Decizia civilă nr. 3612/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIE CIVILĂ Nr. 3612/2013
Ședința publică de la 26 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE DP
Judecător A. -I. A. Judecător C. I. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea D. G. A F.
P. S. împotriva sentinței civile nr.5577 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Maramureș în contradictoriu cu intimații SC T. -
F. SRL Z., SC T. -F. SRL Z. PRIN LICHIDATOR J. C. R. D. N. ,
F. M. având ca obiect Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Recursul formulat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al doilea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A:
Prin sentința civilă nr.5577 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Maramureș
a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată
D.G.F.P. S., pentru obligarea pârâtei F. M., la plata pasivului debitoarei, în valoare de 28.453 lei.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut că prin încheierea civilă nr. 309/C/_, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei SC T. -F. SRL Z., fiind numit administrator judiciar R.
D. N. .
In procedură a depus declarație de creanță un singur creditor, DGFP S. pentru suma de 28.453 lei, care a fost înscris în tabelul creanțelor debitoarei ca și creanță bugetară (f 45).
În ceea ce privește cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtelor instanța a reținut că potrivit art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 ";Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor";. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.
Instanța a reținut că în prezenta cauză creditoarea DGFP S. are calitate procesuală activă conferită de dispozițiile textului de lege sus enunțat.
Cererea formulată a fost respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolvență, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes
personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mări în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedenta încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Răspunderea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere delictuală specială a cărei antrenare presupune dovedirea îndeplinirii condițiilor referitoare la săvârșirea uneia dintre faptele ilicite prevăzute de dispozițiile textului legal susmenționat, a prejudiciului constând în starea de insolvență și nerecuperarea de către creditori a creanțelor în cadrul procedurii insolvenței și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
Față de documentele depuse în scop probator de lichidatorul judiciar și pârâtă (f.33-34) instanța a reținut că potrivit balanței de verificare din luna iunie 2012 societatea debitoare nu mai deținea stocuri de marfă sau sume de bani în casierie sau în bănci.
În aceste condiții nu subzistă obligația afirmată de creditoare potrivit căreia pârâta nu s-a conformat obligației impuse de lege de a preda lichidatorului desemnat bunurile și banii societății.
Instanța a reținut că nu au fost dovedite săvârșirea de către pârâtă a faptelor prev. de art. 138 lit. "a";, pretențiile reclamantei întemeindu-se pe acte financiar contabile anterioare celor avute în vedere de lichidator în analiza activității debitoarei și stabilirea cauzelor care au dus la insolvența acesteia.
În ceea ce privește faptele prev. de lit. "d"; ale aceluiași text, instanța a reținut că în cauză nu au fost aduse probe din care să rezulte că pârâta a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, astfel încât acțiunea reclamantei a fost neîntemeiată și sub acest aspect și a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea D. G. A F.
P. S.
solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat și rejudecând cauza în fond, modificarea sentinței atacate cu privire la respingerea cererii de antrenare a administratorului F. M. .
În motivarea recursului, recurenta a arătat că critică hotărârea judecătoreasca pronunțata prin prisma art. 304 punct. 9 Cod Procedura Civila și în considerarea dispozițiilor art. 3041, deoarece instanța de fond a pronunțat hotărârea judecătoreasca prin interpretarea greșita a dispozițiilor art.138 alin. 1 lit. d) din Legea nr.85/2006 republicata.
Prin hotărârea pronunțata, s-a reținut că potrivit balanței de verificare din luna iunie 2012 societatea debitoare nu mai deținea stocuri de marfă sau sume de bani în casierie sau în bănci.
În aceste condiții, se arata în continuarea preambuluri, instanța a considerat ca nu subzistă obligația potrivit căreia debitoarea nu s-ar fi conformat obligației impusă de lege de a preda lichidatorului desemnat, bunurile și banii societății. Reținându-se astfel că nu au fost dovedite săvârșirea de către pârât a faptelor prevăzute de art.138 lit. a) și d) din Legea nr.85/2006.
Consideră că instanța de fond este în eroare, motivat de următoarele:
Așa cum a arătat și instanței de fond, potrivit raportului final depus de către lichidatorul judiciar în dosarul de faliment a debitoarei SC T. F. SRL rezultă faptul că nu au fost identificate elemente de antrenare răspunderii administratorului, aceasta neidentificând nici o persoană vinovată pentru a intra sub incidenta art.138 din Legea nr.85/2006.
Însă, contrar celor menționate în raportul final întocmit de lichidatorul desemnat în cauza, din analiza ultimului bilanț contabil depus la organul fiscal rezultă următoarea situație a debitoarei:casa și conturi la bănci - 2993 lei și creanțe -6329 lei.
Fată de aceste constatări lichidatorul nu face nici o mențiune din care să rezulte că disponibilitățile bănești au fost predate lichidatorului și că s-a procedat la încasarea creanțelor.
Neîncasarea creanțelor de la debitori în suma de 6329 lei și nepredarea disponibilităților bănești existente în casierie în cuantum de 2993 lei, sume cu care figurează în ultimul bilanț contabil depus la organul fiscal poate conduce la premisa că nu s-a condus contabilitate a debitoarei conform prevederilor legale sau că sumele au fost încasate și folosite în folosul propriu al administratorilor, elemente prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a,d.
Precizează faptul că lichidatorul desemnat în cauza nu face nici o mențiune cu privire la bunurile și creanțele înscrise în balanța de verificare.
Având în vedere aceste aspecte, care, așa cum a menționat mai sus, nu au fost clarificate de către lichidator, și mai ales că suma existentă în casieria societății debitoarei în cuantum de 2993 lei nu a fost predată de către administratorul statutari și figurează în ultimul bilanț se poate concluziona că administratorul societății a folosit această sumă în interes propriu - fapta prevăzută de art. 138 alin. i lit. a) din Legea nr. 85/2006.
Fată de aceste aspecte consideră că se impune angajarea răspunderii administratorului statutar și solicită admiterea acțiunii de angajare a răspunderii materiale întemeiată pe art. 138 alin. 1 lit. a) și d) și să se dispună ca o parte din pasivul debitoarei S. T. F. S. ajunsă în stare de insolventa să fie suportat de către persoanele menționate.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate și având în vedere prevederile art.304, 3041Curtea reține următoarele:
Invocând incidența prev. art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 recurenta creditoare a investit judecătorul sindic cu cererea de angajare a răspunderii materiale a pârâtei F. M. în calitate de fost administrator statutar a debitoarei SC T. F. SRL, apreciind că sunt incidente disp. art.138 lit. a și d din Legea Procedurii insolvenței, întrucât din analiza bilanțului contabil depus de debitoare la_ rezultă că acesta deține creanțe de 6.329 lei și sume în casă și
bănci de 2.993 lei.
Răspunderea administratorilor față de societate se circumscrie sferei răspunderii contractuale determinată de limitele mandatului conferit acestora, mandat care include și obligațiile legale instituite în Legea nr. 31/1990, iar răspunderea administratorilor față de terți apare că fiind întotdeauna o
răspundere extracontractuală, o răspundere delictuală, așadar, acesta fiind și contextul în care judecătorul sindic a circumscris faptele sferei dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Obligația și răspunderea administratorilor sunt structurate pe doi piloni, unul care are drept temei prevederile art. 7, teza întâi, din Legea societăților comerciale respectiv obligațiile și răspunderea circumscrisă mandatului și cel de- al doilea pilon, constituit de dispozițiile legale, întemeiat pe prevederile art. 72, teza a doua, Legea nr. 31/1990 care constituie, în fapt, o dispoziție de trimitere la dreptul societăților comerciale.
Răspunderea este fundamentată pe culpă, însă, în ipoteza răspunderii pentru neîndeplinirea obligațiilor ce decurg din funcție, elementul subiectiv este prezumat, întrucât este vorba despre obligațiile de rezultat, în timp ce regimul răspunderii pentru actele de gestiune propriu-zise presupune dovedirea culpei administratorului.
Prima condiție de admisibilitate așadar este existența uneia din faptele stabilite de legiuitor în conținutul art.138 din Legea Procedurii Insolvenței .
Judecătorul sindic a interpretat corect ansamblul actelor depuse în probațiune care au relevat că potrivit balanței de verificare din luna iunie 2012 (fila 33-34 fond) societatea debitoarea nu mai deținea stocuri de marfă sau sume de bani în casierie sau în bănci.
Contrar celor susținute de recurentă ca întrunind elementele constitutive ale faptei prev. de art.138 lit. a din Legea Procedurii Insolvenței cu privire la folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, judecătorul sindic a reținut în mod corect în aceste condiții nu subzistă obligația afirmată de creditoare potrivit căreia pârâta nu s-a conformat obligației impuse de lege de a preda lichidatorului desemnat bunurile și banii societății.
Împrejurarea că recurenta a înțeles să raporteze întreaga stare de fapt pe care și-a fundamentat acțiunea introductivă de instanță pe datele evidențiate în bilanțul întocmit la_ nu poate determina confirmarea prezenței faptei prev. de art.138 lit. d din Legea Procedurii Insolvenței.
Lichidatorul judiciar a învederat că au fost predate documentele contabile fiind evidențiate operațiunile realizate în intervalul de timp scurs de la bilanțul de referință și data deschiderii procedurii insolvenței 0_ .
Starea de fapt astfel relevată și confirmată prin înscrisurile prezentate atestă că nu sunt întrunite elementele constitutive nici în ceea ce privește fapta prev. de art.138 lit. d din Legea Procedurii Insolvenței.
Verificarea îndeplinirii celorlalte exigențe necesare atragerii răspunderii patrimoniale respectiv a celorlalte condiții invocate de recurentă ca fiind greșit analizate de către judecătorul sindic nu se impune având în vedere împrejurarea că în lipsa faptei celelalte elemente nu pot atrage răspunderea.
Recursul apare ca fiind nefundat judecătorul sindic realizând o judicioasă determinare a stării de fapt și o interpretare corectă a dispozițiilor legale incidente astfel că în baza art.312 C. pr. civ. Curtea va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. S. împotriva sentinței civile nr.5577 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului S. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
DP A. -I. A. C. I.
GREFIER,
M. N. ȚÂR
Red. I.C./dact. V.R.
2ex/_
Jud. fond:L. M.
| ← Sentința civilă nr. 1194/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 1250/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
