Decizia civilă nr. 1151/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 1151/2011
Ședința publică de la 17 M. 2011
PREȘEDINTE D. M.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanta SC A. S. și de către pârâta A. N. DE A. F., D. G. A F. P. A JUD.C., împotriva sentinței civile nr. 2., pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul reclamantei este timbrat, iar recursul pârâtei este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de (...), pârâta recurentă a depus la dosar întâmpinare. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 2876/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., a fost admisă în parte cererea formulată de S. A. S. C.-N. reprezentată legal prin administrator K. A. în contradictoriu cu A.N.A.F. - D. C., și pe cale de consecință s-a anulat în parte D. nr.186/(...) emisă de intimată, prin care s-a respins contestația reclamantei pe care a formulat-o împotriva D. nr. 568/(...) în sensul că obligă intimata să emită o nouă decizie prin care să-i fie admisă la rambursare reclamantei suma de 5488 lei reprezentând T. de pe facturile fiscale de chirie emise cu T. de către S. AXA E. S., sumă aferentă perioadei mai-decembrie 2007 cu dobânzile aferente până la data rambursării; anulează si majorările de întârziere aferente sumei de 5488 lei stabilite prin decizia sus menționată. A fost respinsă cererea de anulare parțială a D. 1. în privința rambursării sumei de 3427 lei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin D. nr. 186/(...) emisă de către D. C., s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de S. A. S. pentru suma totală de 21.164 lei, stabilită suplimentar prin D. de impunereprivind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 568/(...), reprezentând T. respinsă la rambursare (13.571 lei) și majorările de întârziere aferente (7593 lei). Această decizie a fost contestată în termenul legal prevăzut de art. 11 alin.l din Legea nr. 554/2004 de către reclamantă. Constatăm că decizia a fost contestată parțial, doar în privința sumelor de 3427 lei si 5488 lei. Cu referire la suma de 3427 lei se reține că în perioada supusă verificării (necontestată de niciuna dintre părți), S. A. S. a încheiat polițe de asigurare de sănătate ale clienților pentru perioada sejururilor în numele S. A. S., S. O. S. și a altor societăți de asigurări, servicii pentru care a emis facturi cu explicația „comision asigurări";, facturi întocmite fără T. Ceea ce se solicită instanței în legătură cu această sumă de bani este de a stabili dacă serviciile de intermediere în asigurări pe care reclamanta l-a prestat sunt sau nu scutite de T. în sensul art. 141 alin.2 lit.b din Codul F. Potrivit acestui text de lege sunt scutite de T., prestările de servicii în legăturile cu operațiunile de asigurare efectuate de persoanele impozabile care intermediază astfel de operațiuni. A. text de lege se coroborează însă cu N ormele metodologice de aplicare a L. nr. 5., care sunt aprobate prin H. nr. 4., unde la art. 3. se prevede că în sfera operațiunilor scutite conform art. 141 alin.2 lit.b din Codul Fiscal nu intră operațiuni cum ar fi primirea cererilor de asigurare… iar la alin.2 se precizează faptul că o caracteristică esențială a unui serviciu de asigurare este dată de existența unei relații contractuale intre prestator si beneficiarul serviciilor, iar în cazul externalizării tranzacțiilor in domeniul asigurărilor, scutirea depinde de entitatea care încheie contractul cu clienții și care suportă riscul. Scutirea nu se acordă pentru societățile c ătre c are se externalizează serviciile, d ac ă aces te a nu su por tă r is cul ș i nu înche ie contracte de asigurare în nume propriu. A. ultim alineat reprezintă transpunerea in legislația natională a unei decizii a C. Europene de J., respectiv D. C. în cazul C-2. S.. Din analiza dispozițiilor legale sus citate, instanța a reținut că în genere operațiunile de asigurare și/sau reasigurare sunt scutite de T. cu excepția prevăzută în normele metodologice anterior amintite care arată că nu sunt scutite de T. primirea cererilor de asigurare, si mai apoi cu excepția care interesează în cazul de față si anume cea conform căreia scutirea nu se acordă pentru societățile către care se externalizează serviciile, dacă acestea nu suportă riscul și nu încheie contracte de asigurare în nume propriu. Analizând documentele anexate la dosarul cauzei, instanța a constatat că reclamanta a încheiat polițe de asigurare de sănătate pentru clienți în numele S. A. S., S. O. S., deci nu în nume propriu și de asemenea fără a suporta riscul asigurării, risc care a fost suportat de societățile mai sus amintite și, prin urmare, aceste operațiuni economice nu sunt scutite de T., cum în mod corect au reținut și organele de inspecție fiscală. Susținerea reclamantei că nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 3. alin.2 din H. nr. 4. deoarece nu s-au externalizat în favoarea lor tranzacțiile în domeniul asigurărilor nu are suport probator, fiind contrazise de chiar polițele de asigurare din care reiese, așa cum s-a arătat mai sus, că reclamanta a încheiat polițele de asigurare în numele altor societăți de asigurare și nu în nume propriu. Prin urmare, în raport de textele de lege anterior amintite, decizia organului fiscal pentru suma 3427 lei pentru care s-a solicitat rambursarea T. este legală și temeinică, neexistând motive de anulare a acesteia. I n privința sumei de 5488 lei care reprezintă cea de-a doua suma pentru care se solicită rambursare T. tribunalul urmează să rețină că reclamanta în perioada mai-decembrie 2007 a dedus T. în sumă de 5488 lei de pe facturile fiscale de chirie emise cu T. de S. AXA E. S. în baza contractului de închiriere încheiat în data de (...). Această stare de fapt nu este contestată de nici una din părți, singurul aspect asupra căruia părțile nu au ajuns la un consens fiind dacă S. AXA E. S. a depus notificarea prevăzută de art. 141 alin.3 din Legea 5. la organul fiscal competent prin care să își manifeste în mod expres opțiunea pentru taxarea operațiunii de închiriere a imobilului. La dosarul cauzei (f.144) reclamanta a depus copie după notificarea de taxare a operațiunilor prevăzute la art. 141 alin.2 lit.e Cod Fiscal, notificare înregistrată la organul fiscal - A.F.P. Z., de către S. AXA E. S. sub nr. 11675/(...), din care rezultă că această ultimă societate a optat pentru facturarea cu T. a chiriei plătită de către A. S. începând cu data de (...). Prin urmare, în legătură cu această ultimă sumă, instanța a reținut că reclamanta avea dreptul la deducerea T. înscrisă în facturile fiscale emise de către S. AXA E. S. pentru perioada mai-decembrie 2007, în raport de prevederile art. 141 alin.2 lit.e Cod F. Față de cele de mai sus, și în raport de textele de lege anterior menționate, tribunalul a admis în parte cererea formulată de S. A. S. în contradictoriu cu A.N.A.F. - D. C. și pe cale de consecință, a anulat în parte D. nr.186/(...) emisă de intimată, prin care s-a respins contestația reclamantei pe care a formulat-o împotriva D. nr. 568/(...) în sensul că a obligat-o pe intimata să emită o nouă decizie prin care să-i fie admisă la rambursare reclamantei suma de 5488 lei reprezentând T. de pe facturile fiscale de chirie emise cu T. de către S. AXA E. S., sumă aferentă perioadei mai-decembrie 2007 cu dobânzile aferente până la data rambursării; s-a anulat și majorările de întârziere aferente sumei de 5488 lei stabilite prin decizia sus menționată. Pentru aceleași considerente s-a respins cererea de anulare parțială a D. 1. în privința rambursării sumei de 3427 lei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S. A. S. C.-N.solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată, deci și în ceea ce privește solicitările formulate cu privire la suma de 3.427 lei. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că pentru a respinge pretențiile acesteia cu privire la anularea D. nr.1. pentru suma de 3.427 lei, instanța a reținut că societatea s-ar afla într-o situație de excepție de la scutirea de TVA, excepție prevăzută de pct.351 alin.2 din H. nr.4. privind Normele de aplicare a C. F. Mai concret, instanța pretinde faptul ca intre reclamantă si societatile de asigurari ar fi existat relatii de externalizare a serviciilor de asigurare. Din motivarea hotararii, rezulta faptul ca instanta nu a inteles raportul intermediere-externalizare. In vederea clarificarii acestui aspect, face următoarele precizări: 1. Intre reclamantă si societatile de asigurari au existat operatiuni de intermediere, si nu de externalizare a serviciilor. Prin definiție, noțiunea de "externalizare" presupune transferarea anumitor procese total sau parțial către furnizori specializați și autorizați în prestarea unor astfel de servicii care le vor presta în nume propriu. Adică externalizarea ar presupune ca aceste servicii de asigurări să fie prestate în nume propriu de către însăși societatea către care se realizează externalizeaza (adică subscrisa), și nu de către societățile care își externalizează aceste servicii. Or, în cazul acesta, societățile de asigurări sunt cele care prestează serviciile de sigurări, iar reclamanta doar a intermediatincheierea acestor contracte (a semnat contractele în numele și pe seama acestor societăți de asigurări, in baza mandatului primit de la acestea din urma prin contractele de agent). Este inadmisibilă o interpretare în sensul că aceste servicii au fost externalizate către reclamantă așa cum a mai arătat, tot ceea ce face reclamanta intermedieze încheierea de contracte de asigurări prin semnarea acestora în numele și pe seama societăților de asigurări, care au mandatat-o în acest sens. De altfel, nici măcar nu ar fi posibilă externalizarea serviciului de asigurări către reclamantă întrucât aceasta ar presupune să fie autorizați de către CSA (Comisia de S. a A.) pentru a putea încheia asigurări în nume propriu. Prin urmare, Tribunalul Cluj nu a sesizat faptul ca, in fapt, in cazul de fata catre reclamantă nu s-au externalizat servicii de asigurare ci aceasta doar a intermediat incheierea acestor contracte si, prin urmare, a considerat in mod gresit faptul ca operatiunile noastre s-ar incadra la exceptie de la scutire de T. 2. Serviciile de intermediere nu intra sub incidenta exceptiei de la scutirile de TVA, ci sunt operatiuni scutite de TVA, dupa cum reiese in mod explicit din prevederile art. 141 al. (2) din Legea 5. privind Codul Fiscal, care stabilesc faptul că: "Următoarele operațiuni sunt, de asemenea, scutite de taxă (TVA): ( ... )b) operațiunile de asigurare și/sau de reasigurare, precum și prestările de servicii În legătură cu operatiunile de asigurare si/sau de reasigurare efectuate de persoanele impozabile care intermediază astfel de operatiuni". A. fapt este intarit chiar de catre insusi organul fiscal (M. F. P.), pe site-ul sau ofiCial (www.mfinante.ro) la sectiunea I. TVA- I. privind regimul TVA - Referinte - Intermedierea in asigurari, precizandu-se urmatoarele: " A.e prevederi (pct. 351 alin. (2) din norme) nu sunt insa incidente operatiunilor de intermediere in asigurari, ci se refera la externalizarea anumitor operatiuni în domeniul asigurarilor, mentionandu-se ca scutirea nu se acorda pentru societatile catre care se externalizeaza astfel de servicii, daca acestea nu suporta riscul si nu încheie contracte de asigurare în nume propriu". În concluzie, consideră că reclamanta a aplicat în mod corect prevederile fiscale facturând în mod corect comisionul în asigurări fără TVA, motiv pentru care nu trebuia să colecteze și să vireze la B. de S. TVA în sumă de 3.427 lei aferent comisionului de intermediere facturat societății de asigurări. Prin urmare, apreciază că este îndreptățită să i se admită la rambursare inclusiv TVA-ul în sumă de 3.427 lei precum și să îi fie anulate majorările de întârziere aferente pe care organul de control i le-a instituit în sarcina acesteia ca și accesorii pentru nevirarea acestui TVA la B. Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâta D. G. a F. P. a județului C. solicitând modificarea in parte a hotararii judecatoresti pronuntate, in sensul respingerii in totalitate a actiunii formulate de reclamanta S. A. S. in contradictoriu cu D. G. a F. P. a jud.C.. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta criticam soluția pronunțata de instanța de judecata sub aspectul nelegalității si netemeiniciei, apreciind ca instanta de fond in mod gresit a apreciat ca intimata este indreptatita la rambursarea sumei de 5.488 lei reprezentand TVA cu dobanzi aferente pana la data rambursarii. Asa cum a aratat si prin intampinarea depusa la dosarul cauzei, in perioada mai-decembrie 2007, intimata si-a dedus TVA in suma de 5.488 ron de pe facturile fiscale emise de SC AXA E. S. in baza contractului de inchiriere incheiat in data de (...). Pentru ca intimata sa-si exercite dreptul de deducere a TVA aferenta inchirierii imobilului, SC AXA E. S. avea obligația sa opteze pentru taxarea operatiunii de inchiriere a imobilului, în conformitate cuprevederile art.141 alin.(3) din Legea 5. cu modificarile ulterioare, optiune care se exercita prin depunerea unei notificari la organele fiscale competente. Din nota explicativa luata in timpul controlului d-nei Serban I., in calitate de administrator, a rezultat faptul ca pentru anul 2007 nu s-a obtinut de la SC AXA E. S. notificarea privind taxarea operatiunii de inchiriere. Intimata a anexat notificarea formulata de SC AXA E. S., abia in fata instantei de judecata, fara a prezenta acest document organului de control. In aceste conditii, este firesc ca organul de control sa nu acorde dreptul de deducere a TVA, inscrisa in facturile fiscale emise de catre SC AXA E. S. De asemenea, obligarea institutiei noastre la plata de dobanzi aferente pana la data rambursarii, este nelegala, avand in vedere ca aceasta solicitare a fost formulata direct in fata instantei de judecata (prin con testa tia formulata de catre intimata impotriva D. de impunere nr. 568/(...) nu au fost solicita te dobanzi, in consecinta pentru acest petit nu s-a parcurs procedura prealabila). In consecinta, aceasta solicitare a intimatei devine inadmisibila. Mai mult, intimata nici nu si-a motivat in fapt si in drept, aceasta solicitare adresata instantei de judecata, prin actiunea formulata. Chiar si prin hotararea judecatoresca pronuntata, instanta de judecata s-a rezumat sa oblige institutia noastra la plata de dobanzi fara sa motiveze hotararea judecatoresca sub acest apect si mai ales in conditiile in care, institutiei nu i se poate retine nici o culpa. Pe de alta parte, nu se cunoaste ce fel de "dobanzi aferente" a acordat instanta de judecata. D. ne referim la dobanzile prevazute de dispozitiile art. 124 din Codul de procedura fiscala, in speta, nu sunt incidente aceste dispozitii legale si ca urmare, instanta de fond nu poate obliga institutia noastra la plata de dobanzi aferente pana la data rambursarii. Potrivit dispozitiilor art.124 din Codul de procedura fiscala: "Dobonzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget (1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobanda din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, dupa caz. Acordarea dobanzilor se face la cererea contribuabililor. (2) Dobanda datorata este la nivelul majorarii de intarziere prevazute de prezentul cod si se suporta din acelasi buget din care se restituie ori se ramburseaza, dupa caz, sumele solicitate de platitori". Analizandu-se dispozitiile art. 124 din Codul de procedura fiscala enuntate anterior precum si dispozitiile O.ui ministrului finantelor publice nr.1., se poate constata ca acordarea dobanzilor se face potrivit art.117 alin. (2) cand se pune problema restituirii sumelor reprezentand diferente de impozite rezultate din regularizarea anuala a impozitului pe venit... sau in situatia reglementata de art. 70, cand cererea formulate de contribuabil nu a fost solutionata de organul fiscal in termen de 45 de zile de la inregistrare. Adasar, solicitarea intimatei nu se incadreaza in ipotezele descrise de actul normativ. In concluzie, obligarea institutiei la plata dobanzii calculate conform dispozitiilor art. 124 alin. 2 si art. 120 alin. 7 Cod procedura fiscala, adica 0,1 % este NELEGALA, neavand nici un suport legal. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 16 martie 2011, pârâta D. G. a F. P. a J. C., a solicitat respingerea recursului formulat de . A. S. impotriva sentintei civile nr.(...) pronuntata de Tribunalul Cluj, prin care a fost admisa in parte actiunea reclamantei, anulandu-se partial decizia nr.186/(...) emisa de institutia pârâtă. În motivare, pârâta a arătat că prin memoriul formulat recurenta critica hotararea pronuntata de Tribunalul Cluj sub aspectul respingerii petitului privind rambursarea sumei de 3.427 lei, considerand ca instanta de fond nu a inteles rolul efectiv pe care l-a avut in cadrul contractelor de asigurare, respectiv acela de intermediere, operatiune care este scutita de plata T. Pentru a-si justifica punctul de vedere in legatura cu aceasta chestiune, recurenta reda in mod trunchiat atat dispozitiile legale incidente in cauza, pe baza carora institutia noastra si-a motivat solutia de respingere a contestatiei pe calea procedurii prealabile cat si, interpretarea acestora publicata pe site-ul oficial al M.ui F. P. In sustinerea pozitiei noastre facem referire la prevederile art. 141, alin. (2), lit. b) din Legea nr. 571/(...) privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborate cu prevederile pct. 351, alin. (1) si (2) din Normele metodologice de aplicare a L. nr. 5. privind Codul fiscal, aprobate prin H. nr. 44/(...), unde referitor la operatiunile de asigurare, reasiqurare, se mentioneaza in mod expres faptul ca: " Urmatoarele operatiuni sunt, de asemenea, scutite de taxa: [ ... ]. b) operațiunile de asigurare si/sau de reasigurare, precum și prestarile de servicii in legatura cu operatiunile de asigurare si/sau de reasigurare efectuate de persoanele impozabile care intermediaza astfel de operatiuni; 351. In sfera operatiunilor scutite conform art. 141 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal nu se cuprind operatiuni precum serviciile de marketing si serviciile administrative, cum ar fi primirea cererilor de asigurare, organizarea si managementul sistemului informatic, furnizarea de informatii si intocmirea rapoartelor pentru partile asigurate, nefiind specifice serviciilor de asigurare. În acest sens a fost data si D. C. Europene de J. in C. C-4. A. A. O caracteristica esentiala a unui serviciu de asigurare o reprezinta existenta unei relatii contractuale intre prestator si beneficiarul serviciilor. In cazul externalizarii tranzactiilor in domeniul asigurarilor, scutirea depinde de entitatea care incheie contractul cu clientii si care suporta riscul. Scutirea nu se acorda pentru societatile catre care se externalizeaza serviciile, daca acestea nu suporta riscul si nu incheie contracte de asigurare in nume propriu. In acest sens a fost data si D. C. Europene de J. in C. C- 2. S.". Potrivit prevederilor legale citate mai sus, se retine ca operațiunile de asigurare si/sau de reasigurare sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata, cu mentiunea ca prin normele de aplicare a L. nr. 571/(...) privind Codul fiscal se precizeaza operatiunile care nu sunt specifice serviciilor de asigurare si pe cale de consecinta nu intra in sfera operatiunilor scutite conform art. 141 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, cum ar fi serviciile de marketing, serviciile administrative, primirea cererilor de asigurare, organizarea si managementul sistemului informatic, furnizarea de informatii si intocmirea rapoartelor pentru partile asigurate. De asemenea, prin normele de aplicare a C. fiscal se precizeaza ca "o caracteristica esentiala a unui serviciu de asigurare o reprezinta existenta unei relatii contractuale intre prestator si beneficiarul serviciilor" si ca "scutirea nu se acorda pentru societatile catre care se externalizeaza serviciile, daca acestea nu suporta riscul si nu incheie contracte de asigurare in nume propriu". Ori, din documentele existente la dosarul cauzei rezulta cat se poate de evident faptul ca S. A. S. incheie polite de asigurare de sanatate pentru clienti in numele S. A. S., S. O. S. si a altor societati de asigurare, fara sa incheie contracte de asigurare in nume propriu si sa suporte riscul asigurarii, situatiein care aceste operatiuni economice nu sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata, asa cum legal au retinut si organele de inspectie fiscala. Referitor la sustinerea recurentei potrivit careia prevederile legale invocate de catre organele de inspectie fiscala nu sunt aplicabile spetei deoarece se refera la asa-numitele asigurari de tip "fronting" in care un asiguratorul incheie o polita de asigurare in nume propriu urmand ca apoi sa transfere intregul risc pe seama unui alt asigurator, aratam ca nu prezinta relevanta pentru solutionarea cauzei. Asa cum de altfel precizeaza recurenta "in cazul reasigurarii, societatea care incheie asigurarea suporta integral riscul, doar ca si-I acopera printr-o reasigurare, adica prin incheierea asigurari in nume propriu" si prin urmare operatiunile de reasigurare sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata. Legat de aspectul invocat de catre recurenta potrivit caruia "acelasi organ de stat intr-un interval scurt de timp emite doua pozitii diferite in dauna pârâtei" arată urmatoarele: - raspunsul B.ui A. C. P. J. din cadrul Administratiei F. P. a mun. C.-N. la care face referire aceasta a fost transmis unei alte societati comerciale, ceea ce infirma sustinerea acesteia potrivit careia organul fiscal "ne-a confirmat in scris, la solicitarea noastra, faptul ca aceste servicii sunt scutite de TVA", - in ce priveste analiza pe fond a raspunsului transmis de B. A. C. P. J. se retine ca in cazul situatiei prezentate de S. E. S. S. R. aplicabile sunt prevederile art. 141, alin. (2), lit. b) din Legea nr. 571/(...) privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, "in conditiile prevazute la pct. 351 din Normele metodologice date in aplicarea Titlului VI din Codul fiscal, aprobate prin H. nr. 4. cu modificarile si completarile ulterioare". Pentru considerentele mai sus expuse, solicită respingerea recursului reclamantei si pe cale de consecinta sa mentineti ca legala și temeinica soluția pronunțata de instanța de fond sub acest aspect. Analizând ambele recursuri, Curtea constată următoarele: 1. Cât privește recursul reclamantei, Curtea observă că aceasta se plânge de faptul că soluția instanței de fond privind respingerea acțiunii de anulare a D. nr. 1. emisă de pârâtă privind suma de 3.247 lei pe considerentul că instanța de fond ar fi înțeles și calificat eronat din punct de vedere fiscal raporturile juridice de asigurare, mai precis rolul jucat de reclamantă în astfel de raporturi acela de intermediar și că astfel operațiunea ar fi fost scutită de TVA nu se fondează. Curtea reține că sub acest aspect instanța de fond a reținut corect starea de fapt dedusă judecății și a dat o interpretare corectă dispozițiilor legale pertinente incidente în materie. Astfel, conform art. 141 alin. 2 lit. b) din Codul fiscal sunt scutite de TVA, între altele, operațiunile de asigurare și/sau de reasigurare, precum și prestările de servicii în legătură cu operațiunile de asigurare și/sau de reasigurare efectuate de persoanele impozabile care intermediază astfel de operațiuni. Conform art. 35 1 din HG nr. 4. privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a C. fiscal, cu modificările și completările ulterioare: (1) În sfera operațiunilor scutite conform { H. "http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Cod_Fiscal_norme.2010.htm" l "a141#a141" |art. 141} alin. (2) lit. b) din Codul fiscal nu se cuprind operațiuni precum serviciile de marketing și serviciile administrative, cum ar fi acceptarea cererilor de asigurare, gestionarea modificării contractelor și a primelor de asigurare, încheierea, administrarea și rezilierea polițelor, organizarea și managementul sistemului informatic, furnizarea de informații și întocmirearapoartelor pentru părțile asigurate, furnizate de alte persoane impozabile către persoanele impozabile care realizează operațiunile scutite de taxă prevăzute la { H. "http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Cod_Fiscal_norme.2010.htm" l "a141#a141" |art. 141} alin. (2) lit. b) din Codul fiscal. În acest sens a fost pronunțată hotărârea C. Europene de J. în cazul C-4. A. A. (2) O caracteristică esențială a unui serviciu de asigurare o reprezintă existența unei relații contractuale între prestator și beneficiarul serviciilor. Scutirea de taxă pentru serviciile de asigurare și/sau de reasigurare se aplică de către societatea care suportă riscul și care încheie contractul cu clienții, inclusiv în cazul externalizării tranzacțiilor în domeniul asigurărilor/reasigurărilor. În acest sens a fost pronunțată hotărârea C. Europene de J. în cazul C-2. S.. Din cele ce preced, rezultă fără tăgadă că potrivit normelor metodologice mai sus expuse scutirea nu se acordă pentru societățile către care se externalizează serviciile, dacă acestea nu suportă riscul și nu încheie contracte de asigurare în nume propriu. Or, din probele dosarului, așa cum corect a reținut și instanța de fond, rezultă că recurenta reclamantă a încheiat polițe de asigurare de sănătate pentru clienți nu în nume personal ci în numele altor societăți de asigurare cum ar fi: SC A. SA, SC O. SA și a altor societăți de asigurare, fără ca prin aceste convenții recurenta să-și asume un risc de asigurare, sens în care aceste operațiuni sunt excluse de la scutirea prevăzută la art. 141 alin. 2 lit. b) Cod fiscal, așa cum corect au decis și organele fiscale și organul de soluționare a contestațiilor. Din această perspectivă recurusl reclamantei se vădește a fi nefundat și conform art. 218 alin. 2 C.pr.fisc corelat cu art. 29 și art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va respinge ca nefundat. 2.Recurusl declarat de D. A jud. C. urmează a fi calificat ca fiind parțial fondat, mai precis cu privire la critica privind acordarea greșită a dobânzilor până la dat rambursării. Curtea observă că sentința instanței de fond privind anularea parțială a deciziei de soluționare a contestației în ceea ce privește admiterea la rambursare a sumei de 5.488 lei reprezentând TVA este corectă și legală. Împrejurarea imputată intimatei reclamante că aceasta nu și-ar fi exercitat dreptul de opțiune conform art. 141 alin. 3 din Codul fiscal în termenul legal nu este reală. Instanța de fond a reținut corect că la dosarul cauzei s-a depus înscrisul ce materializează notificarea privind exercitarea dreptului de opțiune a taxării operațiunilor prevăzute la art. 141 alin. 2 lit.e) din Codul fiscal notifica<rea fiind înregistrată la AFP Z. de către SC AXA E. S. sub nr.11675/(...) din care rezultă că această societate a optat pentru facturarea cu TVA a chiriei plătiră de către reclamanta intimată începând cu data de (...) (f. 144 dos. fond). Nu este relevant că intimata a prezentat notificarea în fața instanței de judecată, deoarece la stabilirea stării de fapt fiscale organului fiscal îi este opozabilă notificarea înregistrată la organul fiscal al sediului locatorului, partenerul contractual în contractul de închiriere al reclamantei. Din această perspectivă , Curtea constată că instanța de fond a dat o interpretare corectă materialului probator și normelor legale fiscale incidente, astfel că sub acest aspect recursul nu este fondat. În ceea ce privește însă soluția cu privire la acordarea dobânzilor aferente până la data rambursării, Curtea reține că recursul este fondat, instanța de fond realizând o interpretare și aplicare nelegală a dispozițiilor art. 124 C.pr.fisc. Nu este de ocolit nici argumentul conform căruia această solicitare nu a fost făcută în fața organului de soluționare a contestațiilor, deoarece obiectul dedus judecății conform art. 218 alin. 2 C.pr.fisc. este decizia de soluționare a contestației. Or, solicitarea dobânzilor direct pe calea acțiunii judiciare este realizatăomisso medio. Pe de altă parte, acordarea dobânzilor în materie fiscală se fundamentează în drept pe dispozițiilor art. 124 C.pr.fisc., neexistând un alt temei pentru acordarea dobânzilor de altă natură și cu aplicarea altui regim juridic. Din această perspectivă, Curtea reține că acordarea dobânzilor în temeiul art. 124 C.pr.fisc. trebuie precedată de urmarea procedurii administrative de restituire a sumelor de la bugetul de stat instituită de O. nr. 1. al M. F. P. Numai după parcurgerea acestei proceduri sau formularea unei cereri în cadrul contestației administrative conform art. 205 și urm. se poate analiza apoi de către instanță o solicitarea cu privire la acordarea dobânzilor în materie fiscală. Față de cele ce preced, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat au art. 218 alin. 2 C.pr.fisc. se va admite recursul cu consecința o modificării în parte a sentinței atacate, în sensul că se va înlătura obligația de plată a dobânzilor aferente debitului. Se vor menține restul dispozițiilor din sentință în ceea ce privește celelalte rezolvări ale instanței de fond. PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. C., împotriva sentinței civile nr. 2876/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură obligația de plată a dobânzilor aferente debitului. Menține restul dispozițiilor sentinței. Respinge recursul reclamantei. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 17 martie 2011 { F. | PREȘEDINTE, D. M. JUDECĂTOR, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. GREFIER, M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...). Jud.fond.A.M.B.
| ← Decizia civilă nr. 182/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 300/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
