Sentința civilă nr. 2259/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
România
Tribunalul Specializat C. Dosar nr._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
Sentința civilă nr. 2259/2013
Ședința publică din data de 16 septembrie 2013 Instanța este constituită din:
Judecător sindic: I. P. Grefier: S. M.
Pe rol fiind cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale formulată de către reclamantul I. I. în calitate de lichidator judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței deschisă împotriva debitoarei SC T. I. S. C. -Napoca, împotriva pârâtului G. L., cererea fiind formulată în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La ambele apeluri nominale făcute în cauză părțile au lipsit. Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu pârâtul.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar, în data de 16 septembrie 2013, din partea reprezentantului pârâtului, avocatul Voicu Dumitru, o cerere de amânarea a judecării cauzei întrucât în data de_ participă în calitate de supraveghetor la examenul de primire în profesia de avocat, sesiunea septembrie 2013. A fost angajat în data de_, timpul fizic fiind absolut insuficient pentru studiul dosarului și pregătirea apărării, inclusiv pentru redactarea scrisă a unei întâmpinări.
Judecătorul sindic respinge cererea de amânare formulată de către reprezentantul pârâtului având în vedere că avocatul care nu se poate prezenta în isntanță este obligat să-și asigure substituirea, iar faptul că a fost angajat în cauză doar în data de_, este o chestiune care nu are relevanță, având în vedere că pârâtul a primit citația încă din data de 13 mai 2013.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțarea asupra cererii.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată în data de 23 ianuarie 2013 la Tribunalul Specializat C., lichidatorul judiciar I. I., desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC T. I. S., a solicitat antrenarea răspunderii pârâtului G. L. și obligarea acestuia la plata pasivului debitoarei în sumă de 14.599 lei în baza prevederilor art. 138, al. 1, lit. d din Legea nr. 85/2006.
În motivarea cererii lichidatorul judiciar a susținut că prin încheierea civilă nr. 2696/_ pronunțată în dosarul nr._ s-a deschis procedura simplificată a insolvenței împotriva debitoarei SC T. I. S. . Lichidatorul judiciar a procedat la notificarea deschiderii procedurii în Buletinul procedurilor de insolvență, debitoarei și administratorului statutar al acesteia în vederea îndepliniri obligațiilor ce le revin. Notificarea a fost făcută prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, însă administratorul statutar nu a predat
documentele societăți și bunurile acesteia. Fapta administratorului judiciar de a refuza să predea documentele solicitate de lichidatorul judiciar se încadrează în prevederile art. 138, al. 1, lit. d din Legea nr. 85/2006, în sensul că acesta a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Deși a fost înființată în anul 2008, debitoarea nu are depuse situații financiare la registrul comerțului, fapt pentru care a și fost dizolvată de drept și nici la finanțe nu au fost înregistrate situații financiare, fiind astfel evident faptul că dezinteresul arătat de administratorul statutar față de activitatea societății a dus la intrarea acesteia în procedura insolvenței. De asemenea, se consideră că dacă administratorul statutar ar fi solicitat aplicarea față de societate a dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 85/2006, în sensul solicitării din proprie inițiativă a deschiderii procedurii falimentului față de debitoare, aceasta nu ar fi ajuns în mod cert să aibă datorii față de creditori în sumă de
14.599 lei. Prin nepredarea documentelor și activelor societății către lichidatorul judiciar se prezumă faptul că pârâtul le-a utilizat în interes propriu, astfel că acestea nu au putut fi identificate și valorificate în vederea achitării creanțelor creditorilor înscriși în tabelul de creanțe. Lichidatorul judiciar consideră că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv există fapte ilegale săvârșite de către pârât, respectiv acesta a făcut să dispară unele documente contabile și nu a ținut contabilitatea conform legii, a utilizat bunurile debitoarei în folosul propriu, fapte ce l-a determinat să refuze predarea documentelor contabile ale debitoarei, există paguba determinată de faptele ilicite ale pârâtului, care se ridică la suma de 14.599 lei reprezentând datoriile societății față de creditori, faptele ilicite au fost săvârșite de către pârât cu intenția de a întârzia încetarea de plăți și de a sustrage debitoarea de la plata obligațiilor care îi reveneau față de creditori și, desigur, la însușirea în mod ilegal a lichidităților care s-ar fi putut crea prin valorificarea activelor din patrimoniul debitoarei, între faptele pârâtului și prejudiciu existând raport de cauzalitate.
Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând cererea formulată de către lichidatorul judiciar, judecătorul sindic reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138, lit. a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat, cuprins în actul constitutiv, atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea
îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate, textul legal, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impune condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, putând fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Judecătorul sindic apreciază că lipsa documentelor contabile și nepredarea acestora lichidatorului poate fi încadrată la lit. d a art. 138, angajarea răspunderii făcând-se în condițiile în care membrii organelor de conducere ori supraveghere sau orice altă persoană au contribuit la starea de insolvență a debitoarei. Expresia sugerează existența raportului de cauzalitate între faptele personale și prejudiciul suferit de averea debitoarei și implicit de către creditori, textul găsindu-și aplicabilitatea și în situația în care fapta a constituit doar o condiție favorabilă pentru realizarea efectului. Nepredarea documentelor contabile și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea dispozițiilor art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 71 stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991, a contabilității, prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport
de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrarie.
În susținerea acestei poziții procesuale, judecătorul sindic va considera că după cum statuează și dispozițiile art. 138 din actul normativ menționat, poate fi antrenată răspunderea pentru pasivului debitoarei rămas neacoperit, iar acest pasiv al debitoarei este cel care rezultă din tabelul definitiv consolidat al creditorilor.
Considerentele de mai sus au demonstrat că cererea lichidatorului judiciar împotriva pârâtei este întemeiată și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006 ea va fi admisă astfel cum a fost formulată, urmând să fie obligat pârâtul să suporte întregul pasiv al debitoarei în sumă de
14.599 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite cererea lichidatorului judiciar, I. SPRL, desemnat să administreze procedura debitoarei SC T. I. S. .
Îl obligă pe pârâtul G. L., domiciliat în comuna Ceaușu de Câmpie, satul H., nr. 68 A, județul Mureș, la plata sumei de 14,599 lei, pasiv al debitoarei.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de șapte zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 16 septembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
P. S. M.
| ← Decizia civilă nr. 8974/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 2621/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
