Sentința civilă nr. 3190/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._ /a1 Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3190
Ședința publică din 17 iunie 2013
Completul compus din:
Judecător-sindic: L. M. Grefier: C. A.
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamanta DS, cu sediul în Z., P-ța I. M., nr. 15, jud. S., împotriva pârâtului V. A., domiciliat în Z., str. D., nr. 35, bl. P 39, sc. A, et. 2, ap. 13, jud. S., având ca obiect angajarea răspunderii administratorului de la debitoarea SC M. S. Z. .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul debitoarei SC M. S. Z., lichidator judiciar Z. M., pârâtul V. A., lipsă fiind reclamanta DS și intimatul O. DE PE L. TRIBUNALUL SĂLAJ.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la filele 36-51 din dosar sunt depuse de către lichidatorul judiciar: balanțele de verificare la_ și_, note contabile întocmite în data de_, decizie de corectare a erorilor materiale din decontul de TVA înregistrată sub nr. 219590/_ la AFP S. și sub nr. 46683/_ la DGFP S., declarație privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, a impozitului pe venit pe lunile martie, aprilie și mai 2012, declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat pe luna martie 2012.
Nefiind cereri în probațiune sau excepții de invocat, judecătorul-sindic închide faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Lichidatorul judiciar Z. M. susține întâmpinarea așa cum a fost formulată și în scris, solicitând respingerea cererii de angajare a răspunderii administratorului. Menționează că nici din actele depuse ulterior nu rezultă elemente de angajare a răspunderii administratorului. Mai mult, administratorul statutar este un creditor al societății debitoare.
Pârâtul V. A. solicită respingerea cererii de antrenare a răspunderii formulată de creditoarea DS .
JUDECĂTORUL-SINDIC,
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de_ DS a solicitat obligarea administratorului SC M. S. Z. pârâtul V. A. la plata creanței DS înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor, rămasă neacoperită în sumă de 51966 lei.
În motivarea cererii arată că întrucât lichidatorul judiciar nu înțelege să promoveze acțiunea de atragere a răspunderii administratorului societății care a contribuit la apariția stării de insolvență, în calitate de creditor ce deține peste 50% din valoarea creanțelor înțelege să promoveze prezenta acțiune.
Apreciază că sunt întrunite prevederile art. 138 alin. 1 lit. a) și d) din Legea nr. 85/2006 întrucât din creanța DGFP S., suma de 3.254 iei reprezintă obligații cu reținere la sursa, respectiv impozite si contribuții reținute prin stopaj la sursa de către administratorul statutar si nevirate la bugetul general consolidat al statului, rezultând cu certitudine ca suma a fost insusita de către administrator si folosita in interes personal sau in interesul altei persoane, evitând litera legii, respectiv plata impozitelor si a contribuțiilor in contul angajaților.
De asemenea administratorul debitoarei se face vinovat si pentru creanța in suma de 5.507 lei ( TVA 4.629 lei + majorari TVA 878 lei) suma stabilita prin Decizia de Impunere nr. F-Sj 204/_ emisa in baza Raportului de Inspecție Fiscala nr. F-Sj 162/_, act administrativ fiscal necontestat de către debitoare.
Din ultima balanța de verificare depusa la AFP Z., aferenta lunii decembrie 2011, rezulta faptul ca societatea deținea in patrimoniu propriu mărfuri in valoare de 60.899,89 lei si disponibilități bănești in caserie in suma de 44.000 lei.
Din Deconturile de TVA depuse de societate pentru perioada ianuarie 2012- septembrie 2012 reiese faptul ca soc. A efectuat livrări de bunuri/ prestări servicii in valoare de 39.728 lei si achiziții de bunuri / servicii in valoare de 1.797 lei.
Societatea nu are efectuata inventarierea completa a patrimoniului pentru anii 2008 -2010.
În drept cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a) și d) din Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinare lichidatorul desemnat al debitoarei a solicitat respingerea acțiunii formulate arătând că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
La data intrării in procedura insolventei societatea, așa cum rezulta din balanța de verificare incheiata la data de_ nu deține nici un fel de bun iar pasivul, asa cum este înscris in Tabelul creanțelor este in valoare de 53.342,05 lei.
Din studiul in dinamica realizat pe baza documentelor contabile rezulta ca societatea s-a înregistrat in luna aprilie 2012 cu stocuri in valoare de 36.277 lei reprezentat fiind de stocuri mărfuri constând in băuturi alcoolice si nealcoolice existente numai scriptic in stoc si nu faptic. Aceste stocuri s-au format in mai mulți ani de-a lungul activității firmei întrucât nu au fost făcute inventare anuale si scoaterea din gestiune a mărfurilor lipsuri la inventar.
Scoaterea din gestiune a fost efectuata de către administratorul statutar in data de_ așa cum rezulta din decizia administratorului si din procesul verbal privind rezultatele inventarierii patrimoniului pe care le atașam prezentei.
Apreciază în speță că nu sunt întrunite elementele necesare angajării răspunderii materiale a pârâtului.
Anexează în probațiune raportul lichidatorului, tabelul creanțelor balanțele de verificare la_ și_, note contabile întocmite în data de_, decizie de corectare a erorilor materiale din decontul de TVA înregistrată sub nr. 219590/_ la AFP S. și sub nr. 46683/_ la DGFP S., declarație
privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, a impozitului pe venit pe lunile martie, aprilie și mai 2012, declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat pe luna martie 2012.
Din examinarea cererii formulate, a înscrisurilor depuse în scop probator de către lichidatorul debitoarei, instanța reține următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 441/C/_, s-a admis cererea debitoarei SC M.
S. și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva acesteia, fiind numit lichidatorul judiciar C. Z. M. .
In procedură a depus declarație de creanță creditoarea: DGFP S. pentru suma de 51.966 lei, și SC Tora S. pentru suma de 1376 lei, sume cu care aceste creditoare care au fost înscrise în tabelul creanțelor debitoarei (f. 22).
În ceea ce privește cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului instanța reține că potrivit art. 138 alin. (3) din L 85/2006 ";Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.
Instanța reține că în prezenta cauză creditoarea DGFP S. are calitate procesuală activă conferită de dispozițiile textului de lege sus enunțat.
Cererea formulată urmează să fie respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei,
"la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea
de insolventa a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridica la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedenta încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Răspunderea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere delictuală specială a cărei antrenare presupune dovedirea îndeplinirii condițiilor referitoare la săvârșirea uneia dintre faptele ilicite prevăzute de dispozițiile textului legal susmenționat, a prejudiciului constând în starea de insolvență și nerecuperarea de către creditori a creanțelor în cadrul procedurii insolvenței și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita și prejudiciu.
Față de documentele depuse în scop probator de lichidatorul judiciar- respectiv balanța de verificare pe luna septembrie 2012 (f.16) instanța reține pretențiile reclamantei întemeindu-se pe acte financiar contabile anterioare celor avute în vedere de lichidator în analiza activității debitoarei și stabilirea cauzelor care au dus la insolvența acesteia.
Stocul în valoare de 36.277 lei înregistrat în evidențele lunii aprilie 2012 a fost scos din gestiune conform procesului verbal din_ (f.20-21).
Instanța reține că pe calea prezumției judiciare nu poate fi reținută ca dovedită fapta ilicită prevăzută de lit. a) a art. 138 din Legea nr. 85/2006, anterior citat pe considerentul invocat de reclamantă,potrivit căreia prin nevirarea contribuțiilor la bugetul de stat rezultă că pârâtul și-ar fi însușit suma de 3254 lei reprezentând obligații cu reținere la sursă .
În ceea ce privește faptele prev. de lit. "d"; ale aceluiași text, instanța reține că în cauză nu au fost aduse probe din care rezultă că pârâtul au ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea .
Pentru dovedirea săvârșirii faptei ilicite prevăzute de textul legal susmenționat reclamanta se prevalează de Raportul de inspecție fiscală F SJ 162/_ depus la dosar la solicitarea instanței - act prin care se impută societății debitoare faptul că în luna octombrie 2009 a realizat o cifră de afaceri de 123.132 lei, iar ca urmare a depășirii plafonului de 35.000 euro avea obligația să se înregistreze ca plătitoare de TVA începând cu_ -suma totală de TVA stabilită fiind de 3251 lei.
Prin același RIF s-a stabilit că în lunile februarie și martie 2011 societatea nu a preluat în decontul TVA vânzările și cumpărările aferente trim.I - stabilindu- se în consecință un TVA suplimentar de 1378 lei( f56-58).
Articolul 138 lit d invocat de catre creditoare presupune trei modalități alternative de săvârșire a faptei ilicite imputabile:
ținerea unei contabilități fictive
dispariția unor documente
neținerea unei evidențe contabile conforme cu legea
Pentru oricare dintre aceste modalități de săvârșire a faptei ilicite trebuie să existe raport de cauzalitate intre intrarea debitoarei in incapacitate de plată și fapta anterior menționată.
Examinând modalitățile alternative prevăzute de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 reține că niciuna dintre acestea nu se regăsesc în cauză și nu îi pot fi imputate fostului administrator statutar.
Ținerea unei contabilități fictive presupune că evidențele contabile s-au întocmit sau au fost completate prin consemnarea unor date nereale fie prin omisiunea înscrierii unor operațiuni reale. În cazul existenței unei acțiuni ilicite (de consemnare a unor date nereale în contabilitate) - aceasta presupune că date sau împrejurări nereale au fost introduse în contabilitate, cu intenția falsificării evidențelor și pentru ca aceste evidențe nereale să fie folosite în vederea producerii de efecte juridice (de regulă aceste efecte sunt reprezentate de denaturarea veniturilor). Omisiunea (inacțiunea ilicită) presupune alterarea adevărului prin neînregistrarea unor date sau împrejurări (exemplu neînregistrarea
unor mărfuri), neînregistrare care afectează evidențele contabile, făcându-le să exprime o altă situație decât cea adevărată.
Ori se poate observa cu ușurință ce ceea ce i se impută pârâtului nu se circumscrie nici consemnării unor date nereale și nici omisiunii înregistrării unor date reale cu intenția falsificării evidențelor contabile.
De asemenea nu suntem nici în prezența unei dispariții a unor documente, dispariție care să se concretizeze în acte de sustragere sau de distrugere a evidențelor societății. Nu i s-a imputat administratorului statutar luarea și mutarea unei părți din evidența contabilă sau alterarea unor asemenea înscrisuri - operațiuni care ar fi fost realizate cu scopul modificării realității evidențelor contabile.
Noțiunea de neținere a contabilității în conformitate cu legea deși foarte vagă și generală, cuprinde potrivit jurisprudenței, omisiunea unor înregistrări în contabilitate, greșelile de scriere sau de calcul, ori încălcarea altor reguli ale contabilității - încălcări care trebuie să fie realizate cu intenția de a ascunde active sau datorii. În cazul unor omisiuni voite de înregistrare a unor operațiuni contabile aceste sunt expresia unei contabilități fictive. Neținerea contabilității este în mod cert o operațiune continuă și nu se referă la acte singulare. Tocmai perpetuarea în timp a unei conduite dă caracter ilicit acesteia. Ori din probatoriul administrat nu se decelează o "neținere"; a contabilității în conformitate cu legea - faptă continuă care să fi fost săvârșită cu intenția alterării evidențelor contabile. De regulă
"neținerea"; rezultă din neprezentarea documentelor contabile, atunci când acestea sunt solicitate fostului administrator statutar de către practicianul în insolvență. Ori în cauză nu suntem în ipoteza unei "nețineri"; - întrucât actele contabile solicitate au fost predate.
Simpla eroare, cu privire la neînregistrarea societății ca plătitoare de TVA nu poate genera angajarea răspunderii organului de conducere, pentru că într-o asemenea abordare s-ar imputa organului de conducere încălcarea unei obligații de rezultat, orice eroare - inerentă derulării unei activități comerciale (și umane în general) ar putea conduce la atragerea răspunderii. Gestionarului trebuie să i se impute fapte ilicite - prin raportarea la patrimoniul societății și la întreaga activitate de conducere a acesteia - inclusiv sub aspectul corectei țineri a evidențelor contabile, activitate care este în mod cert una care incumbă obligații de mijloace și nu de rezultat.
Nu s-a decelat o intenție de denaturare a evidențelor contabile din partea pârâtului, intenție care sub aspect subiectiv este necesară pentru angajarea răspunderii. Nu suntem în prezența unei răspunderi obiective și nici în situația în care mandatarul unei societăți (fostul administrator statutar) să își fi asumat obligații de rezultat, ci obligații de mijloace - de prudență și diligență în ceea ce privește conducerea activității societății debitoare.
Răspunderea reglementată de prevederile art.138 din Legea nr.85/ 2006 are natura juridică a unei răspunderi civile delictuale pentru fapta proprie; această răspundere intervine nu pentru săvârșirea oricărei fapte ilicite, ci numai dacă au fost săvârșite faptele ilicite expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art.138 alin.llit.a - g din lege. Ori ceea ce i se impută pârâtului prin raportul de inspecție fiscală - nu se suprapune peste enumerarea limitativ prevăzută de art 138 din Legea nr 85/2006, întrucât nu orice conduită ilicită în ce privește administrarea societății poate atrage și răspunderea organului de conducere.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată DS, cu sediul în Z., P-ța
I. M., nr. 15, jud. S., pentru obligarea pârâtului V. A., domiciliat în Z., str. D., nr. 35, bl. P 39, sc. A, et. 2, ap. 13, jud. S., la plata pasivului debitoarei, în valoare de 51.966 lei.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2013 la sediul instanței.
Judecător-sindic, | Grefier, | |
L. M. | C. | A. |
Red. L.M./_
Dact.C.A./_ /7 ex.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001
| ← Sentința civilă nr. 1285/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 1833/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
