Sentința civilă nr. 5338/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._ */a1 Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5338
Ședința publică din 18 noiembrie 2013
Completul compus din: Judecător-sindic: L. M.
Grefier: C. A.
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamanta D.G.R.F.P. C. -
A.J.F.P. S., cu sediul în Z., P-ța I. M., nr. 15, jud. S., împotriva pârâtei
S. B., domiciliată în Z., str. P., bl. B 1, sc . A, et. 4, ap. 14, jud. S., având ca obiect angajarea răspunderii administratorului de la debitoarea SC A. D.
S. Z. .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul debitoarei SC A. DS Z., lichidator judiciar I. I. prin Cacaină V.
, lipsă fiind reclamanta A.J.F.P. S. și pârâta S. B. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la filele 48-51 din dosar sunt înregistrate tabelul definitiv al creanțelor și raportul cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență.
Întrebat fiind, lichidatorul judiciar susține că pe parcursul procedurii de insolvență administratorul statutar i-a răspuns la notificarea privind deschiderea procedurii insolvenței, însă de la înregistrarea cererii de angajare a răspunderii administratorului nu a mai luat legătura cu pârâta.
Nefiind cereri sau excepții de invocat, judecătorul-sindic închide faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Lichidatorul judiciar susține că cererea de antrenare a răspunderii s-a formulat pentru că nu au fost virate sumele cu reținere la sursă. Consideră că acest aspect nu conduce la angajarea răspunderii administratorului, motiv pentru care solicită respingerea cererii.
JUDECĂTORUL-SINDIC,
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de_ creditoarea DGFP S. a solicitat obligarea administratorului A. DS Z., pârâta S.
B. la plata pasivului în sumă de 17331 lei din averea proprie.
În motivarea cererii arată că întrucât lichidatorul judiciar nu înțelege să promoveze acțiunea de atragere a răspunderii administratorului societății care a contribuit la apariția stării de insolvență, în calitate de creditor majoritar înțelege să promoveze prezenta acțiune.
Apreciază că sunt întrunite prevederile art. 138 alin. 1 lit. a) și d) din Legea nr. 85/2006 întrucât din creanța DGRFP C. -N. - AJFP S., suma de 1595 lei reprezintă obligații cu reținere la sursa, respectiv impozite și contribuții reținute prin stopaj la sursă (din salariile angajaților) de către administratorul statutar și nevirate la bugetul general consolidat al statului, rezultând cu certitudine ca suma a fost însușită de către administrator și folosită in interes personal sau in interesul altei persoane, evitând litera legii, respectiv plata impozitelor și a contribuțiilor in contul angajaților,
În drept cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a) și d) din Legea nr. 85/2006.
În probațiune creditoarea a depus fișa sintetică totală, bilanțul la_ (f.4-
19).
Prin întâmpinare lichidatorul desemnat al debitoarei a solicitat respingerea
acțiunii formulate arătând că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Reclamanta își bazează întreaga cerere pe nevirarea de către administratorul debitoarei a sumei de 1.595 lei - reprezentând obligații cu reținere la sursă. Consideră că antrenarea răspunderii in baza art. 138 alin.(l) lit. a) invocata de către reclamanta nu se poate face având ca singură motivație nevirarea acestei sume de
1.595 lei. Aceasta sumă nu a mai fost virată tocmai datorită incapacității de plată a debitoarei, care prin administratorul statutar, pentru a nu mări nejustificat datoriile bugetare ale debitoarei a solicitat deschiderea procedurii falimentului.
Antrenarea răspunderii in baza art. 138 alin.(l) lit. a) presupune existența unei relații de cauzalitate între fapta ilicita și starea de insolvență, ori nu se poate susține că prin neplata unei sume de 1.595 lei, administratorul statutar a determinat starea de insolvență a debitoarei.
Din examinarea cererii formulate, a înscrisurilor depuse în scop probator instanța reține următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 294/C/_, s-a admis cererea debitoarei SC A.
DS Z., și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva acesteia, fiind numit lichidatorul judiciar I. I. .
In procedură a depus declarație de creanță: DGFP S. pentru suma de
17.331 lei, sumă cu care creditoarea a fost înscrisă în tabelul creanțelor debitoarei (f.49).
În ceea ce privește cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților instanța reține că potrivit art. 138 alin. (3) din L 85/2006 ";Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.
Instanța reține că în prezenta cauză creditoarea DGFP S. are calitate procesuală activă conferită de dispozițiile textului de lege sus enunțat.
Cererea formulată urmează să fie respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Condițiile de fond și formă instituite de legea insolvenței pentru angajarea răspunderii administratorului în caz de insuficiență a activului conferă acesteia un caracter special, trăsătură care este definită de :dimensiunea și caracterul prejudiciului; legătura de cauzalitate inedită dintre fapta ilicită imputată și starea de insolvență;caracterul limitativ al faptelor ilicite care pot da naștere acestei răspunderi;subiectele prin care se manifestă calitatea procesuală activă
Prejudiciul este un prejudiciu colectiv constând în imposibilitatea acoperirii întregului pasiv datorită insuficienței activelor debitorului. El este așadar conceput sub forma insuficienței activului ca risc colectiv de neîncasare a creanțelor .
Aceste particularități ale răspunderii administratorului pentru acoperirea pasivului dovedesc faptul că ea este o răspundere civilă delictuală specială, care doar împrumută unele caracteristici ale răspunderii civile delictuale de drept comun.
Acțiunea în răspunderea administratorului pentru acoperirea pasivului are caracter colectiv fiind o acțiune ce profită masei credale. Ea are la origine procedura insolvenței. Deși proba legăturii de cauzalitate dintre greșeala de gestiune și valoarea datoriilor sociale nu este necesară, legătura de cauzalitate dintre ilicitul imputat și ajungerea entității în stare de insolvență reprezintă o condiție de fond a acțiuni în acoperirea pasivului.
Frauda ce poate fi imputată administratorului unei societăți aflate în insolvență este conturată doar de acțiuni cum sunt: ținerea unei contabilități fictive sau neconforme cu legea, distrugerea unor documente contabile; deturnarea, ascunderea unei parți din activul persoanei juridice ori mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia; folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; plata preferențială a unui creditor, în dauna celorlalți creditori, în luna precedentă încetării plăților; folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu, sau al altei persoane; continuarea, în interes personal, a unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăti; realizarea unor acte de comerț în interes personal sub acoperirea debitoarei.
Așadar, răspunderea administratorilor de drept sau de fapt va putea fi reținută nu numai atunci când între fapta ilicită, care se circumscrie strict domeniului evocat de art. 138 și prejudiciul social există un raport de cauzalitate. Or, nici una dintre aceste cerințe nu este îndeplinită în speță.
Instanța apreciază că prin necalcularea, neînregistrarea și nevirarea la bugetul de stat a impozitelor aferente salariilor plătite angajaților societății, precum și a contribuțiilor sociale, nu s-au diminuat fondurile bănești ale societății, cu consecința apariției stării de insolvență.
Creditoarea și-a întemeiat acțiunea avizând atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților și pe prevederile art. 138 lit. d din Legea insolvenței, care sancționează ținerea unei contabilități fictive, cauzarea dispariției unor documente contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu legea.
Ori din probatoriul administrat nu se decelează o "neținere"; a contabilității în conformitate cu legea - faptă continuă care să fi fost săvârșită cu intenția alterării evidențelor contabile.
Pentru aceste considerente se va respinge ca nefondată acțiunea formulată. Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată D.G.F.P. S. - în prezent DGRFP
C. - AJFP S., cu sediul în Z., P-ța I. M., nr. 15, jud. S., pentru obligarea pârâtei S. B., domiciliată în Z., str. P., bl. B 1, sc . A, et. 4, ap. 14, jud. S.
, la plata pasivului debitoarei, în valoare de 17.331 lei.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2013 la sediul instanței.
Judecător-sindic, | Grefier, | |
L. M. | C. | A. |
Red. L.M./_
Dact.C.A./_ /6 ex.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001
| ← Sentința civilă nr. 1386/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 9084/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
