Sentința civilă nr. 2497/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 2497/2013
Ședința publică din 23 decembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: C. V., judecător-sindic GREFIER: T. E.
Pe rol fiind derularea procedurii reglementată de Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, împotriva debitorului S.C. L. & G T. S. , cu sediul în localitatea B., str. Constantin Roman V., nr. 12, sc.A, ap.1, județul B. -Năsăud, cod de identificare fiscală 13601398, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_ și examinarea cererii pentru atragerea răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar L. E. S. în contradictoriu cu pârâții R. L. L. și S. G. .
Cauza s-a dezbătut pe fond în ședința publică din data de 17 decembrie 2013, concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, pronunțarea hotărârii judecătorești, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a fost amânată la data de 23 decembrie 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată că :
Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, lichidatorul judiciar L. E. S. Al debitoarei S.C. L. & G T. S. - în faliment, a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor statutari, pârâții R. L. L. și Ș. G., pentru acoperirea pasivului societății în sumă de l7.597 lei.
In motivarea cererii s-a arătat că aceștia au fost notificați la sediul societății si la domiciliu de către lichidator, nu s-au conformat dispozițiilor sentinței comerciale nr. 211/_ privind depunerea la dosarul cauzei a actelor si informațiilor prevăzute de art. 28, alin. ldin Legea nr.85/2006 si nici dispozițiilor art.25 lit.d) din Legea nr.85/2006 in sensul ca a împiedicat lichidatorul in aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor si luarea masurilor corespunzătoare pentru conservarea lor si nu au predat lichidatorului judiciar activele societății in suma de 180.159,90 lei, compuse din imobilizări corporale in suma de 57.933,90 lei, stocuri de materiale si mărfuri in suma de 43,548,80 lei, creanțe in suma de 69.798,10 lei, numerar în casa si conturi la bănci în suma de 8.879,l0 lei, evidențiate in bilanțul contabil la_ .
In aceasta situație nu s-au putut valorifica bunurile societății, care se prezuma ca au fost folosite de foștii administratori in folosul propriu, astfel ca nu s-au putut achita creanțele in suma de 17,597 lei, creanțe cuprinse in tabelul definitiv al creanțelor, răspunzători fiind R. L. L. si S.
G. ca administratori ai societății.
In drept au fost invocate prevederile art. l38 lit.a și d din Legii nr. 85/2006.
La termenul de judecată din data de 08.l0.20l3 administratorul statutar R. L. L. a formulat întâmpinare (f.24-26), prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că a fost chemat in judecata de către L. E. S., pentru suportarea pasivului societății aflate in stare de faliment SC L. & G T. S., a cărui asociat am fost, in baza art. 138 alin 1) lit.(a) și (b) din Legea 85/2006 privind procedura insolventei.
Astfel potrivit prevederilor acestui articol persoanele ce au calitatea de membrii ai organelor de conducere și supraveghere ai debitorului aflată în insolvență care au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, vor fi obligate să răspundă pentru prejudiciul cauzat creditorilor.
De asemenea arată că pentru a se reține faptul ca atragerea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții
,r
espectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Pentru angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere în temeiul dispozițiilor articolului 138 alineat 1 din Legea nr.85/2006, este absolut necesar ca reclamanta să fi făcut dovada (potrivit dispozițiilor articolului 1357 Cod civil) îndeplinirii cumulative a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale: existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei și prejudiciu, fapta ilicită să fi fost săvârșită cu intenție, precum și a condițiilor speciale reglementate de textul menționat.
Așa cum se poate observa din lecturarea textului articolului 138 alineat 1, faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres și limitativ prevăzute la literele a-g.
Aceste dispoziții legale nu instituie prezumția de vinovăție în sarcina persoanelor vizate, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a acestora nefiind suficientă invocarea unor aspecte teoretice de ordin general (așa cum a procedat reclamanta) fiind absolut necesar prezentarea în concret a faptelor săvârșite de către acestea cu intenția de a aduce societatea în stare de faliment.
Reclamanta nu numai că nu a făcut dovada faptelor invocate teoretic, dar nu a reușit să administreze probe din care să rezulte existența legăturii de cauzalitate dintre pretinsa încălcare a normelor dintr-o lege și starea de insolvență a debitoarei.
Așa cum s-a arătat săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele prevăzute limitativ la literele a-g din articolul 138 din Legea nr.85/2006, și existența unui prejudiciu sunt două dintre condițiile necesare dar nu suficiente pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului.
Este absolut necesar să se facă dovada existenței unui raport cauzal între vreuna dintre faptele prevăzute de articolul 138 alineat 1 și starea de insolvență a debitorului, în sensul că prin săvârșirea cu intenție a unei astfel de fapte, debitorul a ajuns în imposibilitatea de a-și acoperi datoriile exigibile.
Din cererea formulată de reclamanta nu rezultă care este raportul de cauzalitate dintre presupusele fapte și starea de insolvență.
Mai arată că deși a fost acuzat de săvârșirea faptei prev.de art. l38 lit.a și b din L.85/2006, nu se face vinovat, deoarece a renunțat la calitatea de administrator al societății de cca 5 ani, când a deci de comun acord cu celălalt asociat ca prezenta societate să-i rămână lui, astfel că s-a treit că figurează în continuare în calitate de administrator al societății în Registrul Comerțului, deși nu a mai îndeplinit nici un act de administrare în ultimii 5 ani.
Simpla folosire a bunurilor sau creditelor, care ar putea conduce la starea de insolvență nu este suficientă pentru antrenarea răspunderii patrimoniale, dacă nu s-a făcut dovada folosului personal.
Prin scriptul depus la fila 38 de către lichidatorul judiciar, intitulat "înscris";, s-a solicitat respingerea apărărilor formulate în întâmpinare și admiterea cererii așa cum a fost formulată.
In motivare s-a arătat, că în primul rând, pârâtul invocă faptul ca atragerea răspunderii membrilor organelor de supraveghere si conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existenta raportului de cauzalitate între faptă si prejudiciu si respectiv culpa personala a celui fata de care se antrenează răspunderea, iar in al doilea rând faptul ca ar fi renunțat la calitatea de administrator al societății in urma cu cea 5 ani.
Referitor la prejudiciu, arătam ca acesta rezulta din tabelul definitiv al creanțelor, fiind suma cu care creditorii sunt prejudiciați în cazul neîncasării creanțelor. Referitor la legătura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, arătam ca la data dizolvării societății, aceasta avea active imobilizate in suma de 57.934 lei, constând in mijloace de transport si remorci si active circulante in suma de
122.226 lei, constând in stocuri de materiale in suma de 43.549 lei, creanțe neîncasate în suma de 69.798 lei si disponibil in casa si banca in suma de 8.879 lei care n-au fost predate lichidatorului nici după deschiderea procedurii de faliment. De asemenea n-au fost predate nici actele contabile ale societății si nici alte informații despre bunurile societății, astfel ca legătura de cauzalitate este evidenta, administratorii au ignorat obligațiile fata de creditori si au folosit bunurile societății in interes propriu. Aceste fapte constituie o culpa personala a administratorilor.
Referitor la faptul ca ar fi renunțat la calitatea de administrator al societății in urma cu cea 5 ani, arătă că la Registrul Comerțului B. -Năsăud nu este înregistrată vreo mențiune despre
revocarea calității de administrator al lui R. L. -L., ci numai Actul Constitutiv al S.C. L. & G
T. S., (depus la dosar in copie certificata de ORC B. -Năsăud) în care art.10.1 prevede "Administrarea societății se face de către asociații R. L. -L. si Ș. G. ; administratorii lucrează împreună si iau decizii în unanimitate.
In drept, prevederile Legii nr.85/2006 art.138 lit. a) si d).
Pârâtul Ș. G. legal citat nu s-a prezentat în instanță nici personal nici prin mandatar și nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei deși aceasta este obligatorie potrivit prev. art. 118 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut starea de fapt ce va fi redată în continuare.
Prin sentința civilă nr. 211/2012 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată de practicianul în insolvență L. E. S. și în consecință s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva societății debitoare SC L. &T.
S. .
Potrivit tabelului definitiv al creanțelor debitoarea datorează creditoarelor bugetare creanțe în sumă totală de 17.597 lei (f. 3).
Pârâții administratori statutari nu contestat cele două creanțe fiscale potrivit prev. art. 205 și 218 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Pârâții în calitate de reprezentanți legali ai debitoarei nu au predat lichidatorului judiciar bunurile și actele contabile ale societății prevăzute de disp. art. 28 al. 1 din Legea nr. 85/2006 deși lichidatorul judiciar i-a notificat în acest scop.
În această situație lichidatorul judiciar a obținut informații de pe site-ul Ministerului de Finanțe și de la ORC de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud de unde a aflat că pârâții nu au depus bilanțurile contabile pe anii 2005-2010 iar conform ultimului bilanț contabil depus la data de 31 decembrie 2004 societatea deținea active totale în valoare de 180.159,90 lei, active care nu au fost predate lichidatorului (f. 6).
În consecință lichidatorul judiciar a formulat prezenta acțiune în răspundere patrimonială întemeiată în drept pe disp. art. 138 al. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006.
Din starea de fapt expusă, instanța concluzionează că pârâții se fac vinovați de săvârșirea faptei prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006constând în aceea că nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea și anume cu disp. art. 6,10 și 22 din Legea nr. 85/1991 a contabilității.
De asemenea pârâții se fac vinovați de săvârșirea faptei prev. de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 constând în aceea că au folosit activele în folosul propriu și nu pentru achitarea pasivului societății.
Prin valorificarea acestor active de către lichidatorul judiciar, s-ar fi acoperit în întregime prejudiciul cauzat creditorilor în cuantum total de 17597 lei constând în creanțele înregistrate în tabelul definitiv al creanțelor depus la dosar (f. 3).
În consecință instanța apreciază că în cauză nu sunt dovedite atât faptele și culpa pârâților cât și prejudiciul și legătura de cauzalitate.
Referitor la pârâtul R. L. Liciu este de menționat faptul că în mod eronat face vorbire în întâmpinare de lit. b în condițiile în care în speță este vorba de lit. a și d, în cauză este vorba de faptele concrete de a nu depune bilanțurile contabile pe anii 2005-2010la organele fiscale și de a nu fi predat activele în valoare de 180.159,90 lei.
De asemenea se mai observă că pârâtul nu face dovada afirmațiilor sale din întâmpinare și din interogatoriu și că nu corespund realității susținerile sale potrivit cărora nu mai are calitatea de administrator statutar al societății de circa 5 ani, deoarece el deține în continuare această calitate, fapt ce rezultă din copia actului constitutiv al societății debitoare depus la dosarul cauzei (f. 31 verso).
În temeiul art. 218 Cod procedură civilă s-a încuviințat în cauză interogatoriul ambilor pârâți care au fost citați cu această mențiune, dar s-a prezenta la interogatoriu numai pârâtul R. L. L. nu și pârâtul Ș. G. .
Deoarece pârâtul Ș. G. nu s-a prezenta la interogatoriu, instanța în baza prev. art. 225 Cod procedură civilă va lua această împrejurare ca un început de dovadă ce se completează cu
prezumțiile ce formează obiectul disp. art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 precum și din fapta de a nu preda lichidatorului judiciar activele societății debitoare.
Pentru considerentele expuse și în baza textelor de lege menționate, instanța urmează să admită acțiunea potrivit dispozitivului prezentei sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul L. E. S. , cu sediul în B., C. M. nr. l7/A, jud. B. Năsăud, în calitate de lichidator judiciar al debitorului S.C. L. & G T. S. - în faliment, împotriva pârâților R. L. L., domiciliat în com.Ș., str.O. nr.l64, jud.B. - Năsăud,și Ș. G. domiciliat în loc.C. P. nr.l77, jud.B. -Năsăud, și în consecință:
- obligă pârâții R. L. L. și Ș. G., în solidar, să plătească în favoarea debitorului
S.C. L. & G T. S.
- în faliment, suma de l7.597 lei reprezentând pasivul societății debitoare. Definitivă și executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 23 decembrie 2013.
PREȘEDINTE,
Judecător - sindic GREFIER,
C. V. T. E.
Red/dact CV/CR/5 ex. _
| ← Sentința civilă nr. 5337/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 1616/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
