Sentința civilă nr. 399/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR.4877/12885/2011/a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
Sentința civilă nr. 399/2013
Ședința publică din data de 11 februarie 2013 Instanța este constituită din:
Judecător sindic: I. P. Grefier: S. M.
Pe rol fiind cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale formulată de reclamantul M. R. L. I. S., în calitate de lichidator judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței deschisă împotriva debitoarei SC D. G. S., Turda, județul C., împotriva pârâților V. C. D. și B. M. V., formulată în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar M.
R. L. I. S.P.RL., practicianul în insolvență P. Noemi Andreea. Procedura este legal îndeplinită.
făcut referatul cauzei,după care judecătorul sindic, apreciind că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și pe cale de consecință atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâților conform art. 138, al. 1, lit. a, d din Legea nr. 85/2006 și obligarea acestora la plata pasivului societății debitoare, în cuantum de 223.865,68 lei.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată în data de 26 octombrie 2012 la Tribunalul Specializat C., lichidatorul judiciar M. R. LS, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC D. G. S. a solicitat antrenarea răspunderii pârâților V. C. D. și B. M. V. și obligarea acestora la plata, în solidar, a pasivului debitoarei în sumă de 223.865,68 lei în baza prevederilor art. 138, al. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a susținut că prin sentința civilă nr. 1122/_ pronunțată în dosarul nr._ s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei SC D. G. S., iar
prin sentința civilă nr. 2582/_ s-a deschis procedura falimentului în forma simplificată împotriva debitoarei. La masa credală s-au înscris creanțe în valoare totală de 223.865,68 lei. Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au determinat insolvența debitoarei a fost întocmit pe baza sintezei bilanțurilor contabile preluate de pe site-ul MEF pe anii 2008- 2010. În cuprinsul acestui raport s-a reținut că insolvența debitoarei se datorează acumulării de datorii către instituțiile statului și către terți a căror neplată la timp atrage calcularea de majorări și penalități, îngreunând redresarea societății, insuficienței disponibilităților bănești în sold, neîncasării la timp a creanțelor, lipsei eforturilor pozitive în redresarea societății care rezultă și din faptul că apariția semnelor de declin a fost desconsiderată, neluându-se la timp măsurile corective necesare. În data de_ în contabilitatea debitoarei figurau stocuri în valoare de 59.025 lei, stocarea acestora pentru o perioadă lungă de timp ducând la diminuarea valorii de piață. Ajungerea debitoarei în stare de insolvență este imputabilă administratorilor statutari, în sarcina pârâților putând fi reținute faptele prevăzute de art. 138, al. 1, lit. a și d din Legea nr. 85/2006. Administratorii statutari ai debitoarei se fac vinovați de ajungerea persoanei juridice în insolvență întrucât nu s-au conformat obligațiilor ce le reveneau potrivit legii și nu au predat patrimoniul societății, patrimoniu format la data de_ din active imobilizate în cuantum de 14.782 lei, stocuri în valoare de 59.025 lei, creanțe în cuantum de 255.697 lei. În ceea ce privește activele imobilizate ale debitoarei în cuantum de 14.782 lei, deși nu s-au predat documentele necesare în vederea stabilirii cu exactitate a structurii acestora, lichidatorul judiciar a arătat că este de notorietate că sunt formate din bunurile și valorile destinate să servească o perioadă îndelungată în activitatea persoanei juridice, care nu se consumă la prima utilizare. În ceea ce privește stocurile în valoare de 59.025 lei, este cert că nepredarea acestora în vederea valorificării duce în timp la o degradare morală și pierderea posibilității de valorificare a acestora în vederea maximizări averii debitoarei. Noțiunea de bun trebuie interpretată în sens larg, incluzându-se aici orice obiect de valoare economică, inclusiv creanțele. Astfel, administratorii statutari se fac vinovați și de neurmărirea creanțelor în sumă de 255.697 lei. Lăsarea creanțelor nerecuperate cu efectul prescrierii acestora echivalează cu deturnarea părții corespunzătoare din activul debitoarei în folosul debitorilor respectivelor creanțe și care sunt beneficiarii prescripției. Este evident că pasivul societății debitoarei ar fi fost măcar parțial acoperit cu suma rezultată din valorificarea activelor debitoarei dacă administratorii statutari ar fi colaborat cu lichidatorul judiciar și ar fi predat activul debitoarei. Utilizarea de către administratorii statutari a sumelor
aparținând debitoarei este un factor determinant în ajungerea acesteia în stare de insolvență. Responsabilitatea civilă a administratorului statutar este o responsabilitate subsidiară, dar integrală, atât pentru damnum emergens, cât și pentru lucrum cessans. Sfera persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru ajungerea la starea de insolvență este circumscrisă la administratorul statutar în funcțiune la data încetării de plăți, ce avea obligația de a gestiona cu atenția patrimoniul debitoarei precum și activitățile acesteia, iar încălcarea culpabilă a acestei obligații a dus la prejudicierea creditorilor și atragerea răspunderii acestuia. Este deopotrivă faptă ilicită nu numai acțiunea, dar și omisiunea, inacțiunea ilicită, neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri, atunci când această activitate sau această măsură trebuia potrivit legii să fie întreprinsă de către o anumită persoană. așadar, inacțiunea constituie faptă ilicită ori de câte ori norma legală obligă pe o anumită persoană să acționeze într-un anumit mod, cerință legală care nu a fost respectată. Pe tot parcursul desfășurării procedurii pârâții au avut o atitudine refractară, nefiind interesați în nici un moment de demersurile efectuate în cadrul acesteia sau de a-și îndeplini obligațiile legale corelative. Aceeași atitudine denotă și analiza documentelor contabile, avându-se în vedere atitudinea de nepăsare față de o activitate benefică pentru societatea comercială. Această atitudine, a eforturilor pozitive în redresarea societății, a avut ca rezultat final incapacitatea de plată a societății față de creditori, pierderea în exercițiile financiare, ceea ce a condus la starea de insolvență. Efectele negative pe care debitoarea le-a suferit ca rezultat al săvârșirii faptelor ilicite ale pârâților sunt evidente. Prejudiciul creat prin faptele enumerate constă în ajungerea debitoarei în stare de insolvență, creditorii acesteia fiind în imposibilitate de a mai recupera creanțele avute împotriva debitoarei. Simpla constatare a stării de insolvență constituie, totodată, o condiție suficientă de angajare a răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente către creditori și, implicit, prejudicierea acestora. Vinovăția pârâților rezultă fără echivoc din faptele săvârșite în desfășurarea activității din cadrul societății. Astfel, deși aveau obligația de a se comporta ca un bun profesionist, deși trebuia și puteau să prevadă semnificația faptelor și a urmărilor acestora, din moment ce gradul de îndatorare al societății era în continuă creștere, deși, la un moment dat, exista un disponibil de numerar ce ar fi putut fi utilizat pentru plata parțială a datoriilor, pârâții au dat dovadă de o conduită pasivă, din situațiile financiare analizate rezultând lipsa oricăror eforturi pozitive în redresarea societății. Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele menționate la
art.138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență, este suficientă pentru antrenarea răspunderii administratorilor statutari. Față de cele arătate, lichidatorul judiciar a considerat că în speță sunt întrunite condițiile de atragere a răspunderii, respectiv fapta ilicită, prejudiciul cert și direct, raportul de cauzalitate și existența vinovăției.
Pârâții, deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus întâmpinare la dosar.
Analizând cererea formulată de către lichidatorul judiciar, judecătorul sindic reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138, lit. a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat, cuprins în actul constitutiv, atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate, textul legal, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impune condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și
indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, putând fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâților de a nu preda bunurile ce trebuia să existe (stocuri și active imobilizate), conform ultimilor documente contabile identificate, poate fi încadrată în prevederile art. 138, lit. a din Legea nr. 85/2006, presupunându-se că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu.
Judecătorul sindic apreciază că lipsa documentelor contabile și nepredarea acestora lichidatorului poate fi încadrată la lit. d a art. 138, angajarea răspunderii făcând-se în condițiile în care membrii organelor de conducere ori supraveghere sau orice altă persoană au contribuit la starea de insolvență a debitoarei. Expresia sugerează existența raportului de cauzalitate între faptele personale și prejudiciul suferit de averea debitoarei și implicit de către creditori, textul găsindu-și aplicabilitatea și în situația în care fapta a constituit doar o condiție favorabilă pentru realizarea efectului. Nepredarea documentelor contabile și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea dispozițiilor art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 71 stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991, a contabilității, prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de
cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrarie.
În susținerea acestei poziții procesuale, judecătorul sindic va considera că după cum statuează și dispozițiile art. 138 din actul normativ menționat, poate fi antrenată răspunderea pentru pasivului debitoarei rămas neacoperit, iar acest pasiv al debitoarei este cel care rezultă din tabelul definitiv consolidat al creditorilor.
Considerentele de mai sus au demonstrat că cererea lichidatorului judiciar împotriva pârâtei este întemeiată și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 138 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 ea va fi admisă astfel cum a fost formulată, urmând să fie obligați pârâții să suporte, în solidar, întregul pasiv al debitoarei în sumă de 223.865,68 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite cererea lichidatorului judiciar, M. R. LS, desemnat să administreze procedura debitoarei SC D. G. S. .
Îi obligă, în solidar, pe pârâții V. C. D., domiciliat în A. I., Strada C., nr. 4, bloc 5, ap. 31 și B. M. V., domiciliat în A. I., Strada B., nr. 16, bloc CA3, ap. 2, la plata sumei de 223.865,68 lei, pasiv al debitoarei.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de șapte zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
P. S. M.
| ← Sentința civilă nr. 1723/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 1306/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
