Sentința civilă nr. 1667/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1667/2013
Ședința publică din data de 7 iunie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: V. LAURA OROS GREFIER: A. Z.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii cu privire la cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată împotriva pârâților R. C. și M. V. V. formulată de către reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C., în calitate de creditoare a debitoarei SC G. S., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar s-a depus de către pârâtul
R. C., la data de 3 iunie 2013, concluzii scrise.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 31 mai 2013, concluziile părților și mersul dezbaterilor fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când judecătorul sindic, pentru a da posibilitatea părtilor să depună concluzii scrise, a amânat pronuntarea pentru data de azi.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea, înregistrată pe rolul acestui tribunal la_, reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C. a chemat in
judecată pe pârâta M. V. V. si pe pârâtul R. C., solicitând judecătorului sindic ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea, in solidar, a pârâților la plata pasivului societății debitoare SC G. S., conform tabelului definitiv al creanțelor, în sumă de 3.106.701 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința comercială nr. 6769/_, la solicitarea sa, Tribunalul Specializat C. a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă generală împotriva societății debitoare SC G. S. . Pana la data de_, calitatea de asociat unic si administrator al debitoarei a aparținut paratului R. C., iar după aceasta data calitatea de administrator statutar al societății debitoare a aparținut paratei M. V. V. .
Prin Decizia de impunere nr. 1197/_ emisa de către Direcția Generala a Finanțelor Publice a jud. C. in baza Raportului de inspecție fiscala nr.30.600/_ a fost stabilita in sarcina debitoarei suma de 2.993.231 lei, compusa din 700.930 lei, reprezentând impozit pe profit; 548.326 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe profit; 105.139 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente impozit pe profit pentru perioada; 835.806 lei reprezentând TVA; 677.659 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente TVA si 125.371 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente TVA. Prin Decizia nr.38/_ emisa de către Direcția Generala a Finanțelor Publice a jud. C. a fost admisa in parte contestația formulata de către debitoare impotriva deciziei de impunere mai sus arătata pentru suma de 230.510 lei, reprezentând penalități de intarziere la impozit pe profit
(105.139 lei), respectiv taxa pe valoarea adăugata (125.371 lei), fiind respinsa ca neîntemeiata contestația formulata pentru suma de 2.762.721 lei.
Conform actelor administrative mai sus enunțate rezulta ca operațiunile de aprovizionare de la un număr de sase societăți furnizoare nu au putut avea loc, asa incat s-a concluzionat ca presupusele tranzacții nu au un conținut economic si nu reflecta realitatea, iar scopul lor a fost doar obținerea unor avantaje fiscale, motiv pentru care cheltuielile aferente achizițiilor de mărfuri in suma totala 4.113.800 lei nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil aferent perioadei trim. IV 2007-trim.l 2009. De asemenea, s-a constatat ca debitoarea a efectuat livrări către alte entități care nu au fost declarate de către aceasta si nu a evidențiat in contabilitate toate veniturile realizate. Debitoarea a efectuat achiziții de îmbrăcăminte, încălțăminte si materiale de construcții in suma totala de 4.132.932 lei, in baza unor operațiuni economice pe care organele de inspecție fiscala le considera ca nefiind reale, motiv pentru care nu a acordat drept de deducere a taxei pe valoarea adăugata aferente in suma de 785.257 lei. De asemenea, ca urmare a constatării unor neconcordante intre declarațiile informative cod 394 depusa de către debitoare si declarațiile depuse de către partenerii acesteia, s-a constatat ca debitoarea a livrat bunuri către aceștia, iar aceste tranzacții nu au fost evidențiate in contabilitatea proprie, nu le-a declarat ca livrări prin declarația cod 394 si nici nu a colectat taxa pe valoarea adăugata aferenta.
Se mai arată ca până în prezent lichidatorului judiciar nu i-au fost puse la dispoziție de către administratorul statutar documentele contabile ale debitoarei, cu toate demersurile întreprinse de lichidatorul judiciar în acest sens, ceea ce conduce la prezumția că evidența contabilă a debitoarei nu a fost condusă în conformitate cu dispozițiile legale. Având in vedere cele de mai sus, se considera că evidența contabilă a debitoarei nu a fost condusă în conformitate cu dispozițiile legale si ca parații au deturnat astfel parte din activul debitoarei, motiv pentru care se apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. d) si e) din Legea 85/2006. Totodată conform art. 73 alin. 1, lit. e) din Legea 31/1990, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru "stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun". Conform art. 73 alin. 2 "acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea 85/2006 privind procedura insolvenței".
Astfel cum s-a subliniat și în literatura de specialitate îndeplinirea îndatoririlor pe care legea și actul constitutiv le impun este o cerință de maximă generalitate care impune administratorului statutar obligația de a da dovadă de diligentă, loialitate, transparență, prudență și judecată independentă în îndeplinirea tuturor îndatoririlor care îi revin. Totodată conform legii contabilității administratorul era obligat să asigure conducerea evidenței contabile a societății, întocmirea bilanțurilor contabile și depunerea acestora la organele teritoriale ale M. ului Finanțelor Publice, iar "Deținerea, cu orice titlu, de elemente de natura activelor și datoriilor, precum și efectuarea de operațiuni economico-financiare, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise. Calitatea de administrator al unei societăți comerciale impune gestionarea cu atenție a patrimoniului si activității, iar încălcarea din culpa (neglijenta) sau intenție a acestor norme de drept, care au determinat prejudicierea creditorilor, atrag răspunderea administratorului. Pentru motivele expuse se apreciază că în speță sunt incidente dispozițiile art. 138 lit d) si e) din Legea 85/2006.
În drept, actiunea a fost întemeiată pe dispozitiile art. 138 lit d) si e) din Legea nr. 85/2006, art. 11, art. 36 si art. 37 din Legea contabilitătii, art. 73 din Legea nr. 31/1990 si art. 112 Cod proc.civ.
Pârâtul R. C., prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul de judecată din_, a solicitat respingerea cererii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor
de judecată, arătând în apărare că prin Sentința comerciala nr. 6.769/_, Tribunalul Specializat C. a dispus deschiderea procedurii insolventei in forma generala impotriva societății debitoare S.C. G. S.R.L. A fost desemnat administratorul judiciar H&B I. S., pentru a indeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006.
Pana la data de_ calitatea de asociat unic si administrator al debitoarei
S.C. G. S.R.L. i-a aparținut pârâtului, iar după aceasta data calitatea de administrator statutar al societății debitoare a aparținut numitei M. V. V. . Prin hotărârea nr. 3/_, a cesionat cele 20 de parti sociale deținute la societatea debitoare, către numita M. V. V. si către numitul Jiman A. n Alin, care au preluat integral societatea, respectiv părțile sociale si patrimoniul acesteia, cu tot activul si pasivul acesteia, fiind tinuti totodată de obligațiile asumate de vechiul asociat in numele societății, in speța de către subsemnat. Cesiunea a fost înregistrata la Oficiul Registrului Comerțului C. si publicata in Monitorul Oficial al României, partea a IV-a. Cu ocazia efectuării cesiunii părtilor sociale din_, subsemnatul in calitate de fost administrator al societății debitoare am predat noului administrator - numitei M. V. V. stampila societății, originalul certificatului de inmatriculare si a anexei aferente, actele contabile ale societății, 25 de bilete la ordin si 25 de file CEC, conform procesului verbal de predare-primire încheiat la data de _
.
S-a mai arătat că administratorul judiciar H&B I. S. a intocmit si depus judecătorului sindic in data de_, raportul privind cauzele si imprejurarile care au condus la apariția insolventei societății debitoare, a cărei concluzii printre altele au fost ca pe baza documentelor avute la dispoziție nu a fost in măsura sa identifice persoanele care prin fapte prevăzute la art. 138 din legea insolventei ar fi cauzat starea de insolventa a societății debitoare. Din raportul privind cauzele si imprejurarile care au condus la apariția insolventei societății debitoare intocmit de către administratorul judiciar H&B I. S., rezulta ca in perioada in care a deținut calitatea de administrator al societății debitoare, a depus declarațiile fiscale prevăzute de lege privind obligațiile de plata către bugetul statului, iar contabilitatea a fost ținuta in conformitate cu legea iar actele contabile au fost predate numitei M. V.
V., noua administratoare a societății debitoare.
Cum in prezenta cauza, reclamanta Administrația Finanțelor Publice a municipiului G. prin Direcția Generala a Finanțelor Publice a județului C. si-a întemeiat cererea de atragere a răspunderii si pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, iar din cele invederate mai sus rezulta ca pârâtul, pe perioada cat a deținut calitatea de administrator la societatea debitoare, a depus pana la data de_, declarațiile fiscale prevăzute de lege privind obligațiile de plata către bugetul statului si a predat dosarele cu evidenta contabila precum si registrele obligatorii cerute de lege numitei M. V. V., noua administratoare a societății debitoare la data cesionarii din_, motiv pentru care conchide ca fata de el nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 respectiv săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege, existenta prejudiciului, existenta legăturii de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia/culpa persoanei care răspunde.
Pârâtul a mai arătat ca actele contabile ale societății debitoare au fost predate numitei M. V. V., iar pentru inadvertențele stabilite de organele fiscale, respectiv Decizia de impunere nr. 1.197/_ emisa de către reclamanta au fost luate masuri fiscale, in conformitate cu Legea 571/_ privind Codul fiscal si Codul de procedura fiscala. Simpla invocare a prevederilor art. 138 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 85/200 nu este de natura a atrage, in mod necesar răspunderea sa, fost
administrator al societății debitoare, căci legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumte legala de vinovăție si răspundere in sarcina administratorilor societății debitoare, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care sa conducă la concluzia ca prin faptele săvârșite s-a cauzat insolventa societății. Or in prezenta speța, reclamanta nu a dovedit in concret ca a deturnat sau a ascuns o parte din activul societății debitoare, ori a mărit in mod fictiv pasivul acesteia.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 115 Cod proc.civ.
Pârâta M. V. V., prin notele de sedintă depuse la dosar la termenul de judecată din_, a solicitat respingerea acțiunii, arătând în apărare că potrivit Hotărârii Adunării Generale a Asociaților S.C.G. S.R.L. G. din_, ei si numitului Jiman A. n Alin le-au fost cesionate cele 20 parti sociale pe care fostul administrator -R. C. - le deținea. In pofida faptului ca în insasi conținutul acestei Hotărâri se menționează ca "asociatul unic preda noilor asociați toate documentele contabile ale societății", pârâtei i-au fost predate exclusiv stampila societății, statutul si certificatul de inmatriculare.
Cu ușurința se poate observa, lecturand raportul de inspecție fiscala anexat de către reclamanta cererii introductive, ca la data cesiunii părtilor sociale in favoarea sa se derula deja inspecția fiscala a societății, inceputa la_ . Prin urmare, fostul administrator al societatii-R. C. - cunoscând modul in care au fost efectuate operațiunile economice de către societate in perioada supusa controlului- adică _
-_ - cu rea-credinta a procedat la transmisiunea părtilor sociale, tocmai in vederea antrenării răspunderii noilor asociați in privința obligațiilor asumate de acesta in numele societății. Cu alte cuvinte, pârâta a fost o simpla victima, indusa in eroare de către fostul administrator, ce nu i-a prezentat situația contabila a societății si cu atât mai mult, nu i-a predate niciun document contabil. Despre activitățile economice derulate anterior cesiunii si respectiv despre sumele datorate reclamantei, pârâta a luat cunoștința doar la data la care a fost invitata la sediul AFP G., ocazie cu care a predat înscrisurile pe care le deținea, declarând ca nu a fost nicicând in posesia actelor contabile.
De remarcat este faptul ca, ulterior cesiunii, nu a mai fost derulata nicio activitate economica de către societate, intrerupandu-se brusc relațiile cu principalii furnizori-cele 6 societăți comerciale indicate in cuprinsul actelor intocmite cu ocazia controlului fiscal. Explicația consta in aceea ca pârâta devenita administrator al societății nu cunoștea partenerii contractuali anteriori ai societății si deci, nu intenționa sa deruleze, pe mai departe, activități economice cu acești comercianți.
Pârâta consideră ca nu poate fi antrenata răspunderea cat privește pasivul societății ajunsa in insolventa, apariția acestei stări de insolventa nefiindu-i imputabila. Singurul care ar fi putut tine o contabilitate fictiva si a făcut sa dispară documentele contabile ale societății aferente perioadei in care s-a realizat profit- perioada anterioara cesiunii- este fostul administrator al societății, fata de care disp. art. 138 alin 1 lit.d) ar putea avea aplicare.
Pârâta a mai arătat că nu cunoaște modul in care fostul administrator a administrat activul persoanei juridice, cert este insa ca, indata după demararea controlului fiscal, anticipand rezultatul acestuia urmare a faptelor de comerț realizate in maniera cunoscuta doar de fostul administrator- s-a dorit și realizat transferul părtilor sociale. De altfel, toate aceste aspecte au fost reținute si in cuprinsul procesului-verbal de control, unde se menționează ca numitul R. C. si-a luat angajamentul- la data de_ -depunerii actelor contabile ale societății, fapt realizat la_ si respectiv_, imprejurare ce denota faptul ca aceste acte contabile se aflau la fostul administrator si, deci, nu au fost predate pârâtei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, judecătorul sindic reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă. Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Din tabelul creantelor împotriva averii debitoarei S.C. G. S.R.L. rezultă că reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C.
este singurul creditor al acestei societăti, detinând creanta în cuantum de 3.106.701 lei, astfel că aceasta are calitate procesuală activă în ce priveste actiunea de fată, conform prevederilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora ";dacă
administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală";.
În sarcina pârâtilor a fost invocată săvârsirea faptelor prevăzute de dispozitiile art. 138 lit d) si e) din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora poate fi antrenată răspunderea membrilor organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și a oricărei alte persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin faptul că ";au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea";, sau prin faptul că ";au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia";.
În fapt, pârâtul R. C. a detinut calitatea de administrator statutar al debitoarei S.C. G. S.R.L. până la data de_, dată începând cu care această calitate a fost preluată si detinută de către pârâta M. V. V. . În acest sens la dosar a fost depusă copia certificată a hotărârii adunării generale a asociatilor debitoarei din_ atestată prin încheierea de atestare avocatială nr. 17/_ a d- nei avocat Brumă Oana, având viza de înregistrare la ORC de pe lângă Tribunalul Cluj din_, în cuprinsul căreia s-a mentionat că asociatul unic, adică pârâtul R.
C., predă noilor asociati, respectiv pârâtei M. V. V. si numitului JIM. A. N-ALIN, toate documentele contabile ale societătii (filele 67-68).
Între pârâta M. V. V. si pârâtul R. C. a fost încheiat în forma înscrisului sub semnătură privată un proces verbal de predare-primire datat_, în cuprinsul căruia s-a mentionat că pârâtul, cu ocazia cesiunii părtilor sociale ale societătii debitoare, a predat pârâtei, în calitate de nou administrator al sociatătii, originalul stampilei societătii, originalul certificatului de înmatriculare si al anexei aferente, actele contabile ale societătii, precum si 25 de bilete la ordin si 25 de file CEC (fila 69). În ce priveste acest înscris, tribunalul retine că are fortă probatorie între părtile semnatare, însă nu este opozabil reclamantei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C., care este tert fată de acesta.
Totodată, situatia de fapt mentionată în proces verbal de predare-primire este contestată în ceea ce priveste predarea de către pârât către pârâtă a tuturor actelor contabile ale debitoarei, de faptul că, după cum rezultă din raportul de inspectie fiscală din_ emis de D. C. (filele 16-25), la_ si la_, pârâtul se afla încă în posesia actelor contabile ale societătii debitoare, predând câte o parte din acestea organelor fiscale (fila 18). Prin urmare, se observă că atât la aceste din urmă două date, cât si anterior, la_, când pârâtul a dat o notă explicativă la sediul AFP
G., acesta actiona în fapt ca reprezentant al societătii debitoare.
În plus, pârâtul a intrat în posesia deciziei de impunere si a raportului de inspectie fiscală la_, după cum rezultă din Decizia nr. 38/_ a D. C. (fila 5 verso), după care pârâta a formulat contestatie, împrejurare din care judecătorul sindic retine existenta unei colaborări între pârât si pârâtă după data cesionării de către cel dintâi a părtilor sociale detinute în cadrul societătii debitoare, ceea ce subliniază intentia pârâtului de a se sustrage posibilitătii antrenării răspunderii sale prin cesionarea părtilor sociale ale debitoarei către pârâtă. Aceeasi împrejurare nu este însă de natură să includă si pe pârâtă în raportul cauzal privind aparitia stării de insolventă a debitoarei, responsabilitatea pentru aceasta revenind pârâtului.
Mai mult, se observă că la data la care pârâtul a cesionat pârâtei părtile sociale ale societătii debitoare, controlul fiscal în urma căruia a fost întocmit raportul de inspectie fiscală mentionat, fusese deja demarat, la_ echipa de inspectie fiscală deplasându-se la sediul debitoarei din G., str. Primăverii nr. 13, ap. 20, unde nu au găsit nici un reprezentant al societătii, la aceeasi dată expediind cu confirmare de primire un aviz de inspectie fiscală debitoarei, dare nu a fost ridicat de către aceasta, fiind returnat expeditorului la_ . Cu toate că nu primise avizul mentionat, pârâtul s-a prezentat la sediul AFP G. la_, de unde rezultă că acesta avea totusi cunostintă despre desfăsurarea inspectiei fiscale.
În continuare, judecătorul sindic retine că urmare a acestei inspectii fiscale, în sarcina societătii debitoare au fost stabilite obligatii fiscale suplimentare prin Decizia nr. 1197/_, care a fost modificată partial, prin admiterea contestatiei formulate de către debitoare reprezentată prin pârâtă, după cum rezultă din Decizia nr. 38/_ emisă de ANAF-D. C., prin care a fost mentinută decizia atacată pentru suma de 2.767.721 lei, reprezentând debit suplimentar si accesorii aferente la sursele impozit pe profit si taxa pe valoarea adăugată, fiind compusă din 700.930 lei impozit pe profit,
548.326 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, 835.806 lei taxa pe valoarea adăugată si 677.659 lei majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată (filele 5-15).
De vreme ce procedura insolventei împotriva debitoarei S.C. G. S.R.L. a fost deschisă la cererea creditoarei reclamante DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C., creanta acesteia fiind singura înscrisă în tabelul creantelor împotriva averii debitoarei, dat fiind cuantumul foarte ridicat al sumei stabilite în sarcina debitoarei cu titlu de obligatii fiscale suplimentare prin Decizia nr. 1197/_ astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 38/_ emisă de ANAF-D.
C., si întrucât pârâtul nu a probat faptul că la încetarea calitătii sale de administrator al societătii debitoare, aceasta detinea disponibilităti bănesti sau creante într-un cuantum care să fi permis acoperirea prin plată a datoriilor fiscale suplimentare stabilite în sarcina societătii debitoare, judecătorul sindic retine că faptele pentru care au fost stabilite aceste obligatii fiscale suplimentare în sarcina debitoarei sunt cele care au condus la aparitia stării de insolventă a acesteia. Or, după cum rezultă din raportul de inspectie fiscală si din decizia nr. 38/_ mentionate, aceste fapte au fost săvârsite în perioada în care pârâtul a avut calitatea de administrator statutar al societătii debitoare, activitatea acestuia în această calitate, prin netinerea contabilitătii debitoarei în conformitate cu legea, fiind cea care a condus la stabilirea obligatiilor fiscale suplimentare, perioada supusă verificării fiind de la_ si până la_ .
În acest sens, retine că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2 ale Legii nr. 31/1990, precum și din dispozițiile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 31/1990.
Totodată, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective. În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 73 lit. c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă
sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, rezultă cu claritate existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, pasiv care, dată fiind natura creanței înscrise în tabelul definitiv și anume, creanță bugetară, în condițiile ținerii contabilității societății debitoare, putea fi substanțial mai mic întrucât debitele principale nu ar fi atras penalități și majorări de întârziere.
Astfel, la baza stabilirii obligatiilor fiscale suplimentare, au stat faptele pârâtului care, în calitate de administrator statutar al debitoarei, nu a tinut în mod legal contabilitatea acestei societăti, în sensul că a înscris în contabilitate operatiuni de aprovizionare cu privire la care organele fiscale au constatat că nu au avut loc în realitate, motiv pentru care cheltuielile aferente achizitiilor de mărfuri nu erau deductibile la calculul profitului impozabil. Totodată, pârâtul nu a înscris în contabilitatea societătii debitoare unele operatiuni de livrări de mărfuri care au avut loc în realitate, nedeclarând aceste operatiuni prin urmare către organele fiscale potrivit legii, în vederea impozitării acestora potrivit legii. În urma controalelor încrucisate desfăsurate de organele de inspectie fiscală, s-a constatat că partenerii contractuali ai debitoarei aveau înscrise anumite operatiuni cu debitoarea pe care aceasta nu le înscrisese în contabilitatea proprie, nu le declarase organelor fiscale si pentru care nu colectase taxa pe valoarea adăugată.
Toate aceste neregularitătii în modul de conducere al evidentei contabile a societătii debitoare au avut loc în perioada în care pârâtul a detinut calitatea de administrator statutar al acestei societăti, motiv pentru care în sarcina pârâtului, iar nu a pârâtei sunt întrunite conditiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, impunându-se antrenarea răspunderii acestuia pentru paguba cauzată reclamantei, constând în creanta pe care aceasta si-a înscris-o în tabelul creantelor împotriva averii debitoarei si pe care nu a putut să o satisfacă din averea debitoarei, această creantă reprezentând obligatii fiscale si majorări stabilite ca urmare a faptelor pârâtului.
Nu prezintă relevantă sub acest aspect faptul că lichidatorul judiciar al debitoarei a concluzionat în raportul privind cauzele stării de insolventă a debitoarei în sensul că nu poate identifica persoanele vinovate de aparitia stării de insolventă a debitoarei, întrucât art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 conferă si creditorului detinând mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală, posibilitatea de formulare a cererii de antrenare a răspunderii, atunci când ";lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea";, din chiar textul legal rezultând că pozitia lichidatorului judiciar exprimată prin raportul privind cauzele stării de insolventă nu poate împiedica prin ea însăsi formularea cererii de către creditor si deci, potrivit principiului dreptului la un proces echitabil, nici posibilitatea admiterii unei astfel de actiuni, de vreme ce legea prevede că ea poate fi formulată chiar în acele conditii.
Nu prezintă relevantă totodată faptul că împotriva pârâtului nu s-a constituit dosar penal pentru săvârsirea faptelor mentionate în raportul de inspectie fiscală, întrucât răspunderea acestuia se antrenează în conditiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 pentru săvârsirea unei fapte civile delictuale cauzatoare de prejudicii, nefiind necesar ca aceasta să constituie o infractiune.
În ce priveste fapta prevăzută de art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006, tribunalul retine că în sarcina pârâtilor nu a fost probată întrunirea conditiilor acestui text de
lege, aspectele anterior mentionate punând în evidentă săvârsirea de către pârât a faptei prevăzute de art. 138 lit. d din acelasi act normativ, ca fiind în raport cauzal cu aparitia stării de insolventă a societătii debitoare.
Or, câtă vreme faptele pârâtului au condus la stabilirea creantei fiscale în sarcina debitoarei care a condus la deschiderea procedurii insolventei împotriva acesteia, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtei nu se poate retine că ar fi cauzat starea de insolventă a societătii debitoare.
Întrucât creditoarea nu și-a recuperat nici măcar parțial creanța astfel cum au fost înscrisă în tabelul definitiv al creditorilor, creanță care reprezintă prejudiciul cauzat acesteia urmare a faptei pârâtului, judecătorul sindic consideră că pârâtul se impune a fi obligat la plata întregului pasiv al debitoarei în cuantum de 3.106.701 lei.
Pentru toate aceste considerente, va respinge cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C., în
contradictoriu cu pârâta M. V. V., si va admite cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C. ,
în contradictoriu cu pârâtul R. C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C., cu sediul în mun. C. -N., P-ta A. I.
nr. 19, jud. C., în contradictoriu cu pârâta M. V. V., cu domiciliul în sat A. nr. 328, com. Maieru, jud. Bistrita-Năsăud.
Admite cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C., în contradictoriu cu pârâtul R. C., cu domiciliul în mun. G., str. C. nr. 5, sc. 1, ap. 7, jud. C. .
Obligă pârâtul să plătească întregul pasiv al debitoarei S.C. G. S.R.L., J_
, în sumă de 3.106.701 lei.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
JUDECĂTOR SINDIC GREFIER
V. LAURA OROS A. Z.
Red./O.V.L./Dact./U.L.;O.V.L. 6ex./_
| ← Sentința civilă nr. 1700/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 1070/2012. Răspundere organe de... → |
|---|
