Sentința civilă nr. 4806/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._ /a1 Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4806
Ședința publică din 28 octombrie 2013
Completul compus din: Judecător-sindic: L. M.
Grefier: C. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii formulată de reclamanta D.G.F.P. S.
, cu sediul în Z., P-ța I. M., nr. 15, jud. S., împotriva pârâților B. T.
M., domiciliat în Z., str. 9 Mai, nr. 1, bl. U, sc. D, ap. 1, jud. S., B. A., domiciliat în Z., str. I. N., nr. 1, bl. F 10, sc. A, et. 2, ap. 11, jud. S., N. C.
, domiciliat în Z., bd. M. V. l, bl. Lira Cristal, ap. 11, jud. S., având ca obiect angajarea răspunderii administratorilor de la debitoarea SC SS Z. .
Procedura îndeplinită, soluționarea cauzei făcându-se fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de ședință din 21 octombrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORUL-SINDIC,
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de_ creditoarea
D.G.F.P. S. a solicitat obligarea administratorilor SS Z., pârâții B. T.
, B. A. și N. C. L. la plata creanței D.G.F.P. S. în sumă de
167.152 lei.
În motivarea cererii arată că întrucât lichidatorul judiciar nu înțelege să promoveze acțiunea de atragere a răspunderii administratorului societății care a contribuit la apariția stării de insolvență, în calitate de creditor ce deține peste 50% din valoarea creanțelor înțelege să promoveze prezenta acțiune.
Apreciază că sunt întrunite prevederile art. 138 alin. 1 lit. a) e) și d) din Legea nr. 85/2006 întrucât din creanța DGFP S., suma de 27393 lei reprezintă obligații cu reținere la sursă, respectiv impozite și contribuții reținute prin stopaj la sursă din salariile angajaților, de către administratorul statutar și nevirate la bugetul general consolidat al statului, rezultând cu certitudine că suma a fost însușita de către administrator, respectiv asociați și folosită in interes personal sau in interesul altei persoane, evitând litera legii, respectiv plata impozitelor și a contribuțiilor in contul angajaților.
De asemenea, potrivit balanței de verificare depusa de debitoare la data de_ acesta deține:
imobilizări corporale in curs in valoare de 17.255,49 lei
mărfuri in valoare de 130,892,95 lei
ambalaje in valoare de 1279,94 lei
Mai mult, din deconturile de TVA depuse de către debitoare pentru perioada ianuarie 2012- septembrie 2012 reiese faptul că agentul economic a efectuat livrări de bunuri/ prestări de servicii in valoare de 102.061 lei achiziții de bunuri/ servicii in valoare de 16.266 lei.
In Raportul Final întocmit de lichidatorul judiciar nu se face referire la eventualele diferențe dintre valoarea bunurilor existente in sold la data de_ și valoarea de vânzare a acestora, respectiv cu modul de incasare a contravalorii bunurilor livrate/ serviciilor prestate in perioada ianuarie 2011 septembrie 2012.
Cu privire la încălcarea prevederilor art. 138, lit. a, si e este de netăgăduit că administratorii statutari se află în situația prevăzută la lit. a art. 138 din Legea nr.85/2006 și anume au folosit bunurile și creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al altei persoane.
Faptul că administratorul statutar nu a dat curs obligației sale legale privind calculul, înregistrarea și virarea, impozitelor, taxelor și a contribuțiilor la bugetul general consolidat, reprezentând o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii administratorului, în această situație legiuitorul a considerat suficientă aflarea administratorului în această situație pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială.
Exista o contradicție intre cele menționate de lichidator si scriptele (balanța) Înstrăinarea totală sau parțială a mărfurilor, reprezintă elemente de angajare a răspunderii persoanelor vinovate.
Apreciază existența unor fapte imputabile administratorului și a existenței raportului de cauzalitate între faptele administratorului respectiv: lipsa bunurilor lichidatorului și însușirea impozitelor și a taxelor reținute de la angajați și nevirați bugetului general consolidat.
Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 138 alin 1 lit. d, arată următoarele: din Raportul de inspecție fiscala nr. F-__ rezultă fără putință de tăgadă că nu s-a ținut contabilitatea in conformitate cu legea, înregistrând in contabilitate si cheltuieli deductibile cheltuieli care nu sunt realizate în scopul realizării de venituri impozabile, in acest mod influențând rezultatele la impozitul pe profit și TVA.
În drept cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a,e și d) din Legea nr. 85/2006.
În probațiune creditoarea a depus copia Raportului de inspecție fiscală din_, decont privind TVA pe anul 2012, balanță de verificare la_ și respectiv_ (f.4-47).
Prin întâmpinările depuse pârâții au solicitat respingerea acțiunii formulate arătând că aceasta este nefondată.
Astfel pârâții N. C. și B. M. precizează că singurul administrator al acestei societăți a fost pârâtul B. A. .
Cu toate că în actele constitutive ale societății în insolvență N. C. L. figurează ca și administrator, acesta nu a făcut absolut nici un act de administrare, ceea ce exclude orice culpă a sa în provocarea stării de insolvență;
Domnul B. M. T. a avut doar calitatea de asociat cu un procent de 5% în cadrul societății în insolvență; acesta neavând nici formal nici efectiv vreun rol în administrarea societății, este evident faptul că nu poate fi atrasă răspunderea sa de lege lata.
La rândul său pârâtul B. A. prin întâmpinare a susținut că reclamanta a arătat faptul ca pârâții se fac vinovați și de săvârșirea"" faptelor reglementate de
dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea 85/2006 și anume că pârâții au folosit bunurile și creditele persoanei juridice in folosul propriu sau al altei persoane. Si de aceasta dată reclamanta a făcut trimitere la textul de lege fără a arăta care anume bunuri sau credite ar fi fost folosite de parați sau de alte persoane. In mod evident nu s-a putut susține nici ca ar fi existat vreo probă în acest sens, neputându-se proba un fapt nereal.
În art. 138 lit. a) se face referire în mod expres la fapta de a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice. A folosi înseamnă a utiliza în fapt și efectiv anumite bunuri concrete sau credite ale debitoarei, fie în folos propriu, fie în folosul altei persoane, ceea ce în speță nici măcar nu s-a susținut de către DGFP și bineînțeles nu s-a dovedit.
Cererea de atragere a răspunderii materiale este motivată in totalitate pe Raportul de inspecție fiscală nr. F-SJ 390 încheiat la data de_ raport din care insă nu rezultă ceea ce se susține prin cerere.
Astfel in mod cu totul nereal se susține ca din Raportul de inspecție fiscală întocmit după deschiderea procedurii insolvenței, rezultă că fie nu s-au înregistrat documente contabile financiare întocmite, fie înregistrările sunt incomplete sau in contradicție.
Constatările făcute de organul de control sunt prezentate in mod denaturat si tendențios.
Împotriva Raportului de inspecție fiscala nr. F-SJ 390 din data de_ s-a formulat contestație de către administratorul societății SC SS întrucât cele consemnate nu corespund realității. Contestația a fost înregistrată pe rolul T. ui
S. și face obiectul dosarului nr._ .
In cererea formulata se prezintă o parte din constatările organelor de control referitor la interpretarea unor operațiuni concrete precum si la interpretarea sub aspect fiscal a unor operațiuni concrete. Deficientele constate de organul de control nu se referă la modul in care a fost ținută și condusă evidența contabilă, la legalitatea înregistrărilor contabile, ci la caracterul fiscal a unor operațiuni. Astfel prin raportul de inspecție fiscală nu se constată faptul ca B. A. nu ar fi înregistrat in contabilitate unele operațiuni, ci pur și simplu organele fiscale apreciază că unele achiziții de produse sau servicii nu ar fi deductibile fiscal, aspecte care nu au nici o legătură cu antrenarea răspunderii administratorului.
In urma controlului au fost stabilite unele obligații fiscale suplimentare ca urmare a reaprecierii unor operațiuni comerciale-contabile.
Nu aspectele constatate de organele de control și nici obligațiile fiscale suplimentare stabilite de către aceștia au dus la apariția stării de insolvență a societății și nici nu se poate concluziona din analiza raportului fiscal, faptul că pârâtul B. A. ar fi săvârșit fapte de natura celora reglementate de dispozițiile art. 136.
Pe de alta parte, aspectele operațiunilor economice "reapreciate" ca fiind operațiuni nedeductibile de către organele fiscale nu echivalează cu "netinerea unei contabilități", toate acestea, chiar dacă ar fi corecte constatările din cadrului raportului fiscal, sunt simple incoerente de apreciere sau interpretare a modului de deducere fiscala a acestor operațiuni și nu valorează cu noțiunea de contabilitate fictivă, deci nu constituie o faptă ilicită săvârșită intenționat de către pârâtul B. A. in scopul inducerii stării de insolvență sau măririi pasivului.
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, administratorul a contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Prin întâmpinare lichidatorul desemnat al debitoarei a solicitat respingerea acțiunii formulate arătând nu a identificat fapte și elemente pentru angajarea răspunderii materiale a pârâților, în calitate de administratori statutari și asociați ai debitoarei, insolvența acesteia datorându-se unor factori obiectivi (F.102)
Din examinarea cererii formulate, a înscrisurilor depuse în scop probator instanța reține următoarele :
Prin încheierea civilă nr. 425/C/_ s-a admis cererea debitoarei SC S.
S. Z., și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva acesteia, fiind numit lichidatorul judiciar M. C. M. .
In procedură a depus declarație de creanță: D.G.F.P. S. pentru suma de 167.152lei, sumă cu care creditoarea a fost înscrisă în tabelul creanțelor debitoarei. În ceea ce privește cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților instanța reține că potrivit art. 138 alin. (3) din L 85/2006 ";Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care
deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.
Instanța reține că în prezenta cauză creditoarea DGFP S. are calitate procesuală activă conferită de dispozițiile textului de lege sus enunțat.
Cererea formulată urmează să fie respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Condițiile de fond și formă instituite de legea insolvenței pentru angajarea răspunderii administratorului în caz de insuficiență a activului conferă acesteia un caracter special, trăsătură care este definită de :dimensiunea și caracterul prejudiciului; legătura de cauzalitate inedită dintre fapta ilicită imputată și starea de insolvență; caracterul limitativ al faptelor ilicite care pot da naștere acestei răspunderi; subiectele prin care se manifestă calitatea procesuală activă
Frauda ce poate fi imputată administratorului unei societăți aflate în insolvență este conturată doar de acțiuni cum sunt: ținerea unei contabilități fictive sau neconforme cu legea, distrugerea unor documente contabile; deturnarea, ascunderea unei parți din activul persoanei juridice ori mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia; folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; plata preferențială a unui creditor, în dauna celorlalți creditori, în luna precedentă încetării plăților; folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu, sau al altei persoane; continuarea, în interes personal, a unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăti; realizarea unor acte de comerț în interes personal sub acoperirea debitoarei.
Așadar, răspunderea administratorilor de drept sau de fapt va putea fi reținută nu numai atunci când între fapta ilicită, care se circumscrie strict domeniului evocat de art. 138 și prejudiciul social există un raport de cauzalitate. Or, nici una dintre aceste cerințe nu este îndeplinită în speță.
Instanța reține că prin necalcularea, neînregistrarea și nevirarea la bugetul de stat a impozitelor aferente salariilor plătite angajaților societății, precum și a contribuțiilor sociale, nu s-au diminuat fondurile bănești ale societății, cu consecința apariției stării de insolvență.
Creditoarea și-a întemeiat acțiunea avizând atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților și pe prevederile art. 138 lit. d din Legea insolvenței, text care presupune trei modalități alternative de săvârșire a faptei ilicite imputabile:
ținerea unei contabilități fictive
dispariția unor documente
neținerea unei evidențe contabile conforme cu legea.
Pentru oricare dintre aceste modalități de săvârșire a faptei ilicite trebuie să existe raport de cauzalitate intre intrarea debitoarei in incapacitate de plată și fapta anterior menționată.
Examinând modalitățile alternative prevăzute de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 instanța reține că niciuna dintre acestea nu se regăsesc în cauză și nu îi pot fi imputate fostului administrator statutar.
Ținerea unei contabilități fictive presupune că evidențele contabile s-au întocmit sau au fost completate prin consemnarea unor date nereale fie prin omisiunea înscrierii unor operațiuni reale. În cazul existenței unei acțiuni ilicite (de consemnare a unor date nereale în contabilitate) - aceasta presupune că date sau împrejurări nereale au fost introduse în contabilitate, cu intenția falsificării evidențelor și pentru ca aceste evidențe nereale să fie folosite în vederea producerii de efecte juridice (de regulă aceste efecte sunt reprezentate de denaturarea veniturilor). Omisiunea (inacțiunea ilicită) presupune alterarea adevărului prin neînregistrarea unor date sau împrejurări (exemplu neînregistrarea unor mărfuri), neînregistrare care afectează evidențele contabile, făcându-le să exprime o altă situație decât cea adevărată.
Ori se poate observa cu ușurință ce ceea ce i se impută pârâtului nu se circumscrie nici consemnării unor date nereale și nici omisiunii înregistrării unor date reale cu intenția falsificării evidențelor contabile.
Nu suntem nici în prezența unei dispariții a unor documente, dispariție care să se concretizeze în acte de sustragere sau de distrugere a evidențelor societății.
Reclamanta se prevalează de Raportul de inspecție fiscală din._ (f.14-
46) afirmând că neținerea contabilității în conformitate cu legea rezultă din acest raport în care se evidențiază că au fost înregistrate în contabilitate ca și cheltuieli deductibile unele cheltuieli care nu sunt realizate în scopul realizării de venituri impozabile, iar în acest mod se influențează rezultatele la impozitul pe profit și TVA.
Ori noțiunea de neținere a contabilității în conformitate cu legea deși foarte vagă și generală, cuprinde potrivit jurisprudenței, omisiunea unor înregistrări în contabilitate, greșelile de scriere sau de calcul, ori încălcarea altor reguli ale
contabilității - încălcări care trebuie să fie realizate cu intenția de a ascunde active sau datorii.
Instanța apreciază că cele reținute de organul fiscal cu privire înregistrarea în contabilitatea debitoarei a unor cheltuieli care nu sunt deductibile nu poate genera angajarea răspunderii organului de conducere, pentru că într-o asemenea abordare s-ar imputa organului de conducere încălcarea unei obligații de rezultat, orice eroare - inerentă derulării unei activități comerciale (și umane în general) ar putea conduce la atragerea răspunderii.
Ori gestionarului trebuie să i se impute fapte ilicite - prin raportarea la patrimoniul societății și la întreaga activitate de conducere a acesteia - inclusiv sub aspectul corectei țineri a evidențelor contabile, activitate care este în mod cert una care incumbă obligații de mijloace și nu de rezultat.
Nu s-a decelat o intenție de denaturare a evidențelor contabile din partea pârâților, intenție care sub aspect subiectiv este necesară pentru angajarea răspunderii. Nu suntem în prezența unei răspunderi obiective și nici în situația în care mandatarul unei societăți (fostul administrator statutar) să își fi asumat obligații de rezultat, ci obligații de mijloace - de prudență și diligență în ceea ce privește conducerea activității societății debitoare, iar ceea ce i se impută pârâților prin raportul de inspecție fiscală - nu se suprapune peste enumerarea limitativ prevăzută de art. 138 din Legea n. 85/2006. Nu orice conduită ilicită în ce privește administrarea societății poate atrage și răspunderea organului de conducere.
Nici dispozițiile art. 138 lit. e din lege nu sunt aplicabile în cauză, nu s-a dovedit că pârâții ar fi deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice, ori au mărit în mod fictiv pasivul societății.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de creditoarea D.G.F.P. S., cu sediul în Z., P-ța I. M., nr. 15, jud. S., pentru angajarea răspunderii materiale a pârâților B. T. M., domiciliat în Z., str. 9 Mai, nr. 1, bl. U, sc. D, ap. 1, jud. S., B. A., domiciliat în Z., str. I. N., nr. 1, bl. F 10, sc.
A, et. 2, ap. 11, jud. S., N. C. L., domiciliat în Z., bd. M. V. l, bl. Lira Cristal, ap. 11, jud. S., la plata pasivului în sumă de 167.152 lei.
Cu apel în 7 zile de la comunicare cu părțile. Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2013.
Judecător-sindic, | Grefier, | |
L. M. | C. | A. |
Red. L.M./_
Dact.C.A./_ /9 ex.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001
| ← Sentința civilă nr. 6975/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 10745/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
