Decizia civilă nr. 3754/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3754/2011
Ședința publică de la 14 O. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta C. J. DE P. B. N. împotriva sentinței civile nr. 7. a T. B.-N., privind și pe T. I., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.188/1999).
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 7 octombrie 2011, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 7. din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea în contencios administrativ intentată de reclamantul T. I., împotriva pârâtei C. J. DE P. B.-N. și în consecință: a fost obligată pârâta C. J. de P. B.-N., să plătească reclamantului, T. I., o compensație egală cu cinci salarii lunare de la data eliberării din funcția publică de execuție de consilier superior treapta I, gradația 5, potrivit disp.art. l3 (3) din A. Colectiv de M. la nivelul C. B.-N., pentru anul 2.. Fără cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținuturmătoarele:
Reclamantul T. I. a fost angajat al intimatei C. B.-N. din data de
0..200l și până la data de (...) când raportul de serviciu a încetat conf.art. 99 alin.l lit.b din L.l88/l999 rep., privind Statutul funcționarilor publici, respectiv raportul de serviciu a încetat din motive neimputabile funcționarilor publici, urmare a reducerii postului prin reorganizarea instituției publice.
In baza prev.art.l3 alin.l din A. colectiv la nivelul C. J. de P. pentru anul 2., încheiat, potrivit HG nr.833/25 iulie 2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, între C. B.-N. și Sindicatul Liber „Solidaritatea"; al funcționarilor publici și personalului contractual din C. B.-N., reclamantul a solicitat intimatei C. B.-N. la data de l9.08.2. și 23.08.2. (f.9,l0), să i se acorde drepturile prevăzute de A. colectiv de muncă pe anii 2007-2. ca urmare a disponibilizării , dar i s-a răspuns de către intimată că deși s-a adresat forului ierarhic superior - C. pentru alocarea sumelor necesare pentru lichidarea drepturilor salariale ale personalului disponibilizat, aceste demersuri au rămas fără rezultat, cu motivarea că pentru acordarea salariilor compensatorii nu au fost prevăzute fonduri prin L. asigurărilor sociale pentru anul 2. (f.8). Intimata a făcut precizarea prin aceeași adresă că va continua acțiunea pentru a solicita de la C. B. sumele necesare pentruacordarea a cinci salarii compensatorii prevăzute în A. colectiv, inclusiv prin cuprinderea acestora în bugetul anului vitor.
In același sens a răspuns intimata și la cererea din 08.l0.2. și care se constituie într-o plângere prealabilă prev.de art.7 din L. nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Intr-adevăr potrivit disp.art. l3 alin.l din Cordul colectiv la nivelul C. J. de P., înregistrat sub nr. 233/ll.02.2. (f.ll-23) și care constituie legea părților, la încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu țin de persoana salariată, se poate solicita o compensație de cel puțin un salariu lunar și cel mult cinci salarii lunare.
Potrivit art.28 din HG nr.833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective , emise în baza prev.art. 73(3) din L.nr. l88/l999 rep., privind statutul funcționarilor publici și art. VII (l) lit.c din L.25l/2006 pentru modificarea și completarea legii nr. l88/l999 rep., „ executarea acordului colectiv este obligatorie pentru ambele părți. N. obligațiilor asumate atrage răspunderea civilă și, după caz, disciplinară a părților care se fac vinovate de aceasta";.
Deși textul art.l3 alin.3 din A. colectiv este oarecum lacunar în ceea ce privește obligația instituției publice(C. B.-N.), folosind expresia „ se poate solicita";, această formulare nu poate denatura intenția comună a părților contractante ca în cazul unor disponibilizări (neimputabile funcționarilor publici), aceștia să poată beneficia de o compensație egală cu cel puțin un salariu și cel mult cinci salarii, drept căruia îi incumbă obligația angajatorului de a plăti această compensație în situația prescrisă de text.
Această interpretare poate fi dată chiar prin aplicarea disp.art. 977 și urm.C.civ.
Dar în speță, intimata CJP B.-N. nu contestă dreptul reclamantului la compensația solicitată și nici întinderea acesteia (egală cu cinci salarii lunare), însă faptul că această compensație nu se poate achita întrucât L. bugetului de asigurări sociale pe anul 2. nu ar fi prevăzut asemenea fonduri, nu-i este imputabilă reclamantului, fiind în sarcina angajatorului de a lua măsurile necesare pentru corelarea măsurilor de reducere a unor posturi cu obligația ce-i revine din cele prevăzute de lege ori asumate prin contracte (în speță, acordul colectiv).
Din copia contractului de muncă (f.24-44), rezultă că reclamantul, absolvent al Academiei de S. E., a fost angajat din data de 22.07.l969 ca economist, la aceeași instituție publică ce și-a schimbat denumirea sau s-a reorganizat de mai multe ori (fosta Direcție pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale), a ocupat pe rând mai multe funcții, până la funcții de conducere , având o vechime de muncă de peste 40 de ani, astfel că o disponibilizare în pragul împlinirii vârstei pentru obținerea pensiei legale, îl îndreptățește la plata compensației prevăzute în A. colectiv.
De altfel, așa cum a arătat și reclamantul, în speță sunt incidente și prev.art.l din Protocolul l adițional la C. E. a D. O. care prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, noțiunea de bun fiind apreciată ca orice valoare patrimonială ca ansamblu de interese ce decurg din raporturile cu conținut economic pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească . In concepția jurisprudenței CEDO, instituțiile de drept public sunt asimilate în dreptul intern, într-o mare măsură, statului, astfel că refuzul de a se acorda sumele de bani aferente acestor drepturi prevăzute într-o lege, se constituie cu încălcarea art.l din Protocol și art.6 din Convenție, dacă nu poate fi justificată printr-una din exercițiile prevăzute în acest articol.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. l(l) rap.la art. 8 (l) și art. l8 din L. contenciosului administrativ nr.554/2004, cu aplic.art. l09 din
L.l88/l999 rep., privind Statutul funcționarilor publici, s-a admis acțiunea în contencios administrativ așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. T. DE P. B.- N. solicitând in temeiul prevederilor art. 304 alin. 1, pct. 9 si al art. 312 din
C.Pr.Civ., admiterea acestuia. În motivare s-a arătat că:
In fapt: intimatul-reclamant a solicitat in contradictoriu cu C. J. de P.
B-N, acordarea unei compensatii egale cu cinci salarii lunare, urmare incetarii raportului de serviciu prin eliberarea din functia publica de executie.
Potrivit statutului special de care a beneficiat reclamantul, prin prisma activitatii desfasurate-de functionar public-in baza raportului de serviciu, in conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici modificata si completata, coroborate cu prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii si ale actului derivat din acestea - A. colectiv de munca la nivelul C. judetene de pensii B.-N., in sfera drepturilor de care a beneficiat reclamantul, precum si a obligatiilor ce revin angajatorului, se inscrie si dreptul solicitat:
Lg.188/1999 "ART. 31
(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă ...
(2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Lg.53/2003 ART. 1
(1) Prezentul cod reglementeaza totalitatea raporturilor individuale si colective de munca, modul in care se efectueaza controlul aplicarii reglementarilor din domeniul raporturilor de munca, precum si jurisdictia muncii.
ART. 2
Dispozitiile cuprinse in prezentul cod se aplica: f) angajatorilor, persoane fizice si juridice; g) organizatiilor sindicale si patronale. ART. 39
(1) Salariatul are, in principal, urmatoarele drepturi: a) dreptul la salarizare pentru munca depusa; j) dreptul la protectie in caz de concediere; k) dreptul la negociere colectiva si individuala;
1) dreptul de a participa la actiuni colective; m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat.
ART. 40
(2) Angajatorului in revin, in principal, urmatoarele obligatii: c) sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca;
ART. 67
Salariatii concediati pentru motive care nu tin de persoana lor beneficiaza de masuri active de combatere a somajului si pot beneficia de compensatii in conditiile prevazute de lege si de contractul colectiv de munca aplicabil.;
Dupa cum se poate observa, pârâta nu s-a opus solutionarii cererii reclamantului infirmand existenta dreptului, si prin urmare, nu se poate retine in cauza un refuz in onorarea solicitarii exprimate-dealtfel pertinenta, legala-ci a subliniat imposibilitatea efectuarii acestora, generata de absenta unei baze legale care sa permita realizarea dreptului in sine.
Pârâta nu neaga existenta dreptului la plata compensatorie, nici intinderea acestuia (asa cum isi gaseste reglementarea); ci motiveaza imposibilitatea onorarii obligatiei in lipsa unei reglementari legale bugetare in care sa se inscrie financiar astfel de cheltuieli.
Prin urmare, in lipsa unor prevederi legale bugetare, institutia pârâtă nu poate dispune alocarea unor sume distincte, indiferent sub ce titulatura, daca ele nu sunt inscrise in sfera sumelor disponibile in exercitiul financiar al anului respectiv, in acord cu dispozitiile art. 137 din Constitutie; care statueaza ca formarea, administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului si ale institutiilor publice sunt reglementate prin lege.
Reiterează, formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, fac obiectul legii finantelor publice, conform careia angajarea cheltuielilor bugetare, se face numai in limita creditelor bugetare aprobate conform legii.
Instanta de fond in mod corect a retinut acest aspect statuand ca
.Jntimara CJP B-N nu contesta dreptul reclamantului la compensatia solicitata ... , insa faptul ca aceasta compensatie nu se poate achita intrucat L. bugetului de asigurari sociale pe anul 2010 nu ar fi prevazut asemenea fonduri". In acelasi sens sunt si prevederile continute de acordul colectiv de munca pe anul 2010 incheiat intre C. si Sindicatul Liber al C. Nationale de P. "In cazul disponibilizarii, functionarului public i se pot acorda salarii conform legislatiei in vigoare, in limita prevederilor bugetare."
Ori, acordurile colective se incheie dupa aprobarea bugetului autoritatii sau institutiei publice, pe o perioada determinata, de regula corespunzatoare exercitiu lui bugetar - astfel cum este prevazut la art. 26 din Hotararea nr. 833/2007. Totodata arată ca acordurile colective nu pot conține prevederi contrare, drepturi și obligații sub nivelul minim stabilit prin acte normative.
Clauzele acordurilor colective nu pot exceda sau, după caz, nu pot stabili îngrădirea drepturilor și obligațiilor reglementate prin lege sau drepturi ori obligații suplimentare față de cele reglementate prin lege în derularea raporturilor de serviciu - art. 25 din Hotararea nr. 83312007.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7. din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea în contencios administrativ intentată de reclamantul T. I., împotriva pârâtei C. J. DE P. B.-N. și în consecință: a fost obligată pârâta C. J. de P. B.-N., să plătească reclamantului, T. I., o compensație egală cu cinci salarii lunare de la data eliberării din funcția publică de execuție de consilier superior treapta I, gradația 5, potrivit disp.art. l3 (3) din A. Colectiv de M. la nivelul C. B.-N., pentru anul 2.. Fără cheltuieli de judecată.
Reclamantul T. I. a fost angajat al intimatei C. B.-N. din data de
0..200l și până la data de (...) când raportul de serviciu a încetat conf.art. 99 alin.l lit.b din L.l88/l999. din motive neimputabile funcționarilor publici, urmare a reducerii postului prin reorganizarea instituției publice.
Potrivit art. l3 alin. l din A. colectiv la nivelul C. J. de P., înregistrat sub nr. 233/ll.02.2. (f.ll-23) și care constituie legea părților, la încetareacontractului individual de muncă din motive ce nu țin de persoana salariată, se poate solicita o compensație de cel puțin un salariu lunar și cel mult cinci salarii lunare.
Potrivit art.28 din HG nr.833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective , emise în baza art. 73(3) din L.nr. l88/l999 rep., privind statutul funcționarilor publici
și art. VII (l) lit.c din L.25l/2006 pentru modificarea și completarea legii nr. l88/l999 rep., „ executarea acordului colectiv este obligatorie pentru ambele părți.";.
Intimata CJP B.-N. nu contestă dreptul reclamantului la compensația solicitată și nici întinderea acesteia (egală cu cinci salarii lunare), însă faptul că această compensație nu se poate achita întrucât L. bugetului de asigurări sociale pe anul 2. nu ar fi prevăzut asemenea fonduri, nu-i este imputabilă reclamantului, fiind în sarcina angajatorului de a lua măsurile necesare pentru corelarea măsurilor de reducere a unor posturi cu obligația ce-i revine din cele prevăzute de lege ori asumate prin contracte (în speță, acordul colectiv).
Din copia contractului de muncă (f.24-44), rezultă că reclamantul, absolvent al Academiei de S. E., a fost angajat din data de 22.07.l969 ca economist, la aceeași instituție publică ce și-a schimbat denumirea sau s-a reorganizat de mai multe ori (fosta Direcție pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale), a ocupat pe rând mai multe funcții, până la funcții de conducere , având o vechime de muncă de peste 40 de ani, astfel că o disponibilizare în pragul împlinirii vârstei pentru obținerea pensiei legale, îl îndreptățește la plata compensației prevăzute în A. colectiv.
De altfel, așa cum a arătat și reclamantul, în speță sunt incidente și prev.art.l din Protocolul l adițional la C. E. a D. O. care prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, noțiunea de bun fiind apreciată ca orice valoare patrimonială ca ansamblu de interese ce decurg din raporturile cu conținut economic pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească . In concepția jurisprudenței CEDO, instituțiile de drept public sunt asimilate în dreptul intern, într-o mare măsură, statului, astfel că refuzul de a se acorda sumele de bani aferente acestor drepturi prevăzute într-o lege, se constituie cu încălcarea art.l din Protocol și art.6 din Convenție, dacă nu poate fi justificată printr-una din exercițiile prevăzute în acest articol.
Pârâta nu neaga existenta dreptului la plata compensatorie, nici intinderea acestuia (asa cum isi gaseste reglementarea); ci motiveaza imposibilitatea onorarii obligatiei in lipsa unei reglementari legale bugetare in care sa se inscrie financiar astfel de cheltuieli.
În cauza Moșteanu și alții versus România, Curtea amintește că noțiunea de ". poate acoperi atât "bunuri actuale";, cât și valori patrimoniale, inclusive creanțe, în baza cărora reclamantul poate pretinde să aibă cel puțin o speranță legitimă pentru a obține utilizarea efectivă a unui drept de proprietate. În același sens a hotărât Curtea și în cauzele P. și Dumitrescu versus România sau Driha versus Romania.
Din cazurile prezentate, ca și din altele ce au stat în atenția Curții, se poate desprinde următoarea concluzie referitoare la noțiunea de "., în sesul art. 1 din Protocolul nr. 1: această noțiune are un înțeles autonom, care nu se limitează la proprietatea asupra bunurilor corporale; o serie de alte drepturi și interese patrimoniale pot fi, de asemenea, privite ca drepturi de proprietate și, respectiv, ca ". din punctul de vedere al C., în următoarele circumstanțe:
- aceste drepturi și interese să aibă ca punct de plecare valoarea lor economică;
- obiectul lor să fie determinabil în raport de cererea care se intemeiază pe existența lor;
- drepturile sau interesele să fie în mod suficient dovedite.
Curtea de apel retine ca jurisprudenta conventionala protejeaza drepturi efective si nu iluzorii, care ar depinde exclusiv de conduita debitorului obligatei. Astfel in cauza Moldoveanu versus Romania, curtea retine ca autoritatile nu pot motiva prin liosa resurselor, neonorarea unei creante stabilite printr-o hotarare definitiva
Prin urmare potrivit art 312cod pr civ raportat la art 20 din L. nr
554/2004 curtea va respinge recursul declarat de pârâta C. T. DE P. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 7. pronunțată în dosarul nr. (...) al T. B.-N., pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C. T. DE P. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 7. pronunțată în dosarul nr. (...) al T. B.-N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Președinte,
G.-A. N.
Judecător,
S. Al H.
Judecător,
M.-I. I.
Grefier, A. B.
Red.G.A.N./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: I. U.
| ← Decizia civilă nr. 3890/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 576/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
