Sentința civilă nr. 2967/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2967/2013
Ședința publică din data de 1 noiembrie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: V. LAURA G. GREFIER: A. Z.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii cu privire la cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată împotriva pârâtului G. F. de către C. C. - cabinet individual de insolvență, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC Q. P. S., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 18 octombrie 2013, concluziile părților și mersul dezbaterilor fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când judecătorul sindic, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de_, iar apoi pentru data de azi.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea, înregistrată pe rolul acestui tribunal la_, sub numărul de dosar de mai sus, lichidatorul judiciar C. C. C. al debitoarei S.C. Q. P. S.R.L. a formulat cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale față de pârâtul G. F., în calitate de administrator statutar și unic asociat al debitoarei SC Q. P. S. , societate aflată în procedura simplificată a insolvenței, solicitând admiterea cererii și obligarea pârâtului la plata sumei de 9.597,87 lei, reprezentând o parte din pasivul debitoarei SC
Q. P. S. .
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că prin încheierea comercială 723/CC/2010 din data de_ pronunțată de Tribunalul Specializat C., în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de debitoarea SC Q. P. S. prin administratorul său statutar G. F. și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar provizoriu C.I.I. C.
C., confirmat ulterior în această calitate de către adunarea generală a creditorilor.
Lichidatorul judiciar a învederat că a efectuat notificările prevăzute de art.61 din lege, fiind notificată debitoarea la sediul său care și-a îndeplinit cu promptitudine obligațiile de a preda acestuia documentele prevăzute la art.28 alin.1 din Legea nr.65/2006, precum și alte informații solicitate de către lichidatorul judiciar, necesare pentru a întocmi raportul cu privire la cauzele și împrejurările care a dus la insolvența debitoarei. În respectivul raport lichidatorul judiciar a prezentat faptele de natura celor prevăzute la art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, imputabile fostului administrator statutar G. F. și anume: Săvârșirea de către administratorul statutar (G. F. ) și directorul general (Chișu -Stinean Călin -I. ) a unor fapte încriminate de art.138 alin. (1), lit. a) și lit b) din Legea nr.85/2006, astfel: Art.138 alin.(1), lit.a): "Au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane...Această faptă se concretizează prin nerecuperarea unor datorii de la
partenerii de afaceri, organele de conducere rămânând în pasivitate, bunurile SC Q.
S. fiind folosite în interesul persoanelor în favoarea cărora a fost lăsat să curgă (debitorii societății)"; și art.138. alin.(1), lit.b): "Au făcut acte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice";. Astfel, s-a precizat că administratorul statutar, în înțelegere cu directorul general a admis vânzarea autoturismului OPEL SS 7636 la prețul de 14.000 lei, suma respectivă fiind compensată cu creditul acordat societății de cumpărător în calitatea acestuia de asociat. Pe de altă parte, a achiziționat în leasing de la Q. Leasing IFN SA, la care administratorul statutar, G. F. avea calitatea de acționar, echipamente tehnologice de valori foarte mari și autoturisme de lux. Totodată, s-a menționat că, potrivit art.138 alin.(1), lit. c: " au dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți";. S-a constatat inexistența unei strategii manageriale viabile precum și derularea unor activități comerciale riscante care au contribuit la starea de insolvență a SC Q. P. S. . S-a decis achiziționarea de echipamente tehnologice în leasing de mare valoare, fără să existe o fundamentare a necesității, oportunității și eficienței investiției, singura beneficiară a acestei decizii fiind Q. Leasing IFN SA.
Echipamentele s-au achiziționat pentru suma de 46.365 euro, plătindu-se un avans de 4.641 euro și rate în valoare de 28.322 Euro, în total 32.963 euro. Utilajul a fost preluat SC Q. Leasing IFN care avea dreptul să o revândă fără nici o despăgubire pentru SC Q. P. S. . De asemenea, au fost achiziționate mai multe autoturisme, unul de lux, operațiune care nu avea nici o justificare economică, fapt ce a condus la plăți către societatea de leasing în loc să se achite datoriile față de ceilalți creditori. Astfel, pentru achiziția auto VOLVO S80 de la Q. Leasing IFN SA (valoare de achiziție de
45.186 euro), s-a achitat un avans de 8.186 euro și s-au plătit rate în valoare de 29.397 euro, în total plăți de 37.583 euro. Mașina a fost preluată de SC Q. Leasing IFN care avea dreptul să o revândă fără nici o despăgubire pentru SC Q. P. S. . Potrivit art. 138, alin. (1), lit. g), în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori. Prin urmare, debitoarea a intrat în încetare de plăți la sfârșitul lunii iulie 2010. În luna iunie, s-au vândut mai multe echipamente tehnologice SC DIGITAL DREAMS S. C. -N. în valoare de 5.950 euro, echivalentul în lei fiind compensat cu datoria acesteia față de SC
P. S. . Dacă aceste utilaje ar fi fost vândute în procedura insolvenței sumele încasate ar fi putut fi utilizate pentru plata în ordinea stabilită printr-un tabel al creanțelor.
În baza acestor constatări, lichidatorul judiciar a întreprins acțiuni în anulare a unor tranzacții efectuate în perioada de 120 de zile premergătoare intrării în faliment, pe rolul Tribunalului Specializat C. și acțiuni de recuperare a creanțelor. Ca urmare a acestor demersuri, lichidatorul judiciar a arătat că fostului administratorului statutar G.
F., îi pot fi imputabile mai multe fapte prevăzute de Legea nr.85/2006.
Astfel, potrivit art.138 alin.(1), lit.a), care prevede că "au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane";, această faptă se concretizează prin nerecuperarea unor datorii de la partenerii de afaceri, organele de conducere rămânând în pasivitate, bunurile SC Q. P. S. fiind folosite în interesul persoanelor în favoarea cărora a fost lăsat să curgă (debitorii societății), coroborat cu art.138 alin.(1), lit. d), concretizat prin aceea că prin neefectuarea unor operațiuni prevăzute de reglementările contabile (inventarierea anuală a creanțelor prin transmiterea extraselor de cont la debitorii societății ) și pasivitate în recuperarea creanțelor (neintroducerea de acțiuni în justiție ) a folosit bunurile societății (creanțele) în folosul debitorilor acesteia.
În acest sens, s-a menționat că contravaloarea facturilor neachitate, accesoriilor la acestea și cheltuielile ocazionate de procedurile de executare nefinalizate au fost în sumă totală de 7.255,08 lei, respectiv suma nerecuperată de la SC ADLAND S. -C. -N.
- 1.281,90 lei; suma nerecuperată de la SC ETI CONSTRUCT S. C. -N. - 729,28 lei; suma nerecuperată de la ordonanța de plată SC BILLBOARD S. C. -N. - 5.243,90 lei. Potrivit art. 138 alin. 1 lit.d), care prevede că "nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea";, concretizat prin aceea că administratorul statutar nu a contabilizat o plată de 1.000 lei efectuată de către SC PUNCT MEDIA S. - C. -N. în contul datoriei consemnată în facturile SeriaQP08 nr.619/_ SeriaQP08 nr.623/_ și SeriaQP08 nr.625/_, suma presupunându-se a fi însușită de către administratorul statutar, fiindu-i incidente și prevederile art.138 alin.(1) lit. e). Neînregistrarea în contabilitate a sumei de 1.000 lei a fost recunoscută de către fostul administrator statutar G. F. . La acest articol încadrându-se și minusul de inventar constatat de către comisia de inventariere la deschiderea procedurii insolvenței 1.342,79
lei, totalul sumei imputate la acest articol și alineat fiind de 2.342,79 lei .
Așadar, lichidatorul judiciar a apreciat că folosirea bunurilor în interesul altor persoane (nerecuperarea creanțelor), neținerea contabilității în conformitate cu legea și deturnarea unei părți din active ( însușirea de către administratorul statutar a unor disponibilități bănești rezultate din fapte de comerț efectuate de debitoare), a condus la apariția stării de insolvență, fiind incidente disp. art. 138 alin.1 lit.a), d) și e) din Legea nr.85/2006, suma totală pentru care s-a propus atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator statutar fiind de 9.597,87 lei.
La data de 2 septembrie 2013, pârâtul G. F. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea în parte a cererii pentru suma de 44,45 lei, reprezentând minus de inventar, și respingerea cererii pentru restul sumelor solicitate.
În apărare, pârâtul a arătat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de textele legale, prin urmare cererea lichidatorului judiciar se impune a fi respinsă. Pentru a se angaja răspunderea în temeiul art. 138 din Legea insolvenței, este necesar să se facă dovada îndeplinirii următoarelor condiții, respectiv săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege, existența prejudiciului, existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția (culpa) făptuitorului. Prin reglementările din art. 138 din Legea nr. 85/2006 legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Ca atare, în lipsa unor dovezi concrete din care să rezulte în concret ce bunuri au fost folosite de administratorul statutar, în interes propriu, sau în cel al unei alte persoane, modalitatea în care s-a realizat această faptă, perioada de timp, și nu în ultimul rând faptul că această faptă ar fi produs starea de insolvență, pârâtul a precizat faptul că, nu poate fi reținută ca fiind dovedită fapta ilicită.
În ce privește fapta prevăzută de art. 138 lit a), pârâtul a învederat faptul că textul de lege impune necesitatea ca, pe lângă celelalte condiții ale răspunderii delictuale, bunurile/creditele societății să fi fost folosite de persoana care a cauzat starea de insolvență în folosul propriu sau în cel al altei persoane, simpla indicare a faptei prevăzută de textul de lege nefiind suficientă în lipsa unor probe din care să rezulte care sunt bunurile/creditele ce au fost folosite și cum au fost acestea folosite în fapt, pentru a se putea determina scopul utilizării lor. Doar constatarea faptului că debitorul avea înregistrate în contabilitate anumite active imobilizate, stocuri sau creanțe nu duce în mod automat la concluzia că acestea au fost însușite de administrator, în lipsa probării efective a acestui aspect. Astfel, este necesar să se
probeze în concret care active imobilizate/stocuri/creanțe au fost folosite, cum au fost folosite acestea în fapt și cine a folosit aceste bunuri.
Lichidatorul judiciar și-a fundamentat solicitarea de angajare a răspunderii patrimoniale a pârâtului, în baza art. 138 lit. a) pe considerentul de fapt potrivit căruia prin neintroducerea unor acțiuni în justiție pentru recuperarea creanțelor în cuantum de 7.255,08 lei, s-a cauzat starea de insolvență. În primul rând, instanța trebuia să observe că această sumă, pe lângă că, nu ar fi putut cauza insolvența Q. P. S., nu a fost recuperată nici de către lichidatorul judiciar prin demersurile întreprinse de acesta. Mai mult, în ipoteza în care pârâtul ar fi demarat procedurile de recuperarea ale debitelor înregistrate de Adland S., Edi Construct S. și Billboard S., nu ar fi făcut decât să sporească pasivul societății pe care o reprezenta, cu cheltuielile astfel implicate.
Astfel, pârâtul a arătat că a făcut demersuri pentru recuperarea debitelor restante, însă în urma discuțiilor purtate cu reprezentanții celor trei societăți debitoare, s-a ajuns la concluzia că decizia potrivită a fos aceea de a nu le acționa în instanță întrucât aceasta ar fi însemnat angajarea unui avocat, plata de taxe de timbru, iar apoi plata cheltuielilor de executare. Datorită celor comunicate de reprezentanții debitorilor, s-a știut că procedura execuțională se va finaliza cu aceleași procese verbale primite de lichidatorul judiciar de la executorul judecătoresc prin care se constata imposibilitatea executării ca urmare a lipsei bunurilor în patrimoniul debitorilor.
Pârâtul a menționat că aceea decizie a sa, de a nu provoca cheltuieli suplimentare în patrimoniul Q. P. S. în încercarea de a recupera sume de bani de la persoane juridice despre care știa că erau în imposibilitate de plată, nu s-a putut, nicidecum, a fi interpretată în sensul că pârâtul ar fi folosit bunurile societății în interesul său sau al altei persoane. Interpretarea dată de lichidatorul judiciar pasivității sale, a fost una forțată, care nu se încadra în textul de lege indicat. Pentru a fi posibila antrenarea răspunderii, în temeiul art. 138 lit. a), ar fi necesar ca prin fapta pârâtului de a nu introduce cele trei cereri pentru recuperarea creanțelor, să se fi cauzat starea de insolvență.
Pârâtul a mai arătat că decizia sa de a nu introduce acele acțiuni a fost una corectă, iar mai apoi a fost una strict managerială, luată în desfășurarea curentă a activității societății. Suma ce ar fi rezultat, chiar dacă s-ar fi recuperat acel debit, nu ar fi fost aptă să acopere pasivul societății, pentru care față de aceasta s-a deschis procedura insolvenței. Pârâtul a arătat că pasivitatea lui, în ceea ce privește acțiunile de recuperare a creanțelor, nu a fost de natură a cauza insolvența societății, și totodată apreciind că neexercitarea unor acțiuni în instanță nu echivalează, cu folosirea bunurilor societății în interesul propriu sau al altei persoane, astfel că a solicitat respingerea cererii de angajare a răspunderii patrimoniale a sa pentru suma de 7.255,08 lei, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006.
În plus, pârâtul a arătat că nu este reală susținerea lichidatorului judiciar, potrivit căreia nu și-a îndeplinit obligația de a efectua anumite operațiuni prevăzute în reglementările contabile, Astfel, pârâtul a arătat că a transmis, la sfârșitul fiecărui an fiscal, extrase de cont spre confirmare către fiecare dintre debitori pentru sumele pe care le datorau societății Q. P. S. . Toate dovezile, înscrisurile în acest sens au fost predate însa lichidatorului judiciar, la momentul deschiderii procedurii de insolvență. În acest sens, pârâtul a arătat că din înscrisurile pe care le-a anexat, a rezultat, fără nici un dubiu că, a făcut mai multe demersuri de executare a unor bilete la ordin emise de diferiți clienți, instrumente refuzate la plată de către bancă datorită lipsei de disponibil în cont. Unele dintre acestea au privit chiar clientul Adland S. la care lichidatorul judiciar a făcut referire în cererea de angajare a răspunderii. Acele înscrisuri erau singurele care au rămas la acesta, informându-l pe lichidatorul judiciar despre existenta
lor, pregătind chiar un proces verbal de predare primire, însă lichidatorul judiciar nu a mai venit să le ridice.
Analizând solicitarea de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtului, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d) teza finală, s-a observat că susținerile de fapt ale lichidatorului judiciar nu au fost probate în nici un fel. Astfel, lichidatorul judiciar solicita obligarea pârâtului la suportarea sumei de 1.342,79 lei, reprezentând minus de inventar constat de către comisia de inventariere la data deschiderii procedurii insolvenței. Pe lângă faptul ca în raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență a debitorului Q. P. S., nu s-a reținut acest text de lege și nu s-a făcut referire la vreun minus la inventar, nici la cererea de angajare a răspunderii, lichidatorul judiciar nu a anexat înscrisuri pentru a proba susținerile sale. Din inventarul anexat, datat_ a rezultat un minus de 44,45 lei, cuantum ce nu avea nici o legătură cu suma solicitată de lichidatorul judiciar pe care, pârâtul a fost de acord să o achite. Prin urmare, pârâtul s-a declarat de acord cu admiterea cererii însa doar în parte, pentru suma de 44,45 lei, nicidecum pentru suma de 1.342,79 lei care nu a fost probată.
În ceea ce privește fapta prevăzută la art. 138 alin. 1 lit. e), în temeiul căruia s-a solicitat plata sumei de 1.000 lei, reprezentând neînregistrarea în contabilitate a acestei sume, pârâtul a apreciat-o ca fiind inaptă să ducă la atragerea răspunderii patrimoniale acestuia, în calitate de administrator statutar, pentru suma indicată. Sustinerea lichidatorului că nu a fost contabilizată o plată de 1.000 lei efectuată de către Punct Media S., presupunându-se a fi însușită de administratorul statutar a fost greșită, pentru faptul că, însuși lichidatorul judiciar, în adresa nr. 279 /Ol.08.2012 transmisă către Q. P. S., afirma că din evidențele contabile ale Punct Media S. a rezultat faptul că biletul la ordin a fost girat de societatea pe care pârâtul o reprezenta către Heildelberger Druckmaschinen România, pentru a acoperi un debit al Q. P. S. față de aceasta din urmă. Astfel, nu se înțelege cum a putut lichidatorul judiciar să afirme, în cererea formulată că pârâtul și-ar fi însușit acea sumă de bani, atât timp cât chiar el menționa, în adresa amintită că biletul la ordin a fost girat către un creditor al societății pe care pârâtul o reprezenta, cu scopul de a acoperi o datorie. Privitor la biletul la ordin girat către Punct Media către societatea Q. P., s-a arătat că acesta a fost girat de aceasta din urmă către Heildelberger Druckmaschinen România, rezultând că, din punct de vedere contabil, rezultatul a fost 0. Prin urmare, susținerea/presupunerea lichidatorului, potrivit căreia pârâtul și-a însușit suma de 1.000 lei, acesta a arătat că nu a fost reală. Neidentificarea de către acesta a operațiunii în contabilitate, s-a datorat faptului că Heildelberger Druckmaschinen România nu a transmis pârâtului o copie a biletului la ordin după girare. În acest sens, pârâtul, a arătat că la momentul la care a dispus girul, a predat în original biletul la ordin beneficiarului care, deși a insistat telefonic de mai multe ori, nu i-a furnizat o copie pentru a justifica înregistrarea operațiunii în contabilitate. Dar atât timp cât, prin suma înscrisă pe biletul la ordin, s-a stins o datorie a societății Q. P. față de un creditor, nu se putea susține că pârâtul și- ar fi însușit această sumă. În concluzie, pârâtul a precizat faptul că cererea de angajare a răspunderii personale pe acest text de lege, trebuie respinsă.
La data de 13 septembrie 2013, lichidatorul judiciar C. C. C. al debitoarei SC Q. P. S. a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea cererilor formulate prin întâmpinare, cu excepția celei privind imputarea sumei de 1.000 lei, reprezentând suma achitată de către debitorul Punct Media S., printr-un bilet la ordin și necontabilizarea de către SC Q. P. S. .
În motivare, lichidatorul judiciar a arătat că a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale față de pârâtul G. F., în calitatea acestuia de administrator statutar și
unic asociat al debitoarei SC Q. P. S., societate aflată în procedura simplificată a insolvenței și obligarea acestuia la suportarea unei părți din pasivul debitoarei, respectiv plata sumei de 9.597,87 lei. De asemenea, lichidatorul judiciar a considerat că fostului administratorului statutar G. F., îi pot fi imputabile mai multe fapte prevăzute de Legea nr.85/2006.
Astfel, potrivit art.138 alin.(1), lit.a), care prevede că: "Au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane";, lichidatorul judiciar, a învederat că această faptă se concretizează prin nerecuperarea unor datorii de la partenerii de afaceri, organele de conducere rămânând în pasivitate, bunurile SC Q. P. S. fiind folosite în interesul persoanelor în favoarea cărora a fost lăsat să curgă (debitorii societății), coroborat cu art.138 alin.(1), lit. d), concretizat prin aceea că prin neefectuarea unor operațiuni prevăzute de reglementările contabile (inventarierea anuală a creanțelor prin transmiterea extraselor de cont la debitorii societății) și pasivitate în recuperarea creanțelor (neintroducerea de acțiuni în justiție ) a folosit bunurile societății (creanțele) în folosul debitorilor acesteia.
În acest sens, s-a menționat că contravaloarea facturilor neachitate, accesoriilor la acestea și cheltuielile ocazionate de procedurile de executare nefinalizate au fost în sumă totală de 7.255,08 lei, respectiv suma nerecuperată de la SC ADLAND S. -C. -N.
- 1.281,90 lei; suma nerecuperată de la SC ETI CONSTRUCT S. C. -N. - 729,28 lei; suma nerecuperată de la ordonanța de plată SC BILLBOARD S. C. -N. - 5.243,90 lei. De asemenea, s-a arătat că, prin întâmpinare, pârâtul a considerat că motivele invocate de către lichidatorul judiciar nu sunt întemeiate pentru motivul că "...această sumă, pe lângă faptul că nu ar fi putut cauza insolvența Q. P. S., nu a fost recuperată nici de către lichidatorul judiciar prin demersurile întreprinse de acesta";. Astfel, pârâtul a susținut că, după o analiză a demersurilor prevăzute de lege pentru recuperarea creanțelor și efectul acestora a ajuns "...la concluzia că decizia cea mai potrivită este aceea de a nu le acționa în instanță întrucât aceasta ar fi însemnat angajarea unui avocat, plata de taxe de timbru, iar apoi plta cheltuielilor de executare";, argumentele care au condus la această concluzie fiind cele "...comunicate de reprezentanții debitorilor...";, fără a prezenta documente (adrese de convocare la
conciliere, procese-verbale de conciliere și altele asemenea).
În acest sens, lichidatorul judiciar a menționat că simpla comunicare și confirmare a extraselor de cont transmise clienților, nu are efect decât întrerupere și prelungire a prescriptibilității creanțelor. Este posibil ca în urma demersurilor de recuperare la care a renunțat a le face, să fi avut un rezultat nul, dar din punct de vedere al reglementărilor contabile, ar fi putut susține deductibilitatea pierderilor cauzate de neîncasarea acestor creanțe și, nimeni nu i-ar fi putur imputa pasivitate în recuperarea creanțelor, faptă ce se încadrează, conform practicii judiciare, la art. 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006.
Totodată, potrivit art. 138 alin. 1 lit.d), care prevede că "...nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea";, concretizat prin aceea că administratorul statutar nu a contabilizat o plată de 1.000 lei efectuată de către SC PUNCT MEDIA S., în contul datoriei consemnată în facturile SeriaQP08 nr.619/_ SeriaQP08 nr.623/_ și SeriaQP08 nr.625/_, suma s-a presupus a fi însușită de către administratorul statutar, fiindu-i incidente și prevederile art.138 alin.(1) lit. e). Astfel, s- a precizat că, neînregistrarea în contabilitate a sumei de 1.000 lei a fost recunoscută de către fostul administrator statutar G. F. . La acest articol încadrându-se și minusul de inventar constatat de către comisia de inventariere la deschiderea procedurii insolvenței, respectiv suma de 1.342,79 lei, totalul sumei imputate la acest articol și alineat fiind de 2.342,79 lei. În acest sens, s-a arătat că pârâtul a susținut, deși
a semnat procesul verbal de inventariere fără obiecțiuni, că nu se face vinovat de lipsurile din gestiune și că aceste lipsuri nu-i pot fi imputabile. De asemenea, în procesul-verbal de inventariere din data de_ s-a specificat că, "au fost identificate bunuri de natura materiilor prime în valoare de 1.082,15 lei și materiale consumabile în valoare de 1 leu, conform listei anexate. Minusul de inventar este de 1.342,79 lei, care este imputabil administratorului statutar G. F. și directorului general Chișu Stinean Călin I. ";.
În raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență, lichidatorul judiciar a consemnat printre altele că, activele circulate, conform raportării efectuate de debitoare la data de_ a fost: stocuri - 2.426 lei, creanțe - 33.929 lei, disponibilități bănești - 21 lei. Referitor la stocuri, conform balanței de verificare a conturilor contabile la data de_, lichidatorul judiciar a arătat că, în evidențele contabile erau înregistrate următoarele stocuri: materii prime și materiale - 2.424,94 lei, materiale consumabile - 1,00 lei, total stocuri de materii prime și materiale
- 2.425,94 lei, valoarea de 2.425,94 lei, stocuri scriptice fiind evidențiate în contabilitate la_ (în balanța de verificare a conturilor).
În ceea ce privește fapta prevăzută la art. 138 alin.1 lit. e), în temeiul căruia se solicită plata sumei de 1.000 lei, reprezentând neînregistrarea în contabilitate a acestei sume, pe care pârâtul o apreciază "...ca fiind inaptă să ducă la atragerea răspunderii administratorului pentru suma indicată";, lichidatorul judiciar a considerat că, suma de
1.000 de lei achitată de debitorul Punct Media S., printr-un bilet la ordin care nu a fost contabilizată de către SC Q. P. S., nu putea fi imputată fostului administrator statutar, deoarece nu s-a aflat în situația plății cu numerar ca, prin neînregistrarea în contabilitate (casieria debitoarei Q. P. ) să poată fi însușită de către cineva. Prin urmare, lichidatorul judiciar a menționat că diminuează cu această sumă cuantumul pentru care a solicitat atragerea răspunderii fostului administrator statutar de la 9.597,87 lei, la 8.597,87 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul sindic reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă. Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
În sarcina pârâtului a fost invocată săvârsirea faptei prevăzute de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, în sensul că ar fi folosit bunurile societătii debitoare în folosul altor persoane raportat la împrejurarea că acesta nu ar fi actionat pentru realizarea creantelor detinute de către societatea debitoare fată de debitorii S.C. ADLAND S.R.L., S.C. ETI CONSTRUCT S.R.L. si S.C. BILLBOARD S.R.L., în cuantum total de 7.255,08 lei. Fată de aceste sustineri ale lichidatorului judiciar al debitoarei, judecătorul sindic retine că în sarcina pârâtului nu poate fi retinută săvârsirea faptei prevăzute de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, având în vedere împrejurarea că la momentul deschiderii procedurii insolventei împotriva debitoarei creantele detinute de către debitoare fată de cei trei debitori mentionati nu erau prescrise, iar documentele din care rezulta creanta societătii debitoare fată de acestia au fost predate lichidatorului judiciar, care a fost asadar în măsură să actioneze în justitie pentru realizarea creantei societătii debitoare S.C. Q. P.
S.R.L. fată de societătile mentionate.
Împrejurarea că aceste creante nu au putut fi în mod efectiv realizate prin procedura executării silite, întrucât ultimul dintre cei trei debitori enumerati a intrat în procedura insolventei, iar cu privire la ceilalti doi s-a constatat insolvabilitatea si imposibilitatea executării silite, în cadrul dosarelor de executare silită demarate la cererea lichidatorului judiciar, nu poate fi apreciată ca fiind imputabilă pârâtului, ca fost administrator statutar al S.C. Q. P. S.R.L., câtă vreme nu s-a dovedit că anterior deschiderii procedurii insolventei împotriva societătii debitoare, cele trei societăti debitoare ale acesteia aveau o situatie financiară mai bună, care ar fi permis executarea silită a creantelor.
Pe de altă parte, judecătorul sindic constată că este pertinentă apărarea pârâtului în sensul că demersurile pentru actionarea în justitie ale celor trei debitoare ar fi antrenat alte costuri, cum ar fi angajarea unui avocat, pentru care societatea debitoare nu detinea disponibilităti. Numai în situatia în care inactivitatea pârâtului în recuperarea creantelor ar fi atras prescrierea acestora sau ar fi fost însotită de nepredarea actelor necesare pentru realizarea demersurilor în vederea recuperării creantelor de către lichidatorul judiciar, s-ar fi putut retine în sarcina pârâtului incidenta dispozitiilor art. 138 lit. a din
Legea nr. 85/2006, fapte care însă nu au fost săvârsite de către pârât si nici nu au fost invocate de către lichidatorul judiciar.
În cazul în speță, în sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar si săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar, cerere care a fost precizată de către lichidatorul judiciar prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar la_, când acesta si-a redus pretentiile, arătând că nu poate fi imputată pârâtului suma de 1000 lei achitată de către debitorul S.C. PUNCT MEDIA S.R.L., ci doar suma de 1342,79 lei, reprezentând stocuri care au fost găsite lipsă la inventar.
În acest sens, judecătorul sindic va avea în vedere procesul verbal de inventariere din_ încheiat de o comisie de inventariere din care au făcut parte două persoane din partea lichidatorului judiciar si o persoană din partea societătii debitoare, Roman Andreea, proces verbal care poartă si semnătura necontestată a pârâtului, fără a avea vreo mentiune privind eventuale obiectiuni ale acestuia (fila 31). Din acest proces verbal, care nu a fost contestat de către pârât nici în dosarul de fată, rezultă că în patrimoniul societătii debitoare a fost identificat un minus de inventar de 1342,79 lei. Este adevărat că prin acest proces verbal s-a retinut si lipsa unui ciocan de lipit în valoare de 44,45 lei, împrejurare mentionată si în inventarul din_ (fila 32), de asemenea semnat fără obiectiuni de către pârât, dar nu trebuie să fie trecut cu vederea faptul că nici la semnarea procesului verbal de inventariere pârâtul nu a formulat obiectiuni, astfel de obiectiuni nefiind consemnate în cuprinsul acestuia si nici invocate de către pârât prin întâmpinare raportat la data încheierii acelui proces verbal.
Cu privire la minusul de inventar în cuantum de 1342,79 lei, judecătorul sindic retine că este rezultatul netinerii contabilitătii în conformitate cu legea de către pârât, în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile din care să rezulte soarta bunurilor găsite minus la inventar.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2 ale Legii nr. 31/1990, precum și din dispozițiile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 31/1990. Totodată, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 73 lit. c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, pasiv care, dată fiind natura creanțelor înscrise
în tabelul definitiv și anume, creanțe bugetare, în condițiile ținerii contabilității societății debitoare, putea fi substanțial mai mic întrucât o parte din debitele principale puteau fi achitate si nu ar fi atras penalități și majorări de întârziere.
Așa fiind, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută și săvârșirea faptei reglementate de art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, fată de existenta unui minus de inventar în cuantum de 1342,79 lei în patrimoniul societătii debitoare, faptă care are caracter contributiv raportat la producerea stării de insolvență a debitoarei.
Întrucât creditorii nu și-au recuperat creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, iar pârâtului îi poate fi imputată doar valoarea minus din inventarul societătii debitoare, judecătorul sindic consideră că pârâtul se impune a fi obligat la plata unei părti din pasivul societătii debitoare în cuantum de 1342,79 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată și precizată de lichidatorul judiciar C. C.
C. al debitoarei S.C. Q. P. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul G. F., cu domiciliul procesual ales în mun. C. -N., C. T. nr. 158, jud. C. .
Obligă pârâtul să plătească o parte din pasivul debitoarei S.C. Q. P. S.R.L., J_, în sumă de 1342,79 lei.
Cu drept de apel în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
JUDECĂTOR SINDIC GREFIER
V. LAURA G. A. Z.
Red./G.V.L./Dact./A.A.;G.V.L. 4ex./_
| ← Încheierea civilă nr. 1075/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 8982/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
