Sentința civilă nr. 4454/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._ /a1 Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4454
Ședința publică din 07 octombrie 2013
Completul compus din:
Judecător-sindic: L. M. Grefier: C. A.
Pe rol fiind judecarea cererii privind formulată de reclamanta DS în prezent D.G.R.F.P. C. -NAPOCA - A.J.F.P. S., cu sediul în Z., P-ța I. M.
, nr. 15, jud. S., împotriva pârâtei N. C., domiciliată în M., nr. 202, jud. S., având ca obiect angajarea răspunderii administratorului de la debitoarea Î. I. N. C. .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul debitoarei Î. I. N. C., lichidator judiciar C. M. C. M.
, lipsă fiind reclamanta DS .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la filele 6in dosar este înregistrat istoricul debitoarei așa cum rezultă din registrul comerțului, iar la filele 71-84 este înregistrată întâmpinarea formulată de lichidatorul judiciar M. C. M. .
Judecătorul-sindic, din oficiu, procedând la verificarea competenței, în temeiul dispozițiilor art. 131 Noul Cod de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentantul debitoarei Î. I. N. C., lichidator judiciar
C. M. C. M. lasă soluționarea cauzei la aprecierea instanței.
JUDECĂTORUL-SINDIC,
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de_ creditoarea D.
S. a solicitat obligarea administratorului Î. I. N. C., pârâta N.
C. la plata creanței în sumă de 67558 lei a DS din averea proprie
În motivarea cererii arată că întrucât lichidatorul judiciar nu înțelege să promoveze acțiunea de atragere a răspunderii administratorului societății care a contribuit la apariția stării de insolvență, în calitate de creditor ce deține peste 50% din valoarea creanțelor înțelege să promoveze prezenta acțiune.
Apreciază că sunt întrunite prevederile art. 138 alin. 1 d) din Legea nr. 85/2006 întrucât a ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea - aspect ce reiese din Raportul de Inspecție Fiscala încheiat in data de_ .
Din actul de control rezulta fără putință de tăgada ca administratorul societății nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea.
Subliniază faptul ca administratorul statutar imediat după efectuarea Inspecției Fiscale, (_ ), respectiv la data de 31._ a înregistrat cererea de deschidere a procedurii insolvenței.
Astfel că rezultă fără putință de tăgadă ca starea de insolvență de debitoarei a fost determinată de activitatea administratorului statutar, așa cum rezultă din actul de control.
În anul 2009 contribuabilul a realizat o cifra de afaceri de 158.044 lei, depășind plafonul de TVA.
Debitoarea nu a respectat prevederile legale și nu s-a înregistrat ca plătitor de TVA ca urmare a depășirii plafonului stabilit de lege motiv pentru care organul de inspecție fiscală a procedat în conformitate cu pct. 62, alin. 2, lit. a) din Hotărârea nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, dat în aplicarea art. 152 din Legea 571/2003.
Administratorul statutar nu a înțeles sa conteste actul de control prin urmare se prezumă că este de acord cu cele constatate de organul de control, și cunoscându-si faptele, respectiv încălcarea Codului Fiscal a înțeles să introducă acțiunea de deschidere a procedurii insolvenței, înțelegând în mod eronat că astfel v-a fi exonerat de sancțiunea aplicată pentru neținerea contabilității in conformitate cu legea.
Fata de cele ce preced rezultă fără putință de tăgadă ca starea de insolvență a societății se datorează nerespectării de către administratori a legii 82/1991 și a Codului de procedură fiscală, în sensul că aceștia nu au ținut o contabilitate in conformitate cu legea.
În drept cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
În probațiune creditoarea a depus copia RIF din_, decizia de impunere bilanțul la_, fișa sintetică totală (f.7-33).
Prin întâmpinarea depusă pârâta N. C. solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de reclamantă precizând că faptele imputate nu se circumscriu niciuneia dintre faptele incriminate de dispozițiile art. 138 lit. a-g din Legea insolvenței.
Precizează că reclamanta se prevalează de raportul de Inspecție fiscală din_ dar nicăieri în acest raport nu se menționează că nu ar fi condus contabilitatea în conformitate cu legea și nu i s-a aplicat vreo sancțiune pentru această faptă dimpotrivă în concluziile RIF la pct. 2 cap. V se menționează
"registrele obligatorii ale contabilități";în partidă simplă"; conf. OMF 1040/2004 au fost conduse în conformitate cu prevederile legale.";
Menționează că depășirea plafonului de scutire de TVA s-a datorat lipsei sale de informare neștiind că această valoare se calculează la un curs de 3,4 lei/euro.
Motivul necontestării RIF este acela că i s-a imputat nerespectarea prev. art.52 alin. 6 din L.751/2003 nicidecum neconducerea contabilității în conformitate cu prevederile legale.
Din examinarea cererii formulate, a înscrisurilor depuse în scop probator instanța reține următoarele :
Prin încheierea civilă nr. 96/C/_, s-a admis cererea debitoarei II N.
C., și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva acesteia, fiind numit lichidatorul judiciar CII M. C. M. .
In procedură a depus declarație de creanță: DGFP S. pentru suma de 67558 lei, sumă cu care creditoarea a fost înscrisă în tabelul creanțelor debitoarei (f.77).
În ceea ce privește cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților instanța reține că potrivit art. 138 alin. (3) din L 85/2006 ";Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.
Instanța reține că în prezenta cauză creditoarea DGFP S. are calitate procesuală activă conferită de dispozițiile textului de lege sus enunțat.
Cererea formulată urmează să fie respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Condițiile de fond și formă instituite de legea insolvenței pentru angajarea răspunderii administratorului în caz de insuficiență a activului conferă acesteia un caracter special, trăsătură care este definită de:dimensiunea și caracterul prejudiciului; legătura de cauzalitate inedită dintre fapta ilicită imputată și starea de insolvență;caracterul limitativ al faptelor ilicite care pot da naștere acestei răspunderi;subiectele prin care se manifestă calitatea procesuală activă
Prejudiciul este un prejudiciu colectiv constând în imposibilitatea acoperirii întregului pasiv datorită insuficienței activelor debitorului . El este așadar conceput sub forma insuficienței activului ca risc colectiv de neîncasare a creanțelor.
Aceste particularități ale răspunderii administratorului pentru acoperirea pasivului dovedesc faptul că ea este o răspundere civilă delictuală specială, care doar împrumută unele caracteristici ale răspunderii civile delictuale de drept comun.
Acțiunea în răspunderea administratorului pentru acoperirea pasivului are caracter colectiv fiind o acțiune ce profită masei credale. Ea are la origine procedura insolvenței. Deși proba legăturii de cauzalitate dintre greșeala de gestiune și valoarea datoriilor sociale nu este necesară, legătura de cauzalitate dintre ilicitul imputat și ajungerea entității în stare de insolvență reprezintă o condiție de fond a acțiuni în acoperirea pasivului .
Frauda ce poate fi imputată administratorului unei societăți aflate în insolvență este conturată doar de acțiuni cum sunt: ținerea unei contabilități fictive sau neconforme cu legea, distrugerea unor documente contabile; deturnarea, ascunderea unei parți din activul persoanei juridice ori mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia; folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; plata preferențială a unui creditor, în dauna celorlalți creditori, în luna precedentă încetării plăților; folosirea
bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu, sau al altei persoane; continuarea, în interes personal, a unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăti; realizarea unor acte de comerț în interes personal sub acoperirea debitoarei.
Așadar, răspunderea administratorilor de drept sau de fapt va putea fi reținută nu numai atunci când între fapta ilicită, care se circumscrie strict domeniului evocat de art. 138 și prejudiciul social există un raport de cauzalitate. Or, nici una dintre aceste cerințe nu este îndeplinită în speță.
Ținerea unei contabilități fictive presupune că evidențele contabile s-au întocmit sau au fost completate prin consemnarea unor date nereale fie prin omisiunea înscrierii unor operațiuni reale. În cazul existenței unei acțiuni ilicite (de consemnare a unor date nereale în contabilitate) - aceasta presupune că date sau împrejurări nereale au fost introduse în contabilitate, cu intenția falsificării evidențelor și pentru ca aceste evidențe nereale să fie folosite în vederea producerii de efecte juridice (de regulă aceste efecte sunt reprezentate de denaturarea veniturilor). Omisiunea (inacțiunea ilicită) presupune alterarea adevărului prin neînregistrarea unor date sau împrejurări (exemplu neînregistrarea unor mărfuri), neînregistrare care afectează evidențele contabile, făcându-le să exprime o altă situație decât cea adevărată.
Ori se poate observa cu ușurință ce ceea ce i se impută pârâtei nu se circumscrie nici consemnării unor date nereale și nici omisiunii înregistrării unor date reale cu intenția falsificării evidențelor contabile.
De asemenea nu suntem nici în prezența unei dispariții a unor documente, dispariție care să se concretizeze în acte de sustragere sau de distrugere a evidențelor societății. Nu i s-a imputat pârâtei luarea și mutarea unei părți din evidența contabilă sau alterarea unor asemenea înscrisuri - operațiuni care ar fi fost realizate cu scopul modificării realității evidențelor contabile.
Noțiunea de neținere a contabilității în conformitate cu legea deși foarte vagă și generală, cuprinde potrivit jurisprudenței, omisiunea unor înregistrări în contabilitate, greșelile de scriere sau de calcul, ori încălcarea altor reguli ale contabilității - încălcări care trebuie să fie realizate cu intenția de a ascunde active sau datorii. În cazul unor omisiuni voite de înregistrare a unor operațiuni contabile aceste sunt expresia unei contabilități fictive. Neținerea contabilității este în mod cert o operațiune continuă și nu se referă la acte singulare. Tocmai perpetuarea în timp a unei conduite dă caracter ilicit acesteia. Ori din probatoriul administrat nu se decelează o "neținere"; a contabilității în conformitate cu legea - faptă continuă care să fi fost săvârșită cu intenția alterării evidențelor contabile. De regulă
"neținerea"; rezultă din neprezentarea documentelor contabile, atunci când acestea sunt solicitate fostului administrator statutar de către practicianul în insolvență. Ori în cauză nu suntem în ipoteza unei "nețineri"; - întrucât actele contabile solicitate au fost predate.
Nu s-a decelat o intenție de denaturare a evidențelor contabile din partea pârâtei, intenție care sub aspect subiectiv este necesară pentru angajarea răspunderii.
Răspunderea reglementată de prevederile art.138 din Legea nr. 85/ 2006 are natura juridică a unei răspunderi civile delictuale pentru fapta proprie; această răspundere intervine nu pentru săvârșirea oricărei fapte ilicite, ci numai dacă au
fost săvârșite faptele ilicite expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art.138 alin. lit. a - g din lege. Ori ceea ce i se impută pârâtei prin raportul de inspecție fiscală - nu se suprapune peste enumerarea limitativ prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, și nu orice conduită ilicită în ce privește administrarea societății poate atrage și răspunderea organului de conducere.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată DS - în prezent DGRFP
C. - AJFP S., cu sediul în Z., P-ța I. M., nr. 15, jud. S., pentru obligarea pârâtei N. C., domiciliată în M., nr. 202, jud. S., la plata pasivului debitoarei, în valoare de 67.558 lei.
Definitivă și executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07 octombrie 2013 la sediul instanței.
Judecător-sindic, | Grefier, | |
L. M. | C. | A. |
Red. L.M./_
Dact.C.A./_ /6 ex.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001
| ← Decizia civilă nr. 9234/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 3100/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
