Sentința civilă nr. 3121/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S. IZAT C. DOSAR NR._ /a2
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3121/2013
Ședința publică din data de 15 noiembrie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: V. LAURA G. GREFIER: A. Z.
Pe rol fiind examinarea contestației formulate de către contestatoarea SC H.
S. împotriva tabelului preliminar de creanțe declarate împotriva debitoarei SC R.
S. întocmit de către administratorul judiciar al debitoarei, CASA DE I. T. S.
- F. S. în ceea ce privește creanțele intimatelor S. C. A. " A. EN C. "; și R. L. I. SA, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul contestatoarei, doamna av. Mândruțiu Roxana, în substituirea avocatului titular, domnul av. Bujiță Aurel, reprezentantul administratorului judiciar desemnat să administreze procedura debitoarei SC R. S., practician în insolvență D. Partig și reprezentantul intimatei SC V. I. S., domnul av. V. Precup, cu împuternicire depusă la dosar, lipsind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar s-a înregistrat către contestatoare, la data de 14 noiembrie 2013, note de ședință, un exemplar din acest înscris.
Judecătorul sindic pune în discuție excepția de conexitate a dosarului nr. _
/a3 al Tribunalului S. izat C. la prezentul dosar, excepție invocată de către contestatoarea SC R. S. prin administrator special SA și de către intimata SC R. L. I. SA.
Reprezentantul administratorului judiciar și reprezentantul intimatei SC V.
I. S. lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției de conexitate.
Judecătorul sindic, deliberând, în baza prevederilor art. 131 N.c.p.c., admite excepția de conexitate invocată de contestatoarea S.C. R. S.R.L. prin administrator special SA și de intimata S.C. R. L. I. S.A și dispune conexarea dosarului nr._ /a3, având ca obiect contestația formulată de contestatoarea
S.C. R. S.R.L. prin administrator special SA împotriva tabelului preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei S.C. R. S.R.L., întocmit de administratorul judiciar CASA DE I. T. S. F. S., în ce privește creanțele intimatelor S. C. A. "A. EN C. ";, S.C. R. L. I. S.A. și
S.C. V. I. S.R.L., la dosarul nr._ /a2 al Tribunalului S. izat C., având ca obiect contestația formulată de contestatoarea S.C. H. S.R.L. împotriva tabelului preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei S.C. R. S.R.L., întocmit de administratorul judiciar CASA DE I. T. S. F. S., în ce privește creanțele intimatelor S. C. A. "A. EN C. "; și S.C. R. L. I. S.A.
Reprezentanta contestatoarei SC H. S. învederează instanței că susține cererea în probațiune formulată și la termenul anterior, respectiv efectuarea unui raport de expertiză contabilă cu obiectivele formulate în scris.
Judecătorul sindic atrage atenția reprezentantei contestatoarei SC H. S. că la termenul anterior s-a reținut că împrejurarea încuviințării unei expertize nu împiedică înscrierea provizorie a creanței și prin urmare nici soluționarea contestației în condițiile art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, iar prin urmare asupra acestei cereri judecătorul sindic se va pronunța odată cu fondul.
Reprezentanții părților prezente în instanță învederează instanței că nu mai au cereri de formulat.
Judecătorul sindic, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă faza probatorie și acordă părților cuvântul pe fond.
Reprezentanta contestatoarei SC H. S. solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, pentru motivele invocate în scris. Susține că clauza cuprinsă în contractul de leasing constituie o clauză abuzivă în sensul dispozițiilor Legii nr. 193/2000, apreciind că nu este justificată diferențierea între persoanele fizice și persoanele juridice, atâta timp cât aceste clauze sunt standardizate, rolul voinței părților fiind prelungit doar în ceea ce privește încheierea contractului, iar nu conținutul acestuia. Arată că creditoarea SC R. L. I. SA a recuperat bunurile ce au făcut obiectul contractelor de leasing, acestea au fost valorificate și deși intimata susține că s-au făcut costuri suplimentare cu acțiunea de valorificare, creditoarea nu a înțeles să-și dovedească aceste susțineri, iar conform art. 249 N.c.p.c., ce-l ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o și dovedească. În concluzie, solicită admiterea contestației în ceea ce privește creanța intimatei SC RIAFFEISEN L. I. SA. Cu privire la contestația vizând creanța intimatei S. C.
A. " A. EN C. ";, solicită admiterea contestației, pentru motivele exprimate în scris, apreciind că scrisoarea de trăsură conține toate mențiunile obligatorii prevăzute în articolul 6 din Convenția privind transportul internațional de marfă.
Reprezentantul administratorului judiciar, în ceea ce privește contestația formulată împotriva creanței intimatei S. C. A. " A. EN C. ";, solicită admiterea acesteia, având în vedere faptul că trebuie luat în considerare și transportul în valoare de 13.363,2 euro, astfel încât consideră că se impune reducerea creanței intimatei înscrisă în tabelul preliminar la suma 56.779 euro. În ceea ce privește contestația formulată împotriva creanței intimatei SC R. L. I. SA, solicită instanței respingerea acesteia, apreciind că susținerile contestatoarei privind caracterul abuziv al unei clauze contractuale nu pot fi judecate în acest stadiu procesual. Cu privire la contestația formulată de către debitoare prin administrator special împotriva tabelului preliminar al creanțelor învederează instanței că susține concluziile exprimate la termenul anterior.
Reprezentantul intimatei SC V. I. S. în ceea ce privește contestația formulată de către contestatoarea SC H. S. și de către debitoare prin administrator special în ceea ce privește creanțele intimatelor S. C. A. "
A. EN C. "; și SC R. L. I. SA, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a acestora. În ceea ce privește contestația formulată împotriva creanței deținute de către societatea pe care o reprezintă, solicită instanței respingerea contestației, având în vedere faptul că această creanță a fost recunoscută de către societate și de către administratorul judiciar al debitoarei, fără cheltuieli de judecată.
Judecătorul sindic reține cauza pentru pronunțarea hotărârii asupra contestației formulate de către contestatoarea SC H. S. împotriva tabelului preliminar de creanțe declarate împotriva debitoarei SC R. S. întocmit de către administratorul judiciar al debitoarei, CASA DE I. T. S. - F. S. în ceea
ce privește creanțele intimatelor S. C. A. " A. EN C. "; și R. L. I. SA și asupra contestației formulate de către debitoarea SC R. S. prin administrator special SA împotriva tabelului preliminar de creanțe întocmit de către administratorul judiciar al debitoarei, CASA DE I. T. S. - F. S. în ceea ce privește creanțele intimatelor S. C. A. " A. EN C. ";, SC R. L. I. SA și SC V. I. S. .
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 21 iunie 2013 sub numărul de dosar_ /a2, contestatoarea SC H. S. a contestat tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei S.C. R. S.R.L., întocmit de administratorul judiciar CASA DE I. T. S. - F. S., și a solicitat judecătorului sindic ca, în contradictoriu cu intimatele S. C. A. "A. EN
C. "; și S.C. R. L. I. S.A. și cu administratorul judiciar CASA DE I. T.
S. - F. S. al debitoarei S.C. R. S.R.L., să dispună reducerea creanței intimatei S.
C. A. "A. EN C. "; cu suma de 57.950,85 lei, echivalentul sumei de 13.363,2 Euro, reprezentând contravaloare marfa livrata, și să dispună reducerea creanței deținuta de intimata S.C. R. L. I. S.A. cu suma de 430.419,43 lei, echivalentul sumei de 99.252,74 Euro, reprezentând rate nefacturate de capital, valoare reziduala si dobânda contractuala, raportat la caracterul abuziv al clauzelor contractuale care instituie dreptul societății de leasing de a percepe aceste taxe, cu cheltuieli de judecata.
În motivare, contestatoarea a arătat că are calitatea de creditor chirografar al societății debitoare R. S., fiind inscrisa in tabelul preliminar cu suma de 1.898.923,00 lei, la poziția 25. Creanțele contestate fac parte din grupa creanțelor chirografare, astfel incat justifica un interes determinat, legitim, născut si actual, potrivit art. 33 din Codul de procedura civila, pentru promovarea prezentei contestații.
În ce privește creanța intimatei S. C. A. "A. EN C. ";, contestatoarea a arătat că aceasta, prin cererea de înscriere la masa credala, a arătat ca la data de_ a încheiat un contract cu societatea debitoare SC R. S., având ca obiect livrarea unei cantități de afina si cătina in valoare de 116.000 eur, intimata susținând ca societatea debitoare i-a livrat marfa in valoare de 45.857,6 euro, rămânând astfel un rest de marfa in valoare de 70.142,2 euro. De asemenea, debitoarea a mai făcut o livrare de marfa in valoare de 13.363,2 euro, asa cum rezulta fara putința de tăgada din Factura fiscala Packing list si CMR-ul din data de_, de aceasta ultima livrare netinandu-se cont, la data formulării cererii de înscriere in tabelul preliminar. In acest context, contestatoarea a apreciat ca S. C. A.
A. En C. deține o creanța certa, lichida si exigibila, intr-un cuantum mai redus, respectiv de 57.142.2 Euro, iar nu de 70.142.2 Euro (304.178.66 lei), asa cum figurează in tabelul preliminar la poziția 37, tabel întocmit de administratorul judiciar Casa de insolventa T. . Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea contestației, si pe cale de consecința reducerea creanței cu care figurează inscrisa in tabelul preliminar S. C. A. "A. En C. " la suma de 57.142,2 Euro.
În ce privește creanța intimatei S.C. R. L. I. S.A., contestatoarea a arătat că aceasta, prin cererea de înscriere la masa credala, a arătat că intre ea si societatea
debitoare s-au încheiat 8 contracte de leasing financiar, in temeiul cărora societatea debitoare ar inregistra un debit restant in cuantum de 99.252,74 euro si 430.225,36 RON.Prevederea art. 9 lit b) si aliniatul final din Condițiile generale de leasing financiar stipulează ca in cazul neindeplinirii obligațiilor contractuale:"Utilizatorul are obligatia_ b) sa plătească Finanțatorului ratele de leasing scadente si neachitate pana in acel moment inclusiv penalitățile aferente, si o indemnizație de reziliere care devine exigibila imediat prin efectul rezilierii, compusa din toate celelalte rate de leasing ramase de achitat si valoarea reziduala. Utilizatorul datorează de asemenea TVA, taxe vamale, accize si orice alte costuri aferente incetarii CLF, precum si orice alte sume pe care era obligat sa le achite conform CLF si prevederilor legale aplicabile (incluzând, dara fara a se limita la impozitul auto, rate de asigurare, taxe, etc.) si nu le-a achitat pana in momentul rezilierii CLF."
Contestatoarea susține că ne aflăm in prezenta unei clauza abuzive în sensul Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 65/2002, pe cale de consecința apreciază ca este lovita de nulitate absoluta. În speță se constată că, deși a semnat contractele de leasing financiar, societatea debitoare nu a avut posibilitatea de a negocia condițiile generale de leasing, la acestea aderând fără a le negocia în mod direct cu creditoarea; acest aspect reiese din redactarea condițiilor generale, tipizate, care au fost numai aduse la cunoștință utilizatorului, fără a exista o posibilitate reală pentru acesta de a le negocia. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 15 din OG nr.51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, "în cazul în care utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de 2 luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul, iar utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate până la data restituirii în temeiul contractului". Așadar, nu există o obligație a utilizatorului decurgând din lege de a plăti pe lângă sumele mai sus precizate și toate celelalte rate de leasing rămase de achitat; plata ratelor de leasing ce ar fi datorate în continuare, după reziliere, reprezintă în fapt o sarcină evident excesivă impusă societății debitoare, ajungându- se la situația în care este mai profitabil pentru finanțator să nu fie executat contractul, decât să fie executat, deoarece ar obține pe lângă bunurile contractate și plata ratelor de leasing și valoarea reziduală. Având in vedere faptul ca un contract de leasing are natura juridica a unui contract de adeziune, iar normele edictate prin ordonanța guvernului precizata sunt de ordine publica, se impune constatarea nulității absolute a clauzelor prevăzute la art. 9. din contract. Pe de altă parte, prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării corespunzătoare a obligațiilor de către debitoare nu ar ramane nereparat în cazul înlăturării daunelor interese menționate, creditorului fiindu-i restituite bunurile.
Contestatoarea mai arată ca societatea debitoare a restituit bunurile ce au format obiectul contractelor de leasing, asa cum rezulta din procesele verbale de predare-primire anexate prezentei contestații, creditoarea valorificând autovehiculele, or in aceasta situație, nici nu se poate vorbi de existenta unui prejudiciu. Mai mult, prevederile art. 9 din Condițiile generale de leasing financiar reprezintă "clauze abuzive" în sensul Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 65/2002. Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, "o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin
ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților." În temeiul literei i) din anexă, este considerată clauză abuzivă clauza "care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteză pe care instanța o apreciază îndeplinită în cauză". Legea nr. 193/2000 se aplica indiferent daca partea prejudiciata prin instituirea unor clauze abuzive in contracte, este persoana fizica sau persoana juridica. Un astfel de contract de leasing financiar are natura juridica a unui contract de adeziune, părțile fiind libere sa consimtă doar încheierea sau nu a contractului, clauzele contractuale fiind standardizate,si pe cale de consecința, impuse de către societatea de leasing. Nu si-ar avea nicio justificare un tratament diferențiat in funcție de calitatea pârtii contractante de persoana fizica sau societate comerciala, având in vedere ca rolul voinței părtilor in ambele cazuri este limitat la incheierea acestuia, continutul contractului fiind predeterminat de societatea de leasing.
Clauza prevăzuta la art. 9 din contractul de leasing financiar mai sus menționat, este lovita de nulitate absoluta, instanța fiind obligata sa pună in discuția pârtilor problema nulității absolute, fiind fara relevanta ca aceasta este reținuta doar ca un mijloc de apărare împotriva pretenției creditoarei. Relevanta este orientarea instanțelor de judecata in sensul arătat. Astfel, Tribunalul Prahova, intr-o soluție de speța a reținut ca instanța este obligată să verifice respectarea principiului reglementat de art.5 Cod civil, neputându-se deroga de la dispozițiile de ordine publică. "în speță s-a constatat că, deși a semnat contractele de leasing financiar, debitoarea a avut posibilitatea de a negocia cu finanțatorul - creditoarea - numai în privința obiectului leasingului, a duratei contractului, a plăților ce urmau a fi efectuate, iar nu și condițiile generale de leasing la care debitoarea a aderat fără a le negocia în mod direct cu creditoarea; acest aspect reiese din redactarea condițiilor generale, tipizate, care au fost numai aduse la cunoștință utilizatorului, fără a exista o posibilitate reală pentru acesta de a le negocia."
În drept, contestația a fost întemeiată pe prevederile art. 73 din Legea nr.
85/2006, și art. 33, art. 151, art. 194, art. 293, art. 330, art. 451-453 Cod proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul de judecată din_, intimata
S. C. A. "A. EN C. " a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată si obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecata, arătând în apărare că cantitatea totala de marfa pe care debitoarea S.C R. S.R.L a livrat-o a fost in valoare de 45.857,6 Euro, dintr-un intreg de 116.000,00 Euro. Diferența de marfa nelivrata de debitoare este in valoare de 70.142,2 Euro, suma cu care intimata a fost înscrisa in tabelul preliminar de creanțe. Factura fiscala nr.669/_, respectiv incrisurile la care face referire contestatoarea nu au fost semnate/stampilate de către creditoare, ceea ce dovedește faptul ca marfa despre care se face referire nu a fost niciodată recepționată. Simpla expediere a comenzilor de către debitoare (daca intradevar ar fi fost făcuta) nu constituie dovezi ale acceptării facturilor de către creditoare. Prin urmare daca respectiva marfa nu a fost primita niciodată de către creditoare valoarea creanței pe care o are fata de debitoare a rămas aceiași si anume de 70.142,2 Euro (304.178,66 lei).
În drept, intimata a invocat prevederile art. 205, art. 293, art. 297 și art. 411 alin. 2 Cod proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul de judecată din_, administratorul judiciar CASA DE I. T. S. - F. S. al debitoarei SC R.
S. a solicitat admiterea în parte a contestației formulate.
Cu privire la contestația formulată față de creanța cu care a fost înscrisă S.
C. A. A. En C., administratorul judiciar a arătat că prin cererea sa de admitere a creanței creditoarea a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 70.142,2 euro reprezentând debit neachitat. Creditoarea a arătat că la data de_ a încheiat un contract verbal cu debitoarea SC R. S., având ca obiect livrarea unei cantități de afine și cătină în valoare de 116.000 euro. Creditoarea a specificat că a executat în termen obligațiile sale contractuale și a achitat marfa comandată. Aceasta a făcut dovada achitării către debitoare a sumei de 116.000 euro, susținând că debitoarea i-a livrat marfă în valoare de doar 45.857,6 euro, rămânând astfel un rest de marfă în valoare de 70.142,2 euro. Prin raportul de verificare creanțe, a arătat că în vederea analizării acestei cereri, având în vedere că S. C. A. "A. En C. " a făcut dovada că a achitat suma de 116.000 euro către debitoare, lichidatorul a solicitat informații suplimentare și de la debitoare cu privire la livrările de marfă efectuate. Debitoarea i-a comunicat că în prezent are o datorie mai mică față de S.
C. A. " A. En Cier decât cea solicitată și că această creditoare nu a ținut cont decât de două livrări de marfă care i s-au făcut. Pe lângă cele două livrări în valoare de 45.857,6 euro menționate și de creditoare, SC R. S. i-a comunicat că a mai făcut o livrare de aproximativ 13.000 euro. Debitoarea nu a predat dovada efectuării acestui al treilea transport de marfă. Pe baza documentelor deținute la data analizării declarațiilor de creanță, și anume dovada că s-a achitat către R. S. suma de 116.000 euro și recunoașterea creditoarei că i-au fost făcute 2 livrări de marfă în cuantum total de 45.857,6 euro, administratorul judiciar a considerat justificată suma de 70.142,2 euro. Aceasta a fost convertită în lei cu respectarea dispozițiilor art. 69 alin. 2 din Legea 85/2006 rezultând suma de 304.178,66 lei, sumă cu care a fost înscris în tabelul preliminar creditorul S. C. A. " A. En C. ", în categoria creanțelor chirografare.
Administratorul judiciar a mai arătat că, având în vedere documentele depuse în probațiune de către contestatoarea SC H. S., trebuie luat în considerare transportul de marfă efectuat de R. S. față de S. C. A. A. En C. SA în valoare de 13.363,2 euro și redusă creanța cu care a fost înscrisă aceasta în tabelul preliminar al creanțelor la suma de 56779 euro, adică la suma de 246.227,81 lei, cu convertire la cursul anunțat de BNR la data deschiderii procedurii. Faptul că debitoarea nu a predat documentele aferente acestui transport de marfă, pentru ca administratorul judiciar să poată înscrie creditorul doar cu suma care îi este datorată, nu trebuie să afecteze ceilalți creditori îndreptățiți să participe la procedură. Consideră actual și legitim interesul creditorului H. S. de a formula prezenta contestație, având în vedere că în lipsa dovezilor aferente celui de-al treilea transport de marfă administratorul judiciar a înscris în tabelul preliminar o sumă în realitate nedatorată de debitoare în categoria creanțelor chirografare din care acesta face parte, micșorându-i gradul de acoperire a creanței, în cazul unei distribuiri ulterioare.
Prin urmare, administratorul judiciar a solicitat admiterea contestației formulate de creditoarea H. S. cu privire la acest capăt de cerere.
Cu privire la contestația formulată față de creanța cu care a fost înscrisă R.
L. I. SA, lichidatorul judiciar a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca
neîntemeiat, arătând că R. L. I. SA a formulat cerere de înscriere la masa credală prin care a solicitat înscrierea în tabelul preliminar cu suma de 862.540,52 ron, din care suma de 430.225,36 ron debite restante și 99.252,74 euro rate nefacturate de capital, valoare reziduală și dobândă contractuală. Sumele în euro au fost convertite în lei la cursul de 4,3557 ron/1 euro.
Prin declarația de creanță creditoarea a arătat că între aceasta și SC R. S. s- au încheiat 8 contracte de leasing financiar având ca obiect următoarele bunuri: Mercedes Benz Sprinter 313 CDI cu Agregat Frigorific, obiect al Contractului de L. Financiar 30995/2008-05-06; Mercedes Benz Sprinter 313 CDI cu Agregat Frigorific, obiect al Contractului de L. Financiar 30997/2008-05-06; Autobasculantă M. TGS
41.4008X4 cu suprastructură VS Mont, obiect al Contractului de L. Financiar 30989/2008-05-08; Autobasculantă M. TGS 41.4008X4 cu suprastructură VS Mont, obiect al Contractului de L. Financiar 30990/2008-05-08; Autobasculantă M. TGS
41.4008X4 cu suprastructură VS Mont, obiect al Contractului de L. Financiar 30991/2008-05-08; Autobasculantă M. TGS 41.4008X4 cu suprastructură VS Mont, obiect al Contractului de L. Financiar 30992/2008-05-08; Autobasculantă M. TGS
41.4008X4 cu suprastructură VS Mont, obiect al Contractului de L. Financiar 30992/2008-05-08; Mercedes Benz Sprinter 313 CDI cu Agregat Frigorific, obiect al Contractului de L. Financiar 30994/2008-05-06.
Întrucât R. S., în calitate de utilizator, nu și-a respectat obligațiile asumate prin contracte referitoare la plata ratelor de leasing, contractele de leasing au fost reziliate de către finanțator prin declarația comunicată debitoarei la data de_, iar bunurile făcând obiectul contractelor au fost ridicate de către utilizator. Conform contractelor de leasing mai sus indicate se prevede însă că în caz de reziliere utilizatorul are obligația să restituie finanțatorului obiectul de leasing în 3 zile de la notificarea rezilierii, să plătească finanțatorului ratele de leasing scadente și neachitate până la acel moment, inclusiv penalitățile aferente și o indemnizație de reziliere care devine exigibilă imediat prin efectul rezilierii, compusă din toate celelalte rate de leasing rămase de achitat și valoarea reziduală. Utilizatorul datorează de asemenea TVA, taxe vamale, accize și orice alte costuri aferente încetării contractului de leasing financiar. Acestea se ridică la suma totală de 430.225,36 ron debite restante și 99.252,74 euro, adică total 860.644,79 lei, cu convertirea la cursul anunțat de BNR la data deschiderii procedurii. În analiza declarației de creanță administratorul judiciar a verificat contractele și documentele aferente acestora însușite de părți prin semnătura acestora, de asemenea a cerut lămuriri suplimentare debitoarei și a verificat cu cât figurează aceasta în evidențele contabile ale debitoarei. Astfel a constatat că R. L. I. figurează în contabilitatea R. S. cu suma de 449.158,33 lei, în condițiile în care debitul principal solicitat de aceasta prin cererea de admiterea creanței a fost de 430.225,36 ron.
În ceea ce privește susținerea creditoarei că anumite clauze din contractele de leasing sunt abuzive și că debitoarea nu a avut posibilitatea negocierii, fiind specifice contractelor de adeziune, sunt aspecte asupra cărora administratorul judiciar nu are competența de a se pronunța. În analiza cererii de admitere a creanței administratorul judiciar a ținut cont de aceste documente, fiind contracte însușite de ambele părți prin semnarea lor. În cazul în care debitoarea considera aceste contracte abuzive trebuia să le atace pe dreptul comun, nu în procedura insolvenței.
Prin urmare, analiza acestei creanțe și înscrierea creditorului R. L. I. SA s-a făcut cu respectarea condițiilor legale, prin raportare la documente însușite de părți, motiv pentru care s-a solicitat respingerea acestui capăt de cerere.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la_, intimata S.C. R. L. I. SA a solicitat respingerea contestației. În ceea ce privește calificarea data de contestator art. 9 lit. b) din contractele de leasing financiar, in sensul ca aceasta reprezintă o clauza abuziva, intimata a arătat ca art. 9 are in conținutul sau, la lit. b), o clauza penala calificata de jurisprudenta ca fiind un veritabil contract, in acest sens fiind dispozițiile art. 1066 din Codul Civil -clauza penala este aceea prin care o persoana, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru in caz de neexecutare din parte-i - se impune timbrarea la valoare a capătului de cerere privind constatarea ca abuziva a dispozițiilor art. 9 din Condițiile Generale de L. Financiar. Potrivit art. 2 alin.1 din Legea 193/2000, prin consumator se înțelege orice persoana fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. Termenul de "consumator" face obiectul mai multor acte internaționale, cum ar fi Convenția de la Bruxelles din 1968, Convenția de la Roma din 1980, Directiva 93/13/CEE din_ privind clauzele abuzive in contractele încheiate cu consumatorii, Directiva 97/7/CE privind protecția consumatorilor in materia contractelor la distanta, fiind in general definit ca persoana fizica ce incheie în afara cadrului comerțului sau a profesiei sale - un contract cu un furnizor aflat in exercițiul activității sale profesionale sau comerciale.
Prin decizia 1129/_ C. ea Constituționala a reținut ca autorul excepției critica modalitatea de redactare a prevederilor art. 2 alin. 1 din Legea 193/2000, susținând ca definiția noțiunii de "consumator" ar trebui sa includă si persoana juridica, atunci când aceasta este parte la încheierea unor contracte comerciale ce pot intra in sfera actului normativ criticat. Excepția a fost respinsa ca inadmisibila, cu motivarea ca pretinsa neconstitutionalitate este dedusa dintr-o omisiune de reglementare pe care C. ea Constituționala nu o poate complini, întrucât, potrivit art.
61 din Constituție, "Parlamentul este_ unica autoritate legiuitoare a tarii", modificarea sau completarea normelor juridice fiind atribuții exclusive ale acesteia. Prin urmare, persoana juridica nu se bucura de statutul de consumator si nici de protecția legala pe care legislația speciala in materie o reglementează. In acest context, nici fidejusorul, care a garantat contractul de leasing, nu are calitatea de consumator. Este evident faptul ca dispozițiile Legii 193/2000 se aplica exclusiv persoanelor fizice care au calitatea de consumator si nu si persoanelor care garantează îndeplinirea obligațiilor asumate de către consumator prin contracte, in calitate de fideiusori.
In ceea ce privește obligațiile pecuniare ale utilizatorului, creditoarea arată ca aceste obligații sunt instituite prin art. 10 din O.G. 51 /2012 lit. d) sa achite toate sumele datorate conform contractului de leasing, rate de leasing, asigurări, impozite, taxe si e) sa suporte cheltuielile de intretinere, precum si orice alte cheltuieli aferente bunului sau din contractul de leasing. Mai mult decât atât, art. 11 din OG 51/2012 arata ca drepturile si obligatiile părtilor vor fi stipulate in contract si nu vor fi limitate la prevederile art. 9 si 10. Astfel, după rezilierea contractelor de leasing utilizatorul are obligația să plătească Finanțatorului ratele de leasing scadente și neachitate până în acel moment, inclusiv penalitățile aferente, și o indemnizație de reziliere care
devine exigibilă imediat prin efectul rezilierii, compusă din toate celelalte rate de leasing rămase de achitat și valoarea reziduală. Utilizatorul datorează de asemenea T.V.A., taxe vamale, accize și orice alte costuri aferente încetării Contractului de L. Financiar. Potrivit documentului intitulat evaluation sheet, creditoarea a suportat si costurile cu reposesia bunurilor si depozitarea acestora in parcuri auto, precum si cele aferente asigurării CASCO. Art. 15 din O.G. 51/1997 stipulează faptul ca, daca prin contract nu se prevede altfel, in cazul in care locatarul/utilizatorul nu executa obligația de plata integrala a ratei de leasing timp de doua luni consecutive, calculate de la scadenta prevăzuta in contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plătească toate sumele datorate...".
Prin Decizia nr. 1.003 din 8 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2010, C. ea Constituționala a reținut ca dispozițiile art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 nu fac altceva decât sa prevadă consecințele pe care le atrage nerespectarea obligațiilor ce decurg din contractul de leasing de către locatar/utilizator. In aceste condiții, faptul ca locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plătească toate sumele datorate, pana la data restituirii in temeiul contractului de leasing, nu are semnificația creării unei situații privilegiate pentru locator/finanțator, ci a restabilirii unei situații legale, acceptate de către parti la încheierea contractului. De altfel, asa cum precizează chiar textul de lege criticat, respectiv art. 15 din O.G. 51/1997, aceste dispoziții se aplica "daca in contract nu se prevede altfel", părțile având posibilitatea de a opta si pentru clauze pe care le considera mai favorabile. In același sens sunt si dispozițiile Deciziei Nr.162 din 4 iunie 2002, referitoare la excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 11, 14 si 15 din Ordonanța Guvernului nr.51/1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing, republicata.
Creditoarea mai arată că R. L. I. SA a incheiat contractul de L. având reprezentarea contraprestatiei Utilizatorului, constând in principal in plata ratelor de leasing si a valorii reziduale înscrise in contract. Astfel, prin încheierea Contractului de L., in schimbul finanțării este reprezentat de contraprestatia Utilizatorului, respectiv plata valorii totale a contractului. Contractul de leasing prevede si cazurile de răspundere contractuala, inclusiv o predeterminare a prejudiciului suferit de finanțator in cazul in care contractul de leasing ar fi reziliat din culpa Utilizatorului. In situația neexecutarii de către Utilizator a obligațiilor asumate prin Contract, Contractul de L. reglementează posibilitatea rezilierii acestuia de către intimata, sub sancțiunea plații de daune interese de către Utilizator. Daunele interese si modul de calcul al acestora sunt reglementate in mod expres de prevederile Contractului de leasing.
Cu privire la forța obligatorie a contractului de leasing, potrivit art. 969 C Civ. convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante. Așadar Contractul de L. reprezintă legea părtilor, ambele parti contractante având inca de la incheierea contractului rerezentarea intinderii drepturilor si obligațiilor ce le revin. Astfel, Utilizatorul a avut la semnarea Contractului de L. si reprezentarea faptului ca valoarea tuturor redeventelor datorate poate depasi valoarea de achiziție a Autovehiculului, având in vedere caracterul comercial al activității desfășurate de societatea de leasing. Cuantumul clauzei penale este justificat si prin caracterul sanctionator al acesteia. Scopul oricărui contract este ca acesta sa fie executat
întocmai de către partite implicate, in caz de neexecutare intervenind rezilierea contractului care dincolo de caracterul reparatoriu are si un caracter sanctionator. Având in vedere ca părțile au convenit asupra unei clauze penale, ca o expresie a principiului libertății contractuale, creditorul este scutit de orice proba cu privire la existenta si întinderea prejudiciului, precum si cu privire la cuantumul daunelor interese datorate de către debitor. Pentru a obține plata sumei stabilite in clauza penala, creditorul va trebui sa dovedească doar faptul
neexecutarii, executării necorespunzatoare sau cu întârziere a obligației de către debitor. Or, urmare a neexecutarii obligațiilor contractuale de plata asumate de contestatoare si a restituirii de către contestatoare a unui bun cumpărat către intimata, intimata a înregistrat un prejudiciu material, pe care părțile l-au prevăzut prin clauza penala înscrisa in contract, o evaluare a prejudiciului fiind astfel exclusa.
Așadar, in ceea ce privește obligațiile pecuniare ale utilizatorului, instanțele au fost consecvente in a aprecia faptul ca acest contract a fost reziliat din culpa contestatoarei, iar intimata (R. L. -s.n) a reintrat in posesia bunurilor ce face obiectul contractelor, nu inseamna ca au fost stinse toate obligațiile de plata ale contestatorului, intrucat potrivit art. 15 din OG nr. 51/1997, in cazul rezilierii contractului. Utilizatorul este obligat nu numai sa restituie bunul ci si sa plătească toate sumele datorate in temeiul contractului de leasing. Totodată, potrivit art. 9 lit.
b) din contractul de leasing incheiat intre parii, in cazul rezilierii, utilizatorul are obligația de a plați ratele de leasing scadente si neachitate pana in acel moment, inclusiv penalitățile de întârziere si o indemnizație de reziliere care devine exigibila imediat prin efectul rezilierii...in acest context, toate sumele pretinse de către intimata erau datorate de către contestatori potrivit prevederilor contractuale.
Intimata a mai arătat ca efectele contractului de leasing in privința drepturilor si obligațiilor sunt cunoscute de la momentul încheierii acestuia. În dispozițiile art. 9 lit. b) din contractul de leasing, se menționează ca in situația rezilierii contractului, utilizatorul are obligația sa plătească finanțatorului ratele de leasing scadente si neachitate pana la acel moment, inclusiv penalitățile aferente, si o indemnizație de reziliere care devine exigibila imediat prin efectul rezilierii, compusa din toate celelalte rate de leasing ramase de achitat si valoarea reziduala. Utilizatorul datorează de asemenea TVA, taxe vamale, accize si orice alte costuri aferente incetarii Contractului de L. Financiar. Așadar, cu privire la clauza penala aceasta este determinata la data încheierii contractului si lesne de calculat, in condițiile in care ne se raportează la toate celelalte rate de leasing ramase de achitat si valoarea reziduala, menționate in scadentarul care constituie Anexa B a contractului de leasing. Mai mult decât atât, culpa pentru rezilierea contractelor de leasing aparține utilizatorului, iar conform principiului de drept Nemo auditur propriam turpitudinem allegans - nimeni nu poate sa obtina foloase invocând propria sa vina, incorectitudine, necinste, si nici sa se apere valorificând un asemenea temei. Prin contractele de leasing, utilizatorul nu a închiriat bunurile, ci a apelat la o modalitate de finanțare a acestora.
Societate de leasing financiar nu este furnizor de bunuri, ci societate care vinde servicii financiare, este indreptatita sa recupereze prejudiciul creat ca urmare nerespectarii culpabile de către utilizator a obligațiilor asumate prin contract. Potrivit art. 969 C. civ., contractul este legea părtilor si el trebuie executat cu buna credința de ambele parti. Clauza privind obligația plații ratelor ramase de achitat si valoarea reziduala este o veritabila clauza penala. Clauza penala, fiind un contract, este obligatorie intre parti, instanța neputand interveni pentru a-i reduce sau mari
cuantumul. In consecința, independent de restituirea bunului, creditoarea R. L.
I. SA are dreptul sa obtina indemnizația de reziliere.
In ceea ce privește plata indemnizației de reziliere, compusa din ratele ramase de achitat si valoarea reziduala, luând in considerare si natura comerciala a relațiilor dintre părțile aflate pe picior de egalitate juridica, rezulta ca aceasta indemnizație trebuie privita ca o clauza penala pentru neindeplinirea obligațiilor asumate prin contract. Prin clauza penala părțile estimează, de comun acord si in mod anticipat, prejudiciile pe care le-ar suferi in caz de neexecutare necorespunzatoare sau de executare culpabila a obligațiilor contractuale. In evaluarea acestei clauze penale, trebuie luat in considerare faptul ca finanțatorul nu deținea in proprietate bunurile ce fac obiectul contractelor de leasing si le-a achiziționat cu scopul expres de a le pune la dispoziția utilizatorului. Prin urmare nu are niciun interes direct in a deține bunurile date in leasing, astfel incat se justifica pe deplin conținutul clauzei penale, astfel cum a fost convenita de parti, in sensul achitării tuturor ratelor de leasing si a valorii reziduale, ceea ce constituie insusi scopul pentru care finanțatorul a consimțit incheierea contractelor.
Art. 9 din Condițiile Generale aferente Contractelor de L. reglementează tocmai efectele rezilierii contractelor, potrivit art. 1021 Vechiul Cod Civil, orice parte fata de care nu s-a executat o obligație (V contractuala având deschisa calea rezilierii cu daune interese, or in speța, aceste daune au fost evaluate anticipat de către parti prin art. 9 din contract, fiind echivalate cu toate ratele de leasing ramase de achitat. Creanța pretinsa are la baza dispozițiile contractului incheiat, care la art.
9.b stabilește modalitățile si efectele rezilierii contractului, precum si daunele convenite intre parti. In aceasta ordine de idei trebuie observat ca in virtutea acestor efecte, daunele la care este indreptatita creditoarea in caz de reziliere sunt stipulate in conformitate cu dispozițiile art. 1066 si următoarele din Codul civil. Contravaloarea ratelor ramase de achitat pana la expirarea duratei contractului se datorează in temeiul clauzei penale stipulate prin contract si reprezintă o despăgubire si nu contravaloarea folosinței bunului, care a format obiectul contractului de leasing.
Raportandu-se la dispozițiile art. 9 lit b) din condițiile generale de leasing finanțatorul si utilizatorul au agreat ca in cazul rezilierii contractului din culpa utilizatorului acesta va plați "o indemnizație de reziliere care devine exigibila imediat prin efectul rezilierii, compusa din toate celelalte rate de leasing ramase de achitat si valoarea reziduala", aceasta reprezentând in realitate o veritabila clauza penala. Potrivit clauzelor contractuale menționate anterior, se constata ca debitorul a acceptat si plata daunelor interese reprezentând contravaloarea ratelor de leasing nefacturate. Atât legea cat si contractul obliga la plata de daune interese din contractele de leasing, insusite de către debitoare prin semnătura si care constituie măsura de garanție pentru acoperirea prejudiciilor aduse finanțatorului in eventualitatea neexecutarii obligațiilor contractuale. In aceste condiții, intimata nu trebuie să facă dovada prejudiciului produs, ci doar a nerespectării de către debitoare a obligațiilor asumate prin Contractele de L. Financiar (fapt dovedit prin notificarea de reziliere Contractelor de L. Financiar pentru neachitarea facturilor restante de către debitoare). Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1066 Vechiul Cod Civil, clauza penala fiind stabilita contractual, trebuie sa fie respectata de ambele parti contractante.
Cauza este o condiție de fond, esențiala, de validitate si generala a actului juridic civil si consta in scopul urmărit de parti la incheierea lui. Asemenea dreptului
comun, si in cazul contractului de leasing, pana la dovada contrarie, existenta cauzei se prezuma, ea rezultând din ansamblul clauzelor contractuale. Cum contractul de leasing are un caracter sinalagmatic, cauza consta in prestația pe care oricare dintre cele doua parti o are de efectuat. In concluzie, nu se poate retine in speța lipsa clauzei penale, aceasta constituind o măsura de garanție pentru acoperirea prejudiciilor aduse Finanțatorului, in eventualitatea neexecutarii obligațiilor contractuale de către Utilizator, respectiv Fideiusor. In dreptul comercial, clauza penala se cumulează cu executarea contractului spre deosebire de dreptul civil, când debitorul nu poate cere penalitatea si executarea obligației principale, cu excepția daunelor moratorii. Daca debitorul nu-si executa obligația asumata,creditorul este îndreptățit sa obtina daunele prevăzute în clauza penala,nefiind nevoie ca acesta sa dovedească întinderea prejudiciului. In materie comerciala, in afara penalităților contractuale, pentru compensarea prejudiciului suferit de creditor ca urmare a îndeplinirii cu întârziere sau a neindeplinirii obligațiilor asumate de debitor, se pot include si daune-interese pentru neexecutarea totala sau parțiala a contractului sub forma daunelor moratorii sau a celor compensatorii. Important este faptul ca atât în materie civila, cat si in materie comerciala cuantumul clauzei penale poate depasi cuantumul dobânzii legale, daca părțile au stipulat prin contract acest lucru.
Intimata a mai arătat că are statutul juridic de Instituție Financiara Nebancara, având ca obiect principal de activitate "leasing financiar", ceea ce inseamna ca finanțează bunurile pe care le achiziționează la solicitarea utilizatorilor si asupra cărora deține proprietatea. Pentru incheierea contractului de leasing financiar, intimata a achitat integral bunurile pentru care a transmis dreptul de folosința, iar ca urmare a nerespectarii obligației de plata a prețului, societatea R. L. I. SA a fost prejudiciata cu suma reprezentând ratele ce urmau a fi achitate pana la sfârșitul contractului de leasing. De asemenea, deși are dreptul legal si contractual de a recupera integral de la debitor indemnizația de reziliere menționata, intimata a procedat cu prioritate la recuperarea bunurilor care au făcut obiectul contractului de leasing financiar, iar ulterior la valorificarea acestora si a solicitat debitorului doar diferența rezultata. Totodată, are statutul juridic de Instituție Financiara Nebancara, având ca obiect principal de activitate "leasing financiar", ceea ce înseamnă ca finanțează bunurile pe care le achiziționează la solicitarea utilizatorilor si asupra cărora deține proprietatea. De asemenea, in soluționarea contestației, instanța trebuie sa aibă in vedere faptul ca incheierea contractelor comerciale este guvernata de principiul autonomiei voinței juridice si principiul obligativității efectelor contractului, conform căruia "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Prin precizarea la întâmpinarea la contestație înregistrată la dosar la_, intimata S.C. R. L. I. S.A a arătat că între ea, în calitate de finanțator, și R. S.
, în calitate de utilizator, s-au încheiat 8 Contracte de L. Financiar, respectiv: contractul nr. 30995/2008-05-06 având ca obiect MERCEDES BENZ SPRINT_ CU AGREGAT FRIGORIFIC, contractul nr. 30997/2008-05-06 având ca obiect MERCEDES BENZ SPRINT_ CU AGREGAT FRIGORIFIC, contractul nr. 30989/2008-05-06 având ca obiect AUTOBASCULANTA M. TGS 41.4008X4 CU
SUPRASTRUCTURA VS MONT, contractul nr. 30990/2008-05-08 având ca obiect AUTOBASCULANTA M. TGS 41.4008X4 CU SUPRASTRUCTURA VS MONT,
contractul nr. 30991/2008-05-08 având ca obiect AUTOBASCULANTA M. TGS
41.4008X4 CU SUPRASTRUCTURA VS MONT, contractul nr. 30992/2008-05-08
având ca obiect AUTOBASCULANTA AAAN TGS 41.4008X4 CU
SUPRASTRUCTURA VS MONT contractul nr. 30993/2008-05-08 având ca obiect AUTOBASCULANTA AAAN TGS 41.4008X4 CU SUPRASTRUCTURA VS MONT,
și contractul nr. 30994/2008-05-06 având ca obiect MERCEDES BENZ SPRINT_ CU AGREGAT FRIGORIFIC, toate denumite in mod colectiv in continuare ("Obiectele de L. ").
Toate cele 8 obiecte de leasing au fost recuperate de către intimată, acțiune ce a generat costuri suplimentare în contul său, în legătură cu relocarea, evaluarea, asigurarea, plata impozitului legal și depozitarea acestora. Toate cele 8 obiecte de leasing au fost valorificate, astfel: bunurile ce au făcut obiectul contractelor de leasing nr. 30989, 30990, 30991, 30992 si 30993 câtre SC EVW HOLDING S. ; bunurile ce au făcut obiectul contractelor de leasing nr. 30994 si 30995 câtre SC AGRO ARDEAL S. ; bunul ce a făcut obiectul contractului de leasing nr. 30997 face în prezent obiectul contractului de leasing nr.43453 din data de_, semnat între intimată, în calitate de Finanțator și SC BIOROM RALEX S. .
Prin contestația înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 26 iunie 2013 sub numărul de dosar_ /a3, contestatoarea S.C. R. S.R.L. prin administrator special SA a contestat tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei S.C. R. S.R.L., întocmit de administratorul judiciar CASA DE I. T.
S. - F. S., și a solicitat judecătorului sindic ca, în contradictoriu cu intimatele S.
C. A. "A. EN C. ";, S.C. R. L. I. S.A. și S.C. V. I. S.R.L., și cu administratorul judiciar CASA DE I. T. S. - F. S. al debitoarei S.C. R. S.R.L., să dispună reducerea creanței intimatei S. C. A. "A. EN C. "; cu suma de 57.950,85 lei, echivalentul sumei de 13.363,2 Euro, reprezentând contravaloare marfa livrata, și să dispună reducerea creanței deținuta de intimata
S.C. R. L. I. S.A. cu suma de 430.419,43 lei, echivalentul sumei de 99.252,74 Euro, reprezentând rate nefacturate de capital, valoare reziduala si dobânda contractuala, raportat la caracterul abuziv al clauzelor contractuale care instituie dreptul societății de leasing de a percepe aceste taxe, și reducerea creanței S.C. V.
I. S.R.L. cu suma de 303.493,89 lei respectiv de la suma de 2.489.594,13 lei la suma de 2.186.100,24 lei creanța chirografara, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea arată că are calitatea de debitoare in dosarul nr._ al Tribunalului S. izat C. . In tabelul preliminar al crentelor, la grupa creanțelor chirografare, au fost înscrise si pârâtele de sub numărul de ordine 1-3, după cum urmează: R. L. I. S.A cu o creanța in suma de 860.644,79 lei, la numărul curent 30; S. C. A. "A. En C. " cu suma de 304.178,66 lei, la număr curent 37; S.C. V. I. S.R.L cu o creanța in suma de 2.489.594,13 lei, la număr curent 41. Sumele inscrise in tabelul preliminar al creanțelor, cu privire la paratele de sub numărul de ordine 1-3 nu sunt corecte, deoarece nu reflecta situația reala a debitelor pe care le are debitoarea fața de acestea.
La inscrierea in tabelul preliminar a creanței Societății C. A. "A. En
C. ", nu s-a ținut seama de faptul ca debitoarea a efectuat si o livrare de marfa in valoare de 13.363,2 euro, asa cum rezulta din Factura fiscala nr.;nr.669/_, Packing list si CMR-ul din data de_ . Creditoarea a formulat cererea de înscriere cu privire la suma totala de 70.142,2 euro, adică 304.178,66 lei, luând in calcul livrările in suma de_45.857,6 euro, in condițiile in care livrările totale de afine si cătina efectuate de debitoare sunt in suma de 59.220,8 Euro. Prin urmare se impune reducerea creanței acestei creditoare chirografare cu suma de 57.950,85 lei,
reprezentând echivalentul sumei de 13.363,2 Euro, suma calculata la cursul schimb de la data deschiderii procedurii insolventei.
Prin declarația de creanța formulata, R. L. I. S.A. arăta ca intre aceasta si debitoare s-au incheiat 8 contracte de leasing financiar, in temeiul cărora societatea debitoare ar înregistra un debit restant in cuantum de 99.252,74 euro echivalentul sumei de 430.225,36 RON. Suma înscrisa in tabelul preliminar nu a fost facturata de către creditoare si ca cele 8 contracte de leasing au fost reziliate, iar autovehiculele au fost restituite finanțatorului, asa cum rezulta din procesele-verbale de predare primire. Din raportul publicat in BPI nr. 10809/_ reiese ca au fost predate către societatea de leasing bunuri a căror valoare bruta este de 2.476.790,50 lei. Suma inscrisa in tabelul preliminar nu este datorata ide debitoare din cel puțin doua considerente, si anume: prin restituirea autovehiculelor, obiect al, contractelor de leasing, finanțatorul a recuperat bunuri a căror valoare totala depășește cu mult suma cu care a fost inscrisa in tabelul preliminar. Aceste autovehicule au rămas la dispoziția creditoarei, cu posibilitatea pentru aceasta de a le înstrăina la valoarea lor de circulație si de a incasa prețul corespunzător.
La formularea cererii de inscriere in tabelul creditorilor, creditoarea nu a avut in vedere valoarea bunurilor restituite si nici sumele încasate din eventuala valorificare a acestora ori in urma încheierii altor contracte de leasing. Suma pretinsa de creditoare reprezintă indemnizație calculata potrivit art. 9 litera b si aliniatul final din Condițiile generale de leasing financiar care stipulează ca in cazul neindeplinirii obligațiilor contractuale: Utilizatorul are obligatia_ b) sa plătească Finanțatorului ratele de leasing scadente si neachitate pana in acel moment, inclusiv penalitățile aferente, si o indemnizație de reziliere care devine exigibila imediat prin efectul rezilierii, compusa din toate celelalte rate de leasing ramase de achitat si valoarea reziduala. Utilizatorul datorează de asemenea TVA, taxe vamale, accize si orice alte costuri aferente încetării CLF, precum si orice alte sume pe care era obligat sa le achite conform CLF si prevederilor legale aplicabile (incluzând, dara fara a se limita la impozitul auto, rate de asigurare, taxe, etc.) si nu Ie-a achitat pana in momentul rezilierii CLF." Ne aflam in prezenta unei clauze abuzive si nelegale, prin raportare la prevederile art. 5 din Codul civil din anul 1864, chiar daca contractele au fost încheiate intre societăți comerciale.
Deși a semnat contractele de leasing financiar, societatea debitoare nu a avut posibilitatea de a negocia condițiile generale de leasing la acestea aderând fără a le negocia în mod direct cu creditoarea: acest-aspect reiese din redactarea condițiilor generale, tipizate, care au fost numai aduse la cunoștință utilizatorului, fără a exista o posibilitate reală pentru acesta de a le negocia. Totodată, potrivit dispozițiilor art.15 din OG nr.51/19975/privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, "în cazul în care utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de 2 luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul, iar utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate până la data restituirii în temeiul contractului. Așadar, nu există o obligație a utilizatorului decurgând din lege de a plăti pe lângă sumele mai sus precizate si toate celelalte rate de leasing rămase de achitat; plata ratelor de leasing ce ar fi datorate în continuare, după reziliere, reprezintă în fapt o sarcină evident excesivă impusă societății debitoare, ajungându- se la situația în care este mai profitabil pentru finanțator să nu fie executat contractul, decât să fie executat, deoarece ar obține pe lângă bunurile date in leasing și plata
ratelor de leasing și valoarea reziduală. Având in vedere faptul ca un contract de leasing are natura juridica a unui contract de adeziune, iar normele edictate prin ordonanța guvernului precizata sunt de ordine publica, se impune constatarea nulității absolute a clauzelor prevăzute la art. 9. din contract. Clauza prevăzuta la art.
9 din contractul de leasing financiar mai sus menționat, este lovita de nulitate absoluta fiind fara relevanta ca aceasta este reținuta doar ca un mijloc de apărare împotriva pretenției creditoarei.
Contestatoarea a mai arătat că suma de 2.489.594,13 lei înscrisa ca si creanța chirografara in favoarea creditoarei S.C V. I. S.R.L. nu este datorata in/totalitate. Debitoarea datorează acestei creditoare suma de 2.186.100,24 lei adică, cu 303.493,89 lei mai puțin decât suma înscrisa in tabelul preliminar al creanțelor. Diferența de 303.493,89 lei, cu privire la care a solicitat diminuarea creanței acestei creditoare deriva din urmatorele operațiuni: suma de 670.672,07 lei menționata in factura nr. 25 din_ a fost compensata de drept parțial, in limita sumei de 28.855 lei datorata de S.C V. I. S.R.L in condițiile art. 1616 si 1617 din Codul civil aprobat prin Legea nr. 287/2009, aspect care a fost si menționat in procesul verbal de compensare nr. 310/_ . Suma de 64.600 lei a fost achitata de debitoare la data de_ asa cum rezulta din extrasul de cont nr. 1137/_ anexat in copie conforma cu originalul. Suma de 200.000 lei a fost achitata creditoarei la data de_ conform extrasului de cont emis de Banca T. S.A, extras anexat prezentei contestații. Prin procesul-verbal de compensare nr. 1066661 s-a compensat suma de 336.322,07 lei din factura nr. 25/_, astfel ca din aceasta factura a mai rămas o datorie de 40.895,15 lei. Din motive necunoscute, creditoarea a formulat cerere pentru înscrierea pe tabelul creditorilor chirografari si cu suma de 303.493,89 lei care nu este datorata.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul de judecată din_, intimata
S. C. A. "A. EN C. " a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată si obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecata, invocând în apărare aceleași aspecte cu cele arătate prin întâmpinarea depusă în dosarul nr._ /a2.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul de judecată din_, intimata
S.C. R. L. I. S.A., a solicitat respingerea contestației invocând în apărare aceleași aspecte cu cele arătate prin întâmpinarea depusă în dosarul nr._ /a2.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la_, intimata SC V. I. S. a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că prin contestație debitoarea recunoaște că datorează suma de 2.186.100,24 lei rezultată în urma relațiilor comerciale contractuale desfășurate între părți, anterior deschiderii procedurii. De asemenea, debitoarea mai susține că nu datorează suma de 303.493,89 lei, însă este lesne de observat că valoarea creanței de bază constă în contravaloarea marfă vândută și neîncasată este de 2.175.935,94 lei deci mai mică decât valoarea creanței de bază recunoscută de debitoare, iar diferența de 313.613,19 lei reprezintă penalități de întârziere stabilite și calculate în baza contractului dintre părți, pe care debitoarea le datorează pentru întârzierea plății. Debitoarea nu contestă existența și întinderea penalităților de întârziere la plată, deci nu contestă suma de 313.613,19 lei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la_, administratorul judiciar CASA DE I. T. S. - F. S. al debitoarei SC R. S. a solicitat admiterea în parte a contestației în motivare aceleași aspecte cu cele invocate prin întâmpinarea depusă
în dosarul nr. _ | /a2 în ce privește creanțele intimatelor S. | C. | A. | A. |
En C. și R. L. | I. SA. |
Cu privire la contestația formulată față de creanța cu care a fost înscrisă SC V.
I. S., administratorul judiciar a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat, arătând că în urma analizei declarației de creanță și a evidențelor contabile ale debitoarei, SC V. S. a fost înscris la masa credală a acesteia cu suma de 2.489.549,13 lei, din care suma de 2.175.935,94 lei și penalități de întârziere la plată în cuantum de 313.613,19 lei (în categoria creditorilor chirografari, potrivit art. 123 pct. 7 din Legea 85/2006).
Administratorul judiciar a arătat că însăși contestatoarea recunoaște în cuprinsul contestației faptul că debitoarea datorează acestei creditoare suma de 2.186.100,24 lei. Această recunoaștere trebuie coroborată cu constatările pe care administratorul judiciar le-a făcut după analiza documentelor contabile a debitoarei cu ocazia întocmirii Raportului de verificare a creanțelor debitoarei. Din această analiză (care reflectă situația contabilă actuală a debitoarei, după compensațiile la care face referire administratorul special în cuprinsul contestației) a reieșit faptul că debitoarea SC R. S., în urma derulării relațiilor comerciale cu SC V. S., datorează acesteia din urmă suma de 2.186.100,24 lei reprezentând contravaloarea mărfii vândute și neîncasate. La acesta sumă au fost calculate penalități, până la data deschiderii procedurii insolvenței în cuantum de 313.613,19 lei, care nu sunt contabilizate la SC R. S. . Astfel este îndreptățită înscrierea acestui creditor în tabelul preliminar al SC R. S. cu suma de 2.186.100,24 lei, creanță negarantată. Prin urmare, administratorul judiciar consideră că analiza acestei creanțe și înscrierea creditorului SC V. I. S. s-a făcut cu respectarea condițiilor legale, prin raportare la documente avute la dispoziție de administratorul judiciar (inclusiv evidențele contabile ale debitoarei).
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul sindic reține următoarele: În ceea ce privește creanța intimatei S. C. A. "A. EN C. ";,
judecătorul sindic reține că această creditoare a fost înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei S.C. R. S.R.L., întocmit de administratorul judiciar CASA DE I. T. S. - F. S. cu creanța în sumă de 304.178,66 lei, reprezentând echivalentul sumei de 70.142,2 euro, cu care solicitase să fie înscrisă. În motivarea creanței, intimata S. C. A. "A. EN C. "; a invocat existența unui contract cu debitoarea S.C. R. S.R.L., având ca obiect livrarea unei cantități de afine și cătină în valoare de 116.000 euro, sumă care a fost achitată de către intimată debitoarei, aceasta din urmă livrându-i însă intimatei, marfă în valoare de doar 45.857,6 euro.
În dovedirea contestațiilor ce fac obiectul dosarului de față, s-au depus copiile certificate ale facturii AC C 111/_ și nr. 669/_ privind vânzarea de către debitoare către intimată a cantității de 4608 kg afine, la prețul de 13.363,20 euro, fiind făcută totodată dovada livrării, de către debitoare, a acestei cantități de afine către intimată, potrivit scrisorii de transport internațional CMR și a listei de "packing"; nr.
A. 011/_, lista privind marfa transportată, ambele purtând ștampila și semnătura necontestată a intimatei datată_ (filele 11-14). Nu poate fi primită apărarea intimatei în sensul că nu ar fi primit niciodată marfa menționată, semnarea datată de către acesta fără obiecțiuni și ștampilarea scrisorii de transport internațional și a listei privind marfa transportată, dovedind faptul că a recepționat marfa.
Totodată, pe lângă acestea, la dosar există și dovada livrării către intimată efectuate de către debitoare a cantității de 9856 kg afine congelate în valoare de
28.582,40 euro, potrivit scrisorii de transport internațional CMR purtând ștampila și semnătura necontestată a intimatei datată_ care se coroborează cu facturile nr. ROM 231/_ și AC J 031/_ (filele 15-17). Totodată, în cauză s-a făcut dovada livrării către intimată efectuate de către debitoare a cantității de 5520 kg afine congelate în valoare de 16.008 euro și a cantității de 768 kg cătină congelată la prețul de 1267,20 euro, potrivit scrisorii de transport internațional CMR purtând ștampila și semnătura necontestată a intimatei datată_ care se coroborează cu facturile nr. ROM 293/_ și AC C 101/_ (filele 18-20).
În consecință, judecătorul sindic reține că s-a făcut dovada că debitoarea S.C.
R. S.R.L. a livrat intimatei S. C. A. "A. EN C. "; marfă constând în afine congelate și cătină congelată în valoare totală de 59.220,80 euro. Așadar, de vreme ce intimata S. C. A. "A. EN C. "; achitase debitoarei S.C. R.
S.R.L. suma de 116.000 euro, intimata era îndreptățită la restituirea diferenței de 56.779,20 euro, reprezentând echivalentul în lei la cursul valutar de la data deschiderii procedurii insolvenței debitoarei, a sumei de 246.228,68 lei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 73 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, va admite contestațiile formulate de contestatoarele S.C. H. S.R.L. și S.C. R. S.R.L. prin administrator special SA, împotriva tabelului preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei S.C. R. S.R.L., întocmit de administratorul judiciar CASA DE I. T. S. - F. S. în ceea ce privește creanța intimatei S. C.
A. "A. EN C. "; și va dispune înscrierea în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei S.C. R. S.R.L. a creanței intimatei S. C. A.
"A. EN C. "; ca fiind în cuantum de 246.228,68 lei.
În ce privește contestațiile formulate de contestatoarele S.C. H. S.R.L. și
S.C. R. S.R.L. prin administrator special SA, împotriva tabelului preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei S.C. R. S.R.L., întocmit de administratorul judiciar CASA DE I. T. S. - F. S. raportat la creanța intimatei S.C. R. L. I. S.A., judecătorul sindic reține că această din urmă intimată a formulat cerere de înscriere la masa credală prin care a solicitat înscrierea în tabelul preliminar cu suma de 862.540,52 lei, din care suma de 430.225,36 lei debite restante și 99.252,74 euro rate nefacturate de capital, valoare reziduală și dobândă contractuală.
Totodată, intimata S.C. R. L. I. S.A. a fost înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei S.C. R. S.R.L., întocmit de administratorul judiciar CASA DE I. T. S. - F. S. cu creanța în sumă de 860.644,79 lei, compusă din 430.225,36 lei și echivalentul în lei la data deschiderii procedurii la cursul de 4,3557 lei/euro.
Față de contestarea de către contestatoarele S.C. H. S.R.L. și S.C. R.
S.R.L. prin administrator special SA a clauzei conținute la art. 9 lit. b și alineatul final din condițiile generale de leasing financiar parte din contractele de leasing încheiate între debitoare și intimata S.C. R. L. I. S.A., ca fiind o clauză abuzivă, judecătorul sindic reține că debitoarea S.C. R. S.R.L. nu se poate prevala de dispozițiile Legii nr. 193/2000, întrucât aceasta nu are calitatea de consumator, ci dimpotrivă, pe cea de comerciant.
Astfel, potrivit prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, "o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în
detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților";. Față de această prevedere legală, doar consumatorii se pot prevala de caracterul abuziv al unei clauze contractuale pentru a obține anularea acesteia.
Or, potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, "prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale";. Debitoarea S.C. R. S.R.L. este o persoană juridică, iar nu o persoană fizică sau un grup de persoane fizice constituite într-o asociație, astfel că aceasta nu are calitatea de consumator în înțelesul Legii nr. 193/2000. Nu prezintă relevanță prin urmare faptul că aceasta nu ar fi avut posibilitatea negocierii condițiilor generale de leasing, contractelor de leasing pe care își întemeiază declarația de creanță intimata
S.C. R. L. I. S.A. nefiindu-le aplicabile prevederile Legii nr. 193/2000.
Nu poate fi primit în acest sens argumentul contestatoarei S.C. H. S.R.L. în sensul că nu și-ar avea nici o justificare tratamentul diferențiat în funcție de calitatea părții contractante de persoană fizică sau societate comercială, de vreme ce această justificare este conferită de chiar Legea nr. 193/2000 care are câmpul de aplicare strict determinat în cuprinsul său și prin urmare este de strictă interpretare și aplicare, fiind o normă legală specială, ce derogă de la prevederile art. 969 alin. 1 din vechiul Cod civil, sub imperiul căruia au fost încheiate contractele de leasing financiar în cauză. Totodată, tratamentul diferențiat este justificat raportat la situația pe care o presupune calitatea părții, debitoarea fiind un comerciant la momentul încheierii contractului, și deci un subiect de drept care desfășura în mod curent raporturi comerciale, având posibilitate sporită de diligență în gestionarea intereselor proprii la încheierea contractelor, iar nu un simplu consumator.
În ce privește invocarea dispozițiilor art. 5 din vechiul Cod civil, ca temei al nulității clauzei penale din contractele de leasing financiar încheiate între intimată și debitoare, pe motivul că acestea nu ar fi fost negociate, judecătorul sindic reține că neavând calitatea de consumatoare, debitoarea nu se poate prevala nici de dispozițiile art. 4 alin. 3 teza finală din Legea nr. 193/2000, potrivit căruia "dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens";. Prin urmare sarcina probei împrejurării invocate în sensul că nu au putut fi negociate clauzele penale din contractele de leasing în speță, revenea contestatoarelor, potrivit art. 1169 Cod civil, care stabilește că cel care face o afirmație în fața instanței trebuie să o dovedească, probă care nu a fost făcută în cauză.
Faptul că art. 15 din O.G. nr. 51/1997 stabilește anumite consecințe pentru situația neexecutării de către utilizator a obligației de plată integrală a ratei de leasing, nu exclude posibilitatea părților contractante de a insera în contractele de leasing încheiate între ele clauze penale, potrivit principiului libertății contractuale și a dispozițiilor art. 1066 și art. 1069 Cod civ. Faptul că debitoarea și-a asumat prin clauzele contestate o sarcină excesivă nu justifică anularea acestor clauze în lipsa unui temei legal în acest sens, debitoarea acționând liber la încheierea contractului, potrivit principiului libertății contractuale și neavând calitatea de consumator.
Pentru aceste considerente, în baza art. 73 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va respinge, ca neîntemeiate, contestațiile formulate de contestatoarele S.C. H. S.R.L. și S.C. R. S.R.L. prin administrator special S.
A., împotriva tabelului preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei S.C.
S.R.L., întocmit de administratorul judiciar CASA DE I. T. S. - F.
în ceea ce privește creanța intimatei S.C. R. L. I. S.A.
În ce privește contestația formulată de contestatoarea S.C. R. S.R.L. prin administrator special SA, împotriva tabelului preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei S.C. R. S.R.L., întocmit de administratorul judiciar CASA DE I. T. S. - F. S. raportat la creanța intimatei S.C. V. I. S.R.L., judecătorul sindic reține că această intimată a fost înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei S.C. R. S.R.L., întocmit de administratorul judiciar CASA DE I. T. S. - F. S. cu creanța chirografară în cuantum de 2.489.549,13 lei, compusă din suma de 2.175.935,94 lei reprezentând debit principal și din suma de 313.613,19 lei reprezentând penalități de întârziere.
Față de acestea, judecătorul sindic reține că prin chiar contestația formulată, contestatoarea S.C. R. S.R.L. prin administrator special SA a recunoscut faptul că datorează intimatei S.C. V. I. S.R.L., suma de 2.186.100,24 lei, deci un debit principal mai mare decât suma de 2.175.935,94 lei, cu care intimata a fost înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor. În ce privește plățile și compensarea invocate de către contestatoare, acestea fiind operațiuni înregistrate în contabilitatea acesteia au fost avute în vedere de către administratorul judiciar al debitoarei. Pe de altă parte, debitoarea datorează intimatei și penalități de întârziere, conform prevederilor art. 969, art. 1066 și art. 1069 Cod civ., al căror mod de calcul nu a fost contestat de către contestatoare.
Prin urmare, în baza art. 73 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatoarea S.C. R. S.R.L. prin administrator special SA, împotriva tabelului preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei S.C. R. S.R.L., întocmit de administratorul judiciar CASA DE I. T. S. - F. S. în ceea ce privește creanța intimatei S.C. V.
I. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestațiile formulate de contestatoarele S.C. H. S.R.L. și S.C. R.
S.R.L. prin administrator special SA, împotriva tabelului preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei S.C. R. S.R.L., întocmit de administratorul judiciar CASA DE I. T. S. - F. S. în ceea ce privește creanța intimatei
S. C. A. "A. EN C. ";, cu sediul procesual ales în mun. C. -N., str. D.
, corp I, nr. 140, ap. 1, jud. C. .
Dispune înscrierea în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei
S.C. R. S.R.L. a creanței intimatei S. C. A. "A. EN C. "; ca fiind în cuantum de 246.228,68 lei.
Respinge, ca neîntemeiate, contestațiile formulate de contestatoarele S.C. H.
S.R.L. și S.C. R. S.R.L. prin administrator special SA, împotriva tabelului preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei S.C. R. S.R.L., întocmit de administratorul judiciar CASA DE I. T. S. - F. S. în ceea ce privește
creanța intimatei S.C. R. L. I. S.A., cu sediul în mun. B., C. F. nr. 246D, et. 6, zona A, sectorul 1.
Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatoarea S.C. R.
S.R.L. prin administrator special SA, împotriva tabelului preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei S.C. R. S.R.L., întocmit de administratorul judiciar CASA DE I. T. S. - F. S. în ceea ce privește creanța intimatei
S.C. V. I. S.R.L., cu sediul în mun. T. M., str. D. nr. 2, ap. 6, jud. M. .
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cu depunerea apelului la Tribunalul S. izat C. .
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
JUDECĂTOR SINDIC GREFIER
V. LAURA G. A. Z.
Red./G.V.L./Dact./U.L.;G.V.L. 6ex./_
| ← Decizia civilă nr. 3392/2013. Contestație. Faliment, procedura... | Sentința civilă nr. 3510/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
