Sentința civilă nr. 3183/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR nr._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3183/2013
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: F. I. M. GREFIER: F. B.
Pe rol fiind examinarea cererii de antrenare a răspunderii personale patrimoniale formulate de creditoarea DGFP a jud. C., în reprezentarea AFP a mun. C. -N., în calitate de președinte al comitetului creditorilor debitoarei SC H. ’S W. S., în contradictoriu cu pârâta L.
C. Z., în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului debitoarei, H & B I. S., d- na Bica Rosana, practician în insolvență, și reprezentanta pârâtei, d-na avocat Petcu Olga Vasilisia, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că pârâta, prin apărătorul său, a înregistrat la dosarul cauzei, în data de 19 noiembrie 2013, o notă însoțită de acte anexate.
Reprezentanta pârâtei susține cele cuprinse în înscrisul înregistrat la dosar, arătând faptul că la termenul din 24 octombrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de DGFP a jud. C. împotriva sentinței civile nr. 448/2012 pronunțate în dosarul nr._ de C. ea de Apel C. și a respins recursul declarat de pârâtă. Arată, de asemenea, că împotriva soluției pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție pârâta a formulat contestație în anulare, întrucât la termenul de judecată din data de 24 octombrie 2013 instanța a admis recursul declarat de DGFP a jud. C. fără ca pârâtei să i se comunice motivele de recurs pe care DGFP a jud. C. și-a întemeiat pretențiile, încălcându-se astfel principiul contradictorialității, pârâta fiind în imposibilitate de a-și formula apărările. Arată că contestația în anulare are stabilit primul termen de judecată pentru data de 27 februarie 2015. Solicită acordarea unui nou termen pentru a formula o cerere de preschimbare a termenului de judecată stabilit pentru contestația în anulare formulată și pentru a obține o copie a recursului formulat de DGFP a jud. C. .
Reprezentanta lichidatorului judiciar arată că lasă la aprecierea judecătorului sindic soluționarea cererii de amânare formulată de reprezentanta pârâtei, arătând că s-ar impune amânarea doar în măsura în care s-ar aprecia că soluționarea recursului ar influența cererea de antrenare a răspunderii.
Judecătorul sindic respinge cererea de amânare formulată de către pârâtă, reținând faptul că, pe de o parte, hotărârea prin care s-a respins contestația fiscală a pârâtei, era executorie de la pronunțarea ei de către C. ea de Apel C., iar pe de altă parte recursul formulat de către pârâtă, pe fond, împotriva hotărârii Curții de Apel C., a fost analizat tot pe fond de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Judecătorul sindic mai are în vedere și faptul că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, irevocabilă, este la rândul său executorie iar pârâta nu a făcut dovada suspendării forței executorii a acestei decizii până la soluționarea contestației în anulare, sau dovada suspendării provizorii a forței executorii a acestei decizii. Pentru toate aceste motive respinge cererea de amânare formulată de către pârâtă, ca neîntemeiată precum și pentru motivul că judecătorul sindic nu este în măsură să aprecieze caracterul fondat sau nefondat al contestației în anulare.
Reprezentantele părților arată că nu au alte cereri de formulat în probațiune și nici excepții de invocat.
Judecătorul sindic, nemaifiind formulate alte cereri sau excepții, constată cauza în stare de judecată și acordă reprezentantelor părților cuvântul pentru dezbaterea cererii pe fond.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea ca nefondată a cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale a pârâtei L. C. Z., apreciind că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006. Învederează faptul că lichidatorului judiciar i-au fost puse la dispoziție actele societății, iar din cuprinsul acestora rezultă că nu au fost efectuate acte fictive, precum și faptul că operațiunile societății au fost reale. Arată, de asemenea, că în mod diametral opus față de motivele pentru care a fost înaintată cererea de atragere a răspunderii, pârâta a creditat societatea cu suma de 1.039.401,99 lei, fapt din care reiese intenția acesteia de a redresa situația financiară a societății. De asemenea arată faptul că contabilitatea firmei a fost ținută la zi. Precizează totodată faptul că din concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză reiese lipsa unui raport de cauzalitate între activitatea administratorului și ajungerea firmei în stare de faliment. Arată că este de acord cu o eventuală
conexare a prezentei cauze la dosarul principal de insolvență și că nu solicită cheltuieli de judecată
Reprezentanta lichidatorului judiciar, având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, apreciază că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Arată că este de acord cu o eventuală conexare a prezentului dosar la dosarul de insolvență și că nu solicită cheltuieli de judecată.
Judecătorul sindic rămâne în pronunțare asupra cauzei și asupra excepției conexității prezentului dosar față de dosarul nr._ .
JUDECĂTORUL SINDIC:
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată la 22 noiembrie 2011 sub nr._ /a1, creditoarea DGFP a jud. C., în reprezentarea AFP a mun. G., mandatată prin votul adunării creditorilor debitoarei SC H. ’S W. S. din 9 noiembrie 2011, a solicitat obligarea pârâtei L. C. Z., administratorul statutar al debitoarei SC H. ’S W. S., la suportarea întregului pasiv al debitoarei SC H. ’S W. S., CUI 14550985, în cuantum de 1.646.611,69 lei.
În motivarea cererii, a arătat că prin sentința comercială nr. 7992/17 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr._ s-a admis cererea formulată de UniCredit Țiriac Bank SA și s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei SC H. ’S W. S. . La data deschiderii procedurii pârâta L. Camen Z. avea calitățile de administrator statutar al societății și de asociat majoritar.
După deschiderea procedurii insolvenței, administratorul judiciar SC H & B I. S. a notificat pârâta în vederea predării documentelor prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006. Administratorul statutar pârât a pus la dispoziția administratorului judiciar doar o parte din documentele solicitate. De altfel, și aceste documente, incomplete, au fost puse la dispoziția administratorului judiciar în urma sesizării instanței de judecată, care, la termenul din data de 9 februarie 2011 a pus în vedere pârâtei să predea toate actele contabile ale societății administratorului judiciar.
Deși s-au depus toate diligențele necesare pentru identificarea bunurilor ori a altor elemente din patrimoniul debitoarei, s-a constatat că nu sunt bunuri sau alte resurse în averea debitoarei care să formeze obiectul lichidării, astfel încât prin sentința comercială nr. 3907/15 iunie 2011 Tribunalul Specializat C. a dispus intrarea în faliment în procedura simplificată a debitoarei.
A mai arătat că până la acel moment lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea în atragerea răspunderii patrimoniale reglementată de art. 138 din Legea insolvenței considerând că fostul administrator statutar a procedat la predarea doar a unei părți din documentele contabile ale societății, astfel încât nu poate fi formulată o ipoteză privind incidența dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
A mai arătat că, în condițiile în care lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea în atragerea răspunderii fostului administrator statutar în temeiul art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, prin hotărârea adunării generale a creditorilor din data de 9 noiembrie 2011 a fost însărcinat președintele comitetului creditorilor, DGFP a jud. C. cu formularea si promovarea cererii respective
A arătat că în conformitate cu art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, "judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportata de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice persoana care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte [...] d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele din documentele contabile sau nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea.";.
A învederat că așa cum rezultă din raportul de inspecție fiscală nr. 7.535/15 iulie 2010 întocmit de organele de inspecție fiscală din cadrul Activității de I. Fiscală C., în urma verificării documentelor contabile puse la dispoziție de către agentul economic, organele de inspecție fiscala au constatat că societatea nu are drept de rambursare pentru taxa pe valoare adăugată solicitată (1.723.508 lei) întrucât livrările intracomunitare de bunuri efectuate de societatea contestatoare în perioada 1 iulie 2007 - 31 ianuarie 2008 către o societate din Ungaria, prin transportatorul Rede Transz 2007 KFT, nu au fost realizate niciodată, iar documentele de transport aferente acestor livrări nu reflectă realitatea, operațiunile economice efectuate fiind fictive. Ca urmare a acestor constatări de mai sus, în sarcina debitoarei s-a stabilit TVA suplimentară de plată în sumă de 48.238 lei și majorări de întârziere în sumă de 35.781 lei.
În consecință, a apreciat titulara cererii, prin ținerea unei contabilități fictive, care nu reflecta operațiunile economice efectuate de societate, s-a întârziat plata obligațiilor fiscale către bugetul statului, faptă de natură să favorizeze starea de insolvență a debitoarei, întrucât în urma
controalelor efectuate s-au stabilit sume suplimentare de plată, care au agravat pasivul societății și s-au calculat în sarcina debitoarei majorări și penalități de întârziere.
A mai arătat că potrivit prevederilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, actualizată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionarii societății respective. Neefectuarea în mod corect a înregistrărilor contabile nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, astfel încât neținerea contabilității în conformitate cu legea activează prezumția existenței unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, iar, potrivit art. 73 lit. c din Legea nr. 31/1990, administratorii societății sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
În ceea ce privește săvârșirea de către pârâtă a faptelor prevăzute de art. 138 lit. d din Legea 85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie, ori dispariția unor documente contabile, a arătat că dovada acestora este evidentă în condițiile în care pârâta nu a predat administratorului/lichidatorului judiciar toate documentele contabile, astfel cum sunt prevăzute de art. 28, alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
A mai arătat că, așa cum rezultă și din corespondența administratorului judiciar prin care s-a solicitat predarea documentelor contabile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 și din rapoartele de activitate întocmite și publicate de administratorul/lichidatorul judiciar, pârâta
L. C. Z. a refuzat să își îndeplinească aceste obligații prevăzute de lege în sarcina sa, săvârșind infracțiunea prevăzută de art. 147 din Legea nr. 85/2006, ceea ce duce la prezumția că a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară documente contabile, nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și nu a prezentat evidențele contabile administratorului judiciar. Mai mult, după cum rezultă și din Raportul de activitate al lichidatorului judiciar, publicat în BPI nr. 4.451/13 aprilie 2011, pasivul societății debitoare a fost mărit si după deschiderea procedurii insolvenței, întrucât societatea a desfășurat activitate și după deschiderea procedurii insolvenței, fără ca operațiunile să fie aduse la cunoștința administratorului judiciar, din activitatea desfășurată, rezultând obligații de plată către bugetul statului în cuantum de 18.004 lei.
Cererea nu a fost motivată separat în drept.
Titulara cererii este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă la 22 februarie 2012, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea apărărilor sale, a arătat că actele societății au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar și din cuprinsul acestora rezultă că nu a întocmit acte fictive și că toate operațiunile societății au fost reale astfel încât nu a întocmit acte fictive și toate operațiunile societății au fost reale.
A mai arătat că a depus toate diligențele pentru buna desfășurare a activității societății, motiv pentru care a și creditat societatea cu suma de 1.039.401,99 lei, sumă cu care este înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor.
A mai arătat că G. cere ca ea să răspundă și pentru suma pe care trebuie să i-o plătească societatea, o situație care este de natură să atragă exonerarea sa de răspundere și nu atragerea răspunderii sale personale patrimoniale.
Referitor la actul de control - raportul de inspecție fiscală nr. 7535/15 iunie 2010 și decizia de impunere aferentă - întocmite de organele de control din cadrul Activității de I. Fiscală C., a menționat că le-am contestat pe cale administrativă, iar decizia nr. 267/16 noiembrie 2010 privind soluționarea contestației mele am atacat-o la Tribunalul Specializat C. .
În acest sens, a depus la dosar copia cererii de chemare în judecată trimise prin poștă cu confirmare de primire prin care a atacat în contencios administrativ fiscal decizia nr. 267/16 noiembrie 2010 emisă de DGFP a jud. C., precum și corespondența cu lichidatorul judiciar.
A mai arătat că nu a primit citație la acest dosar și la acest moment nu cunoaște soluția din dosarul respectiv, cert fiind doar faptul că a contestat sumele pretinse de AFP a mun. G. .
Referitor la creanța UniCredit Țiriac Bank SA a apreciat că nu a afirmat niciodată că nu își va respecta obligațiile, astfel că nu se impune, relativ la acesta creanță, formularea vreunei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale.
A concluzionat în sensul că în cauza de față nu s-a dovedit existența vreunei fapte ilicite, a vreunui prejudiciu cauzat din culpa sa și nici legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu pentru a se putea atrage răspunderea sa patrimonială. În lipsa acestor elemente, a aprecia că cererea nu are suport legal și a solicitat să fie respinsă.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
În probațiune, a depus înscrisuri cu care a făcut dovada că a contestat decizia nr.
267/16 noiembrie 2010 emisă de DGFP a jud. C.
Lichidatorul judiciar și-a exprimat poziția în înscrisul depus la 3 aprilie 2013.
A arătat că faptul că pârâta, în calitate de asociat, a creditat societatea debitoare cu suma de 1.039.401,99 lei, pentru care a solicitat înscrierea în tabelul de creanțe, nu este de natură a atrage exonerarea de răspundere a d-nei L. C. Z. în calitate de administrator statutar.
Referitor la acțiunea pe care pârâta a înțeles să invoce a fi fost înaintată spre soluționare Tribunalului Specializat C. la data de 26 mai 2011 împotriva DGFP a jud. C. ca urmare a emiterii deciziei nr. 267/16 noiembrie 2010 de organele fiscale din cadrul DGFP a jud. C., pentru soluționarea contestației la decizia de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite în urma raportul de inspecție fiscală nr. 33664/23 septembrie 2010, a arătat că prin adresa nr. 1145/18 aprilie 2011 lichidatorul judiciar a solicitat pârâtei în calitate de administrator statutar comunicarea intenției de a formula sau nu o acțiune în instanță împotriva DGFP a jud. C. ca urmare a emiterii deciziei nr. 267/16 noiembrie 2010 de organele fiscale din cadrul DGFP a jud. C., pentru soluționarea contestației la decizia de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite în urma raportul de inspecție fiscală nr. 33664/23 septembrie 2010. Totodată, i-a comunicat că lichidatorul judiciar nu va promova o astfel de acțiune, întrucât nu deține documentele justificative necesare și apreciază că are șanse minime de reușită, motiv pentru care în măsura în care pârâta aprecia că este oportună o astfel de acțiune, avea posibilitatea să solicite administratorului judiciar un mandat. La data de 24 mai 2011, d-na L. C. Z. a înțeles să comunice lichidatorului judiciar cererea de chemare în judecată pe care a formulat-o în numele H & B I. S., solicitând totodată și efectuarea corecturilor necesare. Lichidatorul judiciar i-a comunicat pârâtei faptul că acțiunea nu poate fi introdusă în numele H & B I. S., întrucât a fost formulată de administraorul statutar. Totodată, d-na L. C. Z. a înțeles să solicite lichidatorului judiciar mandatarea pentru întocmirea și susținerea cererii de chemare în judecată a DGFP a jud. C. . Prin adresa nr. 1483/24 mai 2011, lichidatorul judiciar a arătat că va proceda la comunicarea unui mandat, după stabilirea termenului de judecată a acțiunii care urma a fi promovată de administratorul statutar. Având în vedere faptul că în urma demersurilor de identificare pe portalul instanțelor de judecată a dosarului privind cererea de chemare în judecată promovată de administratorul statutar al debitoarei împotriva DGFP a jud. C. nu a fost identificat niciun dosar, lichidatorul judiciar a comunicat d-nei L. C. Z. adresa nr. 2399/30 septembrie 2011. La data de 10 octombrie 2011, d-na L. C. Z. a comunicat lichidatorului judiciar acțiunea formulată și dovada comunicării prin poștă către Tribunalul Specializat C. . Lichidatorul judiciar a apreciat că acțiunea nu a fost înaintată instanței competente, motiv pentru care a efectuat investigații suplimentare pe portalul instanțelor de judecată, nefiind identificat vreun dosar. În acest context, a solicitat administratorului statutar comunicarea numărului de dosar și a termenului de judecată stabilit de instanță, comunicate prin citație. Lichidatorul judiciar a efectuat demersuri de identificare a corespondenței comunicate de d-na L. C. Z. în cursul lunii mai 2011, însă raportat la informațiile furnizate de compartimentul registratură al Tribunalului Specializat C., nu a putut stabili ce conținea plicul primit la data de 27 mai 2011 și în ce dosar a fost înregistrată corespondența conținută în plic sau dacă a fost transmis spre soluționare unei alte instanțe. În acest context, lichidatorul judiciar a apreciată că doar instanța putea efectua verificările necesare asupra conținutului plicului primit la data de 27 mai 2011 și dosarul în care a fost înregistrată corespondența transmisă. Pe de altă parte, în contextul în care timp de peste 4 luni nu a fost comunicată nicio dovadă a înregistrării unui dosar pe rolul instanțelor de judecată privind acțiunea formulată de d-na L. C. Z. împotriva DGFP a jud. C., a apreciat că administratorul statutar avea interesul în a efectua demersuri suplimentare de identificare a motivelor pentru care nu a primit nicio citație. Or, d-na L. C. Z. a dat dovadă de pasivitate, solicitând lichidatorului judiciar să efectueze demersurile de identificare a dosarului privind acțiunea împotriva DGFP a jud. C. pe care dumneaei a promovat-o.
A subliniat și faptul că, în calitatea sa de administrator special, d-na L. C. Z. nu a înțeles să conteste creanța înscrisă în favoarea creditorului DGFP a jud. C. în tabelul de creanțe, inclusiv sumele stabilite suplimentar în urma controlului efectuat de inspectorii din cadrul acestei instituții, contestate prin acțiunea la care face referire pârâta în întâmpinare.
În ceea ce privește creanța UNICREDIT ȚIRIAC BANK SA, a menționat faptul că sumele declarate de acest creditor împotriva averii debitoarei au fost rezultatul neachitării la termen a ratelor scadente.
A mai arătat că, raportat la dispozițiile Legii nr. 85/2006, nu pot fi efectuate plăți preferențiale către un anumit creditor, sumele rezultate în urma lichidării de bunuri distribuindu-se către creditori în conformitate cu prevederile art. 121 - 123 din Legea privind procedura insolvenței.
În cauză au fost administrate probe scrise și proba cu un raport de expertiză contabilă întocmit de d-na expert contabil Irina Goga.
Analizând incidența dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 în prezenta cauză, judecătorul sindic reține că, potrivit acestor norme, la cererea administratorului judiciar sau a
lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, dacă … d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În ceea ce privește calitatea pârâtei, judecătorul sindic reține că aceasta este administratorul statutar al debitoarei, astfel cum rezultă din evidențele registrului comerțului - lista de control a debitoarei.
Din coroborarea înscrisurilor de la f. 127-132, f. 140, judecătorul sindic reține că pârâta și-a îndeplinit, cu întârziere, obligația prevăzută de art. 28 alin. 1 din Legea insolvenței de a preda administratorului judiciar / lichidatorului H & B I. S. documentele contabile ale societății comerciale debitoare, astfel încât în speță nu se poate reține incidența art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 în formele neținerii contabilității sau cauzării dispariției unor documente.
În speță, însă, sunt incidente prevederile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 sub forma ținerii unei contabilități fictive.
Astfel cum rezultă din decizia civilă nr. 6902/24 octombrie 2013, pronunțată de Î. în dosarul nr._, instanța de recurs a admis recursul declarat de DGFP a jud. C. (actualmente DGRFP C. -N. ) împotriva sentinței civile nr. 448/14 iunie 2012 pronunțată de
C. ea de Apel C. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a modificat sentința atacată în sensul că a respins, ca tardivă, acțiunea reclamantei SC H. "S W. S. reprezentată de lichidatorul judiciar H & B I. S. și a respins recursul declarat de SC H. "S W. S. reprezentată de lichidatorul judiciar H & B I. S. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
Prin sentința civilă nr. 448/14 iunie 2012, C. ea de Apel C. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de SC H. ’S W. S. prin administrator statutar L. C. Z. și lichidator judiciar H & B I. S. în contradictoriu cu DGFP a jud. C., având ca obiect anularea deciziei nr. 267/16 noiembrie 2010 privind soluționarea contestației depuse împotriva deciziei nr. 974/15 iulie 2010 și a raportului de inspecție fiscală nr. 7535/15 iulie 2010 prin care s-a respins cererea de rambursare a TVA în sumă de 1.750.478 lei și s-au stabilit în sarcina societății obligații fiscale suplimentare în sumă de 32.238 lei, obligarea pârâtei să-i ramburseze taxa pe valoare adăugată prin emiterea unei decizii în acest sens și suspendarea deciziei de impunere 974/15 iulie 2010.
Astfel, decizia pârâtei nr. 267/16 noiembrie 2010 a fost menținută irevocabil, criticile aduse de debitoare fiind respinse irevocabil pe fond, fiind astfel confirmată starea de fapt potrivit căreia în perioada 1 iulie 2007 - 31 ianuarie 2008 debitoarea a cumpărat diverse mărfuri de la 6 societăți comerciale din România, mărfuri livrate ulterior către o societate din Ungaria ca livrări intracomunitare de bunuri scutite de TVA potrivit art. 143 alin. 2 lit. a C.fiscal. Aceste societăți furnizoare la rândul lor au achiziționat mărfurile de la alte două societăți care nu funcționează la sediul declarat potrivit constatărilor organelor fiscale și nu a putut fi găsit niciun reprezentant al acestora, astfel că s-a putut considera că aceste societăți sunt firme fantomă care au încheiat tranzacții nereale. Mai mult, această serie de tranzacții a dat naștere unei situații artificiale, întrucât mărfurile nu au fost livrate efectiv, încheindu-se doar documentele necesare în scopul obținerii unui avantaj fiscal, respectiv în scopul înregistrării de taxă pe valoare adăugată de rambursat de către debitoare.
Această faptă se încadrează în mod neechivoc în sfera noțiunii de "ținere a unei contabilități fictive";, pârâta întocmind documente contabile care nu reflectau operațiuni reale, cu intenția de a obține în mod nelegal o rambursare de TVA, refuzată la plată de autoritățile fiscale.
Această faptă a contribuit decisiv la ajungerea debitoarei în stare de insolvență, deoarece, pe de o parte, suma reprezentând TVA de rambursat, prin definiție lichidă, a lipsit din disponibilul financiar al debitoarei, punând-o pe debitoare în imposibilitatea de a își achita datoriile (reale) certe, lichide și exigibile, iar pe de altă parte descoperirea fictivității operațiunilor mai sus arătate a atras stabilirea în sarcina debitoarei a unor debite fiscale suplimentare, compuse din TVA suplimentară de plată în sumă de 48.238 lei și majorări de întârziere în sumă de 35.781 lei, care au augmentat incapacitatea debitoarei de a efectua plăți pentru stingerea creanțelor certe, lichide și exigibile.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat prin această faptă, judecătorul sindic reține că existența și întinderea prejudiciului sunt dovedite prin tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC H. "S W. S., creanțele înregistrate împotriva averii debitoarei având valoarea globală de 1.646.611,69 lei. Cât privește culpa pârâtei și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, judecătorul sindic are în vedere dispozițiile art. 73 lit. c și e din Legea nr. 31/1990 actualizată, potrivit cărora administratorii societății sunt răspunzători în mod solidar pentru ținerea registrelor prevăzute de lege (dispoziție care se aplică și actelor contabile) și pentru îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul legii (inclusiv obligațiile care le revin în temeiul Legii nr. 82/1991 a contabilității). Fiind vorba despre obligații legale și despre fapta
comisivă a pârâtei de a întocmi acte contabile fictive, pârâta este prezumată de lege a fi în culpă pentru neîndeplinirea acestor obligații legale, conform principiului nemo censetur ignorare legem. În fine, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu rezultă din modul cumulativ de constituire a debitului, aspect care dovedește faptul că pârâta a ignorat în mod voit întinderea reală a debitului și a încercat să îl ascundă prin întocmirea actelor contabile fictive mai sus arătate, cu consecința incidenței dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic mai are în vedere faptul că raportul de expertiză contabilă întocmit de d-na expert Irina Goga nu prezintă nicio relevanță probatorie în cauză, deoarece pornește de la premisa realității operațiunilor înregistrate în contabilitate, infirmată de constatările Activității de I. Fiscală, mai sus arătate.
În consecință, judecătorul sindic apreciază pe deplin dovedită fapta ilicită a pârâtei, vinovăția sa sub forma dolului și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, conform art. 998 C.civ.
În ceea ce privește întinderea răspunderii pârâtei, judecătorul sindic are în vedere faptul că debitul înregistrat în tabelul definitiv al creanțelor își are originea în fapta ilicită a pârâtei, mai sus descrisă, motiv pentru care răspunderea personală a pârâtei va fi antrenată pentru întregul pasiv.
Pentru considerentele mai sus expuse, judecătorul sindic va admite cererea creditoarei DGFP a jud. C., mandatată prin votul adunării creditorilor debitoarei SC H. ’S W. S. din 9 noiembrie 2011, formulată în contradictoriu cu pârâta L. C. Z. și în consecință, o va obliga pe pârâta L. C. Z., administratorul statutar al debitoarei SC H. ’S W. S., să plătească întregul pasiv al debitoarei SC H. ’S W. S., CUI 14550985, în cuantum de 1.646.611,69 lei.
În temeiul art. 164 C.proc.civ. va dispune conexarea prezentului dosar nr._ /a1 la dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea creditoarei DGFP a jud. C., mandatată prin votul adunării creditorilor debitoarei SC H. ’S W. S. din 9 noiembrie 2011, formulată în contradictoriu cu pârâta L. C.
Z., domiciliată în G., str. D., nr. 38, jud. C. și în consecință:
Obligă pârâta L. C. Z., administratorul statutar al debitoarei SC H. ’S W. S., să plătească întregul pasiv al debitoarei SC H. ’S W. S., CUI 14550985, în cuantum de 1.646.611,69 lei.
Dispune conexarea prezentului dosar nr._ /a1 la dosarul nr._ . Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 20 noiembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
F. -I. M. F. B.
Thred./FIM/4 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 2100/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 5599/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
