Sentința civilă nr. 361/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 361/2013
Ședința publică din 26 februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: C. | V. | , judecător-sindic |
GREFIER: T. | E. |
Pe rol fiind derularea procedurii reglementată de Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, împotriva debitorului SC A. C. S., cu sediul în B., str. Î. T., bl. 37, sc. A, ap.8, județul B. -Năsăud, cod unic de înregistrare 18979816, număr de ordine în registrului comerțului J_ și examinarea cererii pentru atragerea răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar C.I.I.
N. L. împotriva pârâților D. R. -P. și D. L. -R. .
Cauza s-a judecat în fond la data de 12 februarie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea hotărârii judecătorești, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a fost amânată pentru data de 19 februarie 2013, când, din lipsă de deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 26 februarie 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată;
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus lichidatorul judiciar C.I.I. N. L. în contradictoriu cu pârâții D. R. -P. și D. L. -R., a formulat cererea pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților pentru suma de 60.409,01 lei, reprezentând pasivul debitoarei SC A. Construct S. .
În motivare s-a arătat că lichidatorul judiciar își întemeiază cererea pe concluziile raportului privind cauzele și împrejurările care au adus societatea debitoare în stare de insolvență, depus la dosarul cauzei, conform cărora, administratorii societății se fac vinovați de cel puțin două din faptele prevăzute la art. 138 din Legea insolvenței, și anume:
Fapta prevăzută la art. 138. alin. (1). lit. a) din Lege. Astfel, se poate susține că Administratorii societății au folosit bunurile sau creditele societății în interes propriu sau în cel al unei alte persoane, atâta timp cât nici până la această dată nu i-au fost predate activele evidențiate în balanța de verificare pe luna decembrie 2008. În conturile din grupa 37 (marfa pe stoc) în valoare de 19.714.33 lei, contul 461 - debitori diverși, în valoare de 33.978,73 lei și respectiv în contul 5311 - casă, în valoare de 6.715.95 lei. Nu i s-au predat nici actele justificative privind destinația pe care au căpătat-o aceste active, fapt care îl îndrituiește să presupună că aceste active au fost însușite de cei 2 administratori.
In sarcina administratorilor societății se mai poate reține că "…au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți" (art. 138, alin. (1). lit. c)). Deși societatea a înregistrat pierderi atât în 2006 cât și în 2008, starea de insolvență a societății fiind evidentă, administratorii nu au luat măsurile necesare pentru încetarea la timp a activității și lichidarea organizată a activelor și pasivelor acesteia, obligație prevăzută în sarcina lor de art. 27 din Legea nr. 85/2006.
Se menționează că pasivul S.C. A. C. S.R.L., conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor depus la dosarul cauzei este de 198.515.61 lei și pe parcursul procedurii nu s-a recuperat nici un leu din care să se efectueze plăți în contul creanțelor.
In drept, s-au invocat prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Pârâții D. R. P. și D. L. R. au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii formulată, ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că pârâților li s-a imputat faptul că nu au fost predate activele evidențiate în balanța de verificare pe luna decembrie 2008, însă s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de societatea pe care au administrat-o in 2010, deci, după doi ani, timp în care societate și-a desfășurat activitatea. In_ s-a întocmit de lichidatorul judiciar raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția insolventei.
Astfel, este evident faptul că nu faptele care sunt indicate in cererea de chemare în judecată sunt cauzele care au generat deschiderea procedurii insolvenței. Faptele invocate în cerere nu reflectă starea firmei la data deschiderii insolvenței, întrucât a existat activitate desfășurată de societate pe o perioadă de doi ani. Societatea a mai funcționat până la acea data (2010) și situația soldurilor din conturile respective s-a schimbat. Administratorul judiciar avea obligația conform legii să aducă la zi, să refacă/să actualizeze evidența contabilă.
De altfel, în chiar raportul întocmit de lichidatorul judiciar, la pct.3, cauzele și împrejurările care au condus la apariția insolvenței, se poate observa faptul că aceste cauze s-au datorat: lipsei de pregătire și experienței necesare, cheltuielilor mari, finanțate exclusiv din împrumuturi bancare pe termen scurt necesare pentru pornirea afacerii în cauză; cheltuielilor efectuate cu repararea, amenajarea și dotarea unui spațiu de producție și desfacere deținut în chirie; chiria a fost foarte mare; faptul că odată cu încetarea activității au fost obligați să restituie folosința spațiului, astfel încât nu au avut timpul necesar pentru amortizarea investițiilor pe care le-au făcut in amenajarea acelui spațiu.
Cauzele care au condus la apariția stării de insolvență exclud intenția pârâților de a duce societatea în imposibilitate de plăți. Lipsa de pregătire și experiența necesare desfășurării activității nu se confundă cu intenția vădită de a duce societate în insolvență.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere presupune îndeplinirea următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, încadrarea faptei în cazurile expres prevăzute de legea insolvenței, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților și culpa persoanei a cărei răspundere este antrenată.
Lipsa unei strategii manageriale viabile, omisiunea de a achita debitele restante, neglijența în conducerea societății nu sunt de natură a atrage răspunderea
patrimonială a fostului administrator, în condițiile neîndeplinirii cumulative a cerințelor răspunderii civile delictuale sus-menționate.
Cu privire la raportul de cauzalitate, legea impune condiția ca faptele membrilor organelor de conducere să fi contribuit la ajungerea societății în încetare de plăți, prejudiciind astfel societatea și indirect pe creditorii săi.
Cu alte cuvinte, în speță, nu se face dovada legăturii de cauzalitate dintre faptele imputate pârâților și ajungerea societății în stare de insolventa.
Acțiunile și inacțiunile invocate de reclamantă în cuprinsul acțiunii sale nu întrunesc elementele constitutive ale faptelor descrise în textul de lege menționat
Se consideră că, pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a pârâților nu este suficient ca administratorii statutari să fi contribuit la ajungerea societății în această situație, ci se cere ca aceștia să fi cauzat această stare prin săvârșirea uneia dintre faptele limitativ prevăzute de art. 138, ipoteză ce nu a fost probată în cauză.
Contrar susținerilor din cererea de chemare în judecată, prin art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina pârâților, ci s-a prevăzut doar posibilitatea atragerii răspunderii după administrarea de dovezi în acest sens, ceea ce în speță nu s-a realizat.
In drept, s-au invocat disp. art. 115 si urm. Cod pr.civ., si art.138 din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar a depus la dosar "răspuns la întâmpinare";, prin care a arătat următoarele:
Se consideră că apărările invocate de pârâți în cuprinsul întâmpinării sunt formal corecte, pentru că, într-adevăr, prin cererea introductivă nu a reușit să facă dovada legăturii directe de cauzalitate dintre faptele imputate lor și ajungerea în insolvență a societății comerciale pe care aceștia au administrat-o. Dar, așa cum știm toți cei implicați în această activitate, sunt extrem de rare cazurile în care se poate discerne care este faptul concret care a dus o societate în situația de a nu mai face față datoriilor sale exigibile cu disponibilitățile sale bănești. Ajungerea în această stare este de regulă rezultatul unor acumulări de acțiuni și inacțiuni mai mult sau mai puțin inspirate ale administratorilor, dar care, în final, provoacă pierderi continue, până când societatea se sufocă sub propriile obligații.
Este și cazul în speță, în care, deși S.C. A. C. S.R.L. a înregistrat pierderi atât în anul 2006 cât și în anul 2008, administratorii săi nu și-au îndeplinit obligația prevăzută la art. 27, alin. (1) din Legea nr. 85/2006, de a se adresa tribunalului cu o cerere pentru deschiderea procedurii insolvenței, în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență. Chiar și această inacțiune este, suficientă pentru ca administratorii debitoarei să fie obligați să plătească din averea lor cel puțin o parte din pasivul societății; s-a determinat acea parte ca fiind egală cu valoarea activelor evidențiate în ultimele situații financiare întocmite (bilanțul contabil și în balanța de verificare încheiate la_ ), pentru că, dacă s-ar fi deschis procedura insolvenței la acea dată, bunurile și valorile respective ar fi putut să fie valorificate pentru plata unei părți din datoriile societății. Dar, pentru că nu și-au îndeplinit o obligație expres prevăzută de lege, administratorii debitoarei au făcut ca și aceste valori să se risipească. Temeiul legal al răspunderii se regăsește în acest caz în prevederile art. 138, alin. (1), lit. c) - "au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți".
Mai mult, pentru că nu și-au îndeplinit o altă obligație expres prevăzută de lege, respectiv aceea de a conduce contabilitatea societății comerciale pe tot parcursul existenței sale, nu se poate stabili cu certitudine ce s-a întâmplat cu activele debitoarei. Desigur, la art. 20, alin. (1), lit. c) din legea insolvenței este prevăzută obligația Administratorului judiciar de a întocmi actele prevăzute la art. 28, alin. (1) din lege, dar, evident că îndeplinirea acestei obligații este condiționată de primirea actelor primare și evident că prin actualizarea evidenței contabile nu se va înlătura starea de insolvență a debitoarei.
In drept, s-au invocat prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut starea de fapt ce va fi redată în continuare.
Prin sentința comercială nr. 1881/2010 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată de creditoarea Bancpost SA și în consecință s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC
A. C. S. și a fost desemnat în calitate de administrator judiciar C.I.I N. L. . Ulterior prin sentința comercială nr. 394/_ pronunțată de Tribunalul B.
-Năsăud în același dosar s-a dispus intrarea debitoarei în faliment.
Potrivit tabelului definitiv al creanțelor întocmit de lichidatorul judiciar debitoarea datorează creditorilor săi suma totală de 126.020,02 lei.
Pârâții administratori statutari nu au contestat declarațiile de creanță înscrise în
tabel.
După deschiderea procedurii insolvenței lichidatorul judiciar în urma
examinării balanței de verificare pe luna decembrie 2008 a concluzionat că din patrimoniul debitoarei lipsesc următoarele active în valoare de 60.409
01 lei constând în marfă pe stoc în valoare de 19.714,33 lei, debitori diverși în valoare de 33.978,73 lei și casă în valoare de 6.715,95 lei.
Având în vedere că pârâții nu au predat nici acte justificative din care să rezulte destinația acestor active, reclamantul a introdus prezenta acțiune pe care a întemeiat-o în drept pe disp. art. 138 al. 1 lit. a și c din Legea nr. 85/2006.
Răspunderea membrilor organelor de conducere este atrasă potrivit lit. a din textul de lege citat pentru fapta de a folosi "bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu nu în cel al unei alte persoane";, iar potrivit lit. c pentru fapta de a fi dispus "în interes personal continuarea unei activități care duce în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți";.
Referitor la textul de lege de la lit. a, este de reținut faptul că societatea debitoare și-a desfășurat activitatea până în luna noiembrie 2010 când s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței.
În această situație inexistentă la data deschiderii procedurii a activelor mai sus menționate existente la data de 31 decembrie 2008 respectiv cu doar un an înainte este pe deplin explicabilă ca urmare a desfășurării normale a activității societății.
În consecință în lipsa de la dosar a unui probatoriu care să dovedească săvârșirea faptelor de la lit. a, instanța nu poate reține în sarcina pârâților răspunderea patrimonială pentru comiterea acestor fapte.
De asemenea în cauză nu s-a administrat nici o probă din care să rezulte interesul personal urmărit de pârâți care să contravină scopului activității desfășurate de societate și care să fi dus în mod vădit la încetarea de plăți a acesteia.
În circumstanțele în care în cauză nu se face dovada săvârșirii faptelor menționate cu atât mai puțin este dovedită legătura de cauzalitate între faptele invocate și intrarea în insolvență a societății, cerință prevăzută în mod expres de prev. art. 138 al. 1 teza ultima din Legea nr. 85/2006.
Pentru considerentele menționate și văzând că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de disp. art. 138 al. 1 lit. a și c din Legea nr. 85/2006, instanța urmează să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de lichidatorul judiciar C.I.I. N.
L.,
cu sediul în B., str. M. E., nr. 5, sc.A, ap. 6, jud. B. -Năsăud, în contradictoriu cu pârâții D. R. -P. și D. L. -R.
, ambii domiciliați în B.
, str. Î. T., nr. 34, sc.A, ap. 8, jud. B. -Năsăud - administratorii statutari ai debitoarei SC A. C. S., cu sediul în B., str. Î. T., bl. 37, sc. A, ap.8, județul B. -Năsăud, cod unic de înregistrare 18979816, număr de ordine în registrului comerțului J_ .
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. V. T. E.
Red/dact: CV/HVA_ / 4 ex.
| ← Sentința civilă nr. 209/2013. Răspundere organe de conducere.... | Decizia civilă nr. 6124/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
