Sentința civilă nr. 3060/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
DOSAR NR._ /a1
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3060/2013
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii formulate de reclamanta
C. P. V., în calitate de lichidator judiciar al S.C. L. I. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul V. L., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei S.C. L. I. S.R.L., C. P. V., d-nul practician în insolvență P. V., lipsind pârâtul V. L. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, atât conform prevederilor Codului de procedură civilă, cât și prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență.
La interpelarea instanței de a depune dovada notificării pârâtului V. L. la adresa actualizată, reprezentantul lichidatorului judiciar arată că a notificat pârâtul, acesta având aceiași adresă ca și debitoarea și că i s-a întors notificarea, iar urmare a acestui fapt, s-a deplasat la adresa respectivă și a constatat că pârâtul V. L. nu mai locuiește acolo.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă reprezentantului lichidatorului judiciar cuvântul asupra cererii de antrenare a răspunderii.
Reprezentantul lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006 și obligarea pârâtului V. L. la plata întregului pasiv în cuantum de 121.855,44 lei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând, reține că prin cererea înregistrată la data de 16 septembrie 2013, CII P.
V., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC L. I. S., a solicitat admiterea cererii și, în consecință, întreg pasivul debitorului, în sumă de 121.855,44 lei să fie suportat de către administratorul statutar.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că, cu toate demersurile efectuate de către lichidatorul judiciar, prin notificarea debitoarei la sediul social și la punctele de lucru, prin notificarea asociatului unic/administrator statutar, vizitarea debitorului la sediul social și la punctul de lucru, publicarea notificării de deschidere a procedurii în BPI și în ziarul România Liberă, notificarea Oficiului Registrului Comerțului, debitoarea nu și- a îndeplinit obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. I din Legea nr. 85/2006.
Totodată s-a învederat faptul că, lichidatorul judiciar nu a avut acces la nici un fel de documente aparținând debitoarei, nu a putut lua legătura cu nici o persoană aparținând debitorului și nu deține nici o informație privind activitatea acestuia.
De asemenea, s-a menționat faptul că, lichidatorul judiciar nu a reușit să identifice activele imobilizate în valoare de 32.190 lei, conform indicatorilor financiari depuși în anul 2009, nu a reușit să identifice nici activele circulante totale în valoare de 273.126 lei, conform indicatorilor financiari depuși la anul 2009.
În aceste condiții, lichidatorul judiciar a prezumat că activele debitorului, în valoare totală de 305.316 lei, au fost folosite în interes propriu sau în interesul al altei persoane de către administratorul debitorului.
Astfel, s-a învederat că, aceste fapte sunt prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006.
S-a precizat că, folosirea în interes propriu sau în interesul altei persoane a activelor debitorului au cauzat apariția stării de insolvență, a condus la existența pasivului așa cum acesta este cuprins în tabelul definitiv cu toate creanțele împotriva averii debitorului.
De asemenea s-a arătat faptul că administratorul statutar, nu a publicat situațiile financiare anuale ale debitorului pentru anii 2010, 2011 și 2012, încălcând astfel prevederile art. 32 din Legea contabilității nr.82/1991 care stabilește că membrii organelor de administrație, de conducere și supraveghere au obligația de a asigura ca situațiile financiare anuale și raportul administratorilor să fie întocmite și publicate conform cu legislația națională.
Astfel, s-a prezumat că debitorul a încălcat de asemenea prevederile art.28 din Legea contabilității nr.82/1991, lege care stipulează că societățile comerciale au obligația să întocmească situații financiare anuale inclusiv în cazul încetării activității acestora, în condițiile legii. Pentru aceste motive, lichidatorul judiciar a prezumat faptul că administratorul statutar nu a asigurat ținerea contabilității în conformitate cu legea cu scopul de a nu onora obligațiile debitoarei față de creditorii săi cauzând astfel starea de insolvență a debitoarei potrivit art. 138 alin. l lit. d din Legea nr.85/2006.
Neținerea contabilității și neîndeplinirea obligației de la art. 35 din Legea nr.85/2006 a pus lichidatorul judiciar în situația de a nu putea identifica disponibilitățile bănești aflate în evidența debitorului, în valoare de 27.989 lei și nici de a acționa pentru încasarea creanțelor debitorului în valoare de 244.822 lei la sfârșitul anului 2009.
Neținerea contabilității în mod corect face insesizabilă apariția stării de insolvență, aspect care ar fi fost înlăturat în condițiile unei contabilități ținute corect. În acest sens, lichidatorul judiciar a opinat că neținerea contabilității în conformitate cu legea a fost una dintre cauzele care au condus la insolvență debitorului. Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității, respectiv pentru ținerea registrelor contabile obligatorii revine administratorului societății.
Totodată, conform dispozițiilor art. 10 alin. 10) din Legea contabilității nr. 82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilita în sarcina administratorilor, în condițiile în care contabilitatea nu a fost ținută conform legii există o prezumție de culpă, aceasta constituind constituie temeiul răspunderii administratorului. De asemenea, s-a arătat că, din indicatorii financiari ai debitorului pentru anul 2009, publicați pe site-ul M. ului Finanțelor Publice, a reieșit că la acea dată debitorul deținea active cu valoare semnificativă pe care, lichidatorul judiciar nu a reușit să le identifice.
Astfel, s-a opinat că activele debitorului, în valoare totală de 305.316 lei au fost deturnate, ascunse sau folosite în interes propriu de către administratorul debitorului, această faptă fiind prevăzută la art.138 alin. (1) lit. a și lit. e din Legea nr. 85/2006.
Prin urmare, lichidatorul judiciar a precizat că, persoana identificată ca fiindu-i imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului și care a cauzat această stare, prin faptele expres și limitativ prevăzute la art.138 alin. (1) lit. a) și lit. d) din Legea nr. 85/2006, este administratorul statutar/asociat unic, numitul V. L. - singura persoană care avea puterea să dispună de bunurile debitorului în baza mandatului de administrator.
Analizând cererea și actele dosarului, judecătorul sindic reține următoarele
:
Prin sentința civilă nr. 481/_ s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei S.C. L. I. S.R.L. la solicitarea creditoarei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE a județului C. .
Astfel, anterior deschiderii procedurii insolvenței, calitatea de administrator statutar al societății debitoare a deținut-o pârâtul V. L. .
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în cazul în care …sunt identificate persoane cărora le-ar f i impu tab ilă ap ar iț ia
s tăr ii de insolvență a debitoare i…
, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului
debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă
persoană c are a cauz at s tarea de insolvență a deb itorulu i , prin fapta de (a) a folosi bunurile
sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, respectiv (d) prin fapta de a ține o contabilitate fictivă sau de a face să dispară unele documente contabile ori prin aceea de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea
.
Angajarea răspunderii civile delictuale implică întrunirea cumulativă a patru condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de art. 138 alin. 1, fapta ilicită să fi cauzat insolvența societății debitoare în tot sau în parte, existența vinovăției autorului faptei ilicite pentru cauzarea insolvenței debitoarei, existența unui prejudiciu, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și existența prejudiciului.
Revenind la procedura specială a antrenării răspunderii civile delictuale în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, fiind direct răspunzătoare de modul în care este ținută evidența contabilă, potrivit art.73 alin.1 lit. c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În speță, s-a făcut dovada existenței faptei ilicite constând în neținerea contabilității în conformitate cu legea de către pârât, în calitate de administrator al societății debitoare, faptă care rezultă din nedepunerea situațiilor contabile declarative anuale.
Însă, între fapta de a nu ține contabilitatea și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență nu se poate reține o legătură de cauzalitate de către instanță pentru că, pe de o parte legea nu asimilează unei asemenea fapte prezumția ajungerii în stare de insolvență, iar pe de altă parte textul legal este explicit - în măsura identificării persoanei care prin săvârșirea uneia din/unor fapte(le) ilicite enumerate să fi cauzat starea de insolvență. Prejudiciul constă în imposibilitatea creditorului de a-și recupera creanța datorită faptei ilicite a administratorului statutar care a determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Prezumția este definită de vechiul cod civil ca fiind ˝consecințele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut˝.
Nefiind instituită o prezumție legală, judecătorul sindic reține că prezumțiile simple sunt acele concluzii logice pe care judecătorul le poate trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, fiind necesar ca între faptul vecin pe care se sprijină prezumția și faptul principal să existe o conexitate, o legătură strânsă. În plus, concluzia logică pe care magistratul o trage de la un fapt cunoscut, în speță, existența unei fapte ilicite și atât, la faptul necunoscut, al ajungerii debitoarei în stare de insolvență ar trebui să fie aplicabilă tuturor spețelor identice ulterioare și anterioare.
Or, din modul în care este redactat art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezultă fără dubiu că simpla existență a faptelor ilicite enumerate la lit. a-g nu atrag de plano răspunderea civilă delictuală, ci trebuie dovedită cauzarea stării de insolvență de către acea persoană.
Pe de altă parte din faptul vecin și conex al neținerii contabilității societății debitoare nu se poate trage automat concluzia că acea societate nu poate decât să ajungă în stare de insolvență, întrucât în practică există suficiente contraexemple, fiind de notorietate situația acelor societăți care, datorită nedepunerii actelor contabile, respectiv neținerii contabilității în conformitate cu legea sunt dizolvate de drept, ajungând în stare de lichidare, iar ulterior sunt radiate, fără a se deschide procedura insolvenței față de acestea.
Ca urmare, este indubitabil că o asemenea prezumție simplă nu este aplicabilă situațiilor de acest gen, în care se invocă exclusiv neținerea contabilității de către societatea debitoare și se solicită a se aplica prezumția ajungerii societății în stare de insolvență.
Concluzionând, în lipsa unor circumstanțe concrete ale desfășurării activității societății debitoare, judecătorul sindic nu va aplica prezumția simplă a ajungerii societății debitoare în stare de insolvență ca urmare a neținerii contabilității de către pârâtul administrator statutar.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă ilicită imputată pârâtului - folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane - judecătorul sindic reține că deși nu a predat actele contabile și bunurile societății, din bilanțul contabil aferent anului 2009 rezultând că debitoarea a avut la finele anului 2010 în propriul
patrimoniu active imobilizate în cuantum de 321.90 lei și active circulante în cuantum de
273.126 de lei.
Astfel, prin fapta de a desfășura activitate comercială fără a justifica modul în care administratorul statutar al debitoarei și-a îndeplinit obligațiile față de debitorii societății, este rezonabil a prezuma că pârâtul a folosit bunurile societății în folos propriu sau al altor persoane, iar nu în interesul societății, care datorită neachitării la scadență a datoriilor a ajuns în stare de insolvență. Astfel, pârâtul nu a justificat cum a folosit activele imobilizate de 32.190 de lei și activele circulante în cuantum de 273.126 de lei, fapt care a determinat acumularea de datorii și penalități care, ulterior, au generat starea de insolvență a debitoarei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, Tribunalul va admite acțiunea formulată de reclamantul CII
P. V., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC L. I. S. în contradictoriu cu pârâtul V. L. și, în consecință, va dispune obligarea pârâtului la suportarea întregului pasiv al debitoarei SC L. I. S., în cuantum de 121.855,44 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
:
Admite cererea formulată de reclamantul CII P. V., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC L. I. S. în contradictoriu cu pârâtul V. L. și, în consecință:
Obligă pârâtul la suportarea întregului pasiv al debitoarei SC L. I. S., în cuantum de 121.855,44 de lei.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 11 noiembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. H. N. N.
Red.DH/tehnored.AA 4 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 5599/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 6974/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
