Sentința civilă nr. 1070/2012. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.1070/2012
Ședința publică din data de 9 aprilie 2012 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: D. M. D. GREFIER: A. VLAIC
Pe rol fiind examinarea cererii de antrenare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar M. R.
L. I. S. împotriva pârâtului B. M., în conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/2006. La apelul nominal efectuat în cauză, la ambele strigări, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, judecătorul sindic, în urma deliberării apreciind cauza în stare de judecată, o reține în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată la data de 5 martie 2013, lichidatorul judiciar M. R. LS, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC PATRI taxi SRL a solicitat antrenarea răspunderii pârâtului B. M. și obligarea acestuia la plata pasivului debitoarei în sumă de 204.185,66 lei în temeiul prev. art.138 alin.1 lit.a și d din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii lichidatorul judiciar a susținut că prin sentinnța civilă nr. 1844/_, pronunțată de Tribunalul Specializat C., în dosarul nr._, s-a deschis procedura generală de insolvență împotriva debitorului S.C Patri Taxi S.R.L., iar prin sentința civilă nr. 3465/_ pronunțată de Tribunalul Specializat C., în dosarul nr._, s-a deschis procedura simplificată de faliment împotriva debitorului.
La masa credală a debitoarei s-au înscris creanțe în cuantum de 204.185,66 lei. În cursul procedurii falimentului nu a fost achitat nimic din cuantumul acestor creanțe, nefiind acoperite nici cheltuielile de procedură și onorariul lichidatorului judiciar.
Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor a fost întocmit pe baza preluate de pe site-ul M. ului de Finanțe Publice sintezele bilanțurilor anuale depuse de societate la_ ,_ si la_ .
S-a constatat că încetarea de plăți a fost determinată de concurența mai multor factori, după cum urmează:
Acumularea de datorii către instituțiile statului și către terți (în valoare totală de 231.582 lei, la_ ), a căror neplată la timp atrage după sine calcularea de majorări și penalități, îngreunând redresarea societății. Datoriile acumulate de societate s-au menținut la un nivel ridicat, iar neplata la timp a acestora este purtătoare de majorări, dobânzi, penalități despre care nu avem știință că ar fi fost înregistrate în contabilitate. Prin urmare, apreciem că la data deschiderii procedurii datoriile erau mult mai mari.
Insuficienta disponibilităților bănești din sold (în valoare de 3.654 lei la_ ) necesare pentru plata măcar parțială a obligațiilor de plată scadente; neachitarea acestora a dus la dificultăți de ordin financiar și la agravarea situației financiare în care se află societatea.
La_, în contabilitatea debitoarei figurau stocuri în valoare de 13.772 lei; stocarea acestora pentru o perioadă lungă de timp duce, de obicei, la diminuarea valorii de piață.
Lipsa unor eforturi pozitive în redresarea societății, ceea ce rezultă și din faptul că apariția semnelor de declin (scaderea lichiditatilor, creșterea datoriilor) a fost desconsiderată, neluându-se din timp măsurile corective necesare.
S-a considerat că ajungerea societății în stare de insolvență este imputabilă administratorului statutar al debitoarei B. M., numit la data de_, ale cărui fapte se încadrează în condițiile de atragere a răspunderii personale prevăzute de art. 138, alin. 1, lit. a și d din Legea 85/2006, sub rezerva nemodificării împrejurărilor de facto et de jure rezultate din analiza financiar-contabilă.
Astfel, dispozițiile art. 138 alin. 1 litera a prevăd situația în care administratorul societății a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Potrivit informațiilor din bilanțul de la_, societatea deținea, active imobilizate în valoare de 53.527 lei, stocuri în valoare de 13.772 lei, disponibilități bănești în cuantum de 3.654 lei și cheltuieli în avans în cuantum de 71,00 lei, rezultând un total al activelor în cuantum de 71.024,00 lei.
La data de_, reprezentanții lichidatorului judiciar s-au deplasat la sediul debitoarei în vederea preluării documentelor contabile și a inventarierii bunurilor din averea acesteia. Au găsit pe doamna B. I. a, sora administratorului B. M. căreia i s-a comunicat notificarea privind deschiderea procedurii simplificate de faliment și care și-a asumat obligația în numele administratorului statutar de a preda actele prevăzute de art. 28, alin. 1 din Legea nr. 85/2006. De asemenea a declarat că în patrimoniul debitoarei există trei autoturisme Dacia Logan cu numerele de înmatriculare_ ,_ ,_ . De asemenea, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Bistrița Năsăud prin adresa cu nr. 155/_ a comunicat faptul că societatea figurează în evidențele sale cu următoarele 3 autovehicule marca Dacia Logan înmatriculate:_ ,_ și_ .
În data de_, lichidatorul judiciar s-a deplasat din nou la sediul debitoarei pentru inventarierea bunurilor din averea debitoarei, constatând că acestea există, insă fiind nefuncționale cu lipsă component (lipsă aripă, stopuri, baterie, piese motor, roti). Debitoarea prin administratorul statutar nu a procedat și la predarea actelor contabile solicitate.
Având în vedere că la data de_, cu ocazia inventarierii patrimoniului debitoarei, lichidatorul judiciar nu a identificat în fapt autoturismele care figurează în patrimoniul debitoarei, iar la data de_, cu ocazia celei de-a doua deplasări la sediul debitoarei acestea se aflau în curtea imobilului unde figurează sediul debitoarei, cu lipsă componențe (lipsă aripă, stopuri, baterie, piese motor, roti), astfel încât bunurile nu au mai putut fi valorificate de către lichidatorul judiciar. Se consideră că, datorită nejustificării lipsei componentelor de pe autoturismelor debitoarei, acestea au fost luate și folosite de către administratorul statutar B. M. .
Din situația financiară întocmită la data de_, reieșea că societatea deținea disponibilități bănești în valoare de 3.654,00 lei, stocuri în valoare de 13.772,00 lei, precum și cheltuieli în avans în cuantum de 71,00 lei, pe care administratorul statutar nu le-a predat lichidatorului judiciar și nici nu a furnizat niciun fel de informații cu privire la acestea, astfel încât, până la această dată lichidatorul judiciar nu a reușit să intre în posesia lor și nici nu are informații cu privire la situația lor, daca mai există sau nu ori în ce stare sunt
Este evident faptul că pasivul societății debitoare ar fi fost cel puțin parțial acoperit, cu suma rezultată din valorificarea activelor debitoarei, dacă administratorul statutar ar fi colaborat cu lichidatorul judiciar și ar fi predat activul debitoarei în cuantum de 71.024 lei.
De asemenea, apreciem că în cauză sunt incidente și prevederile art. 138 alin. 1 lit. d.
Întrucât nici până la această dată administratorul societății nu a comunicat actele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, se apreciază la acest moment că acesta se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. d) și anume a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Fapta prevăzută de art. 138, alin. 1, lit. d prevede faptul că organele de conducere ale debitoarei "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea";.
Astfel legiuitorul a avut în vedere trei modalități de săvârșire a acestei fapte: ținerea unei contabilități fictive; ascunderea sau distrugerea unor documente contabile; neținerea contabilității în conformitate cu legea, în raport cu prevederile Legii 82/1991.
Astfel nedepunerea actelor contabile solicitate de lichidatorul judiciar echivalează cu dispariția sau inexistența evidenței contabile, din formularea textului rezultând că legiuitorul a considerat necesar să stabilească existența unui raport de cauzalitate între fapta descrisă în art. 138, alin. 1, lit. d și ajungerea debitorului în stare de insolvență, iar simpla aflare a pârâtului în una din situațiile enumerate în cuprinsul textului de lege este suficientă pentru atragerea răspunderii, lipsa evidenței contabile indicând o administrare frauduloasă a debitorului, ceea ce constituie o premisă pentru atragerea răspunderii.
Potrivit art. 10, alin. 1 din Legea contabilității 82/1991, "Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective";.
Faptul că administratorul societății debitoare nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar niciunul din documentele contabile ale societății debitoare, așa cum prevede art. 28 din lege, deși trebuia și putea să cunoască faptul că legea stabilește în sarcina lui această obligație, nedepunerea situațiilor financiare, toate acestea nu fac decât să întărească afirmația că a fost ținută o contabilitate fictivă, administratorul a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, faptă prevăzută de dispozițiile art. 138 alin. 1, lit. d din legea 85/2006.
De altfel, așa cum s-a apreciat și în practica judiciară, de multe ori neprezentarea documentelor contabile nu urmărește decât ascunderea unor date contabile neavantajoase pentru societatea comercială, astfel încât, o atare atitudine nu poate decât să nască suspiciuni, cu atât mai mult cu cât administratorul societății trebuie socotit a fi un profesionist, capabil să înțeleagă răspunderea ținerii contabilității și consecințele nerespectării reglementărilor legale.
Astfel C. ea de Apel C. a reținut că, în cazul neîndeplinirii de către administrator a obligației de a preda evidența contabilă a lichidatorului, timp de aproape un an de la deschiderea procedurii, se prezumă că administratorul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau a făcut să dispară documente contabile.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 din Legea 85/2006 ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile. Constatarea stării de insolvență constituind o condiție pentru angajarea răspunderii dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de creditori și implicit prejudicierea acestora.
Atitudinea refractară a administratorului, lipsa oricărei colaborări, nedepunerea documentelor prevăzute de lege, au format lichidatorului judiciar convingerea că administratorul statutar al debitoarei se face vinovat de încălcarea prevederilor art. 138, alin. 1, lit. d din Legea 85/2006.
În concluzie, lichidatorul judiciar a apreciat că administratorul societății se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute la art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Responsabilitatea civilă a administratorului este o responsabilitate subsidiară dar integrală atât pentru damnum emergens cât și pentru lucrum cessans. Sfera persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru ajungerea la starea de insolvență este circumscrisă în prezentul caz la administratorul statutar în funcțiune la data
încetării de plăți, ce avea obligația de a gestiona cu atenție patrimoniul debitoarei precum și activitățile acesteia, iar încălcarea culpabilă a acestei obligații a dus la prejudicierea creditorilor și atragerea răspunderii acesteia.
Este deopotrivă faptă ilicită nu numai acțiunea, dar și omisiunea, inacțiunea ilicită, neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri, atunci când această activitate sau această măsură trebuia, potrivit legii, să fie întreprinsă de către o anumită persoană.
Așadar inacțiunea constituie faptă ilicită ori de câte ori norma legală obligă pe o anumită persoană să acționeze într-un anumit mod, cerință legală care nu a fost respectată. În fond, această inacțiune reprezintă un comportament, o "acțiune"; împotriva legii, de natură a angaja răspunderea autorului său.
În acest context, s-a arătat că pe tot parcursul desfășurării procedurii de insolvență administratorul statutar a avut o atitudine refractară, nefiind interesant în niciun moment de demersurile efectuate în cadrul acesteia sau de a-și îndeplini obligațiile legale corelative. Aceeași atitudine denotă și analiza actelor contabile, și se are în vedere aici atitudinea de nepăsare față de o activitatea benefică pentru societatea comercială. Această atitudine, a eforturilor pozitive în redresarea societății, a avut ca rezultat final incapacitatea de plată a societății față de creditor, pierderea în exercițiile financiare, ceea ce a condus la starea de insolvență.
Efectele negative pe care o persoană juridică, debitoarea, le-a suferit ca rezultat al săvârșirii faptelor ilicite ale persoanelor mai sus menționate sunt evidente. Prejudiciul creat prin faptele enumerate constă în ajungerea societății în stare de insolvență așa cum este definită de art. 3, ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile, creditorii acesteia fiind astfel în imposibilitate de a mai recupera creanțele avute împotriva debitoarei.
Simpla constatare a stării de insolvență constituie totodată o condiție suficientă de angajare a răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Vinovăția persoanelor învinuite de producerea stării de insolvență rezultă fără echivoc din faptele săvârșite în desfășurarea activității din cadrul societății. Astfel, deși aveau obligația de a se comporta ca un bun profesionist, deși trebuiau și puteau să prevadă semnificația faptelor și a urmărilor acestora, din moment ce gradul de îndatorare a societății era în continuă creștere, deși, la un moment dat exista un disponibil de numerar ce ar fi putut fi utilizat pentru plata parțială a datoriilor, administratorii și asociații societății au dat dovadă de o conduită pasivă, din situațiile financiare analizate rezultând lipsa oricăror eforturi pozitive în redresarea societății. Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirei faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele menționate la art.138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii administratorului statutar.
Față de cele prezentate, lichidatorul judiciar consideră că sunt întrunite condițiile de atragere a răspunderii, respectiv: fapta ilicită, care se încadrează în ipotezele enumerate de lege, prin care s-a contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență, prejudiciul cert și direct, dovedit atât sub aspectul existenței cât și sub aspectul întinderii, cauzat în mod direct și nemijlocit de fapta ilicită dovedită, raportul de cauzalitate, respectiv dovedirea faptului că prin aceste fapte s-a contribuit la ajungerea debitorului în starea de insolvență și existența vinovăției, răspunderea putând fi antrenată indiferent de forma de vinovăție constatată.
În concluzie, în conformitate cu dispozițiile art. 73 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale, s-a apreciat că ajungerea societății în stare de insolvență este imputabilă administratorului statutar, încadrându-se în condițiile de atragere a răspunderii personale prevăzute de art. 138, alin. 1 lit.a din Legea 85/2006, drept pentru care se solicită admiterea cererii și obligarea pârâtului la plata pasivului debitoarei.
Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând cererea judecătorul sindic o va admite în temeiul art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006 și în baza considerentelor expuse în continuare.
La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolventa, sa fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre următoarele faptele expres enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, printre care și aceea constând în aceea că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane (lit.a) și a ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispara unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea (lit.d).
Temeiul juridic al cererii formulate de lichidatorul judiciar se fundamentează pe dispozițiile legale anterior
citate.
Responsabilitatea civilă a administratorilor este o responsabilitate subsidiară și indiferent dacă este
individuală sau solidară, este una integrală atât pentru damnun emergens cât și pentru lucrum cessans.
Sfera persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru falimentul societății când activele sociale sunt insuficiente este circumscrisă categoriei administratorilor în funcțiune la data încetării plăților, directorilor tehnici executivi, când se comportă ca și când ar fi administratori propriu-ziși, iar când consiliul de administrație este organizat ca un consiliu de supraveghere răspunderea revine administratorilor operativi.
Obligația subzistă dacă situația care a dus la insuficiența activului a luat naștere în timpul exercitării mandatelor.
În speță, administrator statutar în fapt al debitoarei a fost pârâtul B. M., care în calitate de administrator avea obligația de a gestiona cu atenție patrimoniul și activitatea societății, iar încălcarea culpabilă a acestei obligații a determinat prejudicierea creditorilor și atrage răspunderea acestuia.
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtului poate fi încadrată în prev. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, respectiv că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că din bilanțul contabil aferent anului 2011 rezultă că la data de_ în patrimoniul debitoarei existau active imobilizate îăn valoare de
53.527 lei, stocuri în valoare de 13.772 lei, disponibilități bănești în valoare de 3.654 lei și cheltuieli în avans în cuantum de 71 lei, acestea nefiind puse la dispoziția lichidatorului judiciar, pârâtul nejustificând lipsa sumelor. De asemenea, din adresa nr.155/_ emisă de Serviciul public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Bistrițșa Năsăud a rezultat faptul că debitoarea figurează în evidențele acestei instituții cu 3 autoturisme marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare_ ,_ și_, care au fost identificate de lichidatorul judiciar, însă nu s-a reușit valorificarea acestora având în vedere că nu erau complete, lipsind componente esențiale (aripă, stopuri, batier, motor, roți).
Așadar, judecătorul sindic apreciază că atâta timp cât au existat bunuri în patrimoniul debitoarei și sume de bani în casierie, iar la momentul deschiderii procedurii aceste active nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
De asemenea, în sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorii statutari.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea în calitate de administrator statutar obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată.
Astfel, administratorii sunt solidari răspunzători pentru societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrară.
Faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Așa fiind, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
În consecință, se reține că faptele pârâtului prin care acesta a contribuit la aducerea societății în stare de încetare de plăți și la insuficiența activului se circumscriu prevederilor art.138 lit.a și d din Legea nr. 85/2006.
Considerentele de fapt expuse conduc indubitabil la concluzia că pârâtul în calitatea lui de administrator statutar, prin modul de gestionare a patrimoniului societății, a contribuit nemijlocit la crearea prejudiciului ce constă în insuficiența activului patrimoniului debitoarei falite.
Pentru aceste motive și fundamentat pe dispozițiile legale anterior arătate, cererea formulată de către lichidatorul judiciar în contradictoriu cu pârâtul B. M. va fi apreciată drept întemeiată, urmând a fi admisă.
În baza prev. art.138 lit.a, d din Legea nr.85/2006, pârâtul B. M. va fi obligat să plătească suma de
231.582 lei reprezentând pasivul debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar M. R. L. I. S. și în consecință:
Obligă pârâtul B. M., cu domiciliul în localitatea T. de Jos nr.375, ap.45, jud.C., să plătească suma de 204.185,66 lei reprezentând pasivul debitoarei SC PATRI TAXI SRL.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. M. D. A. VLAIC
Red.DMD/MM 4 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 1667/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 3252/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
