Sentința civilă nr. 2138/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a5
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2138/2013
Ședința publică din data de 6 septembrie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: V. LAURA OROS GREFIER. A. Z.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată împotriva pârâtului C. F. formulată de către Cabinetul Individual de Insolvență P. V., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC B. S., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar al debitoarei, practician în insolvență P. Livia, cu delegație depusă la dosar la acest termen de judecată, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită, atât conform Codului de procedură civilă, cât și prin publicarea citației emise de către instanță în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar s-a înregistrat de către lichidatorul judiciar, la data de 20 august 2013, precizare de acțiune, împreună cu un set de acte anexe.
La solicitarea judecătorului sindic, reprezentanta lichidatorului judiciar arată că prin precizarea de acțiune s-a modificat în fapt doar cuantumul pretențiilor solicitate prin cererea introductivă, urmare a stabilirii pasivului debitoarei SC B. S.
.
Judecătorul sindic, deliberând, reține că față de prevederile art. 132 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, nu se impune amânarea soluționării cauzei raportat la alin. 1 al aceluiași articol de lege și ia act de mărirea de către lichidatorul judiciar a valorii obiectului cererii deduse judecății. De asemenea tribunalul încuviințează lichidatorului judiciar proba cu înscrisurile depuse la dosar și ia act că pârâtul nu a formulat cereri în probațiune.
Reprezentanta lichidatorului judiciar învederează instanței că nu mai are cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Judecătorul sindic, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă faza probatorie și acordă părții cuvântul în susținerea cererii.
Reprezentanta lichidatorului judiciar învederează instanței că susține cererea așa cum a fost formulată și precizată și solicită admiterea ei.
Judecătorul sindic, cu privire la cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale, reține cauza în pronunțare, pe baza înscrisurilor aflate la dosar.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal sub numărul de mai sus, la_, lichidatorul judiciar C. P. V. al debitoarei S.C. B. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C. F., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună
angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru întreg pasivul debitorului S.C.
B. S.R.L. în sumă de 338.607,94 lei.
În motivare, s-a arătat că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Urmare deschiderii procedurii insolvenței, lichidatorul judiciar a notificat debitorul la sediul social situat în comuna Baciu nr. 372 jud. C. cu principalele sale obligații și sancțiunile în caz de nerespectare a acestora, prin trimitere poștală în regim recomandat în data de_, care a fost returnată cu mențiunea " firmă mutată de la adresă" în data de_ . În data de_ a fost notificat debitorul cu deschiderea procedurii și principalele sale obligații, la cele trei puncte de lucru declarate în: Vultureni, Gârbău și Tritenii de Jos, jud. C. . Aceste notificări au fost returnate cu mențiunea destinatar mutat sau necunoscut.
În data de_, a fost notificat administratorul și asociatul unic C. F. cu deschiderea procedurii și obligațiile sale și ale debitorului, la adresa: C. -N., str. D. nr. 62, ap. 16. Notificarea nu a fost returnată. În data de_ a procedat la vizitarea debitorului la sediul declarat la registrul comerțului situat în comuna Baciu nr. 372, jud. C. . La adresă, începând cu luna decembrie 2011 funcționează o altă farmacie care nu are legătură cu debitorul. Din informațiile primite rezultă că debitorul a desfășurat activitate comercială la sediul social declarat până la sfârșitul anului 2010. Dovezile acestor demersuri sunt anexă la raportul conform Art. 54 depus la dosarul cauzei în data de_ .
Cu toate demersurile debitorul nu și-a îndeplinit obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, iar lichidatorul judiciar nu a avut acces la nici un fel de documente aparținând debitorului și nu a reușit să contacteze nici o persoană aparținând acestuia. Astfel nu a fost în măsură să valorifice activele deținute de debitor, în valoare de 426.252 lei, prezentate în situația indicatorilor financiari pe anul 2009, publicați pe site-ul M. ului Finanțelor Publice.
Lichidatorul judiciar a mai arătat că prezumă că neîndeplinirea obligației sale de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 s-a datorat faptului că debitorul nu a ținut contabilitatea conform legii, faptă prevăzută de art. 138 alin. 1 lit.d) din Legea nr. 85/2006. Prezumția neținerii contabilității conform legii rezultă și din faptul că debitorul nu a publicat situațiile indicatorilor financiari anuali pentru anii 2010 - 2011, încălcând astfel prevederile art. 32 din Legea Contabilității nr. 82/1991, care stabilește că membrii organelor de administrație au obligația de a asigura ca situațiile financiare anuale și raportul administratorilor să fie întocmite și publicate conform cu legislația națională. Neținerea contabilității în mod corect face insesizabilă apariția stării de insolvență, aspect care ar fi putut fi înlăturat în condițiile unei contabilități ținute corect. De asemenea, lichidatorul judiciar a arătat că neținerea contabilității în conformitate cu legea a fost una dintre cauzele care au condus la insolvență debitorului. Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității, respectiv pentru ținerea registrelor contabile obligatorii revine administratorului societății.
Lichidatorul judiciar a mai arătat că în drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 73 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea societăților comerciale nr. 31/1990 rep., care prevăd că administratorii sunt direct răspunzători de modul în care este ținută evidența contabilă. Totodată, conform dispozițiilor art. 10 alin.(l) din Legea contabilității nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății, în condițiile în care
contabilitatea nu a fost ținută conform legii există o prezumție de culpă. Aceasta constituie temeiul răspunderii administratorului.
Din indicatorii financiari ai debitorului pentru anul 2009, publicați pe site-ul
M. ului Finanțelor Publice, reiese că la acea dată debitorul deținea active totale în valoare de 426.252 lei din care active fixe de 17.006 lei și active circulante în valoare de 409.246 lei, din care stocuri 72.276 lei, disponibilități bănești de 10.940 lei și creanțe de 326.030 lei. Valoarea activelor deținute de debitor arătate mai sus depășește cu 25% valoarea creanțelor împotriva averii sale înscrise în tabelul definitiv de 338.607,94 lei. Lichidatorul judiciar a mat arătat că nu i-au fost predate spre valorificare în cadrul procedurii activele deținute de debitor arătate mai sus și deoarece nu a avut acces la documentele contabile nu a fost în măsură să identifice bunurile acestuia. Prin valorificarea activelor debitorului exista posibilitatea acoperirii pasivului acestuia la nivelul stabilit prin tabelul definitiv al creanțelor. Față de cele arătate mai sus se prezumă că activele debitorului, inclusiv disponibilitățile bănești ale acestuia, au fost utilizate în folosul altor persoane decât debitorul, faptă care a cauzat insolvența debitorului, prevăzută la art 138 alin. (1) lit. a). Se prezumă că persoana care se face vinovată de faptele descrise mai sus este administratorul debitorului, numitul C. F., singura persoană care avea puterea să dispună de bunurile debitorului în baza mandatului de administrator grefat pe calitatea sa de asociat unic al debitorului. În concluzie, lichidatorul judiciar a solicitat instanței să se dispună ca întreg pasivul debitorului în sumă de 338.607,94 lei să fie suportat de către administratorul statutar, C. F., care prin faptele sale prevăzute de art. 138 alin. (1) lit. a) și lit. d) din Legea nr. 85/2006, a cauzat starea de insolvența a debitorului.
La_, lichidatorul judiciar C. P. V. al debitoarei S.C. B. S.R.L. a depus la dosar precizare de acțiune, prin care și-a mărit cuantumul obiectului cererii la suma de 356.609,37 lei, solicitând obligarea pârâtului la suportarea pasivului debitoarei în acest din urmă cuantum.
Deși a fost legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat la termenele de judecată pentru a formula apărări față de cererea lichidatorului judiciar.
Analizând cererea de angajare a răspunderii, judecătorul sindic constată următoarele:
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă. Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtului întrunește condițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, în sensul că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu, raportat la faptul că societatea debitoare deține diverse bunuri în patrimoniu, care nu au fost predate lichidatorului judiciar. Astfel, din informații economice rezultate din bilanțul contabil și contul de profit și pierdere afișat pe site-ul
M.E.F. aferent anului 2009, sunt reflectate active circulante în sumă de 409.246 lei, constând din stocuri în sumă de 72.276 lei, casa și cont în bancă în sumă de 10.940 lei și creanțe în sumă de 326.030 lei.
Datorită faptului că pârâtul nu a prezentat actele contabile ale debitoarei, respectiv balanța de verificare analitică a clienților, nu se poate concluziona dacă aceste creanțe au fost recuperate, ceea ce duce la prezumția că, pe de o parte, în situația recuperării sumelor, acestea au fost însușite, iar pe de altă parte, că din neglijența pârâtului acestea nu au fost recuperate, în ambele cazuri aceste acțiuni sau inacțiuni constituind fapte ilicite, cauzatoare de prejudiciu în dauna creditorilor.
Așadar, față de situația relevată de actele contabile depuse la dosarul cauzei de către lichidator, judecătorul sindic apreciază că atâta timp cât au existat bunuri în patrimoniul debitoarei, iar la momentul deschiderii procedurii aceste bunuri nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie dispozițiilor art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește întrunirea în speță a condițiilor art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține următoarele:
În cazul în speță, în sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006,
respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 din Legea nr.85/2006. Mai mult decât atât, instanța apreciază că atâta timp cât, legiuitorul a înțeles să sancționeze neținerea contabilității în conformitate cu legea, cu atât mai mult sancționează neținerea contabilității. Or, în cauză pârâtul se face vinovat de neținerea contabilității anterior deschiderii procedurii, lista bunurilor debitoarei, lista creditorilor și contul de profit și pierdere sunt determinate de lipsa acestora, întrucât nu s-a ținut evidența contabilă la zi.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2 ale Legii nr. 31/1990, precum și din dispozițiile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 31/1990.
Totodată, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective. În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 73 lit. c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, pasiv care, dată fiind natura creanțelor înscrise în tabelul definitiv și anume, creanțe bugetare, în condițiile ținerii contabilității societății debitoare, putea fi substanțial mai mic întrucât debitele principale nu ar fi atras penalități și majorări de întârziere. Astfel, faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Așa fiind, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută și săvârșirea faptei reglementate de art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei, întrucât pârâtul nu a fost în măsură să sesizeze scadența obligațiilor de plată cu consecința directă a calculării pentru debitele neachitate a penalităților și majorărilor de întârziere.
Întrucât creditorii nu și-au recuperat nici măcar parțial creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că pârâtul se impune a fi obligat la plata întregului pasiv în cuantum de 356.609,37 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar C. P. V. al debitoarei S.C.
B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul C. F., cu domiciliul în mun. C. -N., str. D. nr. 62, ap. 16, jud. C. .
Obligă pârâtul să plătească întregul pasiv al debitoarei S.C. B. S.R.L., J_, în sumă de 356.609,37 lei.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
V. LAURA OROS A. Z.
Red./G.V.L./Dact./U.L.;G.V.L./4ex./_
| ← Sentința civilă nr. 1243/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 1715/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
