Sentința civilă nr. 3252/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3252/2013
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2013 Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: S. I.
GREFIER: A. Z.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii cu privire la cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de către lichidatorul judiciar CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ R. A. în cadrul procedurii insolvenței debitoarei SC A. C. S. împotriva pârâtei G. L. E., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
S-e constată că la dosar s-a depus de către pârâtă, la data de 25 noiembrie 2013, prin fax, concluzii scrise.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 19 noiembrie 2013, concluziile părților și mersul dezbaterilor fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 2 iulie 2013, lichidatorul judiciar CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ R. A. D. a solicitat judecătorului sindic ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtei G. L. E. și obligarea acesteia la suportarea pasivului debitoarei SC A. C.
S. în cuantum de 160.011 lei, în baza prev. art.138 alin.1 lit. f și g din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că administratorul statutar al debitoarei a folosit mijloace ruinătoare pentru a procura societății fonduri, faptă culpabilă potrivit art. 138 lit. f din legea nr. 85/2006. Ca urmare a reanalizării deciziilor de impunere declarate de debitoare la organele fiscale de resort, coroborate cu indicatorii din bilanțurile contabile aferente anilor 2008 și 2009 se desprinde ideea că pârâta a utilizat în mod vădit mijloace ruinătoare în scopul evitării încetării de plăți a societății. Astfel, pentru susținerea activității curente a societății se observă că sursa de finanțare a constituit-o arieratele bugetare, aceasta fiind cauza care a condus la încetarea de plăți, creditoarea D.G.F.P. C. fiind cea care a declanșat deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății. prin neplata la termen a contribuțiilor fiscale la bugetul consolidat de stat și folosirea sumelor de bani reținute din salariul angajaților pentru contribuția acestora la bugetele sociale, pârâta se face vinovată de utilizarea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți.
S-a arătat că suma de 120.678 lei nu aparținea debitoarei, fiind contribuția personală a asiguraților și a debitoarei la fondul național de asigurări sociale și de sănătate, utilizarea în alte scopuri sau nevirarea cu rea credință la fond a contribuției reținute de la asigurați în cel mult 30 de zile de la scadență fiind calificată infracțiune potrivit art. 6 din Legea nr. 241/2005. Pentru nevirarea la timp a acestor contribuții la bugetul asigurărilor sociale s-au calculat dobânzi și penalități pentru stopaj la sursă, acestea contribuind la intrarea debitoarei în încetare de plăți.
Lichidatorul judiciar a arătat că art. 138 lit. f din Legea nr. 85/2006 stabilește o prezumție legală în ceea ce privește legătura de cauzalitate între fapta cauzatoare de prejudicii, ca utilizarea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri și respectiv intrarea în încetare de plăți în dauna creditorilor societății. Obligația virării la buget a sumelor reprezentând stopaj la sursă i-a revenit administratorului statutar, nevirarea acestora cu rea intenție fiind culpa pârâtei.
S-a mai arătat că în luna precedentă încetării plăților, pârâta a dispus să se plătească cu preferință unui anumit creditor, în dauna celorlalți creditori, suma de 42.400 lei. Astfel, în luna iunie 2010 s-a achitat din casieria debitoarei în mod discreționar suma de 42.400 lei clientului SC APWIN S., al cărui asociat unic este G. Stelian. Efectele produse de lipsa aportului acestei sume de bani care putea fi utilizată în interesul persoanei juridice a condus la majorarea datoriei față de creditori, constituind cu siguranță unul din motivele pentru care debitoarea a ajuns în încetare de plăți, fapta fiind prevăzută la art. 138 alin.1 lit. f și g din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar a arătat că este evident că funcționarea debitoarei nu s-a desfășurat în condiții de legalitate, existând o legătură cauzală între faptele ilicite, culpabile ale administratorului statutar și prejudiciul adus creditorilor, prin neplata datoriilor către aceștia. În speță, indiferent de faptul că pârâta a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept care impuneau gestionarea cu mai multă diligență a patrimoniului societății decât interesele personale, aceasta este autoarea unor fapte expres și limitativ invocate de legiuitor la art. 138 alin. 1 lit. f și g din Legea nr. 85/2006, fapte care constituie o premisă legală de a fi angajată răspunderea patrimonială a acesteia în recuperarea prejudiciului în sumă de 160.011 lei creat față de creditorii înscriși în tabelul creanțelor declarate împotriva averii debitoarei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta G. L. E. a invocat excepția autorității de lucru judecat, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii lichidatorului judiciar, cu obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției procesuale pârâta a arătat că excepția autorității de lucru judecat este o excepție de fond, peremptorie și absolută. Ea poate fi invocată de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs, potrivit art. 166 C.pr.civ. dacă se dovedește existența triplei identități de părți, obiect și cauză, dreptul la acțiune este considerat a fi definitiv stins și judecata celei din urmă acțiuni exercitate nu mai poate fi continuată. Autoritatea de lucru judecat pune capăt irevocabil oricărui litigiu în care părțile au uzat de toate căile de atac permise de lege sau nu le-au exercitat în termen.
Prin acțiunea introductivă lichidatorul judiciar a solicitat, printre altele, angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtei pentru fapta de a fi dispus să se plătească cu preferință un creditor, în dauna celorlalți creditori. Plățile preferențiale imputate sunt cele efectuate către societatea Apwin S. în perioada aprilie-iunie 2010.
Potrivit art. 55 din Legea nr. 31/1990, "în raporturile cu terții, societatea este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă aceste acte depășesc obiectul de activitate al societății". Plățile efectuate de pârâtă în calitate de administrator al societății debitoare sunt așadar plățile societății debitoare însăși. Prin acțiunea înregistrată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., lichidatorul judiciar a solicitat instanței, în contradictoriu cu societatea debitoare și Apwin S., anularea tuturor facturilor fiscale emise de Apwin S. în perioada aprilie-iunie 2010 și restituirea plăților efectuate în temeiul lor de către societatea debitoare, pe motiv că ar fi vorba de acte frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor. Prin Sentința civilă nr. 1393/_, rămasă irevocabilă prin neatacare cu recurs, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea lichidatorului judiciar. Practic, cu autoritate de lucru judecat, instanța a stabilit că plățile contestate nu au fraudat interesele creditorilor.
În aceste condiții, urmează a se constata existența triplei identități între prezenta acțiune și cea din dosarul nr._, ambele cauze având ca obiect constatarea caracterului fraudulos al acelorași plăți efectuate în perioada aprilie-iunie 2010 de societatea debitoare către SC Apwin S. . Pârâta era în acea perioadă administratorul societății debitoare, iar plățile contestate în ambele litigii sunt aceleași.
De asemenea, admiterea acțiunii cu privire la fapta prevăzută de art. 138 alin. (1) lit. g din Legea insolvenței ar presupune în mod automat admiterea caracterului fraudulos al plăților contestate și implicit încălcarea autorității de lucru judecat, de vreme ce o instanță judecătorească s-a pronunțat deja în mod irevocabil asupra acestei chestiuni.
Angajarea răspunderii patrimoniale pentru fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. g din Legea nr. 85/2006 ar presupune ca pârâta să fi folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți. Textul legal reglementează așadar două condiții pentru antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale societății debitoare, și anume: săvârșirea unei fapte constând din folosirea unor mijloace ruinătoare pentru a procura fonduri persoanei juridice și săvârșirea faptei cu intenție calificată de scopul întârzierii încetării de plăți.
Raportat la prima dintre condițiile legale, mijloacele ruinătoare sunt acele mijloace împovărătoare de obținere de resurse, care presupun condiții mult mai oneroase decât cele practicate în mod obișnuit și care duc în final societatea la ruină. Sunt astfel de mijloace contractarea unui împrumut cu o dobândă mult mai ridicată decât cea de pe piață sau înstrăinarea activelor la o valoare derizorie cu unicul scop de a procura rapid mijloacele necesare continuării activității și amânării în acest mod a intrării în insolvență. În speța de față, potrivit lichidatorului judiciar, contribuțiile sociale datorate de societatea debitoare și nevirate la timp de către subsemnata ar reprezenta astfel de mijloace ruinătoare. Jurisprudența și doctrina au admis că neplata datoriilor fiscale și sociale, chiar dacă este însoțită de curgerea penalităților, nu se încadrează în categoria de "mijloace ruinătoare" prevăzute de art. 138 alin. (1) lit. f din Legea nr. 85/2006. Nevirarea la timp a contribuțiilor sociale nu este un mijloc ruinător pentru debitoare. Altminteri ar însemna că orice neplată a unui creditor reprezintă un mijloc ruinător și că intrarea în procedura insolvenței ar atrage în
mod automat angajarea răspunderii persoanelor responsabile pe acest temei. Dispoziția legală în discuție sancționează efortul financiar exagerat depus în scopul amânării încetării plăților, efort care generează consecințe negative pentru debitoare și creditori pe o perioadă mai lungă de timp.
În situația de față, fapta pârâtei nu a atras consecințe mai oneroase decât cele care rezultă în mod obișnuit din neplata la timp a contribuțiilor sociale, dobânzile și penalitățile datorate pentru întârziere fiind cele prevăzute de lege pentru astfel de situații.
De asemenea, în speță nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiție, respectiv săvârșirea faptei cu intenție calificată, întrucât lichidatorul judiciar nu a făcut dovada că scopul nevirării la timp a contribuțiilor sociale a fost acela de a întârzia încetarea de plăți. Acționând în acest fel, pârâta nu a avut intenția de a masca realitatea și de a prelungi artificial viața societății debitoare, ci de a continua activitatea pentru a realiza cifră de afaceri și de a obține astfel o autofinanțare care a acoperit o parte din costurile și datoriile societății.
De altfel, conform înscrisurilor depuse în probațiune de lichidatorul judiciar, cuantumul contribuțiilor sociale nevirate și datorate de societatea debitoare la data deschiderii procedurii insolvenței este de 59.394 lei, iar penalitățile sunt în sumă de 19.179 lei. Nu există așadar niciun temei pentru sumele indicate în cererea de chemare în judecată cu acest titlu, respectiv 120.678 lei și 39.333 lei.
Cu privire la fapta prevăzută de art. 138 alin. (1) lit. g din Legea nr. 85/2006 pârâta a arătat că antrenarea răspunderii patrimoniale pentru această faptă ar presupune ca pârâta să fi plătit sau să fi dispus să se plătească cu preferință un creditor, în dauna celorlalți creditori, în luna precedentă încetării plăților. În cazul de față, data încetării plăților coincide cu data deschiderii procedurii insolvenței societății debitoare, respectiv_, având în vedere că până în acel moment au fost efectuate diverse plăți. Prin urmare, săvârșirea acestei fapte de către pârâtă va fi apreciată numai prin raportare la plățile efectuate în perioada_ -_, respectiv în luna precedentă încetării plăților, fără a avea în vedere plățile efectuate anterior, cum în mod greșit pretinde lichidatorul judiciar. Faptele prevăzute în art. 138 din Legea insolvenței sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse la alte situații decât cele prevăzute în mod expres de legiuitor.
Se va constata astfel că, din înscrisurile depuse în probațiune de lichidatorul judiciar, singura plată care ar putea intra sub incidența textului legal ar fi cea efectuată către societatea Apwin S. în data de_ în cuantum de 2.000 lei. Plata în discuție a fost făcută în baza facturii nr. 000006/_ emisă de societatea Apwin S. în temeiul actului adițional nr. 1/_ la contractul de prestări servicii încheiat în data de_ . Contractul de prestări servicii a fost încheiat în data de_ între dl. G. Stelian - în calitate de prestator și societatea debitoare
- în calitate de beneficiar, pe o perioadă nedeterminată. în temeiul acestui contract, prestatorul urma să desfășoare activitatea de evaluator în interesul societății debitoare, pe durata derulării contractelor ce aveau ca obiect activități de evaluare. Părțile au convenit ca prețul serviciilor prestate să fie de 15% din profitul net al societății A. C. S., stabilit conform registrului de evidență fiscală al societății completat la sfârșitul fiecărui an. Prin actul adițional nr. 1/_ la contractul de prestări servicii, s-a convenit cesionarea de către dl. G. a creanței deținute de acesta împotriva societății debitoare în baza contractului de prestări servicii încheiat între cele două părți în favoarea societății Apwin S. . Obiectul cesiunii a vizat sumele datorate de societatea debitoare dlui. G. pentru prestațiile efectuate în perioada 2007-2009.
Ulterior încheierii actului de cesiune de creanță, cesionara Apwin S. a emis mai multe facturi fiscale pentru plata sumelor ce reprezintă contravaloarea prestărilor de servicii executate de dl. G. Stelian, printre care și factura fiscală nr. 000006/_, facturi în temeiul cărora societatea debitoare a efectuat plăți. Plata efectuată către societatea Apwin S. în data de_ (la fel ca și celelalte plăți de altfel) nu este așadar o plată preferențială, deoarece reprezintă plata unei creanțe legitime, pe care societatea debitoare o avea față de dl.
G. Stelian în baza unui contract valid și a cărei scadență era anterioară deschiderii procedurii, respectiv la sfârșitul fiecărui an financiar. Plata efectuată în data de_ reprezintă o plată legitimă și valabilă a creanței scadente încă de la sfârșitul anului 2007, 2008 și 2009, așadar încă dinainte de deschiderea procedurii. Expertiza contabilă efectuată în dosarul nr._ a stabilit clar faptul că, în perioada ianuarie 2007-martie 2010, societatea debitoare nu a efectuat plăți către dl. G. Stelian ca furnizor prestator de servicii.
Toate acestea demonstrează lipsa intenției pârâtei de a-i prejudicia pe ceilalți creditori prin efectuarea plății din data de_ către SC Apwin S., plată prin care s-a stins datoria scadentă pentru prestațiile desfășurate timp de mai bine de 3 ani de dl. G. în folosul societății debitoare și care au generat un profit ce a susținut existența societății în tot acest interval de timp.
Mai mult, nu există legătura de cauzalitate între plata efectuată în_ și starea de insolvență, deoarece cuantumul plății în discuție (2.000 lei) este de peste 100 de ori mai mic decât creanța deținută de D.G.F.P. C. împotriva debitoarei la acea dată (206.821 lei), astfel încât chiar și în absența acestei plăți deschiderea procedurii insolvenței nu ar fi putut fi evitată.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, lichidatorul judiciar C.I.I. R. A.
D. a solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat invocata de pârâtă, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulata.
În susținerea poziției procesuale lichidatorul judiciar a arătat că autoritatea de lucru judecat presupune existenta triplei identități de parti, obiect si cauza. In cauza care face obiectul prezentului dosar acesta situație nu este incidența deoarece nu a existat intre aceleași parti un litigiu care sa aibă același obiect, respectiv angajarea răspunderii administratorului in baza prevederilor art. 138 din legea nr. 85/2006 privind insolventa. Litigiul existent intre aceleași parti a făcut obiectul dosarului_ a fost unul privind anularea unor tranzactii - acte frauduloase, intemeiat pe alte prevederi legale (art. 79-80 din legea 85/2006). Prin sentința civila nr. 1393/_ s-a stabilit ca nu exista o disproporție vădita intre prestațiile efectuate de debitor si un creditor ceea ce a condus la menținerea actelor a căror anulare s-a solicitat si fiind menținute actele respective pot fi folosite ca si mijloace de proba in prezentul dosar.
Cu privire la aspectele invocate de parata referitor la fapta prevăzuta de art. 138 alin 1 lit.f din Legea nr.85/2006, lichidatorul judiciar a arătat că parata susține ca fapta de a folosi fondurile destinate plații arieratelor bugetare, deși acestea erau generatoare de penalități, pentru plata debitelor curente si nu pentru a finanța activitatea societății in vederea obținerii de profit, nu este un mijloc ruinător pentru societate. In fapt, societatea debitoare a fost notificata de creditorul DGPF pentru neplata la scadenta a debitelor fiscale. Administratorul statutar G. L. dispune efectuarea de plați către un alt creditor (firma soțului acesteia) pentru o creanța care nu atrage penalități. Cu alte cuvinte acesta se împrumută de la statul roman prin neplata datoriilor către acesta, deși știe ca penalitățile sunt superioare contractării unui credit bancar si plătește o creanța aparținând unui membru al familiei. Mai mult, aceasta creditează "din eroare"; firma soțului prin efectuarea unei plați in avans cu suma de 9.259, 45 lei (așa cum rezulta din sentința civila nr. 1393/_ ).
Cu alte cuvinte fapta paratei a atras consecințe mai oneroase care constau in calculul de penalități care se situează la nivelul de 19.179 lei. Plățile au fost făcute de parata in calitatea sa de administrator al unei societăți comerciale ceea ce implica intenția de a stinge anumite debite si nu pentru desfășurarea activității curente pentru obținerea de profit. In aceasta calitate, in baza prevederilor legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, avea obligația de a gestiona cu atenție patrimoniul si activitatea societății, iar incalcarea acestei obligații a determinat prejudicierea creditorilor. Daca s-ar fi achitat către stat debitele la data scadentei, scopul societății ar fi fost unul legitim si societatea nu ar fi intrat in insolventa, având in vedere ca insolventa s-a deschis la cererea creditorului DGFP C. .
Cu privire la aspectele invocate de parata referitor la fapta prevăzuta de art. 138 alin 1 lit.g din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar a arătat că parata susține ca fapta de a plati preferențial niște debite curente ale societății care nu generau penalități in detrimentul altor debite restante care atrăgeau calculul de penalități nu este un mijloc ruinător pentru societate. Referitor la susținerile paratei ca plățile efectuate către SC APWIN S. ar fi legitime si nu preferențiale, contrariul celor invocate in apărare este dovedit de actele depuse in probatiune. Creanțele bugetare ale debitoarei erau anterioare celor ale societății Apwin S., fiind născute la data de_ ca urmare a unui control fiscal, pe când cele plătite au luat naștere la data de_ conform facturii nr. 000006/_ ;
Lichidatorul judiciar considera ca parata G. L. a urmărit stingerea cu prioritate a datoriilor către societatea SC APWIN S. deținuta de fostul soț, dovada stand faptul ca societatea a fost înființată doar la_, după ce debitoarea a fost notificata de către DGFP sa-si achite datoriile către bugetul de stat. Ca urmare a faptului ca debitoarea nu a dat curs notificării creditorului DGFP C. expediata debitoarei anterior datei de_ de a-si achita datoriile bugetare, creditoarea la data de_ a înregistrat la Tribunalul Specializat C. cererea de deschidere a procedurii insolventei împotriva SC A. C. S. . In perioada premergătoare deschiderii insolventei parata G. L. a golit trezoreria debitoarei SC A. C.
S. de toate mijloacele bănești existente in patrimoniu, pe baza unei asa zise "cesiuni de creanțe"; conform unui act adițional nr._ (fara data) către cesionara SC APWIN S., creanța care ar izvorî din procentul de 15% aplicat asupra dividendelor debitoarei către prestatorul de servicii G. Stelian.
Analizând cererea de antrenare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar, judecătorul sindic reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2859/_ pronunțată de Tribunalul Comerial C. în dosarul nr_ s-a admis cererea formulată de creditoarea DGFP C. și s-a dispus intrarea debitoarei SC A. C. S. în faliment în procedură generală, fiind desemnat administrator judiciar C. R. A. D. . Prin sentința comercială nr. 6588/_ s-a dispus intrarea debitoarei în faliment în procedură simplificată, iar la termenul de judecată din data de_ a fost definitivat tabelul creanțelor împotriva averii debitoarei.
Pârâta G. L. E. a deținut calitatea de administrator al debitoarei de la data înființării societății și până la momentul intrării acesteia în faliment.
În conformitate cu dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
În conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. f din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei să fie suportată membrii organelor de conducere, precum și de orice persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin faptul că a folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți. Pentru antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale societății debitoare în temeiul acestei dispoziții legale trebuie să se facă dovada îndeplinirii, în mod cumulativ, a două condiții, respectiv: săvârșirea unei fapte constând din folosirea unor mijloace ruinătoare pentru a procura fonduri persoanei juridice și săvârșirea faptei cu scopul întârzierii încetării de plăți.
Raportat la prima dintre condițiile legale, judecătorul sindic reține că mijloacele ruinătoare sunt acele mijloace împovărătoare de obținere de resurse, care presupun condiții mult mai oneroase decât cele practicate în mod obișnuit și care duc în final societatea la încetarea plăților.
În cuprinsul cererii formulate de lichidatorul s-a susținut că apariția stării de insolvență poate fi explicată prin folosirea de către pârâtă a unor mijloace ruinătoare pentru a procura societății debitoare fonduri, respectiv nu a plătit la termen contribuțiile fiscale la bugetul consolidat de stat și a folosit sumele de bani reținute din salariile angajaților pentru contribuția acestora la bugetele sociale înregistrarea de pierderi prin angajarea de cheltuieli
peste veniturile realizate, încetarea activității, fără a se reuși recuperarea pierderilor, înregistrarea de datorii mari față de creditori prin neplata debitelor la care s-au calculat penalități, precum și contextul nefavorabil pieței specifice.
Din cuprinsul înscrisurilor anexate declarațiilor de creanță formulate de creditoarea DGFP C. rezultă că debitoarea nu a virat la bugetul de stat sumele reținute de la salariați pentru plata impozitului pe salarii datorat de aceștia, precum și pentru plata contribuțiilor sociale, respectiv CAS asigurați, contribuție șomaj asigurați, CASS asigurați.
O partea din pasivul debitoarei îl reprezintă suma pe care debitoarea a stopat-o la sursă, deși această sumă trebuia virată bugetului de stat, reprezentând impozite sau contribuții datorate bugetului de către angajații societății. Fac obiectul stopajului la sursă sumele de bani reținute din salariul angajaților cu titlu de impozit salarii și contribuții de asigurări sociale și sănătate, care trebuie virate de angajator bugetului de stat într-un anumit interval de timp. Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 constituie infracțiune fapta de a nu vira bugetului de stat sumele reținute cu acest titlu.
Judecătorul sindic reține că sumele pentru care se solicită antrenarea răspunderii nu au reprezentat bunuri ale debitoarei, aceste sume aparținând de fapt salariaților, iar debitoarea, în calitate de angajator, avea obligația legală de a le vira bugetului de stat. Este nefondată susținerea lichidatorului judiciar conform căreia prin neplata sumelor datorate bugetului de stat, practic debitoarea s-a împrumutat de la statul român, deși pârâta avea cunoștință ca penalitățile sunt superioare contractării unui credit bancar. Reținerea sumelor datorate bugetului de stat prin stoparea acestora la sursă constituie infracțiune și nu se încadrează în categoria mijloacelor ruinătoare de procurare a fondurilor bănești necesare desfășurării activității debitoarei. Prin mijloace ruinătoare legiuitorul a avut în vedere săvârșirea unor acte sau fapte juridice licite care să aibă ca scop imediat procurarea de fonduri și amânarea încetării plăților. Stopajul la sursă nu poate fi asimilat unui contract de împrumut, acesta din urmă reprezentând rezultatul unui acord de voințe al părților, respectiv al împrumutătorului și al împrumutatului, în timp ce stopajul la sursă este o faptă ilicită. Neplata datoriilor fiscale și sociale, chiar dacă este însoțită de curgerea penalităților, nu se încadrează în categoria de "mijloace ruinătoare" prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. f din Legea nr. 85/2006. După cum a susținut în mod corect pârâta, dispoziția legală în discuție sancționează efortul financiar exagerat depus în scopul amânării încetării plăților, efort care generează consecințe negative pentru debitoare și creditori pe o perioadă mai lungă de timp.
În concluzie, judecătorul sindic reține că pârâta nu se face vinovată de cauzarea stării de insolvență a debitoarei prin săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. f din Legea nr. 85/2006, sub acest aspect cererea de chemare în judecată fiind neîntemeiată.
Lichidatorul judiciar a invocat și incidența dispozițiilor 138 alin. 1 lit. g din Legea nr. 85/2006 conform cărora judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei să fie suportată membrii organelor de conducere, precum și de orice persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin faptul că, în luna precedentă încetării plăților, a plătit sau a dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori. S-a invocat faptul că în perioada aprilie-iunie 2010 debitoarea a plătit suma de 42.000 lei către SC APWIN S. .
Din documentele de plată aflate în copie la filele 1-16 din dosar rezultă că debitoarea a plătit în favoarea SC APWIN S. suma de 42.000 lei, plățile fiind efectuate în intervalul_ -_ .
Plata acestor sume a fost generată de contractul nr. 8/_ încheiat între debitoarea SC A. C. S., în calitate de executant, și SC CS INVEST C. S., în calitate de beneficiar. Contractul a avut ca obiect lucrări de evaluare a proprietăților imobiliare și a bunurilor mobiliare, în contract stipulându-se că lucrările de evaluare vor fi executate de către dl. G. Mihai Stelian, membru titular ANEVAR, acesta fiind la acea dată soțul pârâtei. La data de_, în vederea executării acestui contract, debitoarea, în calitate de beneficiar, a încheiat cu G. MIHAI STELIAN, în calitate de prestator, un contract de prestări servicii. În temeiul acestui contract, prestatorul trebuia să desfășoare activitatea de evaluator în interesul debitoarei pe durata derulării contractelor ce au ca obiect activități de evaluare ale debitoarei, iar contractul a fost încheiat pe o perioadă nedeterminată. Cu privire la prețul serviciilor prestate, părțile au convenit ca acesta să fie de 15% din profitul net al SC A. C. S., stabilit conform registrului de evidență fiscală al societății completat la sfârșitul fiecărui an. Ulterior, prin actul adițional nr. 1/_ al contractului de prestări servicii încheiat la data de_ s-a convenit cesionarea de către G. MIHAI STELIAN a creanței deținute de acesta împotriva debitoarei SC A. C. S. și care își are izvorul în contractul de prestări servicii încheiat între cele două părți în favoarea SC APWIN S. (f.44). Obiectul cesiunii l-a reprezentat suma datorată de debitoare d-lui G. Mihai Stelian pentru prestațiile efectuate în perioada 2007-2010. Ulterior încheierii actului de cesiune de creanță, pârâta cesionară SC APWIN S. a
emis facturi fiscale pentru suma totală de 52.000 lei, în facturi menționându-se că sumele reprezintă contravaloarea prestărilor de servicii executate de G. Mihai Stelian, plățile efectuate de debitoare având ca scop stingerea acestei datorii(f.45).
Judecătorul sindic reține că prin sentința civilă nr. 1393/2013 pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._, s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, că plata sumei de 52.000 lei în favoarea SC APWIN S. nu a avut un caracter fraudulos. Însă raportat la obiectul și cauza cererii înregistrate sub nr._ prin care s-a solicitat anularea plăților efectuate de debitoare în favoarea SC APWIN S. în temeiul art. 80 alin. 1 lit. b, c și art. 80 alin. 2 lit. d din Legea nr. 85/2006, s-a reținut de către instanță la termenul de judecată din data de_, că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile existenței autorității de lucru judecat.
Dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. g din Legea nr. 85/2006 au în vedere plățile efectuate în luna anterioară încetării plăților. În condițiile în care lichidatorul judiciar nu a precizat în mod concret care este data la care debitoarea a încetat efectuarea plăților, instanța a avut în vedere înscrisurile de la dosar, respectiv registrul jurnal aferent lunii iunie 2013 din care rezultă că ultimele plăți ale datoriilor efectuate de către debitoare au fost făcute la data de_ (f. 11). Astfel, intervalul de o lună la care face trimitere dispoziția legală invocată este cuprins între _
-_, în acest interval de timp fiind efectuată numai o singură plată în favoarea creditoarei SC APWIN S., respectiv 2.000 lei la data de_ (f.11). Raportat la valoarea masei credale, respectiv 160.011 lei, judecătorul sindic reține că apariția stării de insolvență a debitoarei nu a putut fi determinata de efectuarea plății sumei de 2.000 lei, astfel încât în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. g din Legea nr. 85/2006.
Față de considerentele reținute, instanța va respinge cererea de chemare în judecată, reținând că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor impuse de art. 138 alin. 1 lit. f și g din Legea nr. 85/2006.
În temeiul art. 274 c.pr.civ. se vor stabili în favoarea pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 1.101,19 lei constând în onorariu avocat justificat prin înscrisurile de la filele 106- 107 din dosar și care vor fi plătite din averea debitoarei SC A. C. S. deoarece prin formularea cererii de chemare în judecată lichidatorul judiciar nu a urmărit realizarea unui drept personal, ci a urmărit acoperirea pasivului debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată lichidatorul judiciar C.I.I. R. A. D. în contradictoriu cu pârâta G. L. E., cu domiciliul procesual ales în C. -N., C. D. nr. 48, et. 7, jud.C. .
Stabilește în favoarea pârâtei G. L. E. cheltuieli de judecată în cuantum de 1.101,19 lei care vor fi plătite din averea debitoarei SC A. C. S. .
Cu drept de recurs în termen de 7 de zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, | GREFIER, | |
S. I. | A. | Z. |
Red.SI/MM 4 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 1070/2012. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 2943/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
