor, cu privire la realizarea cărora se poate exercita eventual procedura prevăzută de art. 77 din Legea nr. 85 / 2006.
Mergând mai departe, prin contestația formulată, contestatorul invocă o așa-zisă "compensare" a unor așa zise debite, însă în speță, pentru a opera compensația este necesar ca, la data deschiderii procedurii insolvenței, sa fie îndeplinite următoarele condiții pe care normele legale le prevăd existenta unor obligații reciproce; acestea să aibă ca obiect bunuri fungibile; creanțele sa fie certe, lichide si exigibile.
Creditoarea a arătat că a avut relații comerciale cu debitoarea R. S.R.L, iar nu cu contestatorul M.
P. I. . În consecință, nu există obligații reciproce între creditoare și contestatorul M. P. I., sens în care se apreciază ca fiind inadmisibilă contestația formulată de acesta sub acest prim motiv. Eventual, ar fi putut să existe debite între creditoare și debitoarea R. S.R.L.
Pe de altă parte, în speță, nu suntem nici în situația unei creanțe certe, lichide si exigibile, în ceea ce privește așa-zisul debit în sumă de 46.907,38 lei, întrucât creditoarea a arătat că nu a recunoscut si nu recunoaște acest asa-zis debit datorat.
Pe fondul contestației creditoarea a arătat că așa zisul debit în sumă de 46.907,38 lei nu a fost solicitat nicicând anterior de debitoarea R. S.R.L., pe de o parte, iar pe de altă parte, acesta nu a fost recunoscut de creditoare, nefiind însușit de aceasta, întrucât nu este datorat și nu în ultimul rând, nu este dovedit cu nici un mijloc de probă.
Cu privire la solicitarea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, creditoarea a arătat că în măsura în care judecătorul sindic va respinge contestația formulată de către contestator, acesta fiind căzut în pretenții, trebuie obligat la plata cheltuielilor de judecată pe care creditoarea le-a suportat și care vor fi precizate în termen util.
Prin poziția procesuală depusă la dosar, administratorul judiciar a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată, arătând că prin cererea de admitere a creanței creditoarea a solicitat însrierea în tabelul preliminar de creanțe cu suma de 22.942,29 lei, reprezentând 22.265,03 lei debit conform facturilor anexate cererii respectiv contravaloare beton si servicii transport, diferența reprezentând cheltuieli de judecata aferente formulării cererii.
De asemenea, în cadrul procesului verbal încheiat la data de_ cu ocazia prezentării la invitația la conciliere adresata debitoarei, în vederea recuperării sumei de 106.966,03 lei reprezentând taxe, rate și asigurarea etc. aferente Contractului de leasing finanaciar nr. 11/153 LS încheiat de către MV C. S. cu BT Leasing Transilvania
IFN, aceasta din urmă a recunoscut doar debitul datorat în sumă de 23.226,47 lei, evidențiat si in contabilitatea debitoarei.
In privința creanței debitoarei, în sumă de 46.907, 38 lei, aceasta este menționată în cadrul procesului verbal încheiat la data de_, societatea R. S. solicitând compensarea creanțelor reciproce.
Creanța în cuantum de 46.907, 38 lei, provine din facturile nr. 10006/_, 10026/_, 10036/_, 10056/_ respectiv 10069/_ .
Societatea MV C. S., cu ocazia concilierii, prin mandatar Miron & Partenerii SCPA - prin avocat Marius Miron, a arătat că este de acord cu compensarea în măsura în care debitul datorat de MV C. S. este real și concret, menținându-și punctul de vedere expus cu privire la existența unei intelegeri privind cesiunea contractului de leasing având ca obiect autobetoniera M. TGA 35.400 cât și la debitul în sumă de 106.966,03 lei decurgând din contractul de leasing.
De asemenea, cu ocazia comunicării de către administratorul judiciar a somației de plata, creditoarei MV C. S., în vederea achitării sumei de 46.907,38 lei, identificat în contabilitatea debitoarei, aceasta a comunicat că nu recunoaște debitul solicitat, invocând prescripția dreptului de a mai solicita obligarea la plata debitului.
Totodată, pentru ca recunoașterea datoriei să fie de natură a produce efectul întreruptiv al cursului prescripției dreptului material la acțiune, în conformitate cu prevederile art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 (art. 2538 NCC), trebuie să fie voluntară, neîndoielnică, pură și simplă, nefiind afectată de nicio condiție sau rezervă din partea autorului ei.
S-a menționat faptul că societatea MV C. S. nu a solicitat compensarea prin cererea de admitere a creanței, în conformitate cu dispozițiile art. 52 din Legea nr. 85/2006, nefiind posibilă invocarea acesteia de către administratorul judiciar la momentul analizării declarației de creanță și a întocmirii tabelului preliminar în lipsa documentelor justificative privind îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege în materie de compensare legală.
Contestatorul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 200 lei.
Analizând cu prioritate excepția netimbrării contestației, invocată din oficiu, judecătorul sindic urmează a o admite, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 33 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. (2) Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. 2 teza I C.p.c. obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței
De asemenea, potrivit art. 34 alin. 2 din același act normativ, dacă la momentul înregistrării cererii au fost timbrate doar o parte din capetele de cerere, acțiunea va fi anulată în parte, numai pentru acele capete de cerere pentru care nu a fost achitată taxa judiciară de timbru.
Potrivit art. 14 alin. 1 din OUG 80/2013 din același act normativ, cererile referitoare la procedura insolvenței se timbrează cu 200 de lei.
Deși contestatorul a fost citat cu mențiunea de a achita 200 lei taxă judiciară de timbru sub sancțiunea anulării contestației ca netimbrată, astfel cum reiese din dovada de îndeplinire a procedurii de citare (fila 22), contestatorul nu s-a conformat acestei obligații, astfel că în temeiul art. 34 alin. 2 din OUG 80/2013 judecătorul sindic va admite excepția netimbrării contestației invocată din oficiu și, în consecință, va anula ca netimbrată contestația formulată de contestatorul M. P. I., în calitate de administrator special al debitoarei SC R., în insolvență, formulată în contradictoriu cu intimata SC MV C. S. și cu administratorul judiciar H & B I. S. al debitoarei SC R. S. .
În temeiul prev. art. 274 C.pr.civ., contestatorul M. P. I. va fi obligat la plata sumei de 680 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC MV C. S. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția netimbrării contestației și, în consecință:
Anulează ca netimbrată contestația formulată de contestatorul M. P. I., în calitate de administrator special al debitoarei SC R., în insolvență, formulată în contradictoriu cu intimata SC MV C. S. și cu administratorul judiciar H & B I. S. al debitoarei SC R. S. .
Obligă contestatorul M. P. I. la plata sumei de 680 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC MV C. S. .
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 2 septembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. H. N. N.
Red. DH/tehnored LU 4ex/_
| ← Sentința civilă nr. 1409/2013. Contestație. Faliment,... | Sentința civilă nr. 2429/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
