Sentința civilă nr. 1386/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței

DOSAR NR._ /a1

ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.

Cod operator date cu caracter personal 11553

SENTINȚA CIVILĂ nr. 1386/2013

Ședința publică din data de 13 mai 2013 Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: D. H. GREFIER: N. N.

Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii formulate de către C.I.I.

R. A. D., în calitate de lichidator judiciar al S.C. M. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. V. L., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.

La apelul nominal se prezintă în apărarea intereselor lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței S.C. M. C. S.R.L., C.I.I. R. A.

D., d-na practician în insolvență R. A. D., lipsind pârâta B. V. L. .

Procedura de citare este legal îndeplinită, conform prevederilor Codului de procedură civilă, prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență, cât și prin publicarea citației într-un ziar de largă răspândire.

S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta lichidatorului judiciar depune la dosar dovezile de notificare a pârâta B. V. L. și a dovezii de citare printr-un ziar de largă răspândire și arată că nu mai are cereri de formulat.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă reprezentantei lichidatorului judiciar cuvântul în susținerea cererii.

Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii și obligarea pârâtei

B. V. L. la achitarea pasivului în cuantum de 28.945 lei. Instanța reține cauza în pronunțare.

JUDECĂTORUL SINDIC,

Prin cererea formulată la data de 27 februarie 2013 reclamanta C.I.I R. A.

D. în calitate de lichidator judiciar al S.C M. C. S.R.L a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta B. V. L. prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună angajarea răspunderii patrimoniale, a pârâtei, pana la concurența sumei de 28.945 lei care reprezintă pasivul societății debitoare S.C M. C. S.R.L.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin încheierea Civilă nr. 3967/C/ 2012 din data de_ pronunțată de Tribunalul Specializat C. in dosarul nr. _

, s-a deschis procedura insolvenței in forma simplificată prevăzuta de legea 85/2006, impotriva societății S.C M. C. S.R.L.

Urmare deschiderii procedurii, conform art. 35 din legea 85/2006, lichidatorul judiciar a notificat debitoarea la adresa sediului social de la Registrul Comerțului prin administratorul statutar, in vederea depunerii documentelor menționate de art. 28 din legea 85/2006, cât și la adresa de domiciliu a administratorului statutar B. V. L.

, adresă la care numitul nu a înțeles să dea curs.

Fără ca administratorul statuar sa predea numerarul de bani reflectat ca fiind existent in casieria debitoarei la data deschiderii procedurii insolventei, pentru a fi valorificate în procedura și sumele distribuite creditorilor, creându-se prezumția că acestea au fost valorificate în interes personal. În condițiile în care pârâtul nu a înțeles să pună la dispoziția lichidatorului judiciar bunurile debitoarei sau actele din care să rezulte modalitatea de valorificare a bunurilor înregistrate în evidențele contabile ale debitoarei ori sumele de bani rezultate din valorificarea acestora, n-au fost identificate în casierie sau în conturile din bănci, se arată că efectele produse de lipsa aportului acestor bunuri în economia generală a persoanei juridice au condus la majorarea datoriei față de creditori prin acumularea dobânzilor și penalităților de întârziere

aferente datoriei de bază, debitoarea a ajuns în încetare de plați, fapte prevăzute la art. 138 alin.1 lit a) din legea 85/2006.

În cazul de fata este evident ca funcționarea societății nu s-a desfășurat in condiții de legalitate, pârâta in exercitarea funcției de administrator statutar cu puteri nelimitate, a incalcat dispozițiile legale conform legii 31/1990, raportate la art 138 alin. lit a) din legea 85/2006 referitor la gestionarea societății comerciale, deturnând astfel utilizarea banilor de la scopul lor legal si firesc, intr-o utilizare frauduloasa, in interes propriu. În consecință, efectele produse de lipsa aportului acestor bani care puteau fi utilizați în interesul persoanei juridice debitoare, au condus la majorarea datoriei fata de creditori prin acumularea dobânzilor si penalităților de intarziere aferente datoriei de baza, constituind cu siguranța unul din motivele pentru care debitoarea S.C M. C.

S.R.L a ajuns in incetare de plați, contribuind astfel la instalarea falimentului, fapte prevăzute la art 138 alini lit a) din legea 85/2006.

Analizând deciziile de impunere, aduse in probatiune de creditorul DGFP C., rezulta fara echivoc ca datoriile societății debitoare s-au născut pe baza propriilor declarații de impunere inregistrate la organele fiscale de resort din care, rezulta ca debitoarea inregistra pana la data deschiderii procedurii insolventei, restante la plata obligațiilor sociale cu reținere la sursa iar potrivit art 6 din legea 241/2005, reținerea si nevărsarea cu intenție in cel mult 30 de zile de la scadenta a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursa, este calificata infracțiune.

In aceste condiții obligația virării la buget a sumelor reprezentând stopaj la sursa a revenit pârâtului, nevirarea acestora cu rea intenție fiind culpa numitei B. V. L.

.

Fără ca administratorul statutar sa prezinte lichidatorului judiciar situația analitica a creditorilor evidențiați in contul sintetic de "creanțe" în suma de 3.348 lei, prin aceasta majorarandu-se pasivul societății debitoare, astfel sa nu se poată constata schimbarea destinației sumelor încasate de societatea debitoare fără vreo justificare legala sau neurmarirea creanțelor in scopul utilizării creditului comercial astfel prescris in interesul altor persoane, contrar interesului persoanei juridice S.C M. C. S.R.L.

Parata nu a făcut nici un demers pentru a încasa creanțele datorate de la diverși creditori ai societății debitoare, cu toate ca aceasta operațiune trebuia făcută cu ocazia inventarierilor anuale, ocazie cu care trebuiau transmise extrase de cont pentru confirmarea soldurilor, notificări și inițierea de acțiuni judiciare pentru recuperarea creanțelor in vederea reîntregirii patrimoniului debitoarei cu drepturile de creanțe detinute asupra altor persoane.

In consecință, neefectuarea operațiunii de inventariere a clienților neîncasați si neurmarirea lor, a condus la insuficienta disponibilităților bănești necesare plății datoriilor față de creditori care dețin creanțe împotriva averii debitoarei, și deci la declanșarea de către creditori a procedurii de insolvență. În plus, starea de incapacitate de plată a societății debitoare s-a adâncit prin adăugarea, zi de zi, la creanțele propriu- zise (debite) a accesoriilor (majorări, penalități). Neurmărirea creanțelor ale societății S.C

M. C. S.R.L, prin modalitățile prevăzute in mod expres de către reglementările contabile în vigoare, imperative pentru administratorii statutari, au condus inevitabil la lipsa disponibilităților bănești din trezoreria debitoarei necesare plății obligațiilor față de diverșii săi creditori. Faptul că inventarierea creanțelor este o operațiune ce tine de respectarea prevederilor legale în materia contabilității, neurmarirea creanțelor se circumscrie dispozițiilor art. 138 lit.d) din legea 85/2006.

Prin refuzul nejustificat al administratorilor statutari de a preda actele contabile lichidatorului judiciar se prezumă că aceastia nu au ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile legale în vigoare. În ceea ce privește existenta faptei ilicite, se arată că în conformitate cu prevederile Legii 82/1991, art. 1 al. 1 «societățile comerciale... au obligația sa organizeze și sa conducă contabilitatea proprie... » și in conformitate cu art. 5 « persoanele prevăzute la art. 1 au obligația sa conducă contabilitatea în partida dubla și sa întocmească situații financiare anuale ». Coroborând aceste prevederi legale cu textele art. 73 alin 1 lit. c și art. 73 alin. 2 « administratorul este solidar răspunzător fata de societate pentru existenta registrelor cerute de lege și corecta lor tinere.

Rezulta fără echivoc ca în cazul nedepunerii documentelor contabile prevăzute de lege nu s-a ținut o contabilitate în conformitate cu legea având in vedere ca sensul de

corectă tinere a registrelor contabile include atât modul în care sunt întocmite, dar și înregistrarea la organele abilitate de lege. Legiuitorul a instituit obligația tinerii contabilității în partida dubla și obligația depunerii unui exemplar din bilanțul anual și din raportarea semestriala la organele fiscale de resort tocmai pentru a exista posibilitatea controlului activității contabile.

In considerarea acestor aspecte, este evident că funcționarea societății nu s-a desfășurat în condiții de legalitate, existând o legătură cauzală între faptele ilicite, culpabile ale administratorilor parați și prejudiciul adus creditorilor, prin neplata datoriilor către aceștia. Așadar rezulta că pârâții, în exercitarea funcției de administratori cu puteri nelimitate, au încălcat dispoziții legale imperative prevăzute de legea 82/1991 si Legea 31/1990 privitor la obligația tinerii contabilității debitoarei.

Fapta pârâtei s-a concretizat printr-o serie de omisiuni în a realiza demersurile care se aflau în sarcina lor, precum și în acțiuni care se aflau în contradicție cu dispozițiile legale precum folosirea bunurilor aflate in patrimoniul societății debitoare in interesul altor persoane, contrar interesului debitoarei și care evidențiază ca administratorii societății nu s-au comportat ca buni proprietari raportat la diligenta minim necesara pentru a evita starea de insolvență a debitoarei.

Vinovăția rezultă chiar din neîndeplinirea acestor obligații, în condițiile în care nu s-a dovedit existenta unei împrejurări care înlătură vinovăția, iar potrivit Codului civil, răspunderea poate fi antrenată și pentru prejudiciul ce a fost cauzat prin neglijentă.

Acceptând desemnarea ca administratori statutari ai societății debitoare, conform dispozițiilor legale in materie faptele ilicite ale pârâților, atrag răspunderea personala a acestora atât fata de persoana juridica S.C M. C. S.R.L, cat si fata de creditorii din tabelul de obligații ale debitoarei .

In speța, indiferent de faptul ca pârâta, in calitate de administratori statutari ai debitoarei, au incalcat din culpa(neglijenta) sau cu intenție normele de drept care impuneau gestionarea cu mai multa diligenta a patrimoniului societății comerciale debitoare decât interesele personale ,sunt autorii unor fapte expres si limitativ invocate de legiuitor la art. 138 alin 1 lit a) si lit d) a legii 85/2006, fapte care constituie o premisa legala de a fii angajata răspunderea patrimoniala a acestora in recuperarea prejudiciului in suma de 28.945 lei creat fata de creditorii înscriși in tabelul de obligații a debitoarei.

Pârâta, deși legal citată nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin încheierea civilă nr. 3967/_ s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei S.C. M. C. S.R.L. la solicitarea lichidatorului C. R. A.

D. .

Astfel, societatea M. C. S.R.L. fusese dizolvată anterior deschiderii procedurii insolvenței în temeiul art. 237 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 a societăților, iar la data de_ a fost desemnat lichidator C. R. A. D. . Până la momentul dizolvării societății, calitatea de administrator statutar al societății debitoare a deținut-o pârâta B.

V. L. .

Potrivit art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în cazul în care …sunt identificate persoane cărora le -ar f i impu tab ilă ap ar iț ia

s tăr ii de insolvență a debitoare i

, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului

debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă

persoană care a cauzat s tarea de insolvență a debitorulu i , prin fapta de (a) a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, respectiv

(d) prin fapta de a ține o contabilitate fictivă sau de a face să dispară unele documente contabile ori prin aceea de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea

.

Judecătorul sindic apreciază că pârâtei îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, potrivit art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991

republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.

Față de terții creditori, străini de contractul de mandat care îi privește pe administrator, pe de o parte și pe societate, pe de altă parte, pârâtul administrator statutar răspunde pentru neîndeplinirea obligațiilor legale prevăzute de art.73 alin.1 lit.c și alin.2, respectiv ale art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată, precum și conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată cu privire la ținerea contabilității pe temeiul răspunderii civile delictuale.

Angajarea răspunderii civile delictuale implică întrunirea cumulativă a patru condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de art. 138 alin. 1, fapta ilicită să fi cauzat insolvența societății debitoare în tot sau în parte, existența vinovăției autorului faptei ilicite pentru cauzarea insolvenței debitoarei, existența unui prejudiciu, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și existența prejudiciului.

Revenind la procedura specială a antrenării răspunderii civile delictuale în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că s-a făcut dovada existenței faptei ilicite constând în neținerea contabilității în conformitate cu legea de către pârâta B. V. L., în calitate de administrator al societății M. C. S.R.L., faptă care rezultă din evidențele ORC C., respectiv de pe mențiunea efectuată pe extrasul ORC al societății debitoare ˝ nedepus bilanțul contabil pe anii 2008-2010˝, faptă asimilată neținerii contabilității în conformitate cu legea.

Însă între fapta de a nu ține contabilitatea și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență nu se poate reține o legătură de cauzalitate de către instanță pentru că, pe de o parte legea nu asimilează unei asemenea fapte prezumția ajungerii în stare de insolvență, iar pe de altă parte textul legal este explicit - în măsura identificării persoanei care prin săvârșirea uneia din/unor fapte(le) ilicite enumerate să fi cauzat starea de insolvență. Prejudiciul constă în imposibilitatea creditorului de a-și recupera creanța datorită faptei ilicite a administratorului statutar care a determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Prezumția este definită de vechiul cod civil ca fiind ˝consecințele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut˝.

Nefiind instituită o prezumție legală, judecătorul sindic reține că prezumțiile simple sunt acele concluzii logice pe care judecătorul le poate trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, fiind necesar ca între faptul vecin pe care se sprijină prezumția și faptul principal să existe o conexitate, o legătură strânsă. În plus, concluzia logică pe care magistratul o trage de la un fapt cunoscut, în speță, existența unei fapte ilicite și atât, la faptul necunoscut, al ajungerii debitoarei în stare de insolvență ar trebui să fie aplicabilă tuturor spețelor identice ulterioare și anterioare.

Or, din modul în care este redactat art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezultă fără dubiu că simpla existență a faptelor ilicite enumerate la lit. a-g nu atrag de plano răspunderea civilă delictuală ci trebuie dovedită cauzarea stării de insolvență de către acea persoană.

Pe de altă parte din faptul vecin și conex al neținerii contabilității societății debitoare nu se poate trage automat concluzia că acea societate nu poate decât să ajungă în stare de insolvență, întrucât în practică există suficiente contraexemple, fiind de notorietate situația acelor societăți care, datorită nedepunerii actelor contabile, respectiv neținerii contabilității în conformitate cu legea sunt dizolvate de drept, ajungând în stare de lichidare, iar ulterior sunt radiate, fără a se deschide procedura insolvenței față de acestea.

Ca urmare, este indubitabil că o asemenea prezumție simplă nu este aplicabilă situațiilor de acest gen, în care se invocă exclusiv neținerea contabilității de către societatea debitoare și se solicită a se aplica prezumția ajungerii societății în stare de insolvență.

Nu în ultimul rând, având în vedere că în tabelul definitiv de creanțe al debitoarei sunt înscriși doar doi creditori, este puțin probabil ca societatea să nu fi avut propria evidență a datoriilor și creanțelor pe care le are de plătit/încasat, ceea ce nu echivalează, desigur, cu ținerea contabilității, dar nici nu conduce automat la concluzia inexistenței unei evidențe a creanțelor și datoriilor societății și, implicit, a ajungerii în stare de insolvență din această cauză.

Concluzionând, în lipsa unor circumstanțe concrete ale desfășurării activității societății debitoare, judecătorul sindic nu va aplica prezumția simplă a ajungerii societății debitoare în stare de insolvență ca urmare a neținerii contabilității de către pârâtul administrator statutar.

Cea de-a doua faptă ilicită imputată pârâtei - folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane - din nou nu poate fi reținută ca atare exclusiv din perspectiva invocată de lichidatorul judiciar, a ultimei situații financiare din 2009 aparținând debitoarei care evidențiază la finalul anului 2009 bani în casă 45 de lei și creanțe de recuperat în sumă de 3348 de lei.

Însă, suma de 45 de lei este insignifiantă din prisma creanțelor de acoperit, pe de altă parte, lichidatorul judiciar nu a depus în integralitate acel bilanț ca probă în soluționarea cererii de antrenare a răspunderii, motiv pentru care datele oferite de lichidatorul judicar sunt irelevante.

Faptul că societatea debitoare a avut de încasat suma de 3348 de lei cu titlu de creanțe nu duce la premisa automată a recuperării acestei sume de bani deoarece sunt foarte multe situații în care creditoarea nu poate să își recupereze creanța, chiar cuprinsă într-un titlu executoriu deoarece debitorul său nu dispune de mijloace financiare pentru a face respectiva plată; or, din această perspectivă, simpla deținere la nivelul anului 2009 a unui drept de creanță de 3348 de lei de societatea M. C. S. nu conduce la concluzia încasării acestei sume de bani de către creditoare. Apoi, nu este cunoscut dacă debitoarea avea sau nu, la rândul său, și alte datorii de plătit.

Toate aceste ipoteze nasc la rândul lor alte situații posibile, însă, potrivit art. 1169 din vechiul Cod civil aplicabil potrivit art. 230 alin. 1 lit. a din Legea nr. 71/2011 cel ce face o propunere înaintea judecătorului trebuie să o dovedească. Or, lichidatorul judiciar a emis doar prezumții simple care nu pot fi reținute de judecătorul sindic în sensul folosirii bunurilor debitoarei în interes propriu sau al altei persoane de către fostul administrator statutar.

Față de considerentele expuse, constatând faptul că argumentele invocate de lichidatorul judiciar sunt neîntemeiate, judecătorul sindic în temeiul art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 va respinge cererea formulată de C.I.I. R. A. D. în calitate de lichidator al S.C. M. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. V. L., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea formulată de reclamanta C.I.I. R. A. D. în calitate de lichidator judiciar al S.C. M. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. V. L.

, ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 13 mai 2013.

JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,

D. H. N. N.

Red. DH/ tehnored. LU 4.ex./_

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 1386/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței