Sentința civilă nr. 361/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 361/2013
Ședința publică din data de 6 februarie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: C. G. GREFIER: A. Z.
Pe rol fiind soluționarea cererii de angajare a răspunderii patrimoniale personale formulată împotriva pârâților C. SA și R. I. M. de către practicianul în insolvență H. B. R. SPRL - F. C., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC R. E. S., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal, la ambele strigări ale cauzei, nu se prezintă nici una dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar s-a înregistrat de către pârâtul R. I. M., la data de 1 februarie 2013, întâmpinare, în cuprinsul acestui înscris acesta solicitând audierea sa în calitate de martor sau propriul său interogatoriu, precum și efectuarea tuturor demersurilor necesare pentru prezența la judecată a pârâtului C. SA prin citarea acestuia și prin luarea măsurilor legale de prezentare.
De asemenea se constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă de către practicianul în insolvență desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC R. E. S. .
Judecătorul sindic, pune în discuție mijloacele de probă solicitate de către pârâtul R. I. M. . Astfel, având în vedere lipsa părților, va respinge ca inadmisibilă cererea vizând audierea martorului R. I. M. în calitate de martor, precum și propriul său interogatoriu. Va respinge ca neîntemeiată și cererea privind efectuarea demersurilor pentru prezentarea în fața instanței a celuilalt pârât, RESPECTIV C. SA, reținând faptul că acesta poate să-și prezinte poziția procesuală prin întâmpinare și că nu există nici o dispoziție legală prin care să se prevadă obligativitatea lui de a se prezenta în fața instanței. De asemenea reține că acest pârât nu a solicitat interogatoriul pârâtului C. SA și nici nu a arătat care ar fi eventuala teză probatorie, pentru a fi apreciată utilitatea și concludența acestei probe.
Nemaifiind alte cereri de administrat, judecătorul sindic reține cauza în pronunțare, pe baza înscrisurilor aflate la dosar.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 27 noiembrie 2012, lichidatorul judiciar H. B. R. SPRL F. C. desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC R. E. S. a solicitat judecătorului sindic angajarea răspunderii pârâților C. SA și R.
I. M. și obligarea acestora la plata, în solidar, a sumei de 162.807,59 lei reprezentând pasivul debitoarei rămas neacoperit, motivat de faptul că în sarcina acestora se pot reține fapte ce se încadrează în dispozițiile art.138 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar a menționat în cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că prin sentința pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitoarei SC R. E. S. . Lichidatorul judiciar a notificat debitoarea și administratorul statutar cu privire la deschiderea procedurii falimentului și obligația de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar actele si documentele financiar contabile ale debitoarei, conform prevederilor art. 28 din Legea nr. 85/2006. Pârâtul R. I. M. i-a comunicat lichidatorului judiciar faptul că nu deține nici un act al debitoarei, toate actele fiind predate actualului asociat, pârâtul C. S. D. cu ocazia cesiunii părților sociale. De asemenea, a menționat că în patrimoniul debitoarei au existat două autoturisme, care au fost înstrăinate de pârâtul C. S. D. .
Lichidatorul judiciar a arătat că gestiunea societății debitoare nu a fost predată, iar în vederea întocmirii raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei a apelat la informațiile privind situațiile financiare afișate pe site-ul oficial al M. ului finanțelor Publice, ultimele situații financiare înregistrate la organele financiare fiind depuse în decembrie 2011.
Prin nepredarea documentelor contabile, lichidatorul judiciar a fost pus în imposibilitatea de a lua măsuri pentru recuperarea creanțelor și pentru plata pasivului.
Potrivit disp. art.73 alin.1 lit.c și lit.e din Legea nr.31/1990 administratorul este răspunzător față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, precum și pentru îndeplinirea îndatoririlor pe care legea și actul constitutiv le impun.
De asemenea, prin faptul că nu au fost puse la dispoziția lichidatorului documentele contabile de către administratorii statutari aceștia au încălcat prevederile art.35 și 28 alin.1 din Legea nr.85/2006, dând naștere prezumției de neținere a contabilității conform normelor legale.
Lichidatorul judiciar a arătat că a fost împiedicat în realizarea atribuțiilor sale relativ la recuperarea creanțelor și la lichidarea bunurilor din averea debitoarei, datorită nepredării evidențelor contabile. Prin această faptă ilicită, interesele creditorilor debitoarei au fost direct afectate, pentru că lichidatorul judiciar nu a putut identifica nominal creditorii, respectiv eventualele creanțe de încasat, neputând proceda la recuperarea acestora.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, lichidatorul judiciar a arătat că îndeplinirea acestei condiții este evidentă, datorită faptului că din datele financiar-fiscale reiese că debitoarea a deținut bunuri în patrimoniu, însă lipsa evidențelor contabile a condus la imposibilitatea recuperării creanțelor și la identificarea bunurilor societății.
De asemenea, deși prin hotărârea de deschidere a procedurii falimentului s-a stabilit în sarcina pârâșilor depunerea la dosarul cauzei a actelor prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006, aceste acte nu au fost depuse la dosarul cauzei nici până în prezent. În consecință, nedepunerea la dosarul cauzei a documentelor de gestiune contabilă prevăzute de art.28 din Legea insolvenței are semnificația neținerii contabilității conform normelor legale aplicabile.
Conform situațiilor financiare depuse la organele fiscale reiese faptul că debitoarea deține bunuri mobile, fapt ce rezultă și din declarațiile pârâtului R. I. M., care a menționat că în patrimoniul societății au existat două autoturisme care au fost înstrăinat de pârâtul C. S. D. . Nepredarea bunurilor care figurează în evidențele contabile constituie o prezumție că pârâții au ascuns activele debitoarei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 1 februarie 2013, pârâtul R. I. M. a solicitat respingerea cererii de angajare a răspunderii patrimoniale personale formulată împotriva acestuia ca fiind netemeinică și nelegală și obligarea lichidatorului judiciar la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției procesuale pârâtul a arătat că prin hotărârea asociaților societății nr.1 din_ asociații C. SA si R. I. M. au hotărât modificarea actului constitutiv in sensul retragerii asociatului
R. I. M., cesiunea partilor sociale deținute de acesta asociatului C. SA care devine asociat unic si administrator al societății, cu toate responsabilitățile aferente. In acest context, prin declarația autentificata prin încheierea nr.996/_ de către BNP Gorun si Asociații, numitul C. S. -A. declara pe proprie răspundere ca "isi asuma intreaga răspundere pentru întreaga activitate desfășurata de către SC R. E. S., incepand cu data de_ intrucat celalalt administrator R. I. M. nu a făcut nici un act de admnistrare a societății";, inscris prin care se consfinteste ca atât in perioada anterioara cat si ulterior cesionarii partilor sociale, administratorul real si cel de fapt a fost numitul C. SA .
Prin cererea de antrenare a raspunerii lichidatorul judiciar precizează pe de o parte ca pentru predarea documentelor contabile lichidatorul judiciar a comunicat fostului asociat (pârâtului R. I. M. ) o notificare pentru predarea actelor de gestiune si pentru lămurirea altor împrejurări, solicitare la care acesta a dat curs, comunicând faptul ca nu deține nici un fel de act al societății debitoare, acestea fiind in posesia actualului asociat, indicând adresa la care acesta poate fi contactat si faptul ca actele contabile ale societății sunt depozitate la subsolul (beciul) unde domiciliază mama lui C. SA precum si faptul ca ulterior cesionarii partilor sociale, administratorul societății a instrainat autoturisme din patrimoniul societății, elemente de natura sa conducă la constatarea bunei credințe din partea pârâtului R. I. M. . Cu toate acestea, deși pârâtul a depus toate diligentele, lichidatorul judiciar i-a adus la cunoștința ca nu a intrat in posesia actelor societății, lucru de care pârâtul susține că nu este răspunzător si a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului R. I. M. in solidar cu administratorul statutar al societății.
Pârâtul a arătat că se invoca motiv al atragerii răspunderii dispozițiile art. 138 alin.l lit.d si lit.e din Legea nr.85/2006, in sensul ca parații nu au predat lichidatorului judiciar actele contabile ale societății, respectiv faptul ca parații au ascuns o parte din activul deținut de societatea debitoare. Sub ambele aspecte, pârâtul a apreciat că angajarea răspunderii patrimoniale a acestuia este făcuta de lichidatorul judiciar cu rea credința, pârâtul, conform celor expuse anterior, colaborand cu lichidatorul, iar in cauza nu se poate vorbi de reaua credința a pârâtului, acesta nefiind dovedita.
S-a arătat că nu sunt intrunite fata de pârâtul R. I. M. nici elementele de atragere a răspunderii patrimoniale raportat la buna credința a acestuia, nefiind in speța intrunite fata de acesta elementele răspunderii patrimoniale, respectiv comiterea unor fapte ilicite și vinovăția, toate acestea regasindu-se in persoana numitului
C. M. A., fata de care se impune atragerea răspunderii si sesizarea organelor de urmărire penala
competente, faptele acestuia imbracand si caracter penal, respectiv incalcarea dispozițiilor Legii contabilității cat si a dispozițiilor legii societăților comerciale cu privire la administrarea societăților comerciale.
De asemenea, invocarea de către lichidatorul judiciar a dispozițiilor art.28 din Legea 85/2006 este lipsita de relevanta in acțiunea in răspundere prevăzuta de art. 138 din Legea 85/2006, atâta timp cat nu se face dovada comiterii faptelor imputate, facand in mod expres referire la art. 138 alin.(l) lit. d) si e) din Legea 85/2006 cat si la cele relatate anterior in sensul administrarii reale si de fapt a societății de către paratul C. M.
cat si de buna credința a pârâtului R. I. M. .
De asemenea, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu instituie prezumția de culpa a persoanei a cărei răspundere se solicita a fi stabilita, ci prevăd in concret natura faptelor păgubitoare pentru societatea comerciala debitoare, iar informația data de pârât privind instrainarea unor mijloace auto din proprietatea societății de către numitul C. M. A. este doar de natura unei informații, fara ca lichidatorul judiciar sa o dovedească.
Analizând cererea de angajare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar, având în vedere disp. art.138 lit. a, d și e din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
În ceea ce privește întrunirea în speță a disp. art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține următoarele:
În cazul în speță, în sarcina pârâtului au fost invocate de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea
contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorii statutari.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 din Legea nr.85/2006. Mai mult decât atât, instanța apreciază că atâta timp cât, legiuitorul a înțeles să sancționeze neținerea contabilității în conformitate cu legea, cu atât mai mult sancționează neținerea contabilității. Or, în cauză pârâtul se face vinovat de neținerea contabilității anterior deschiderii procedurii, lista bunurilor debitoarei, lista creditorilor și contul de profit și pierdere sunt determinate de lipsa acestora, întrucât nu s-a ținut evidența contabilă la zi.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, pasiv care, dată fiind natura creanțelor înscrise în tabelul definitiv și anume, creanțe bugetare, în condițiile ținerii contabilității societății debitoare, putea fi substanțial mai mic întrucât debitele principale nu ar fi atras penalități și majorări de întârziere.
Astfel, faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Așa fiind, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului C. SA poate fi reținută și săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
În cea ce îl privește pe pârâtul R. I. M., judecătorul sindic reține că acesta și-a încetat atribuțiile de administrator la data cesiunii de părți sociale din data de 3 iulie 2012, iar din declarația autentificată sub nr. 996 din 21 martie 2012 de către BNP BEJAN CRISTINA, reiese că toată activitatea de administrare a societății a fost efectuată de către pârâtul C. SA, ori în cauză nu s-a făcut dovada de către administratorul judiciar că pârâtul R. I. M. ar fi avut obligația de a ține contabilitatea sau de a o preda, dovadă la care era ținut în temeiul dispozițiilor art. 1169 Cod civil.
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtului C. SA poate fi încadrată în prev. art. 138 lit. a din Legea nr.85/2006, respectiv că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau al unei alte persoane.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că noțiunea de bun trebuie interpretată în sens larg, incluzându-se aici orice obiect cu valoare economică, inclusiv creanțele, însă lichidatorul judiciar nu a făcut dovada faptului că pârâtul și R. I. M. ar fi dispus de aceste bunuri în interes personal sau al altora, având în vedere că pe toată perioada analizată, administrarea societății a fost făcută de pârâtul C. S. I., pârât față de care există suficiente elemente de natură a forma convingerea judecătorului sindic cum că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau al unei alte persoane.
Astfel, în urma analizării site-ului M. ului Economiei și Finanțelor rezultă că în ultimul bilanț înregistrat încheiat la_ sunt înscrise în patrimoniul debitoarei active imobilizate în valoare de 752.817 lei, active circulante în valoare de 669.802 lei, din care creanțe în valoare de 527.377 lei și în casă și conturi la bănci suma de 142.425 lei, active care nu au fost identificate de lichidatorul judiciar și nici predate acestuia.
Utilizarea de către administratorul statutar a bunurilor și sumelor de bani aparținând debitoarei în interes personal a constituit factorul determinant în ajungerea societății în stare de insolvență, putându-se trage astfel concluzia că activele societății au fost folosite în alt scop decât cel prevăzut de lege.
Pârâtul nu a predat lichidatorului judiciar bunurile și suma de bani existentă în casieria debitoarei și nu a pus la dispoziția acestuia nici un document din care să rezulte că acestea au fost folosite în interesul debitoarei.
Așadar, față de situația relevată de actul contabil, judecătorul sindic apreciază că atâta timp cât au existat bunuri în patrimoniul societăți și sume de bani în casieria debitoarei, iar la momentul deschiderii procedurii acestea nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art. 138 lit. a din Legea nr.85/2006.
Referitor la incidența dispozițiilor art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că. potrivit ultimului bilanț contabil publicate pe site-ul actelor contabile ale debitoarei, societatea deținea la data de_ active imobilizate în valoare de 752.817 lei, active circulante în valoare de 669.802 lei din care creanțe în sumă de 527.377 lei și în casă și conturi la bănci suma de 142.425 lei. Aceste bunuri și sume de bani nu au fost identificate de lichidatorul judiciar.
Pe cale de consecință, întrucât activul persoanei juridice nu a fost identificat, deși conform actelor contabile exista certitudinea că în patrimoniul debitoarei erau înregistrate contabil bunuri, există prezumția că administratorul statutar, responsabil de starea persoanei juridice, a ascuns activul societății pentru a prejudicia creditorii.
În plus, judecătorul sindic reține faptul că pârâtul nu a făcut în apărarea sa vreo dovadă a faptului că bunurile în cauză au fost valorificate în interesul debitoarei. Sumele rezultate urmare valorificării trebuiau să fie folosite în interesul persoanei juridice și, implicit, pentru acoperirea debitelor, în caz contrar orice altă acțiune a administratorului statutar neputând fi catalogată ca fiind făcută în interesul persoanei juridice.
Drept urmare, judecătorul sindic apreciază că și în ceea ce privește săvârșirea faptei reglementate de art.138 alin.1 lit.e din Legea nr.85/2006, respectiv ascunderea activului persoanei juridice, poate fi reținută în sarcina pârâtului C. SA și că suportarea întregului pasiv al debitoarei și din perspectiva acestor dispoziții legale este întemeiată. De asemenea, având în vedere că pârâtul R. I. M. a făcut dovada faptului că nu a participat la administrarea societății după data de 30 octombrie 2009 (fila 26), obligația de a preda bunurile existente în patrimoniu revenea administratorului statutar, pârâtul C. SA, nefiind dovedită de către lichidatorul judiciar o altă stare de fapt.
În consecință, judecătorul sindic va admite cererea de instituire a răspunderii materiale formulată de lichidatorul judiciar și va obliga pârâtul C. SA să plătească suma de 153.314,45 lei reprezentând întreg pasivul debitoarei SC R. E. S. și va respinge cererea în ceea ce îl privește pe pârâtul R. I. M. .
În ceea ce privește sumele solicitate de către lichidatorul judiciar cu titlul de onorariu lichidator judiciar în cuantum de 6.211,90 lei, a sumei de 3.066,29 reprezentând contribuție fond de lichidare și suma de 214,95 lei nu se includ în pasivul debitoarei SC R. E. S., căci potrivit dispozițiilor art. 4 alin 4 din Legea nr. 85/2006, în lipsa unor disponibilități bănești în contul debitoarei cheltuielile de procedură se suportă din fondul de lichidare, astfel că judecătorul sindic va respinge cererea pentru aceste sume solicitate de către lichidatorul judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite în parte cererea de instituire a răspunderii materiale formulată de lichidatorul judiciar S. "H.
R. "; SPRL desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC R. E. S. și în consecință:
Obligă pârâtul C. SA, cu domiciliul în C. -N., str. T., nr. 21, ap. 50, jud. C., să plătească suma de 153.314,45 lei, reprezentând întreg pasivul debitoarei SC R. E. S. aflată în faliment în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. .
Respinge cererea în ceea ce îl privește pe pârâtul R. I. M., cu domiciliul în C. -N., str. F., nr. 7, ap. 53, jud. C., precum și restul pretențiilor reclamantei.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
G. A. Z.
Red.CG/MM 5 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 3181/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 8974/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
