Sentința civilă nr. 7445/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a14204
SENTINȚA CIVILĂ NR.7445
Ședința publică din_ Instanța constituită din:
PREȘEDINTE N. B. -judecător sindic
G. ier R. J.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamanta SC F.
E. SA, cu sediul în B. M., str. Culturii nr. 3, prin lichidator judiciar P.
G. IPURL cu sediul în B. M., Bd.București nr.25 etaj I, în contradictoriu cu pârâtul F. I. cu domiciliul B. M., str.Tudor Vladmirescu nr.62, jud.M., având ca obiect răspundere administrator.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru data de_ ,_ iar apoi pentru data de azi, când judecătorul-sindic a pronunțat prezenta hotărâre.
JUDECĂTORUL SINDIC
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ /a1 din_, P. G. IPURL cu sediul în B. M., Bd.București nr.25 etaj I, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC F. E. SA, cu sediul în B. M., str. Culturii nr. 3, a solicitat în temeiul dispozițiilor art.138 lit.c, d și e din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, obligarea pârâtului F. I. cu domiciliul B. M., str.Tudor Vladmirescu nr.62, jud.M., în calitate de administrator statutar al debitoarei, la plata pasivului societății, în cuantum de 310.229,42 lei.
În motivarea acțiunii lichidatorul judiciar a arătat că prin sentința civilă nr. 1734/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ . s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitorului
S.C. F. Enterprise S.A. iar ulterior, prin sentința civilă nr. 1061/_ s-a dispus intrarea acestui debitor în faliment în procedură generală.
În conformitate cu dispozitivul sentințelor civile s-a dispus ca debitorul să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art.28, alin.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, pentru ca administratorul judiciar/lichidatorul judiciar să poată întocmi un raport amănunțit privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, în conformitate cu dispozițiile art. 59 din aceeași lege.
Administratorul statutar a fost notificat în conformitate cu dispozițiile legii insolvenței, solicitându-i-se documentele și informațiile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 85/2006, însă nu au fost comunicate decât o parte dintre aceste documente.
Notificarea deschiderii procedurii de insolvență, respectiv a intrării în procedura generală de faliment au fost publicate în cotidianul Glasul M. ului și în Buletinul procedurilor de insolvență.
Ca urmare a verificării actelor care au fost depuse, a inventarierii și evaluării bunurilor s-au constatat următoarele:
Referitor la elementul de activ patrimonial debitori diverși: conform situațiilor care au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar, debitorul avea de încasat suma de 42.257,00 lei, de la diverși parteneri contractuali, debite în legătură cu care. până la data intervenției prescrierii dreptului la acțiune aferent dreptului de creanță, pârâtul nu a efectuat demersuri în scopul recuperării acestei sume, care ar fi putut fi utilizată pentru plata unor datorii ale S.C. F. Enterprise S.A.
Referitor la elementul de activ patrimonial clienți neîncasați: în evidența contabilă a debitorului este înregistrată suma de 63.844,00 lei reprezentând sume datorate de către clienți, pentru care nu au fost depuse actele doveditoare ale raporturilor juridice dintre debitor și aceștia, ceea ce a împiedicat demararea acțiunilor în scopul recuperării creanțelor, pentru sumele în legătură cu care nu a intervenit prescripția.
Nu au fost depuse documentele contabile care să permită identificarea mărfurilor în valoare de 805,56 lei și nu au fost prezentate cu ocazia inventarierii asemenea bunuri.
în urma procedurii de inventariere și evaluare s-a constatat că nu a putut fi identificat echipamentul tehnologic denumit Instalație de filtrare Kiselgur, având o valoare contabilă de 1.019,69 lei.
în actele contabile ale debitorului nu a fost evidențiat autoturismul marca Volvo 460, lichidatorul judiciar fiind informat despre înregistrarea acestuia în evidențele Direcției de venituri a Primăriei Municipiului B.
M. ca fiind proprietatea S.C. F. Enterprise, de către reprezentanții acestui creditor. Cu ocazia discuțiilor purtate cu pârâtul, acesta a afirmat că autoturismul în discuție a fost predat ca fier vechi și că va pune la dispoziția lichidatorului judiciar actele doveditoare. Până la data redactării prezentei nu au fost prezentate aceste documente și nici
autovehiculul marca Volvo 460. în consecință, nu s-a putut realiza inventarierea, evaluarea și valorificarea sa.
Având în vedere că nu s-a predat documentația completă prevăzută de art. 28, alin.1 din Legea nr. 85/2006, consideră că administratorul statutar nu s-a conformat dispozitivului sentinței civile de deschidere a procedurii de insolvență. fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138, alin.l. lit. d) din Legea nr. 85/2006 și ale săvârșirii faptelor sancționate de Legea contabilității nr. 82/1991- republicată.
În conformitate cu prevederile Legii nr.82/1991, republicată, art.l 1 alin.1 "Societățile comerciale/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare. societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legii, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității", iar în art. 10, alin.1 se arată "Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective."
În plus, având în vedere faptul că datoriile și creanțele provin din anii 2004 și 2005, se constată că administratorul statutar, deși nu a mai desfășurat activitate în anul 2007 în conformitate cu obiectul de activitate declarat la O.R.C., nu a solicitat deschiderea procedurii de insolvență în conformitate cu dispozițiile art. 27 din Legea nr. 85/2006, menținând în interes personal, continuarea activității care ducea în mod vădit, persoana juridică Ia încetare de plați. în acest context, consideră că bunurile care nu fost identificate, au fost utilizate și însușite de către pârât.
Având în vedere aspectele prezentate, administratorului statutar îi este imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului S.C. F. Enterprise S.A., întrucât prin fapta ilicită proprie a prejudiciat direct patrimoniul acestei societăți comerciale și indirect patrimoniul creditorilor.
La dosarul de faliment nr._ s-au înregistrat declarații de creanță în sumă de 310.229,42 lei. Conform tabelului definitiv consolidat, cuprinzând creanțele împotriva averii debitoarei, înregistrat sub nr. 1123/_ .
Pentru motivele de mai sus, a solicitat admiterea cererii cum a fost formulată și la obligarea pârâtului la suportarea cu averea proprie a pasivului societății comerciale falite S.C. F. Enterprise S.A. din B. M. în cuantum de 310.229,42 lei.
Pârâtul F. I.
, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii de antrenare a răspunderii ca nefondata, având în vedere următoarele considerente:
Acțiunea în răspundere a fost promovata sub incidența prev. art. 138 literele c,d si e din Legea 85/2006 .
Faptele ipotetic ilicite imputate prin acțiune nu au fost probate și nu s-a putut stabili un raport de cauzalitate între fapta imputabila administratorului în gerarea societății și starea de insolvență a societății.
Astfel se arata că administratorul ar fi culpabil pentru nerecuperarea unor creanțe în cuantum de 42.257,00 lei; Acei debitori identificați în tabelul anexat acțiunii în răspundere sunt debitori față de care s-au realizat demersuri concrete de recuperarea a creanțelor, F. Enterprise a fost înscrisă la masa credală a insolvenței Comstar cu suma 25.239,75 lei, societatea Arheus avea o datorie de 90.107,125 lei față de F. Enterprise și chiar s-a început executarea silită în 2001 - a anexat acte în acest sens- însă executorul judecătoresc după nenumărate demersuri pentru recuperarea banilor a încheiat proces verbal din care reieșea că în aprilie 2002 societatea nu deținea bunuri care să poată fi executate, astfel ca executarea nu a mai fost posibil a fi continuată, societatea Viacom a fost notificata încă în anul 2002 să restituie contravaloarea facturii de 31.120.000 lei, administratorul societății promițând că va restitui suma însă ulterior nu a mai fost de găsit; societatea Austromar indicata cu suma de 99.255.400 lei ca datorie provenind din 2000, a intrat în insolvență în anul 2001 imediat după ce a derulat relații cu societatea F. Enterprise etc. Pe cale de consecința, față de tabelul cu clienți/ debitori depus anexat acțiunii în răspundere, față de detalierile anterioare și față de actele anexate alăturat întâmpinării, nu se poate concluziona că administratorul societății nu a realizat demersuri pentru recuperarea creanțelor, actele depuse la dosar contrazicând cele ce tind a fi imputate de lichidator.
S-a susținut că lichidatorul, la formularea acțiunii, se afla în eroare în sensul că detaliind prima fapta ce încearcă să o impute administratorului societății - respectiv nerecuperarea unor creanțe în cuantum de 42.257,00 lei- continuă cu indicarea unei sumei de 63.844,00 lei reprezentând sume datorate clienți, dar dacă se observă în tabelul anexat acțiunii în răspundere este vorba de aceeași suma imputată la punctul anterior, adică, tabelul cuprinde lista clienți/debitori. De altfel dacă se analizează tabelul, cele două sume imputate distinct 42.257,00 lei și 63.844,00 lei sunt una și aceeași și sunt cuprinse ca sume una în alta în tabelul clienți debitori ce reprezintă primul act atașat acțiunii ce a investit instanța de judecata. Mai mult dacă se analizează tabelul, rezultă că total clienți este suma de 63.844,84 lei și total debitori din aceasta sumă de clienți este 42.257,11 lei, sens în care se impune respingerea cererii de antrenare a răspunderii și in raport de cea de a doua faptă
imputabilă legata de nerecuperarea sumei de 63.844,00 lei, susținerea fiind nefondată sau chiar eronată. De altfel se depune o anexa cu acești creditori, dar dacă se analizează anexa, creditorii sunt cei cuprinși în suma de 42.257 lei - a se vedea comparativ de către instanța de judecata anexa 1 și 2 la acțiune, anexa ce cuprinde numele acelorași societății datoare societății F. Enterprise. Pe cale de consecința cele ce s-au încercat a fi imputate la fila 2 aliniat 5 din acțiune sunt în esență cele imputate la fila 2 aliniat 4 din acțiune sens în care solicită a se avea în vedere în întregime apărările mai sus detaliate și actele depuse în acest sens care lipsesc de fundament susținerile lichidatorului judiciar în sensul că societatea F. Enterprise prin administrator nu ar fi făcut demersuri pentru recuperarea vreunei sume de bani, fapt ce ar fi generat starea de insolvență societății.
În privința sumei de 805,56 lei imputată la fila 2 aliniat 6 din acțiune a depus la lichidator situația stoc marfă, fiind vorba de o cantitate de vin care s-a stricat depunând la lichidator procesul verbal încheiat în acest sens.
Nu în ultimul rând în privința instalației de filtrare Kiselgur cu o valoare de 1019, 69 lei martorul audiat în cauza a confirmat faptul că la Cuprom unde a desfășurat o perioadă activitatea de catering, a avut loc o spargere fiind furate o serie de bunuri printre care și aceasta instalație, în condițiile în care sediul și spațiul Cuprom era păzit de o către o firmă de paza specializată în acest sens, firma în cadrul căruia a prestat activități de pază și martorul. Pe cale de consecință, față de probațiunea testimonială apreciază că nu se poate imputa administratorului judiciar vreo fapta ce ar antrena răspunderea, fiind evident că mai mult decât paza specializată pentru spațiul în care se aflau și bunuri ale societății Enterprise nu se putea impune sau cere administratorului societății, neputându-se reține nici o teza prin care administratorul ar fi ascuns acest bun.
În privința autoturismului Volvo, solicită instanței de judecată a analiza faptul că procesul verbal de casare a mijlocului de transport datat_ nu a fost contestat, respectiv acesta corespunde cerințelor în materia contabilității privind casarea bunurilor amortizate, neputându-se indica de către lichidator vreun text legal din materia contabilității care să prevadă ad validitatem o anumită procedură, alta, de urmat în acest caz. De altfel bunul a fost amortizat integral în_ și casat în decembrie 2004, iar față de deschiderea procedurii în 2007 apreciază ca nu se poate stabili vreun raport de cauzalitate concret între un bun amortizat integral înainte cu 4 ani de declanșarea procedurii de insolvență și starea de insolvență.
Solicită a fi înlăturată susținerea lichidatorului privind nedepunerea actelor de către administratorul debitoarei. A depus odată cu întâmpinarea copie de pe procesul verbal ce atestă predarea actelor și înțelege să indice faptul că prin raportul de activitate al lichidatorului depus la data de_ la Tribunalul Maramureș- raport anexat ca și anexa cinci la acțiunea ce a investit instanța de judecata - se arată de către lichidator că actele s-au depus, astfel că susținerile sale din cadrul acțiunii nu pot fi primite. Precizează de asemenea ca societatea F. Enterprise nu a fost vreodată notificată în concret de către lichidator după predarea actelor cu privire la necesitatea predării altor acte sau documente cu nominalizarea concreta a acestora.
De asemenea susținerea lichidatorului că administratorul ar fi trebuit să solicite deschiderea procedurii de insolvență în anul 2007 față de faptul că datoriile și creanțele societății provin din 2004 si 2005 apreciază că este nefondată și străină de natura pricinii deduse judecații, considerând că un astfel de raționament ca cel identificat la fila 2 ultimul aliniat din acțiune nu poate fi regăsit printre cauzele de antrenare a răspunderii administratorului prevăzute de Legea 85/2006. Mai mult chiar susținerea că bunurile care nu au fost identificate au fost utilizate și însușite de catre pârât- ultima fila din acțiune primul aliniat de sus- este nefondată câtă vreme este vorba de doar 2 bunuri mobile, respectiv un bun mobil în valoare de 1019,96 lei furat din spațiul Cuprom si de Volvo ul amortizat in 2003, casat în 2004 și cu privire la care se poate discuta de fier vechi nu de bun însușit.
Față de temeiul în drept invocat art. 138 litera c,d si e din Legea 85/2006 apreciază că în cauză nu s-a probat că administratorul societății ar fi dispus continuarea unei activități a societății care ducea în mod evident la încetare de plați, nici nu s -a dovedit că a ținut o contabilitate fictivă sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu Legea- de altfel nici nu s-a imputat în concret o astfel de fapta - și în raport de fapta de la litera e, că ar fi ascuns o parte din activul societății sau ar fi mărit pasivul acesteia în mod fictiv nici nu a putut fi vorba în cauză.
Răspunderea ce se încearcă a fi antrenată este una de tip delictual, fiind necesara întrunirea cumulativa a mai multor condiții, respectiv fapta ilicită prevăzută de lege, existența prejudiciului, culpa și raportul de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciul efectiv produs, în acest sens pronunțându-se și Curtea de apel C. în decizia nr. 86/R/2010, unde Curtea a mai statuat că " nu este suficient ca aceasta faptă- cea a membrilor organelor de conducere- să fi contribuit la stare de insolvență, fiind necesară existența unui raport de cauzalitate direct." În același sens, Curtea
de Apel București, prin decizia nr. 500R din_ pronunțată în dosar nr._ a respins recursul privind acțiunea în răspundere formulată în temeiul art. 138 litera a-g din Legea 85/2006, reținând că legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție de culpă și de răspundere în sarcina administratorului societății. Mai exact, judecătorul sindic poate dispune suportarea unei părți din pasivul societății de catre organele de conducere al societății numai daca se dovedește în cauză îndeplinirea cumulativa a condițiilor privind răspunderea delictuală - existența prejudiciului, fapta ilicită, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu și culpa- și se poate identifica în dosar că s-a comis vreo fapta în mod concret, din cele enunțate la art. 138. În cauza de față o astfel de stare de fapt nu a fost conturată, detalierile privind fiecare chestiune invocata în susținerea acțiunii lichidatorului infirmând teza privind raportul de cauzalitate dintre o fapta și starea de insolvență a societății.
Examinând acțiunea, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile art.138 lit. c,d și e din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic constată următoarele:
Potrivit art.138 alin.1 lit.c, d și e din Legea nr.85/2006 modificată, (1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin.
sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
În speță, fapta prevăzută de art.148 lit.c din lege nu subzistă, pârâtul făcând dovada că a întreprins toate demersurile pentru recuperarea creanțelor sale de la diferiți debitori.
Faptul că acestea nu au putut fi recuperate integral, din diferite motive neimputabile pârâtului, nu poate duce la concluzia că a dispus, în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea la încetarea de plăți.
Lichidatorul judiciar nu a adus probe în susținerea ipotezei privind ținerea unei contabilități fictive sau neținerea unei contabilități în conformitate
cu legea, în condițiile în care există proces-verbal de predare a actelor solicitate care au putut fi analizate de către acesta.
Fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.e din Legea nr.85/2006 modificată presupune deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice sau mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia. Nu se poate susține că instalația de filtrare Kiselgur cu o valoare de 1019,69 lei și autoturismul Volvo au fost ascunse de către pârât în condițiile în care cu privire la instalația de filtrare Kiselgur, martorul audiat în cauză a demonstrat că acesta a fost sustras, ca urmare a unei efracții de la Cuprom, iar cu privire la autoturismul Volvo, acesta a fost casat după cum rezultă din procesul verbal din_ .
Reținând cele de mai sus, judecătorul sindic reține că acțiunea lichidatorului judiciar este nefondată, considerent pentru care urmează a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta SC F. E. SA, cu sediul în B. M., str. Culturii nr. 3, prin lichidator judiciar P. G. IPURL cu sediul în B. M., Bd.București nr.25 etaj I, în contradictoriu cu pârâtul F. I. cu domiciliul B. M., str.Tudor Vladmirescu nr.62, jud. M. .
Definitivă și executorie.
Cu recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. B. R. J.
Red.N.B./_
Tred.O.M.O./_ /4ex
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta SC F. E. SA, cu sediul în B. M., str. Culturii nr. 3, prin lichidator judiciar P. G. IPURL cu sediul în B. M., Bd.București nr.25 etaj I, în contradictoriu cu pârâtul F. I. cu domiciliul B. M., str.Tudor Vladmirescu nr.62, jud.M. .
Definitivă și executorie.
Cu recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE,
| ← Decizia civilă nr. 11882/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 4633/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
