Sentința civilă nr. 999/2012. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.999/2012
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: D. M. D. GREFIER: A. VLAIC
Pe rol fiind examinarea cererii de antrenare a răspunderii formulată de reclamanta SC T. C. S.R.L. prin lichidator judiciar C. R. A. împotriva pârâtului C. T. ALEXANDRU, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/2006.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar al reclamantei, d-na practician în insolvență R. A., lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta lichidatorului judiciar arată că susține cererea de antrenare a răspunderii formulată și nu are alte probe de administrat.
Judecătorul sindic, nemaifiind alte cereri în probațiune, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond părții prezente.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtului la plata pasivului debitoarei.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 18 martie 2013, lichidatorul judiciar C.I.I. RÇDULESCU A. D. a solicitat judecătorului sindic angajarea răspunderii pârâtului C. T. ALEXANDRU și obligarea acestuia la plata sumei de 256.922,14 lei reprezentând pasivul debitoarei SC T. C.
rămas neacoperit, motivat de faptul că în sarcina acestuia se pot reține fapte ce se încadrează în dispozițiile art.138 lit. a, d și f din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii lichidatorul judiciar a arătat că prin sentința comercială nr.3070/2009 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în forma generală împotriva debitoarei SC T. C. S., debitoarea fiind notificată la sediul social înregistrat în registrul comerțului, prin administratorul statutar, în vederea depunerii documentelor menționate la art.28 din Legea nr.85/2006.
Potrivit împrejurării ca in ciuda notificărilor si a discuțiilor avute cu administratorul statutar C. T. ALEXANDRU cu ocazia audierii acestuia in calitate de martor in rejudecare ca urmare a admiterii recursului creditoarei SC T&T A. Solutions S. București, acesta nu a inteles sa dea curs solicitării de a preda documentele prezentate de art. 28 a legii 85/2006 si respectiv obligației de a preda bunurile debitoarei gajate in favoarea creditorului DGFP C., lichidatorul judiciar a inteles sa consulte site-ui M.F.P. unde este publicata ca ultima raportare financiar-contabilă a debitoarei la organele fiscale de resort, bilanțul contabil aferent anului 2008 in care sunt evidențiate elemente patrimoniale constând din active imobilizate în valoare de 52.906 lei, active circulante în valoare de 469.601 lei din care stocuri în valoare de 20.195 lei, creanțe în valoare de 213.622 lei și în casă și conturi la bănci suma de 235.784 lei.
Administratorul statutar nu a predat bunurile firmei inventariate in prezenta lui, constând din active imobilizate si stocuri pentru a fi valorificate in procedura lichidării si sumele sa fie distribuite creditorilor, creându- se prezumția ca acestea au fost valorificate in interes personal de administratorul statutar al debitoarei.
Totodată, administratorul statutar nu a predat conform obligației legale, numerarul de bani de 2. lei, reflectat in bilanțul contabil ca fiind existent in caseria debitoarei la 2008 pentru a fi distribuite creditorilor, sau sa justifice cu documente legitime sumele de bani ridicate din caseria debitoarei, creându-se astfel prezumția ca au fost utilizați in interes personal.
In cazul de fata este evident ca funcționarea societății nu s-a desfășurat in condiții de legalitate, pârâtul C.
ALEXANDRU in exercitarea funcției de administrator statutar cu puteri nelimitate, a incalcat dispozițiile legale conform legii 31/1990, raportate la art. 138 alin.1 lit. a din legea 85/2006 referitor la gestionarea societății comerciale, deturnând astfel utilizarea banilor de la scopul lor legal si firesc, intr-o utilizare frauduloasa, in interes propriu.
In consecința, efectele produse de lipsa aportului acestor bani care puteau fi utilizați in interesul persoanei juridice debitoare au condus la majorarea datoriei fata de creditori prin acumularea dobânzilor si penalităților de intarziere aferente datoriei de baza, constituind cu siguranța unul din motivele pentru care debitoarea SC T. C.
S. . a ajuns in incetare de plați, contribuind astfel la instalarea falimentului, fapte prevăzute la art. 138 alin.1 lit. a) din legea 85/2006.
Administratorului statutar parat C. T. ALEXANDRU a folosit mijloace ruinătoare pentru a procura societății fonduri, fapta culpabila potrivit art. 138 lit. f).
Ca urmare a reanalizarii deciziilor de impunere aduse in probatiune de creditorul DGFP C. la cererea de creanțe inregistrata la dosarul cauzei, coroborat cu indicatorii din bilanțul contabil aferent anului 2008, afișat pe site- ul MF-ului, se desprinde ideea ca administratorul social parat C. T. a utilizat în mod vădit mijloace ruinătoare în scopul evitării sau amânării procedurii de insolvență.
Astfel pentru susținerea activității curente a societății debitoare se observa ca sursa de finanțare au constituit-o arieratele bugetare, aceasta fiind cauza care a condus la încetarea de plați, creditorul DGFP C., fiind acela care a declanșat chiar deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei SC T. C. S. .
Prin neplata la termen a contribuțiilor fiscale la bugetul consolidat de stat si folosirea sumelor de bani reținute din salariul angajaților pentru contribuția acestora la bugetele sociale de (sănătate, de șomaj si de asigurări sociale) fostul administrator statutar parat C. T. ALEXANDRU se face vinovat de utilizarea de mijloace minatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri in scopul întârzierii încetării de plați, fapta prevăzuta de art. 138 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 85/2006.
Suma de 133.852 lei nu aparținea debitoarei SC T. C. S., fiind contribuția personala a asiguraților si a debitoarei la Fondul național de asigurări sociale si de sănătate, utilizarea in alte scopuri sau nevirarea cu rea credința la fond a contribuției reținute de la asigurați in cel mult 30 de zile de la scadenta (in condițiile in care in trezoreria debitoarei sunt evidențiate lichidități in suma de 2. lei), este calificata infracțiune potrivit art. 6 din legea 241/2005 Pentru nevirarea la timp a acestor contribuții la bugetul asigurarilor sociale s-au calculat dobânzi si penalități pentru stopaj la sursa, de asemenea s-au calculat dobânzi si penalități si pentru obligațiile sociale neachitate in sarcina angajatorului arierate care au contribuit la intrarea societății SC T. C. S. in incapacitate de plata.
Legea nr. 85/2006, la art. 138 lit. f, stabilește o prezumție legala In ceea ce privește legătura de cauzalitate intre fapta cauzatoare de prejudicii - respectiv utilizarea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, si prejudiciu -respectiv intrarea in incetare de plați in dauna creditorilor societății. Astfel, fostul administrator statutar se face vinovat de intrarea debitoarei in incapacitate de plata, săvârșind faptele descrise mai sus, fapte care se găsesc sub incidența prevederilor art. 138 alin 1 lit. f). din Legea nr. 85/ 2006 in sensul ca a folosit mijloace ruinatoare pentru a procura societății fonduri.
In aceste condiții obligația virării la buget a sumelor reprezentând stopaj la sursa i-a revenit administratorului statutar, nevirarea acestora cu rea intenție fiind culpa pârâtului. Administratorul statutar parat nu a prezentat situația analitica a creditorilor din contul sintetic de "creanțe" debitoarea figurând cu creanțe de încasat, in suma de 213.622 lei, majorându-se pasivul societății debitoare prin imposibilitatea recuperării creanțelor în cadrul procedurii, astfel, sa nu se poată constata schimbarea destinației sumelor încasate de societatea debitoare și folosite în interes personal de către fostul administrator statutar parat.
Neurmărirea creanțelor prin modalitățile prevăzute de către reglementările contabile în vigoare (transmiterea de extrase de cont, punctaje periodice, notificări etc.) a condus la neasigurarea disponibilităților bănești necesare plății obligațiilor debitoarei față de diverșii săi creditori. Operațiunea respectivă este prevăzută atât de Legea nr.82/1991 rep. privind contabilitatea și OMFP nr.306/2002, cat și de OMFP nr.2388/1995 privind inventarierea patrimoniului, care referitor la creanțele fata de terți prevăd obligația verificării și confirmării pe baza extraselor, a soldurilor debitoare și creditoare ale conturilor de clienți și furnizori sau efectuării punctajelor reciproce în funcție de necesitați. Faptul că inventarierea patrimoniului este o operațiune ce tine de respectarea prevederilor legale în materia contabilității și se circumscrie dispozițiilor art. 138 lit.d) din legea nr.85/2006 Legea nr. 85/2006, la art. 138, stabilește o prezumție legala in ceea ce privește legătura de cauzalitate intre faptele cauzatoare de prejudicii si prejudiciu creat in dauna creditorilor societății in suma de 256.922,14 lei prin intrarea in incetare de plați.
Faptele culpabile ale fostului administrator statutar, in interpretarea normelor legale referitoare la răspunderea patrimoniala sunt evidente in acest caz, fiind indeplinite astfel toate condițiile răspunderii civile delictuale: fapta, prejudiciu si legătura de cauzalitate. Fapta s-a concretizat printr-o serie de omisiuni în a realiza demersurile care se aflau în sarcina lui, (precum de a nu tine o contabilitate in conformitate cu legea si in consecința de a nu depune documentele contabile în temeiul art.28 din Legea nr. 85/2006 cu ocazia lichidării, omisiuni care evidențiază faptul că acesta a acționat contrar dispozițiilor legale in materie, nu a permis administratorului judiciar desemnat in cauza, verificarea fondurilor bănești și a bunurilor societății, astfel încât, imposibilitatea constatării exacte a situației patrimoniale a debitoarei sub aspectul activului și pasivului pe toată durata existentei societății, consecința fiind fraudarea creditorilor prin neputința acestora de a-si recupera creanțele din activul debitoarei, precum și în acțiuni care se aflau în contradicție cu dispozițiile legale și contractuale (plați realizate din caseria debitoarei în mod preferențial si folosirea bunurilor debitoarei in interes contrar persoanei juridice ). Vinovăția rezultă chiar din neîndeplinirea acestor obligații, în condițiile în care nu s-a dovedit existenta unei împrejurări care înlătură vinovăția., iar potrivit Codului civil răspunderea poate fi antrenată și pentru prejudiciul ce a fost cauzat prin neglijentă.
În ceea ce privește existenta prejudiciului s-a arătat că acesta deriva din starea de insolventă a debitorului, rezultat prin faptele realizate de fostul administrator statutar și enumerate în cuprinsul cererii, fiind un efect derivat al acestora. Astfel, prejudiciul consta în faptul ca, urmare a stării de insolventă, creditorii se vad în imposibilitatea de a le fi plătite creanțele în condiții normale, respectiv integral și la scadenta și mai mult prin recurgerea la procedura de insolventă, respectiv la o procedura concursuala colectiva, are pentru ei o conotatie negativa. În acest sens, prejudiciul consta în totalitatea creanțelor din tabelul definitiv de creanțe, necontestat si încuviințat de judecătorul sindic, fiind in suma de 256.922,14 lei .
Sub aspectul raportului de cauzalitate, s-a arătat ca nerealizarea unor activități prevăzute expres de legiuitor (neconducerea contabilității in conformitate cu legea) sau realizarea unor activități care în mod evident sunt nelegale
(plați preferențiale din caseria debitoarei) constituie o prezumție relativa a existentei legăturii de cauzalitate intre faptele săvârșite de administratorul pârât C. T. ALEXANDRU și ajungerea în starea de insolventă a debitoarei.
In speța, indiferent de faptul ca pârâtul, in calitate de administrator, a incalcat din culpa (neglijenta) sau cu intenție normele de drept care impuneau gestionarea cu mai multa diligenta a patrimoniului debitoarei decât interesele personale, este autorul unei fapte expres si limitativ invocate de legiuitor la art. 138 alini lit. a, d si f) a Legii nr. 85/2006, care constituie o premisa legala de a fi angajata răspunderea patrimoniala a acestuia în recuperarea prejudiciului in suma de 256.922,14 lei, creat fata de creditorii inscrisi in tabelul definitiv de obligații al debitoarei.
Raportat la cele ce preced, s-a apreciat ca dovada legăturii dintre faptele ilicite, culpabile ale fostului administrator statutar C. T. ALEXANDRU si ajungerea in stare de insolventa a debitoarei sunt dovedite, in condițiile prevăzute de Codul civil raportat la art. 138 alin 1 lit. a, d si f din legea 85/2006, motiv pentru care se solicita admiterea cererii.
Analizând cererea formulată de lichidatorul judiciar, judecătorul sindic o va admite în temeiul art.138 lit.a, d și f din Legea nr.85/2006 și în baza considerentelor expuse în continuare.
La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolventa, sa fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre următoarele faptele expres enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, printre care și aceea constând în aceea că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane (lit.a), a ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispara unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea (lit.d) și au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți (lit.f).
Temeiul juridic al cererii formulate de lichidatorul judiciar se fundamentează pe dispozițiile legale anterior
citate.
Responsabilitatea civilă a administratorilor este o responsabilitate subsidiară și indiferent dacă este
individuală sau solidară, este una integrală atât pentru damnun emergens cât și pentru lucrum cessans.
Sfera persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru falimentul societății când activele sociale sunt insuficiente este circumscrisă categoriei administratorilor în funcțiune la data încetării plăților, directorilor tehnici executivi, când se comportă ca și când ar fi administratori propriu-ziși, iar când consiliul de administrație este organizat ca un consiliu de supraveghere răspunderea revine administratorilor operativi.
Obligația subzistă dacă situația care a dus la insuficiența activului a luat naștere în timpul exercitării mandatelor.
În speță, administrator statutar în fapt al debitoarei a fost pârâtul C. T. ALEXANDRU, care în calitate de administrator avea obligația de a gestiona cu atenție patrimoniul și activitatea societății, iar încălcarea culpabilă a acestei obligații a determinat prejudicierea creditorilor și atrage răspunderea acestuia.
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtului poate fi încadrată în prev. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, respectiv că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că din bilanțul contabil aferent anului 2008 rezultă că la data de_ în patrimoniul debitoarei existau active imobilizate în valoare de 52.906 lei și active circulante în valoare de 469.601 lei constând în stocuri în valoare de 20.195 lei, creanțe în valoare de 213.622 lei și în casă și conturi la bănci suma de 235.784 lei, acestea nefiind puse la dispoziția lichidatorului judiciar, pârâtul nejustificând lipsa sumelor.
Așadar, judecătorul sindic apreciază că atâta timp cât au existat bunuri în patrimoniul debitoarei și sume de bani în casierie, iar la momentul deschiderii procedurii aceste active nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
De asemenea, în sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorii statutari.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtului îi revenea în calitate de administrator statutar obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată.
Astfel, administratorii sunt solidari răspunzători pentru societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor
societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrară.
Faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Așa fiind, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
Din coroborarea deciziilor de impunere aduse in probatiune de creditorul DGFP C. la cererea de creanțe inregistrata la dosarul cauzei, cu bilanțul contabil aferent anului 2008, afișat pe site-ul MF-ului, judecatorul sindic apreciaza ca se poate retine in sarcina paratului si fapta de a fi utilizat în mod vădit mijloace ruinătoare în scopul evitării sau amânării procedurii de insolvență, deoarece pentru a susține activitatea curenta a societății debitoare se observa ca sursa de finanțare au constituit-o arieratele bugetare, aceasta fiind cauza care a condus la încetarea de plați, creditorul DGFP C., fiind acela care a declanșat chiar deschiderea procedurii insolventei.
Paratul nu a platit la scadenta contribuțiile fiscale si a folosit sumele de bani reținute din salariul angajaților pentru contribuția acestora la bugetele sociale de (sănătate, de șomaj si de asigurări sociale), suma totala de 133.852 lei iar fapta poate fi circumscrisa ipotezei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 85/2006.
În consecință, se reține că faptele pârâtului prin care acesta a contribuit la aducerea societății în stare de încetare de plăți și la insuficiența activului se circumscriu prevederilor art.138 lit.a, d și f din Legea nr. 85/2006.
Considerentele de fapt expuse conduc indubitabil la concluzia că pârâtul în calitatea lui de administrator statutar, prin modul de gestionare a patrimoniului societății, a contribuit nemijlocit la crearea prejudiciului ce constă în insuficiența activului patrimoniului debitoarei falite.
Pentru aceste motive și fundamentat pe dispozițiile legale anterior arătate, cererea formulată de către lichidatorul judiciar în contradictoriu cu pârâtul C. T. ALEXANDRU va fi apreciată drept întemeiată, urmând a fi admisă.
În baza prev. art.138 lit.a, d și f din Legea nr.85/2006, pârâtul C. T. ALEXANDRU va fi obligat să plătească suma de 256.922,14 lei reprezentând pasivul debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar C.I.I. R. A. D. și în consecință:
Obligă pârâtul C. T. ALEXANDRU, cu domiciliul în C. -N., C. T. nr.241/D, ap.2, jud.C., să plătească suma de 256.922,14 lei reprezentând pasivul debitoarei SC T. C. S. aflată în faliment în dosar nr._ al Tribunalului Specializat C. .
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, | GREFIER, | |
D. M. D. | A. | VLAIC |
Red.DMD/MM 4 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 1861/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 209/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
