Încheierea civilă nr. 3237/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
DOSAR NR._ /a1
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
ÎNCHEIEREA CIVILĂ nr. 3237/2013
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii formulate de către P.
O. I., în calitate de lichidator judiciar al S.C. R. & T. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul C. R. L., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei S.C. R. & T. S.R.L., P. O. I., d-na practician în insolvență M. Mălăescu și reprezentantul pârâtului C. R. L. d-l avocat Octavian - George Țuțu, cu împuternicire avocațială existentă la dosar, f. 52.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că a fost înregistrată la dosar, în data de 06 noiembrie 2013, din partea lichidatorului judiciar, cerere de renunțare la judecată.
Instanța pune în discuția reprezentanților părților cererea de renunțare la judecată formulată de către lichidatorul judiciar.
Reprezentanta lichidatorului judiciar arată că nu mai înțelege să își susțină cererea, întrucât i-au fost predate de către pârât documentele financiar - contabile și bunul remorcă Humbaur.
Reprezentantul pârâtului solicită instanței să ia act de renunțarea la judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra manifestării de voință exprimate de lichidatorul judiciar.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând, reține că, prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 1 aprilie 2013, lichidatorul judiciar P. O. I. desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC R. & T. S. a solicitat judecătorului sindic angajarea răspunderii pârâtului C. R. L. și obligarea acestuia la plata sumei de 9.429 lei reprezentând întreg pasivul debitoarei astfel cum reiese din tabelul definitiv al creanțelor, motivat de faptul că în sarcina acestuia se poate reține fapte ce se încadrează în dispozițiile art.138 lit. a, d și e din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar a menționat în cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că, în urma analizei detaliate efectuate cu ocazia completării raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei întocmit în conformitate cu prev. art. 59 din Legea nr.85/2006, s-a apreciat că pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit. a, d și e din Legea nr.85/2006, respectiv a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu, nu a depus situațiile financiare contabile pentru a se putea verifica modul în care s-a efectuat activitatea economică și înregistrările contabile, fapt ce poate duce la concluzia că acesta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau chiar a ținut o contabilitate fictivă și a ascuns o parte din activul persoanei juridice.
Potrivit adresei nr. 411481/496/_ emisă de Consiliul Local C. societatea debitoare figurează în evidențele fiscale cu o remorcă Humbar. În pofida demersurilor efectuate de lichidatorul judiciar în vederea predării bunurilor de către administratorul statutar al debitoarei, acesta nu a dat curs solicitărilor, fapt ce a format convingerea practicianului în insolvență că pârâtul a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane. Acest lucru prejudiciază în mod direct interesele creditorilor, întrucât prin sustragerea bunurilor și nepredarea acestora lichidatorului judiciar devine imposibilă valorificarea bunurilor în vederea acoperirii pasivului societății.
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, fapta membrilor organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și a oricărei alte
persoane care a cauzat starea de insolvență a debitoarei, prin ținerea unei contabilități fictive, prin dispariția unor documente contabile sau prin neținerea contabilității în conformitate cu legea, atrage răspunderea acestora, în sensul suportării unei părți din pasivul debitorului.
Refuzul pârâtului de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar documentele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 constituie infracțiunea prevăzută la art.147 din Legea nr.85/2006, ceea ce demonstrează intenția legiuitorului de a sancționa aspru atitudinea culpabilă a persoanelor care nu-și îndeplinesc obligațiile prevăzute de lege.
Neținerea contabilității este o faptă negativă ce nu poate fi probată decât prin faptul pozitiv contrar. Lichidatorul judiciar a făcut dovada că a notificat administratorul statutar în legătură cu obligația depunerii documentelor prevăzute de art.28. În condițiile în care administratorul statutar nu a predat documentele solicitate în termenul fixat se naște prezumția simplă că nu s-a ținut contabilitatea ori această prezumție putea fi răsturnată de administrator prin predarea documentelor către lichidator, în cauză pârâtul nefăcând dovada predării. În consecință, administratorul statutar nu a răsturnat prezumția simplă de neținere a contabilității.
Prejudiciul creditorilor există și constă în imposibilitatea recuperării integrale a creanțelor înscrise la masa credală, din averea debitoarei. Lipsa documentelor contabile ce ar fi trebuit predate în vederea analizării cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență și a persoanelor vinovate de aceasta conduc spre ipoteza unei sustrageri de la controlul creditorilor asupra modului în care a fost gestionată întreaga activitate a societății.
Imposibilitatea de verificare a modului în care au fost valorificate bunurile debitoarei, ca de altfel a verificării întregii activități a debitoarei, conturează fără echivoc vinovăția administratorului statutar și legătura directă între acțiunile acestuia și falimentarea debitoarei.
Prin neefectuarea de către pârât a niciunui demers pentru depunerea documentelor contabile ale societății s-a contribuit la agravarea stării de incertitudine privind situația juridică a debitoarei. Acest lucru a determinat imposibilitatea identificării activului și pasivului debitoarei, a tuturor creditorilor și debitorilor acesteia, pârâtul contribuind prin neținerea contabilității, în mod direct, la creșterea stării de insolvență a societății.
Fapta administratorului există, este prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 și constă în neținerea contabilității în conformitate cu legea, fiind prezumată, ca urmare a nepunerii la dispoziția lichidatorului a documentelor prevăzute de art. 28 din legea insolvenței.
Prin faptele de deturnare sau ascundere a unei părți din activul persoanei juridice se înțeleg acele fapte ilicite de natură contabilă prin care o parte a activului sau anumite bunuri individual determinate sunt deturnare de la destinația lor normală ori sunt ascunse terților. Intră în această categorie faptele ilicite prin care se realizează dispariția unor acte contabile justificative, falsificarea unor acte contabile în sensul modificării destinației bunului sau al naturii bunului intrat în patrimoniul societății, etc. Prin mărirea, în mod fictiv, a pasivului se înțelege orice fapte ilicite de natură contabilă prin care se mărește în mod fictiv pasivul patrimonial al persoanei juridice. Intră în această categorie de fapte ilicite falsificarea registrelor contabile prin introducerea unor obligații inexistente sau păstrarea unor datorii deja plătite.
Lipsa evidenței contabile indică o administrare frauduloasă, existând prezumția unei contabilități fictive sau neconforme cu legea și constituie o premisă pentru aplicarea prevederilor art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006. De asemenea, neținerea evidenței contabile îl privează pe debitor de un instrument de neînlocuit pentru a putea prevedea ajungerea în insolvență.
În patrimoniul debitoarei există faptic active de natura mijloacelor de transport și anume o remorcă Humbar, iar administratorul debitoarei nu s-a conformat notificării trimise de lichidatorul judiciar, nepunând la dispoziția practicianului în insolvență bunurile debitoarei, fiind întrunite condițiile impuse de art. 138 alin.1 lit. e din Legea nr. 5/2006pentru antrenarea răspunderii.
Răspunderea administratorului în baza art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere civilă delictuală (atipică), fiind așadar necesară verificarea existenței condițiilor pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.
Referitor la condițiile răspunderii civile delictuale, lichidatorul judiciar a arătat că acestea sunt întrunite în cauză, prejudiciul creditorilor constând în imposibilitatea recuperării integrale a creanțelor înscrise la masa credală, din averea debitoarei, din cauza nepredării bunurilor active, acestea nu se pot valorifica în vederea stingerii masei pasive. Ca urmare, răspunzător pentru acest prejudiciu este administratorul statutar. Prejudiciul creditorilor reprezintă partea din masa pasivă ce rezultă din tabelul definitiv al creanțelor, care nu mai poate fi contestat și care nu poate fi acoperită din averea debitoarei. Deci, prejudiciul există, este cert, real și efectiv. Fapta pârâtului este prevăzută de art.138 alin.1 lit.a, d și e din Legea nr.85/2006 și constă în folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu legea și deturnarea sau ascunderea unei părți din activul debitoarei.
Legătura de cauzalitate dintre fapte și prejudiciu este evidentă, deoarece prin folosirea bunurilor persoanei juridice și deturnarea sau ascunderea activului se încearcă ascunderea patrimoniului acesteia prin lichidizarea căruia se putea evita ajungerea în stare de insolvență. În condițiile în care aceste active nu se mai regăsesc faptic, acoperirea pasivului societății a devenit imposibilă.
Vinovăția pârâtului există deoarece acesta cu intenție a sustras activele din patrimoniul debitoarei, fapt care a împiedicat valorificarea lor în vederea stingerii datoriilor.
Pe cale de consecință, instalarea stării de insolvență a societății este imputabilă administratorului statutar.
Prin scriptul depus la dosar la data de 6 noiembrie 2013 la fila 56, lichidatorul judiciar a învederat instanței că renunță la judecarea prezentei acțiuni și solicită instanței să ia act de manifestarea sa de voință.
Conform prev. art.246 C.pr.civ., reclamantul poate renunța oricând, fie verbal în ședință publică, fie în scris la judecarea cererii sale.
Astfel fiind, instanța în baza art. 246 C.pr.civ. va lua act de renunțarea la judecata cererii formulată de lichidatorul judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Ia act de renunțarea reclamantului P. O. I., lichidator judiciar al debitoarei
S.C. R. & T. S., la judecarea cererii privind antrenarea răspunderii pârâtului C. R.
L., cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. E. I. nr. 4, ap. 2, jud. C. . Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 noiembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
D. H. N. N.
Red.3.ex. DH/LU/_
| ← Sentința civilă nr. 1730/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 1714/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
