Decizia civilă nr. 128/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
S. COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 128/2011
Ședința de 23 F. 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta N. P.-ANA-M. în contradictoriu cu pârâții S. M. DE U. ,,D. C. P.", GUVERNUL ROMÂNIEI, M. A. N. și chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare R. - (...).
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 februarie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), pârâtul M. A. N. a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, iar la data de (...), pârâtul S. M. DE U. ,,D. C. P." a depus concluzii scrise.
C U R T E A
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de (...) reclamanta N. P.-ANA-M., în contradictoriu cu pârâtul S. M. DE U. "D. C. P." C.- N., a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care:
-să se dispună anularea Adresei nr. 7814/(...) emisă de către M. A. și confirmată prin A. nr. 1627/(...) emisă de către pârâtul de rândul 1;
-să se dispună obligarea pârâtului la plata indemnizației de creștere pentru fiecare dintre cei doi copii minori ai reclamantei, născuți la data de (...), de la data nașterii și până la împlinirea vârstei de trei ani, având în vedere starea lor medicală. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că, în fapt, conform actelor de stare civilă depuse, reclamanta a adus pe lume doi copii gemeni, beneficiind de îndemnizație de creștere pentru un singur copil.
Reclamanta a solicitat, având în vedere prevederile legale în vigoare, îndemnizație de creștere pentru fiecare dintre cei doi copii ai săi, solicitare care i-a fost respinsă, motiv pentru care a fost nevoită să formulez prezenta cerere.
În motivarea respingerii cererii reclamantei, se interpretează conceptul de
"naștere" ca fiind "aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii" - art. 6 alin. 1 din HG nr. 1..
Reclamanta consideră că o astfel de interpretare este neavenită, întrucât aceste prevederi ale Normelor Metodologice - H. G. nr. 1. se impun a fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 6 din OUG nr. 14812005. Raportat la aceste din urmă prevederi legale, dispoziția cuprinsă în art. 3 din H.G. nr. 102512006 este nelegală, admițându-se, cu privire la ea, excepția de nelegalitate.
O.U.G. nr. 148/2005 are ca scop susținerea familiei în scopul creșterii copilului, stimularea creșterii natalității și diminuarea fenomenului de abandon al copiilor.
Aceste prevederi contravin în mod flagrant atât spiritului O.U.G. nr.
148/2005, Constituției și prevederilor C.E.D.O.
Ca și practică judiciară în materie, s-a statuat prin S. nr. 3. a C. de A. C., că dispozițiile art. 3 din Normele Metodologice sunt nelegale dată fiind neconformitatea lor cu OUG nr. 148/2005, act normativ superior și dat fiind faptul că instituie o discriminare vădită între persoane aflate în situații similare.
Așadar, indemnizația de creștere se acordă pentru fiecare copil dintre primii trei ai unei familii, în caz contrar ajungând a se face discriminare Între nou născuți, după cum aceștia s-au născut dintr-o sarcină simplă sau multiplă.
Pârâtul S. M. DE U. ,,D. C. P." C.-N. prin înscrisul de la filele 11-12 a formulat cerere de chemare în garanție a Ministrului Economiei si F. întemeiată în drept pe prevederile art. 61-63 Cod Procedură Civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar (f.13-16), a invocat excepțiile lipsei procedurii prealabile întemeiat in drept pe prev.art. 7 alin.l din Legea 554/2004, tardivității promovării acțiunii întemeiată în drept pe prev.art. 2 din HG nr. 1., art. 6 alin.l din OUG 148/2005, iar pe fond solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin S. civilă nr. 2144/(...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), s-a respins ca tardivă cererea reclamantei, reținându-se incidenta în speță a prev.art. 11 alin.2 din Lega 554/2004 - reclamanta a formulat plângerea prealabilă la data de (...), deși actul prin care i se stabilise cuantumul indemnizației de creștere a copilului i-a fost comunicat în cursul lunii ianuarie 2007.
Curtea de A. C. - S. comercială de contencios administrativ si fiscal prin D. civilă nr. 6. a admis recursul declarat de reclamantă împotriva Sentinței civile
2144/(...) dispunându-se casarea si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, motivat pe faptul că raportat la obiectul juridic dedus judecății, instanța de fond avea obligația să cerceteze fondul cauzei și să se pronunțe cu privire la obiectul cu care a fost investită.
Așa cum rezultă din considerentele deciziei de casare, s-a statuat că în cadrul rejudecării cauzei instanța urmează a analiza legalitatea si temeinicia actelor administrative contestate prin prisma probelor existente si va administra întreaga probațiune necesară pentru justa soluționare a cauzei, cu respectarea principiului disponibilității părților.
Reclamanta în cadrul rejudecării a depus extindere de acțiune si a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin.l din HG nr. 1..
Extinderea de acțiune vizează introducerea în cauză în calitate de pârât a G.
R. si a M. A., motivată pe de o parte pe excepția de nelegalitate invocată, iar pe de altă parte, s-a apreciat că se impune introducerea în cauză si a pârâtului de rd.3 raportat la cererea principală în calitatea sa de emitent al actului administrativ nr.
7814/(...).
Pârâtul M. A. N. prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea excepției de nelegalitate a disp. art. 3 alin.l din HGR nr. 1. si a acțiunii extinse formulată de reclamant - ca inadmisibilă.
S. M. de U. C.-N. prin completare la întâmpinare (f.21-23) solicită respingerea acțiunii reclamantei si a excepției de nelegalitate a disp.art. 3 alin.l din HG 1..
Guvernul României prin întâmpinarea depusă al dosar (f.24-26) solicită respingerea excepției privind constatarea nelegalității dispozițiilor art. 3 alin.1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OU.G. nr. 148/2005 aprobate prin HG nr. 1. ca inadmisibilă.
Prin încheierea ședinței publice din (...), pronuntată în dosar nr. (...), în conformitate cu prevederile art. 10 pct.l coroborat cu art. 4 pct.l din Legea
554/2004, a fost sesizată Curtea de A. C. - S. comercială si de contenciosadministrativ si fiscal cu soluționarea excepției de nelegalitate a disp art. 3 alin.l din HG 1., excepție invocată de reclamant in contradictoriu cu pârâții S. M. de U.
,,D. C. P." C.-N., Guvernul României și M. A.
Curtea de A. C. - S. comercială de contencios administrativ si fiscal prin S. civilă 433/(...) a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamantă, constatând nelegalitatea art. 3 alin.l din HG nr. 1. cu obligarea pârâților la plata sumei de 1190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea acesteia.
Recursul declarat de G. R. împotriva sentinței cu nr. de mai sus a fost respins prin D. nr. 64/(...) a I.C.C.J. - S. de contencios administrativ si fiscal. De asemenea, s-a constatat că recursul declarat de M. A. N. a fost tardiv formulat.
In cadrul rejudecării, pârâtul M. A. N. a invocat excepția necompetentei materiale a instanței, excepție întemeiată pe art. 10 alin.l din Legea 554/2004, motivată pe faptul că actul a cărei anulare o solicită reclamanta este emis de M. A. N. care a fost chemat în calitate de pârât prin extinderea de acțiune formulată.
Analizând excepția necompetentei materiale a T. C. invocată de pârâtul M.
A. N. tribunalul a apreciat-o ca fiind fondată, iar prin sentința civilă nr. 3536/(...), a admis-o, declinând competența materială de soluționare a cauzei în favoarea C. de A. C., raportat la prev. art. 3 pct. 1 C.pr.civ. și art. 10 alin. 1 din Legea nr.
554/2004, adresa nr. 7814/(...) fiind emisă de M. A. N., organ central.
Pe rolul acestei instanțe, dosarul a fost înregistrat la data de (...) și fiind astfel sesizată, Curtea constată următoarele:
Reclamanta, prin actiunea înregistrată sub nr. (...) la Tribunalul Cluj, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. M. de U. ,,D. C. P." C.-N., anularea adresei nr. 7814/(...) emisă de M. A. N., confirmată prin adresa nr. 1627/(...) emisă de către pârâtul de rândul 1 și să se dispună obligarea pârâtului la plata indemnizației de creștere pentru fiecare dintre cei doi copii minori ai reclamantei, născuți la data de (...), de la data nașterii și până la împlinirea vârstei de trei ani, având în vedere starea lor medicală..
Prin extinderea de acțiune reclamanta, în cadrul rejudecării, conform istoricului mai sus expus, a chemat în calitate de pârât și M. A. N., motivat pe faptul că are calitatea de emitent al actului administrativ producător de efecte juridice, nr. 7814/(...).
Din probațiunea administrată în cauză rezultă că la data de (...), reclamanta a născut 2 gemeni, iar ulterior a solicitat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, adresându-se în acest sens angajatorului, respectiv S. M. de U. ,,D. C. P." C.-N., fiind astfel emis ordinul de zi pe unitate nr. 3/(...) ( f. 35, dosar nr. (...) al T. C.), (...), este îndreptățită să primească o indemnizație în cuantum de 600 lei lunar.
Ulterior, la data de (...), reclamanta s-a adresat comandantului SMU C. N., solicitând acordarea sumei de 600 lei lunar și pentru cel de-al doilea minor. A. a înaintat pe cale ierarhică cererea petentei structurii specializate din cadrul M. A. Direcția Financiar Contabilă, prin adresa nr. A. nr. 7814/(...), a precizat că reclamanta beneficiază de o singură indemnizație, respingând astfel solicitarea formulată ( f. 40, dosar nr. (...) al T. C.).
Acest răspuns a fost comunicat reclamantei prin intermediul pârâtului SMU
Decizia civilă N., conform adresei A nr. 1627/(...) ( f. 41, dosar nr. (...) al T. C.).
Ulterior, reclamanta s-a adresat T. C., solicitând anularea adresei emise de minister și obligarea la plata indemnizației de 600 lei și pentru cel de-al doilea minor.
O primă chestiune ce trebuie analizată în cauză este legată de natura juridică a actului contestat. Astfel, în primul rând, trebuie precizat că instanța apreciază că manifestarea de voință a autorității în sensul refuzului acordăriidreptului solicitat aparține pârâtului M. A., SMU C. N. nefăcând altceva decât să comunice cu reclamanta soluția care a fost adoptată de forul superior.
Așa fiind și văzând și că nu au fost manifestate opoziții din partea părților litigante, având în vedere și prev. art. 10 alin. 1 din legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C.pr.civ., este atrasă competența materială a C. în ceea ce privește soluționarea cauzei în primă instanță. Aceste considerente rămân valabile și în situația în care s-ar aprecia că și adresa emisă de SMU C. N. este producătoare de efecte juridice, „. din valențele celei eliberate de minister.
În al doilea rând, ambele adrese și, cu precădere, cea a organului central, reprezintă manifestarea de voință a autorității, în sensul de a respinge solicitarea privind plata drepturilor solicitate. Rezultă că suntem în prezența unor acte administrative asimilate, în speță nefiind aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 544/2004 pentru simplul motiv că obiectul acțiunii judiciare îl constituie "refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului";, situație prev. de art. 8 alin. (1) teza a II-a, din aceeași lege.
Cu alte cuvinte, refuzul de plată a indemnizației, pe care reclamanta o consideră datorată, o îndrituiește pe aceasta să se adreseze direct instanței de judecată.
Art. 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, permite reclamantei să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale.
Atât timp cât reclamanta este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii, are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din Legea
554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente.
Așa fiind, urmează ca excepția inadmisibilității cererii, invocată de către pârâți și singura care a mai rămas în discuție, în urma dezbaterilor de la termenul din data de (...) ( f. 15, 16), să fie respinsă de către instanță, ca urmare a constatării faptului că ceea ce se contestă este refuzul nejustificat de soluționare al unei cereri, în cazul căruia nu este necesară plângerea prealabilă.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut și că dreptul invocat de reclamantă a fost recunoscut anterior și plătit în întregime, doar pentru un copil, pentru cel de al doilea copil niciodată autoritatea nu a refuzat explicit plata dreptului până la momentul la care a fost solicitat de către reclamantă.
De aceea, nu se poate susține cu temei că reclamanta a acționat tardiv la autoritatea de resort și ulterior la jurisdicție, sau că acțiunea ar fi inadmisibilă, de vreme ce legea în sine nu edictează un termen de solicitare a dreptului în astfel de cazuri și, mai mult, până la apariția unei jurisprudențe unitare de aplicare a legii, dispozițiile legale în interpretarea și aplicarea administrației de resort, au fost neclare. De aceea și ținând seama de aceste împrejurări, Curtea nu vede cum i se poate reproșa reclamantei o conduită ilicită, acțiunea și demersul său neputând intra astfel în conținutul art. 108 alin. 4 C.pr.civ., nici din perspectiva faptului că nu ar fi contestat, în termen, ordinul de zi pe unitate nr. 3/(...).
Astfel, ceea ce s-ar putea aduce, eventual, în discuție sunt efectele date de împrejurarea că reclamanta nu a contestat acest ordin, în condițiile prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, adresându-se pârâtului direct cu o cerere de plată a indemnizației.
În ceea ce ne privește, socotim că, în circumstanțele concrete ale cauzei, în plus față de cele mai sus expuse, referitoare la împrejurarea că nu a existat anterior un refuz explicit al autorității, privind plata drepturilor pentru cel de-al doilea minor, neexercitarea recursului administrativ nu poate atrage inadmisibilitatea acțiunii.
Recursul administrativ este justificat din mai multe puncte de vedere. Din punctul de vedere al administrației, se dă posibilitatea organului emitent sau al celui ierarhic superior să-și repare eventualele greșeli, asigurându-se astfel o cale mai rapidă de restabilire a legalității. Recursul prealabil este un mijloc de protecție al autorității publice emitente, evitând chemarea sa în judecată ca pârât, suportarea unor cheltuieli de judecată, plata unor daune mai mari particularului lezat în dreptul său și chiar lezarea prestigiului său, prin pierderea unui proces public, în care s-a dovedit nu numai ca vătămat în particular dar și că a rămas pasivă în înlăturarea acestei vătămări.
În același timp, recursul prealabil are ca scop și protecția particularului, el având posibilitatea de a obține corelarea actului sau revocarea lui printr-o procedură administrativă, simplă, rapidă, scutită de taxă de timbru. Pe de altă parte, dacă administrația răspunde negativ la recurs, acesta va avea posibilitatea să-și evalueze obiectiv șansele de a câștiga procesul și va putea opta în cunoștință de cauză pentru această cale de drept. La aceste scopuri se mai pot adăuga și cel privitor la degrevarea instanțelor de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluționate pe cale administrativă. În materia analizată însă, practica administrației este clară, răspunsurile nefavorabile reprezentând o constantă în această materie. Această optică a fost exprimată de autoritate și pe parcursul derulării procesului, când s-a susținut că indemnizația nu este datorată.
Atitudinea pe care autoritatea a avut-o în cursul soluționării procesului constituie un argument puternic, care pledează în speță pentru inutilitatea parcurgerii procedurii prealabile, în ceea ce privește ordinul nr. 3..
Pentru a ajunge la această concluzie, a avut în vedere și faptul că neparcurgerea acestei proceduri nu a afectat celeritatea procesului, iar parcurgerea ei nu ar fi condus la descongestionarea instanței . Litigiul oricum ar fi avut loc, atât timp cât și în prezent autoritatea susține că reclamanta nu este îndreptățită la plata dreptului ce face obiectul judecății. În plus, Curtea constată că pârâții au arătat că înțeleg să renunțe la a mai susține excepția de tardivitate a cererii și cea a lipsei procedurii prealabile, prin raportare la ordinul nr. 3..
Acestea sunt considerentele pentru care Curtea a dispus și respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 26 ianuarie 2011, existentă la dosarul cauzei la fila 15. În susținerea cererii, s-a relevat că la alineatul 7, din eroare, s-ar fi consemnat faptul că avocatul reclamantei ar fi afirmat că "există acel Ordin care a fost comunicat reclamantei", când, de fapt, afirmația a fost în sensul că "există acel Ordin care însă NU a fost comunicat reclamantei".
Astfel, în cadrul ședinței publice din data de (...), solicitarea a fost pusă în discuția părților, reprezentanta pârâtului neconfirmând cele susținute, însă, prin raportare la aceste statuări, împrejurarea comunicării sau nu a ordinului nu poate dobândi relevanță în prezenta cauză, prin raportare la modul în care a fost configurat cadrul procesual, din perspectiva obiectului său, conform celor mai sus expuse.
Pe fondul cauzei, pentru a clarifica aspectul litigios din prezenta cauză, trebuie să pornim de la finalitatea urmărită de actului normativ ce reglementează indemnizația pentru creșterea copilului, în raport de aceasta examinând dacă există sau nu o discriminare între mamele care au un singur copil sau dau naștere la gemeni, tripleți ș.a.m.d.
Astfel, rațiunea ordonanței este, după cum îi spune și denumirea și după cum reiese din nota de fundamentare, aceea de a susține familia în vederea creșterii copilului, iar modalitățile de susținere sunt, în principal, concediul pentru îngrijirea copilului și indemnizația pentru creșterea copilului.
Dacă în privința primei modalități, concediul pentru îngrijirea copilului nu există nici o discuție cu privire la numărul de concedii acordate pentru ipoteza nașterii de gemeni (în sensul de a se acorda 2+2 ani sau de a beneficia ambii părinți), acesta depinzând în mod explicit de vârsta copilului (textul este foarte clar, până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani), nu același lucru se poate spune despre indemnizația pentru creșterea copilului.
Nu se poate susține cu temei că admiterea acțiunii ar echivala cu aplicarea retroactivă a unor prevederi legale care nu erau în vigoare la data nașterii celor doi minori, deoarece dreptul copilului geamăn nu este recunoscut în temeiul noii legi ci în lumina legii vechi interpretate însă și aplicate în consonanță cu ceea ce s-a stabilit pe baza practicii judiciare , jurisprudență care a stat și la baza adoptării noului act normativ (Legea nr. 239/2009).
Așa cum a statuat, în interpretare, Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 64/(...), în soluționarea excepției de nelegalitate a art. 2 alin. 1 și 3 și art. 3 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin H.G. nr. 1., acordarea indemnizației lunare trebuie raportată, conform art. 6 din O.U.G. nr.
148/2005, la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale. „Definind nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 3 din Hotărârea G. nr. 1. completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă";.
Văzând și efectele produse de această statuare în prezenta cauză, prin prisma prev. art. 4 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, ea se impune a fi valorificată de instanță, în considerarea interpretării pe care o dă implicit naturii juridice a indemnizației, anume ca un drept al copilului, astfel încât principiul nediscriminării între aceștia, după cum provin din sarcini simple sau multiple, să fie aplicabil la speță.
Mai mult, în alte cauze, ÎCCJ a statuat în mod expres că „va fi respinsă și susținerea recurentului că indemnizația lunară nu reprezintă o măsură de protecție a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în art. 6 din ordonanța de urgență și nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecție socială"; (D. nr. 1947/2007).
Instanța nu vede cum o sumă acordată independent de numărul copiilor rezultați dintr-o naștere constituie o înlocuire justă și în adevăratul sens al cuvântului a venitului salarial al părintelui aflat într-o atare situație, apreciind că, în interpretarea dată de pârâți, ea nu își îndeplinește rolul declarat.
Curtea împărtășește susținerile reclamantei în sensul că OUG nr. 148/2005 nu definește nașterea, astfel că nu se justifică o interpretare diferită pentru faptul ce derivă din naștere față de celelalte situații generatoare ale drepturilor solicitate, singura concluzie logică, rațională și rezonabilă fiind aceea că în cazul nașterii elementul de referință trebuie să fie numărul copiilor, iar nu cel al nașterilor.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea apreciază și că prevederile textelor legale invocate de către reclamantă trebuie interpretate în ansamblul lor, în sensul recunoașterii dreptului de a beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului/copiilor, ca măsură concretă de protecție socială, în favoarea persoanelor îndreptățite.
Așa fiind, văzând și disp. art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, acțiunea precizată și extinsă formulată de reclamanta N. P.-ANA-M. va fi admisă în parte, iar pârâtul S. M. DE U. „. C. P. C.-N. va fi obligat să plătească reclamantei indemnizația de creștere și pentru cel de-al doilea copil, născut la data de (...),pentru perioada (...)-(...), cu luarea în considerare a actelor medicale depuse la dosar, care atestă încadrarea acesteia în prev. art. 1 alin. 1 teza finală din OUG nr.
148/2005 ( f. 11-14).
Curtea a apreciat că la plata sumelor pretinse poate fi obligat S. M. de U. „. C. P., având în vedere faptul că, așa cum a arătat și reprezentantul M. A., în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 148/2005 și H.G. nr. (...), ministerul este ordonatorul de credite, iar unitatea militară, în speță spitalul este cel abilitat să întocmească actele necesare în ceea ce privește dreptul personalului să primească aceste drepturi, acesta fiind de fapt și plătitorul indemnizației pentru primul copil.
Vor fi respinse restul pretențiilor formulate, referitoare la anularea adreselor prin care s-a comunicat refuzul de plată a indemnizației, întrucât, prin raportare la soluțiile preconizate de textul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, nu se poate dispune anularea lor.
Conform art. 274 alin. 1 C.pr.civ., același pârât va fi obligat să plătească reclamantei suma de 1190 lei, cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial (f. 9, dosar tribunal).
Va fi admisă și cererea de chemare în garanție a M. F. P., care va fi obligat să aloce pârâtului S. M. DE U. „. C. P. C.-N. sumele la plata cărora a fost obligat, conform celor de mai sus.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut faptul că în cauză sunt aplicabile prev. art. 60-63 C.pr.civ., întrucât nici un text legal nu interzice în mod expres această procedură în cadrul litigiilor având ca obiect acordarea indemnizației de creștere a copilului.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 4 alin. 1 și 2, art. 15 și art. 19 din Legea nr.
500/2002, precum și art. 1-4 din O.G. nr. 22/2002 vin în sprijinul admisibilității cererii, întrucât rolul chematului în garanție este acela de a coordona acțiunile care sunt responsabilitatea G. cu privire la sistemul bugetelor, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, răspunzând de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Întrucât sentința pronunțată este opozabilă atât angajatorului, cât și ordonatorului principal de credite și M. F. P., fiecare dintre aceste instituții va aduce la îndeplinire, în limita competențelor proprii, prevederile invocate în susținerea cererii pentru a da posibilitatea reclamantei să încaseze efectiv sumele acordate prin prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge excepția inadmisibilității.
Admite în parte acțiunea precizată și extinsă formulată de reclamanta N. P.- ANA-M. domiciliată în C.-N., str. M., nr. 88, ap. 10, jud. C. în contradictoriu cu pârâții S. M. DE U. „. C. P. cu sediul în C.-N., S. G. T. M., nr. 22, jud. C. și M. A. N. cu sediul în B., sector 5, str. I., nr. 3-5 și în consecință:
Obligă pârâtul S. M. DE U. „. C. P. C.-N. să plătească reclamantei indemnizația de creștere și pentru cel de-al doilea copil, născut la data de (...), pentru perioada (...)-(...).
Respinge restul pretențiilor formulate și cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de către reclamantă.
Admite cererea de chemare în garanție și obligă MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B., sector 5, str. A., nr. 17 să aloce pârâtului S. M. DE U. „. C. P. C.-N. sumele la plata cărora a fost obligat, conform celor de mai sus.
Obligă pârâtul S. M. DE U. „. C. P. C.-N. să plătească reclamantei suma de
1190 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2011.
JUDECĂTOR, GREFIER, M. B. D. C.
Red.M.B./dact.L.C.C.
7 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 5344/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4766/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
