Sentința civilă nr. 1385/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
DOSAR NR._ /a1
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1385/2013
Ședința publică din data de 13 mai 2013 Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii formulate de către
C.I.I. R. A. D., în calitate de lichidator judiciar al S.C. Ș. V. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții K. I. și K. V. în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei S.C. Ș. V. S.R.L., C.I.I. R. A., d-na practician în insolvență R. A. D., lipsind pârâții K. V. și K. I. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, atât conform prevederilor Codului de procedură civilă, cât și prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta lichidatorului judiciar arată că i-a fost predată o balanță pe care se obligă să o depună la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă reprezentantei lichidatorului judiciar cuvântul în susținerea cererii.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii și obligarea pârâților la achitarea pasivului în cuantum de 28.911 lei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea formulată la data de 27 februarie 2013 reclamanta C.I.I R. A.
D. în calitate de lichidator judiciar al S.C Ș. V. S.R.L a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâților K. I. ȘI K. V. prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună angajarea răspunderii patrimoniale, în solidar, a pârâților, pana la concurența sumei de 28.911 lei care reprezintă pasivul societății debitoare S.C Ș. V. S.R.L.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin încheierea Civilă nr. 3961/C/ 2012 din data de_ pronunțată de Tribunalul Specializat C. in dosarul nr. _
, s-a deschis procedura insolvenței in forma simplificată prevăzuta de legea 85/2006, impotriva societății S.C Ș. V. S.R.L.
Ca urmare a deschiderii procedurii, conform art. 35 din legea 85/2006, lichidatorul judiciar a notificat debitoarea la adresa sediului social de la Registrul Comerțului prin administratorul statutar, in vederea depunerii documentelor menționate de art. 28 din legea 85/2006, cât și la adresa de domiciliu a administratorilor statutari
K. I. și K. V., adresă la care pârâții nu au înțeles să dea curs.
Astfel, lichidatorul judiciar a înțeles să consulte site-ul MFP unde se găsește afișat ca ultima raportare financiar-contabila a debitoarei, bilanțul contabil aferent anului fiscal 2008. Ca urmare a analizei realizate de lichidatorul judiciar asupra Bilanțului contabil al debitoarei aferent anului 2008, rezultă că societatea S.C Ș. V. S.R.L înregistra la_ bani în casă în cuantum de 27.552 lei, stocuri în cuantum de 428 lei și creanțe în cuantum de 12.528 lei.
Fără ca administratorii statuari să predea numerarul de bani reflectat ca fiind existent în casieria debitoarei la data deschiderii procedurii insolventei, pentru a fi valorificate în procedura și sumele distribuite creditorilor, creându-se prezumția că acestea au fost valorificate în interes personal de administratorii statutari ai debitoarei.
În condițiile în care pârâții nu au înțeles să pună la dispoziția lichidatorului judiciar bunurile debitoarei sau actele din care să rezulte modalitatea de valorificare a bunurilor înregistrate în evidențele contabile ale debitoarei ori sumele de bani rezultate
din valorificarea acestora, n-au fost identificate în casierie sau în conturile din bănci, se arată că efectele produse de lipsa aportului acestor bunuri în economia generală a persoanei juridice au condus la majorarea datoriei față de creditori prin acumularea dobânzilor și penalităților de întârziere aferente datoriei de bază, debitoarea a ajuns în încetare de plați, fapte prevăzute la art. 138 alin.1 lit. a din Legea 85/2006.
În cazul de față este evident că funcționarea societății nu s-a desfășurat în condiții de legalitate, pârâții în exercitarea funcției de administratori statutari cu puteri nelimitate au încălcat dispozițiile legale conform Legii 31/1990, raportate la art. 138 alin. lit. a din Legea 85/2006 referitor la gestionarea societății comerciale, deturnând astfel utilizarea banilor de la scopul lor legal si firesc, intr-o utilizare frauduloasa, in interes propriu.
În consecință, efectele produse de lipsa aportului acestor bani care puteau fi utilizați în interesul persoanei juridice debitoare, au condus la majorarea datoriei față de creditori prin acumularea dobânzilor și penalităților de întârziere aferente datoriei de baza, constituind cu siguranța unul din motivele pentru care debitoarea S.C Ș. V.
S.R.L a ajuns în încetare de plăți, contribuind astfel la instalarea falimentului, fapte prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a din Legea 85/2006.
Fără ca administratorii statutari sa prezinte lichidatorului judiciar situația analitica a creditorilor evidențiați in contul sintetic de "creanțe" în suma de 12528 lei, prin aceasta majorându-se pasivul societății debitoare, astfel să nu se poată constata schimbarea destinației sumelor încasate de societatea debitoare fără vreo justificare legala sau neurmărirea creanțelor in scopul utilizării creditului comercial astfel prescris in interesul altor persoane, contrar interesului persoanei juridice S.C Ș. V. S.R.L. Pârâții nu au făcut nici un demers pentru a încasa creanțele datorate de la diverși creditori ai societății debitoare, cu toate că această operațiune trebuia făcută cu ocazia inventarierilor anuale, ocazie cu care trebuiau transmise extrase de cont pentru confirmarea soldurilor, notificări și inițierea de acțiuni judiciare pentru recuperarea creanțelor în vederea reîntregirii patrimoniului debitoarei cu drepturile de creanțe deținute asupra altor persoane.
În consecință, neefectuarea operațiunii de inventariere a clienților neîncasați și neurmărirea lor, a condus la insuficiența disponibilităților bănești necesare plății datoriilor față de creditori care dețin creanțe împotriva averii debitoarei și, deci, la declanșarea de către creditori a procedurii de insolvență. În plus, starea de incapacitate de plată a societății debitoare s-a adâncit prin adăugarea, zi de zi, la creanțele propriu- zise (debite) a accesoriilor (majorări, penalități). Neurmărirea creanțelor ale societății S.C Ș. V. S.R.L, prin modalitățile prevăzute in mod expres de către reglementările contabile în vigoare, imperative pentru administratorii statutari, au condus inevitabil la lipsa disponibilităților bănești din trezoreria debitoarei necesare plății obligațiilor față de diverșii săi creditori. Faptul că inventarierea creanțelor este o operațiune ce tine de respectarea prevederilor legale în materia contabilității, neurmărirea creanțelor se circumscrie dispozițiilor art. 138 lit.d din legea 85/2006. Fapta administratorilor pârâți s-a concretizat printr-o serie de omisiuni în a realiza demersurile care se aflau în sarcina lor, precum și în acțiuni care se aflau în contradicție cu dispozițiile legale precum folosirea bunurilor aflate in patrimoniul societății debitoare in interesul altor persoane, contrar interesului debitoarei și care evidențiază că administratorii societății nu s-au comportat ca buni proprietari raportat la diligenta minim necesară pentru a evita starea de insolvență. a debitoarei.
Vinovăția rezultă chiar din neîndeplinirea acestor obligații, în condițiile în care nu s-a dovedit existenta unei împrejurări care înlătură vinovăția, iar potrivit Codului civil, răspunderea poate fi antrenată și pentru prejudiciul ce a fost cauzat prin neglijență.
Prin refuzul nejustificat al administratorilor statutari de a preda actele contabile lichidatorului judiciar se prezumă că aceștia nu au ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile legale în vigoare. În ceea ce privește existenta faptei ilicite, se arată că în conformitate cu prevederile Legii 82/1991, art. 1 al. 1 «societățile comerciale... au obligația sa organizeze și sa conducă contabilitatea proprie... » și in conformitate cu art. 5 « persoanele prevăzute la art. 1 au obligația sa conducă contabilitatea în partida dubla și sa întocmească situații financiare anuale ». Coroborând aceste prevederi legale cu
textele art. 73 alin 1 lit. c și art. 73 alin. 2 « administratorul este solidar răspunzător fata de societate pentru existenta registrelor cerute de lege și corecta lor tinere.
Rezulta fără echivoc ca în cazul nedepunerii documentelor contabile prevăzute de lege nu s-a ținut o contabilitate în conformitate cu legea având in vedere ca sensul de corectă tinere a registrelor contabile include atât modul în care sunt întocmite, dar și înregistrarea la organele abilitate de lege. Legiuitorul a instituit obligația tinerii contabilității în partida dubla și obligația depunerii unui exemplar din bilanțul anual și din raportarea semestriala la organele fiscale de resort tocmai pentru a exista posibilitatea controlului activității contabile.
In speța, indiferent de faptul ca pârâții, in calitate de administratori statutari ai debitoarei, au incalcat din culpa(neglijenta) sau cu intenție normele de drept care impuneau gestionarea cu mai multa diligenta a patrimoniului societății comerciale debitoare decât interesele personale ,sunt autorii unor fapte expres si limitativ invocate de legiuitor la art. 138 alin 1 lit a) si lit d) a legii 85/2006, fapte care constituie o premisa legala de a fii angajata răspunderea patrimoniala a acestora in recuperarea prejudiciului in suma de 28.911 lei creat fata de creditorii înscriși in tabelul de obligații a debitoarei.
Raportat la cele ce preced, se apreciază ca dovada legăturii dintre faptele ilicite, culpabile ale administratorilor statutari K. I. si K. V. și ajungerea în stare de insolventa a debitoarei S.C Ș. V. S.R.L sunt dovedite.
Pârâții, deși legal citați nu s-au prezentat în instanță și nu au depus întâmpinare la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 3961/_ s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei S.C. Ș. V. S.R.L. la solicitarea lichidatorului C.
R. A. D. .
Astfel, societatea Ș. V. S.R.L. fusese dizolvată anterior deschiderii procedurii insolvenței în temeiul art. 237 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 a societăților, iar la data de_ a fost desemnat lichidator C. R. A. D. . Până la momentul dizolvării societății, calitatea de administratori statutari ai societății debitoare au deținut-o pârâții
K. I. și K. V. .
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în cazul în care …sunt identificate persoane cărora le -ar f i impu tab ilă ap ar iț ia
s tăr ii de insolvență a debitoare i…
, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului
debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă
persoană care a c auzat s tarea de insolvență a deb itorulu i , prin fapta de (a) a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, respectiv (d) prin fapta de a ține o contabilitate fictivă sau de a face să dispară unele documente contabile ori prin aceea de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea
.
Angajarea răspunderii civile delictuale implică întrunirea cumulativă a patru condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de art. 138 alin. 1, fapta ilicită să fi cauzat insolvența societății debitoare în tot sau în parte, existența vinovăției autorului faptei ilicite, existența unui prejudiciu, respectiv imposibilitatea recuperării totale sau parțiale a dreptului de creanță deținut de creditori(i) împotriva debitoarei datorită ajungerii acesteia în stare de insolvență, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și existența prejudiciului.
În ceea ce privește fapta ilicită prevăzută de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține faptul că, din bilanțul aferent anului 2008 potrivit evidențelor aflate pe site-ul M. ului Finanțelor Publice reiese că societatea debitoare deținea active circulante de 40508 lei, din care 428 de lei stocuri, 12528 de lei creanțe de încasat și 27552 de lei disponibilități bănești. Totodată, la finele anului 2008 debitoarea Ș.
V. S. a înregistrat un profit net de 13.061 lei.
Pe de altă parte, singura creanță înscrisă în tabelul definitiv de creanțe al debitoarei, în cuantum total de 28.911 lei reprezintă creanța DGFP C. și reprezintă 17.879 de lei debit principal( impozit pe profit și taxa pe valoare adăugată) și 11032 de lei majorări și penalități.
În ceea ce privește debitul principal, potrivit titlurilor executorii depuse în probațiune de creditoare prezintă o deosebită relevanță scadența acestora, care este situată în intervalul iulie 2007-aprilie 2009, diferența fiind majorări și penalități calculate ca urmare a neplății la scadență a debitului principal.
Astfel, raportat la ultimele evidențe contabile, se constată faptul că societatea debitoare ar fi avut posibilitatea financiară de a achita obligațiile bugetare de 17879 de lei scadente în 2007-2009 față de disponibilitățile bănești de 27552 de lei și profitul net înregistrat de 13061 de lei. Concluzionând, deși existau disponibilități bănești la dispoziția pârâților pentru efectuarea plăților către bugetul de stat aceștia nu au efectuat aceste plăți și, în consecință, au determinat acumularea majorărilor și penalităților de întârziere, fiind determinată astfel ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Or, în aceste condiții, în mod judicios urmează a aplica prezumția simplă a folosirii bunurilor debitoarei în folosul său ori al altuia, fiind astfel probată săvârșirea faptei ilicite de către pârâți care, deși au dispus de fonduri, nu au achitat datoriile societare, folosind disponibilitățile bănești în interesul personal sau al altor persoane. Inerent, prin neplata datoriilor societare la scadență au fost acumulate penalități și, în final, a determinat starea de insolvență a debitoarei, fiind evidentă legătura de cauzalitate dintre săvârșirea faptei ilicite a pârâților și ajungerea societății în stare de insolvență.
Prejudiciul, o altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru angajarea răspunderii civile delictuale a administratorilor statutari este dovedită în cauză, respectiv imposibilitatea creditorului DGFP C. de a-și recupera creanțele având în vedere că în averea debitoarei nu sunt bunuri sau alte valori.
Față de acestea, se constată că sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, întrucât între fapta ilicită de a folosi bunurile societății în scop propriu, faptă care a determinat ajungerea societății debitoare în insolvență și prejudicierea creditorului societar care nu și-a încasat creanțele există o legătură de cauzalitate directă, legătură de cauzalitate ce rezultă cu evidență întrucât prin plata datoriilor la termen nu s-ar fi ajuns la deschiderea procedurii insolvenței.
În ceea ce privește antrenarea răspunderii civile delictuale în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că s-a făcut dovada existenței faptei ilicite constând în neținerea contabilității în conformitate cu legea de către pârâții
K. I. și K. V., în calitate de administratori ai societății Ș. V. S.R.L., faptă care rezultă din evidențele ORC C., respectiv de pe mențiunea efectuată pe extrasul ORC al societății debitoare ˝ nedepus bilanțul contabil pe 2008-2010˝, faptă asimilată neținerii contabilității în conformitate cu legea.
Judecătorul sindic apreciază că pârâților le revenea, în calitate de administratori statutari, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce le-a fost încredințat, fiind direct răspunzători de modul în care este ținută evidența contabilă, potrivit art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
Însă între fapta de a nu ține contabilitatea și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență nu se poate reține o legătură de cauzalitate de către instanță pentru că, pe de o parte legea nu asimilează unei asemenea fapte prezumția ajungerii în stare de insolvență, iar pe de altă parte textul legal este explicit - în măsura identificării persoanei care prin săvârșirea uneia din/unor fapte(le) ilicite enumerate să fi cauzat starea de insolvență.
Prezumția este definită de vechiul cod civil ca fiind ˝consecințele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut˝.
Nefiind instituită o prezumție legală, judecătorul sindic reține că prezumțiile simple sunt acele concluzii logice pe care judecătorul le poate trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, fiind necesar ca între faptul vecin pe care se sprijină prezumția și faptul principal să existe o conexitate, o legătură strânsă. În plus, concluzia logică pe care magistratul o trage de la un fapt cunoscut, în speță, existența unei fapte ilicite și atât, la faptul necunoscut, al ajungerii debitoarei în stare de insolvență ar trebui să fie aplicabilă tuturor spețelor identice ulterioare și anterioare.
Or, din modul în care este redactat art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezultă fără dubiu că simpla existență a faptelor ilicite enumerate la lit. a-g nu atrag de plano răspunderea civilă delictuală ci trebuie dovedită cauzarea stării de insolvență de către acea persoană.
Pe de altă parte din faptul vecin și conex al neținerii contabilității societății debitoare nu se poate trage automat concluzia că acea societate nu poate decât să ajungă în stare de insolvență, întrucât în practică există suficiente contraexemple, fiind de notorietate situația acelor societăți care, datorită nedepunerii actelor contabile, respectiv neținerii contabilității în conformitate cu legea sunt dizolvate de drept, ajungând în stare de lichidare, iar ulterior sunt radiate, fără a se deschide procedura insolvenței față de acestea.
Ca urmare, este indubitabil că o asemenea prezumție simplă nu este aplicabilă situațiilor de acest gen, în care se invocă exclusiv neținerea contabilității de către societatea debitoare și se solicită a se aplica prezumția ajungerii societății în stare de insolvență.
Pe de altă parte, este puțin probabil ca societatea să nu fi avut propria evidență a datoriilor și creanțelor pe care le are de plătit/încasat cât timp în tabelul definitiv de creanțe figurează un singur creditor, ceea ce nu echivalează, desigur, cu ținerea contabilității, dar nici nu conduce automat la concluzia inexistenței unei evidențe a creanțelor și datoriilor societății și, implicit, a ajungerii în stare de insolvență din această cauză.
Concluzionând, în lipsa unor circumstanțe concrete ale desfășurării activității societății debitoare, judecătorul sindic nu va aplica prezumția simplă a ajungerii societății debitoare în stare de insolvență ca urmare a neținerii contabilității de către pârâtul administrator statutar, astfel încât antrenarea răspunderii delictuale în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 nu poate opera.
Cu toate acestea, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, având în vedere argumentele expuse, judecătorul sindic urmează a admite cererea formulată de reclamanta C.I.I. R. A. D. în calitate de lichidator judiciar al S.C. Ș. V. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții K. I. si K.
V. si în consecință va obliga pârâții la suportarea întregului pasiv al societății debitoare S.C. Ș. V. S.R.L. în cuantum de 28.911 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
HOT ĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta C.I.I. R. A. D. în calitate de lichidator judiciar al S.C. Ș. V. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții K. I. și K.
V., ambii cu domiciliul în C. -N., str. B. nr. 19, jud. C. și, în consecință: Obligă pârâții la suportarea întregului pasiv al societății debitoare S.C. Ș. V.
S.R.L. în cuantum de 28.911 de lei.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 13 mai 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. H. N. N.
Red.5.ex. DH/LU/_
| ← Decizia civilă nr. 2987/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 1981/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
