Decizia civilă nr. 1561/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI COMERCIAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1561/2011
Ședința publică din data de 13 aprilie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. T. JUDECĂTOR: M. H. JUDECĂTOR: M. B. GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta reclamanta SC N. SA, împotriva sentinței civile nr. 3096 din data de (...), pronunțată în dosarul nr.
(...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâtele A. A. DE A. F. și D. G. A F. P. A J. C. - A. F. P. PENTRU C. M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 martie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de (...) și apoi la data de (...).
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3096 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al
Tribunalului C. a fost respinsă acțiunea în contencios formulată de reclamanta
S. N. S.A în contradictoriu cu A. N. de A. F., D. G. a F. P. C., A. F. P. a C. M.
Pentru a dispune astfel instanța a constatat că suma reținută cu titlu de impozit pe profit este corect calculată de organele fiscale deoarece cheltuielile cu chiria unui teren de tenis înregistrate în perioada 2004-2008 nu au fost efectuate în scopul obținerii de venituri impozabile motiv pentru care s-au încălcat prevederile art.21 alin.1 din L. nr.571/2003. Prin urmare s-a stabilit impozit suplimentar pe profit în sumă de 8400 lei la care au fost calculate penalități de întârziere. Se mai reține că, în fapt, cu sumele provenite din această chirie invocate de reclamantă, s-a stins obligația de plată evidențiată în fișa pe plătitor, conform art. 114 alin.2/2 din O.G. 92/2003 .
În ceea ce privește factura fiscală nr. 1778931/(...), emisă de SC E. SRL pentru care s-a calculat suma de 21.696 lei impozit pe profit constatăm că societatea a înregistrat în mod eronat stornarea sumei de 64.600 lei aferentă acestei facturi fără a avea la bază nici un document justificativ, motiv care a dus la încălcarea prevederilor art. 160 alin.1 lit. b din L. 571/2003. Pentru acest motiv, în mod legal s-a considerat că înregistrarea acestei facturi în documentele societății a influențat profitul impozabil aferent anului 2005 .
În ceea ce privește obligația de plată privind TVA, reține instanța că reclamanta încasând aceste sume avea obligația de a factura avansurile încasate în raport de prevederile art.155 alin.7 Cod fiscal. Discuțiile legate decalificarea sumei de 121.269 lei ca fiind arvună sau avans, nu au relevanță din punctul de vedere al normelor speciale fiscale, deoarece sub aspect fiscal aceasta reprezintă o sumă încasată de reclamantă, care trebuia evidențiată fiscal și trebuia colectat TVA.
Cu referire la susținerea reclamantei că în perioada ianuarie 2004 - decembrie 2005 a înregistrat în evidența contabilă și a dedus TVA de pe facturi fiscale care nu cuprind toate informațiile prevăzute de art. 155 alin.8 din L.
571/2003 pe motiv că în acea perioadă societățile nu cunoșteau modificările din 2003 aduse procedurii fiscale, nu poate fi luată în considerare deoarece necunoașterea legii nu este motiv de exonerare de răspundere.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamanta S. N. S.A arătând că în ceea ce privește factura fiscală nr.177931/(...) emisă de S. E. pentru care s-a calculat suma de 21696 lei impozit pe profit, societatea a înregistrat în mod corect stornarea sumei de 64.400 lei aferentă acestei facturi deoarece există procese verbale de recepție a lucrării efectuate de E. precum și o adresă din partea d-lui Gansca D. prin care a cerut stornarea facturii 1778931, deoarece lucrarea a fost executată la termen.
Referitor la facturile fiscale,se arata instanța invoca necunoașterea legii insa retinerea este greșita deoarece s-a menționat în acțiune că dacă prin absurd societății îi este refuzată deducerea TVA măsura care trebuia luată este amenda de la 500 la 10.000 lei. Mai mult decât atât conform art.159 C.fiscal se pot corecta facturile după inspecția fiscală. Prevederile prezentului articol se aplică și pentru situațiile în care facturile de corecție se referă la perioade fiscale anterioare datei de (...).
În ceea ce privește calificarea sumei de 121.269 lei ca fiind arvuna sau avans instanța a considerat că discuțiile legate de această sumă nu au relevanță din punct de vedere al normelor speciale fiscale.
Suma de 1. lei primită de societate are titlu de garanție a respectării promisiunii, sumă care s-a transformat în penalități plătite pentru nerespectarea promisiunii de cumpărare.
Făcând referire la suma de 10871 lei aceasta este nedatorată deoarece societatea avea virat în plus impozit pe profit pentru fiecare an în parte în perioada 2004-2008. De asemenea la data efectuării controlului financiar avea virat în plus impozit pe profit în cuantum de 10.000 lei.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
În urma controlului efectuat cu privire la calcularea, înregistrarea , declararea și virarea obligațiilor față de buget organele fiscale au reținut că în perioada ianuarie 2004 - ianuarie 2007 societatea recurentă a încheiat contracte de închiriere cu A. S. T. C. C. și în baza acestora a înregistrat în evidența contabilă cheltuieli cu chiria care nefiind efectuate în scopul obținerii de venituri nu erau deductibile, astfel că nu s-au respectat prevederile art.21 alin.1 din L. nr.571/2003 și se datorează impozit suplimentar dobânzi/majorări și penalități.
Au mai reținut organele de control că în luna noiembrie 2005 societatea recurentă a înregistrat eronat stornarea sumei de 64.660 lei de pe contul 7581 venituri din despăgubiri amenzi și penalități și a înregistrat acesta în contul
472 „venituri înregistrate în avans"; fără a avea la bază nici un document justificativ respectiv fără a emite factura fiscală de stornare astfel că nefiind respectate prevederilor art.160 alin.1 lit.b din L. nr.571/2003 se datorează impozit pe profit suplimentar, majorări.
Referitor la TVA rețin organele de control că în majoritatea lunilor a fost înregistrat TVA de plată care a fost achitat dar cu întârzieri și pentru aceasta se datorează dobânzi și penalități. În plus se reține că în perioada ianuarie 2004- decembrie 2005 societatea recurentă a înregistrat în evidențe și a dedus TVA de pe facturi fiscale ce nu cuprind toate informațiile prevăzute la art.155 alin.8 din L. nr.571/2003; pentru avansuri încasate nu a calculat TVA nerespectând prevederile art.134 alin.5 lit.b din L. nr.571/2003, după cum perioada ianuarie
2004, iulie 2004, decembrie 2004 și septembrie 2005 a înregistrat cheltuieli de natură stocuri degradate (obiecte inventar; matrițe, materiale, materii prime - cozi de lopată) fără să calculeze TVA nerespectând prevederile art.128 alin.1 și alin.4 astfel că pentru toate acestea datorează TVA, majorări/penalități de întârziere.
În acest context a celor contestate prin raportul de inspecție a fost instituită apoi în sarcina societății recurente obligația de plată a impozitului pe profit - suplimentar, TVA suplimentar cu accesorii, fiind emisă astfel decizia de impunere.
Cele statuate au fost contestate de societate iar prin decizia nr.152 din
(...) contestația este respinsă.
Ulterior societatea se adresează instanței reiterând cele din contestație respectiv arătând că: pe anii 2004-2005 societatea a virat în plus impozit pe profit pentru fiecare trimestru iar la data încheierii controlului avea virat în plus impozit pe profit în cuantum de 10.000 lei. În privința diferenței de profit ca urmare a stornării facturii afirma că deține documentul justificativ si dat fiind ca lucrarea a fost executată în termen și recepționată conform proceselor verbale de recepție nu a mai putut justifica din punct de vedere legal menținerea sumei în contul „venituri din despăgubiri, amenzi și penalități, iar factura întocmită pentru penalități nici nu a fost expediată către S. E. SRL regăsindu-se în toate exemplarele în arhivă. Ca atare se arată singura eroare care nu schimbă cu nimic starea de fapt și drept privind inexistența creanței este neemiterea unei noi facturi de stornare și în atare situație inexistența creanței atrage după sine și inexistența unor obligații fiscale privind această creanță.
Cu privire la TVA pentru sumele încasate cu titlu de avans se arată că antecontractul nu are ca obiect transmiterea dreptului de proprietate ci are ca obiect respectarea unui angajament asumat. Acest act este de fapt și de drept promisiune de vânzare cumpărare ce conține clauze ce se circumscriu prevederilor art.1298 C.civ.- sancțiunea nerespectării promisiunii fiind stabilită prin prevederea sumelor plătite de promitent ca avans. Tot astfel se arată că numai în cazul în care s-ar respecta promisiunea se încheie contract de vânzare-cumpărare în formă autentică și atunci arvuna primește semnificația de avans plătit ; că sumele încasate nu pot fi considerate avans pentru vânzare chiar raportat la dispozițiile codului fiscal art.125, art.134 ce se referă la livrare bunuri ori livrarea neavând loc nu exista nici baza de impozitare.
În fine se arată că multe dintre societăți nu cunoșteau modificările din
2003 și au făcut greșeli în completarea facturilor și de aceea nu este necesară măsura refuzului deducerii TVA.
Cele susținute de recurenta reclamantă cu privire la impozitul pe profit nu pot fi reținute. Astfel, potrivit art.21 din L. nr.571/2003 pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile inclusiv cele reglementate prin acte normative. Norma enunțată conferă posibilitateadeducerii cheltuielilor necesare sau în folosul activității ,reușitei afacerii care au menirea a duce la obținerea de venituri impozabile. Cheltuielile cu chiria unui teren de tenis nu poate fi încadrată în cheltuieli făcute în vederea obținerii de venituri. Ca atare nu se poate susține că impozitul suplimentar a fost greșit reținut. Împrejurarea că s-au făcut plăți în avans nu înseamnă că impozitul nu se datorează ci aceasta cel mult poate influența executarea putând constitui motiv de contestație la executare în condițiile în care nu a fost făcută o corectă distribuire sau compensare după o verificare în baza unei expertize. De altfel nu trebuie trecut neobservat că administrarea unei probe, a expertizei nu a fost solicitată de recurentă cu toate că organele fiscale inclusiv prin decizia contestată au afirmat că fișele de cont nu evidențiază că sumele acopereau în totalitate obligațiile sau acestea nu evidențiau sume în plus dat fiind distribuția și prioritatea stingerii obligațiilor.
Ca atare în lipsa unor probe concludente susținerile recurentei cu privire la exonerare sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Respinse urmează a fi și susținerile cu privire la impozitul aferent facturii fiscale nr.1778931/(...). În acest sens se reține că potrivit Legii contabilității nr.82/1991/R art.6 alin.1 orice operațiune economico financiară se consemnează în momentul efectuării ei într-un anumit document care sta la baza înregistrărilor în contabilitate dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Potrivit art.160 (1) lit.a și b din L. nr.571/2003 „corectarea informațiilor înscrise în facturi fiscale sau alte documente legal aprobate se va efectua astfel: a) în cazul în care documentul nu a fost transmis către beneficiar, acesta se anulează și se emite un nou document; b) în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului fie se emite un nou document care trebuie să cuprindă pe de o parte informațiile din documentul inițial numărul și data documentului corectat, valorile cu semnul minus iar pe de altă parte informațiile și valorile corecte fie se emite un nou document conținând informațiile și valorile corecte și concomitent se emite un document cu valorile cu semnul minus în care se înscriu numărul și data documentului corectat. Documentele respective se vor înregistra în jurnalul de vânzări respectiv de cumpărări și vor fi preluate în deconturile întocmite de furnizor și respectiv de beneficiar pentru perioada în care a avut loc corectarea.
Rezultă din norme că înregistrarea în contabilitate se face pe baza facturii fiscale/document care ține loc facturii, documente corectate eventual în condițiile enunțate.
Cu alte cuvinte se pot înregistra în contabilitate operațiunile în momentul în care se consemnează într-o factură .
În speță înregistrările contabile s-au făcut fără a se avea la baza documentele justificative respectiv fără a se emite o nouă factură fiscală de stornare (factura în roșu).
Prin urmare raportat la cele rezultate din acte și la dispozițiile enunțate susținerile recurentei cu privire la obligația statuată sunt nefondate și vor fi respinse.
Nici susținerile cu privire la deducere TVA pe considerentul că societățile nu cunoșteau modificările legislative nu pot fi reținute deoarece necunoașterea legii nu constituie motiv de exonerare a obligației fiscale. Potrivit actelor normative evocate de părți L. nr.571/2003, justificarea deducerii TVA se face pe baza facturilor (art.146) ce trebuie să cuprindă toate informațiile prevăzute de art.155 (5).
În sensul normelor menționate în condițiile în care factura nu conține toate informațiile obligatorii prevăzute la art.155, acesta nu poate constitui document justificativ pentru deducere TVA și ca atare acordarea se poate refuza. De vreme ce facturile nu cuprindeau informatile cerute de norme, acestea nu puteau servi ca documente justificative pentru deducere TVA.
În acest sens este de altfel și decizia V din (...) a Înaltei Curți de C. și
Justiție ce statuează că taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducere TVA.
Legat de aceasta se susține de recurentă că art.159 C.fiscal permite corectarea facturilor. Norma invocată permite corectarea facturilor sau documentele care țin loc de factură cu condiția emiterii unei noi facturi sau facturi corecție dar un atare act nu a fost prezentat iar o dovadă a înscrierii acestor noi facturi în evidențe nu a fost făcută Așadar in lipsa unor probe organele de control și prima instanță a realizat o corectă analiza in functie de art.146 alin.1 și art.155 C.fiscal.
O corectă interpretare a fost dată de prima instanță și în privința obligației facturării ,colectării TVA pentru sumele încasate în temeiul contractelor - plata avans. Astfel se reține că art.134 din L. nr.571/2003 prevede că : (1) Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, cu excepțiile prevăzute în prezentul capitol.
(2) Pentru bunurile livrate în baza unui contract de consignație, se consideră că livrarea bunurilor de la consignant la consignatar are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clienților săi.
(3) Pentru bunurile transmise în vederea testării sau a verificării conformității, se consideră că livrarea bunurilor are loc la data acceptării bunurilor de către beneficiar.
(5) Prin norme sunt definite contractele de consignație, stocurile la dispoziția clientului, bunurile livrate în vederea testării sau a verificării conformității.
Din normele enunțare reiese că exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată este anticipată faptului generator și intervine fie la data stabilirii debitului (parțial sau integral) pe baza facturii fiscale, fie la data încasării avansului pentru plățile efectuate cu acest titlu înainte de livrare, iar în cazul operațiunilor taxabile este obligatorie facturarea taxei pe valoarea adăugată respectiv colectarea.
Cu alte cuvinte în cazul încasării avansului înainte de livrarea bunului taxa trebuie consemnată în facturi, deconturi respectiv colectată la momentul încasării - fiind exigibilă.
În speță recurenta a efectuat operațiune taxabilă însă nu a emis facturi, nu a consemnat colectarea TVA considerând că nu s-a realizat livrarea; taxa nu era exigibilă și sumele nu se includ în baza de impozitare. S. recurentei nu pot fi reținute deoarece în condițiile în care avansul a fost încasat exigibilitatea taxei conform normei enunțate este anticipată la data încasării avansului- înainte de livrare.
Pe de altă parte art.137 alin.3 lit.b din L. nr.571/2003 prevede că baza de impozitare nu cuprinde sumele reprezentând daune interese stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă ori irevocabilă, penalizări și orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale dacă sunt percepute peste prețurile și/sau tarifele negociate. Nu se exclud dinbaza de impozitare orice sume care în fapt reprezintă contravaloarea bunurilor livrate. Ori sumele avans nu intră în categoria sume pentru neexecutarea obligațiilor în sensul normei enunțate nefiind peste preț ci face parte din acesta reprezintă contravaloarea bun livrat. Ca atare sumele avans nu pot fi excluse din baza de impozitare și în aceste condiții raportat la dispozițiile normei menționate, a art.134 enunțate mai sus trebuiau efectuate, respectiv colectate,chiar daca ulterior se putea evoca restituirea.
Desigur nu se susține că nu a avut loc transferul (livrarea) și ca atare faptul generator nu a intervenit și nu se poate reține exigibilitatea.
Susținerea de asemenea nu poate fi reținută deoarece normele mai sus enunțate nu condiționează obligativitatea facturării, colectării TVA de îndeplinirea obligațiilor contractuale ale cocontractanților debitorului fiscal de livrare sau nu ulterioară a bunului ci obligația ca pentru sumele ce reprezintă preț/contravaloare achitate înainte de livrare- indiferent de situație executare sau nu a obligațiilor rezultate din contracte să fie emisă factura și calculată TVA anticipat la momentul încasării. Așadar nefiind prevăzută o situație derogatorie - în funcție de executare sau nu a obligațiilor contractuale susținerile recurentei că nu avea obligația facturării ,colectării tva și că sub acest aspect reținerile organelor fiscale și ale primei instanțe ar fi greșite sunt neîntemeiate.
Cu toate acestea trebuie însă observat că susținerile organelor fiscale cu privire la calcul debit, penalități, dobânzi sunt parțial greșite sub aspectul avansului din iulie 2004. Astfel, se reține că art.157 in cuprinsul sau prevede că persoanele obligate la plata taxei trebuie să achite taxa pe valoarea adăugată stabilită prin decont pentru fiecare perioadă fiscală sau prin decontul special până la data la care au obligația depunerii acestora.
Tot astfel prin art.-156 alin.2 din același act normativ persoanele înregistrate ca plătitor de taxă pe valoare adăugată trebuie să întocmească și să depună la organul fiscal competent pentru fiecare perioadă fiscală până la 25 a lunii următoare perioadei fiscale inclusiv decontul de taxă pe valoare adăugată.
Analiza normelor fiscale relevă că persoana înregistrată ca plătitor are dreptul la rambursare/restituireTVA pentru achiziții dar și obligația depunerii documentelor, de a achita taxa pentru fiecare perioadă fiscală până la data la care au obligația depunerii 25 a lunii următoare, neachitarea în termen atrăgând obligația achitării taxei,inclusiv accesoriilor aferente debitului fiscal.
În speță pentru sumele încasate recurenta chiar dacă avea drept de restituire avea și obligația depunerii decont, a colectării respectiv achitării TVA anticipat în perioada fiscală până la data calendaristică prevăzută de norme în caz contrar datorând debit și accesorii. Actele dosarului relevă că pentru avans din (...) - obligația depunerii decont/colectare trebuia îndeplinită până la (...), avans iunie 2004 până la (...) și avans iulie 2004 până la (...).Mai releva actele că la data de (...) a încetat contractul - expirând termenul.
Luând ca dată a îndeplinirii obligației de către recurentă data de (...) - raportat la obligația decontării ultimei operațiuni a încetării contractului - reținută de altfel de organele fiscale se observă că pentru sumele încasate cu titlu de avans pe aprilie și iunie față de data obligației (...), (...) și data îndeplinirii acesteia (...) au existat întârzieri context în care corect s-au reținut debitele fiscale. În privința avansului din iulie se observă că recurenta avea obligația depunerii decont/colectare TVA raportat la perioada fiscală până la (...) Ori în condițiile în care potrivit normelor menționate obligația decontării/achitării TVA era până la (...) și această dată este considerată cafiind aceea a îndeplinirii obligației de către organele fiscale, pentru avans iulie nu se datorează debit/.
Așadar față de cele rezultate din acte și din normele fiscale susținerile recurentei sunt în parte întemeiate în privința TVA suplimentar și accesorii vizând avans iulie 2004.
Prin urmare față de cele arătate în baza art.312 C.pr.civ. raportat la art.20 din L. nr.554/2004, Curtea va admite recursul cu consecința admiterii în parte a acțiunii conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta S. N. S. împotriva sentinței civile nr. 3096 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. pe care o modifică în parte în sensul că: Admite în parte acțiunea formulată de S. N. SA în contradictoriu cu ANAF, D. G. a F. P. a J. C., A. F. P. pentru C. M.
Dispune anularea parțială a deciziei nr. 152 din (...) și a deciziei de impunere nr. 56 din (...) și exonerează petiționara S. N. SA de obligația plății sumei de 23.041 lei TVA suplimentar avansuri și 20532 lei dobânzi/majorări și penalități aferente acesteia.
Menține restul dispozițiilor privind obligațiile fiscale statuate prin decizia contestată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
F. T. M. H. M. B.
GREFIER D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.A. B.
| ← Sentința civilă nr. 576/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5565/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
