Sentința civilă nr. 342/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.342/2013
Ședința publică din data de 5 februarie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: D. M. D. GREFIER: A. VLAIC
Pe rol fiind examinarea cererii de antrenare a răspunderii materiale formulată de reclamantul CII R. A.
D. în calitate de lichidator judiciar al SC A. S G. S., împotriva pârâtei M. C. A., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar al reclamantei, practician în insolvență d- na R. A. D. și pârâta personal.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta lichidatorului arată pârâta a înțeles să mai achite suma de 3000 lei, sens în care își precizează cererea pentru obligarea acesteia la plata sumei de 44439 lei, reprezentând o parte din pasivul debitoarei, în temeiul art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006. Arată că nu are alte cereri în probațiune.
Pârâta solicită un nou termen pentru achitarea sumei precizate, în mod eșalonat.
Judecătorul sindic respinge ca nefondata cererea de amânare formulată de către pârâtă și, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fond părților prezente.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea acțiunii precizate și obligarea pârâtei la o parte din pasivul debitoarei, în cuantum de 44.439 lei.
Pârâta arată că nu se opune admiterii acțiunii precizate, cu mențiunea că dorește achitarea acesteia în mod eșalonat sau dupa un termen de minim 2 luni.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 13 decembrie 2011, lichidatorul judiciar CABINETUL INDIVIDUAL DE I. ENȚĂ R. A. D. a solicitat judecătorului sindic ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtei M. C. A. și obligarea acesteia la suportarea pasivului debitoarei SC A. S G. S. în cuantum de 829.432 lei în temeiul prev. art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că prin sentința comercială nr.427/2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj s-a deschis procedura insolventei în forma generală prevazuta de Legea 85/2006 impotriva societatii debitoare. Urmare deschiderii procedurii, conform art. 35 din legea 85/2006, administratorul judiciar a notificat debitoarea la adresa sediului social de la Registrul C. prin administratorul statutar, in vederea depunerii documentelor mentionate de art. 28 din Legea nr.85/2006, documente care au fost predate de pârâtă.
Analizând documentele predate, lichidatorul judiciar a constatat că potrivit balanței contabile aferente lunii ianuarie 2010 debitoarea deținea în patrimoniu la data de_ imobilizări corporale în sumă de 2.919 lei, disponibilități bănești în valoare de 144.439 lei și creanțe în sumă de 1.855 lei, active care nu au fost predate de către pârâtă. Pârâta nu a predat numerarul reflectat ca fiind existent în patrimoniul debitoarei sau să justifice cu documente legitime modalitatea de valorificare a sumelor de bani ridicate din casieria debitoarei, deturnând utilizarea de la scopul lor legal și firesc, într-o utilizare frauduloasă în interes propriu și nu a prezentat lichidatorului situația analitică a creditorilor din contul sintetic de creanțe, prin aceasta majorându-se pasivul societății debitoare prin imposibilitatea recuperării creanțelor în cadrul procedurii, neputându-se astfel constata schimbarea destinației sumelor încasate de debitoare fără vreo justificare legală și folosite în interes personal de către pârâtă.
În consecință, efectele produse de lipsa aportului acestor sume de bani care puteau fi utilizate în interesul societății au condus la majorarea datoriei față de creditori prin acumularea dobânzilor și penalităților de întârziere aferente datoriei de bază, constituind cu siguranță unul din motivele ajungerii debitoarei în încetare de plăți, fapte prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
A arătat lichidatorul judiciar că vinovăția pârâtei este ușor de evidențiat raportat la diligența ce trebuie să se pună la îndeplinirea unei obligații, aceasta fiind întotdeauna aceea a unui bun proprietar, fapt ce determină compararea activității administratorului societății cu ceas a unei persoane diligente care subordonează măsurile luate la exigențele impuse de regulile de conviețuire socială.
Analizând deciziile de impunere aduse în probațiune de creditorul D.G.F.P. C. și procesul-verbal de control fiscal din_, rezultă fără echivoc că datoriile debitoarei s-au născut pe baza propriilor declarații de impunere înregistrate la organele fiscale de resort din care rezultă că debitoarea înregistra până la data deschiderii procedurii insolvenței restanțe la plata obligațiilor sociale cu reținere la sursă, iar potrivit art.6 din Legea nr.241/2005 reținerea și nevărsarea cu intenție în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite
1
sau contribuții cu reținere la sursă este calificată infracțiune, în condițiile în care debitoarea înregistrează în toate bilanțurile contabile aferente anilor 2006-2009 lichidități în casierie și bănci.. Obligația virării la buget a sumelor reprezentând stopaj la sursă revine administratorilor statutari, nevirarea acestora cu rea intenția fiind culpa pârâtei.
Fapta s-a concretizat printr-o serie de acțiuni care se aflau în contradicție cu dispozițiile legale și contractuale și care demonstrează faptul că pârâta nu s-a comportat ca un bun proprietar raportat la diligența minim necesară pentru a evita starea de insolvență a debitoarei.
În ceea ce privește existența prejudiciului, lichidatorul judiciar a arătat că acesta derivă din starea de insolvență a debitoarei rezultat prin faptele realizate de administratorul statutar, fiind un efect derivat al acestora. Astfel, prejudiciul constă în faptul că, urmare a stării de insolvență, creditorii se văr în imposibilitatea de a le fi plătite creanțele în condiții normale, respectiv integral și la scadență.
Sub aspectul raportului de cauzalitate s-a arătat că nerealizarea unor activități prevăzute expres de legiuitor (neconducerea contabilității în conformitate cu legea) sau realizarea unor activități care în mod evident sunt nelegale (plăți preferențiale din casieria debitoarei) constituie o prezumție relativă a existenței legăturii de cauzalitate între faptele ilicite ale pârâtei și ajungerea debitoarei în insolvență.
În speță, indiferent de faptul că pârâta, în calitate de administrator statutar, a încălcat din culpă 8neglijhență) sau cu intenție normele de drept care impuneau gestionarea cu mai multă diligență a patrimoniului debitoarei decât interesele personale, fiind autoarea unor fapte expres și limitativ invocate de legiuitor la art.138 alin.1 lit.a din legea nr.85/2006, constituie o premisă legală de a-i fi angajată răspunderea patrimonială a acesteia în recuperarea prejudiciului în sumă de 829.432 lei creat față de creditorii înscriși în tabelul definitiv consolidat al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei.
Prin întâmpinare, pârâta M. C. A. a solicitat respingerea cererii de angajare a răspunderii patrimoniale ca fiind neîntemeiată.
În susținerea poziției procesuale pârâta a arătat că în toată perioada cât a fost administratorul statutar al debitoarei a acționat cu bună credință și cu scopul clar de a menține societatea în viață, a achita obligațiile bugetare, a-și onora obligațiile față de clienți și pentru a plăti angajații. Însă în anul 2008 a început criza economică și financiară care a afectat producția, afacerile și a avut ca rezultat imediat nerespectarea disciplinei financiare. În aceste condiții, pentru a nu-și pierde muncitorii calificați, pârâta a dat prioritate plății salariilor, chiriilor, utilităților și materiilor prime. Drept urmare, plata obligațiilor bugetare a devenit imposibilă, de nesuportat, neexistând nici o rea intenție în neonorarea lor.
Pârâta a arătat că prin faptele sale nu a încălcat legea, ci doar a încercat să mențină funcționarea societății debitoare, arătând că bunurile corporale în valoare de 2.919 lei se află în depozitele debitoarei.
În ședința publică din data de 13 noiembrie 2012 lichidatorul judiciar a arătat că pârâta a depus în casieria debitoarei suma de 13.000 lei. De asemenea, parata a predat si un bun mobil al debitoarei, o masina de cusut, care a fost valorificat in procedura.Totodata, parata a predat dupa formularea cererii, documentele contabile ale debitoarei si documente justificative de plati, din care lichidatorul judiciar a constatat ca doar o parte din sumele din casierie, la data deschiderii procedurii, raman nejustificate.
În consecinta, in ședința publică din data de 5 februarie 2013 lichidatorul judiciar a arătat că pârâta a înțeles să achite suma de 3.000 lei, sens în care își precizează cererea pentru obligarea acesteia la plata sumei de 44.439 lei, reprezentând o parte din pasivul debitoarei, în temeiul art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006.
Parata si-a modificat pozitia procesuala exprimata prin intampinare, declarand personal si in sedinta publica de la acest termen de judecata ca este de acord cu admiterea actiunii precizate pentru partea de pasiv in suma de 44.439 lei, in temeiul art. 138 lit. a), insa solicita ca sa se dispuna ca plata sa se faca esalonat, in mai multe rate.
Analizând cererea judecătorul sindic o va admite în temeiul art.138 lit.a din Legea nr.85/2006 și în baza considerentelor expuse în continuare.
La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolventa, sa fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre următoarele faptele expres enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, printre care și aceea constând în aceea că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane (lit.a).
Temeiul juridic al cererii formulate de lichidatorul judiciar se fundamentează pe dispozițiile legale anterior
citate.
Responsabilitatea civilă a administratorilor este o responsabilitate subsidiară și indiferent dacă este
individuală sau solidară, este una integrală atât pentru damnun emergens cât și pentru lucrum cessans.
Sfera persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru falimentul societății când activele sociale sunt insuficiente este circumscrisă categoriei administratorilor în funcțiune la data încetării plăților, directorilor tehnici executivi, când se comportă ca și când ar fi administratori propriu-ziși, iar când consiliul de administrație este organizat ca un consiliu de supraveghere răspunderea revine administratorilor operativi.
Obligația subzistă dacă situația care a dus la insuficiența activului a luat naștere în timpul exercitării mandatelor.
În speță, administrator statutar al debitoarei este pârâta M. C. A., care în calitate de administrator avea obligația de a gestiona cu atenție patrimoniul și activitatea societății, iar încălcarea culpabilă a acestei obligații a determinat prejudicierea creditorilor și atrage răspunderea acesteia.
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtei poate fi încadrată în prev. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, respectiv că aceasta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu.
2
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că din balanța aferentă lunii ianuarie 2010 rezultă că la data de_ în patrimoniul debitoarei existau imobilizări corporale în valoare de 2.919 lei, disponibilități bănești în sumă de 144.439 lei și creanțe în sumă de 1.855 l, acestea nefiind puse la dispoziția lichidatorului judiciar, pârâtul nejustificând lipsa activelor.Ulterior, parata a justificat doar partial lipsurile din averea debitoarei.
Așadar, judecătorul sindic apreciază că atâta timp cât au existat bunuri în patrimoniul debitoarei și sume de bani în casierie, iar la momentul deschiderii procedurii aceste active nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
În consecință, se reține că faptele pârâtei prin care aceasta a contribuit la aducerea societății în stare de încetare de plăți și la insuficiența activului se circumscriu prevederilor art.138 lit.a din Legea nr. 85/2006.
Considerentele de fapt expuse conduc indubitabil la concluzia că pârâta în calitatea sa de administrator, prin modul de gestionare a patrimoniului societății, a contribuit nemijlocit la crearea prejudiciului ce constă în insuficiența activului patrimoniului debitoarei falite.
Pentru aceste motive și fundamentat pe dispozițiile legale anterior arătate, cererea formulată si precizata de către lichidatorul judiciar va fi apreciată drept întemeiată, urmând a fi admisă.
În baza prev. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, pârâta va fi obligată să plătească suma de 44.439 lei reprezentând parte din pasivul debitoarei SC A. ’S G. S., cu mentionarea faptului ca judecatorul sindic nu poate legal sa acorde paratei un termen de gratie si nici sa incuviinteze o plata esalonata a debitului, avand in vedere scopul procedurii, in raport cu care doar creditorii pot decide incuviintarea unui asemenea mod de plata.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar C. R.
A.
D. și în consecință:
Obligă pârâta M. C. A., dom. în C. -N., C.
F.
nr.75, ap.38, jud.C., să plătească suma
de 44.439 lei reprezentând parte din pasivul debitoarei SC A. ’S G. S. aflată în faliment în dosar nr._ al T. ui Specializat C. .
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC,
GREFIER,
D. M. D.
A.
VLAIC
Red.DMD/MM 5 ex./_
3
| ← Sentința civilă nr. 629/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Decizia civilă nr. 9400/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
