Decizia civilă nr. 460/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 460/2011
Ședința publică de la 03 F. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ana M. T.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul O. C. S. PRIN V. A. -
P. AL O. C. S. ȘI C. DAN T. - S. AL O., împotriva sentinței civile nr. 4577/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu reclamanta SC A. A. SRL C. S., având ca obiect obligare emitere act administrativ eliberare autorizație de construcție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurent, consilier juridic A. dana, cu delegație la dosar, și reprezentantul intimatei, avocat I., cu delegație la dosar.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de (...), recurenta a depus la dosar răspunsla întâmpinare, care se comunică cu reprezentantul intimatei. Acesta arată că nu solicită termen. Reprezentantul acesteia solicită admiterea excepției, precizând că parte la fond a fost primarul și nu Oorașul C. S. care sunt două entități diferite, acesta din urmă neavând atribuții pe linia de emitere a actului litigios. Calitatea primarului derivă din obligația acestuia de a emite autorizația de construire și nici un caz ca reprezentant al orașului C. S. A. că recursul este nul, deoarece este formulat de către o parte fără calitate. Reprezentanta recurentului formulează oral o precizare, solicitând instanței să constate faptul că recursul este formulat de către P. orașului C. S., precizând că în ceea ce privește obiectul cauzei, obligația revine primarului ca autoritate executivă. În concluzie solicită instanței să ia act de faptul că recursul este formulat de către P. orasului C. S., iar dânsa se află în reprezentarea acestuia. Curtea învederează acesteia faptul că din cuprinsul recursului și din răspunsul la întâmpinare rezultă faptul că recurent este O. C. S. Reprezentanta recurentului arată că precizările sunt făcute în conformitate cu prevederile art. 132 C. Pr. Civ. solicitând calificarea acestora ca erori materiale. Reprezentantul intimatei arată că o asemenea reformulare și modificare a cadrului procesual făcută ulterior constatării ei nu poate fi primită de către Curte, solicitând respingerea acesteia. A. că în situația în care primarul dorea să formuleze recurs, putea face acest lucru în cadrul aceluiași termen. A. că și însemnele oficiale de pescriptele depuse la dosar - ștampila - sunt cele ale O. C. S. Subliniază faptul că răspunsul la întâmpinare este formulat de către C. Local al orașului C. S. Curtea învederează părților faptul că urmează a uni această excepție cu fondul cauzei și, nemaifiind alte cereri de solicitat declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului. Reprezentanta recurentului susține recursul așa cum a fost formulat, calitatea de recurent având-o primarul orașului C. S., fără cheltuieli de judecată. Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată în toate fazele. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 4577 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S. A. S. și a fost obligat pârâtul V. A., primar al orașului C. S., să emită în favoarea acesteia autorizație de construire necesară efectuării lucrărilor de extindere și modernizare a fermei existente de creștere și îngrășare porci, lucrări care au ca scop extinderea capacității de producție a fermei cu 720 capete/serie, rezultând o capacitate totală de producție de 1920 de capete/serie. A fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 2384 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 9 mai 2008, P. orașului C. S. a eliberat reclamantei S. A. certificatul de urbanism nr.40 necesar întocmirii documentației tehnice în vederea obținerii autorizației de construire, a avizelor și acordurilor necesare pentru extindere și modernizare fermă de porci pe un teren situat în extravilanul orașului, la o distanță de 750 m față de zona locuibilă, înscris în CF nr.419/N, nr.cad.514.(f.8-dosar (...)). Succesiv, reclamanta a obținut avizul sanitar nr.241/(...), avizul de gospodărire a apelor nr. 677/(...), avizul ANIF RA necesar scoaterii din circuitul agricol a suprafeței de 1097 m.p., acordul de mediu nr.15/(...). Pentru extinderea și modernizarea fermei de porci din C. silvaniei reclamanta a încheiat cu AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT ROMÂNIA, contractul de finanțare nr. C 1. (...) având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile, valoarea totală eligibilă a proiectului fiind de maxim 736.420 euro. După obținerea de către reclamantă a avizelor înscrise în certificatul de urbanism, însă anterior formulării cererii de emitere a autorizației de construire, la data de 30 iulie 2009, C. Local al orașului C. S. prin H. nr.36, a hotărât suspendarea eliberării de autorizații pentru construirea sau extinderea de ferme zootehnice în perimetrul administrativ al orașului C. S., până la aprobarea noului Plan Urbanistic General al localității. Ulterior, la o zi după adoptarea acestei Hotărâri, respectiv la 31 iulie 2009, reclamanta a înregistrat la P. orașului C. S. cererea pentru emiterea autorizației de construire nr.6383, necesară începerii lucrărilor de extindere și modernizare a femei de porci. (f.6-dosar (...)). Cererea reclamantei nu a fost soluționată în termenul legal de 30 de zile prev. de art.7 alin.4 coroborat cu art.2 alin.1 lit.g din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care, considerându-se vătămată într-un drept al său, în baza art. 1 alin.1 din același act normativ, s-a adresat instanței de contencios administrativ, formându-se dosarul nr.4003/2009 al T.ui S.. La data soluționării acțiunii de către instanța de fond, respectiv la data pronunțării sentinței civile nr.580/(...), HCL nr.36/2010 era în vigoare. C. art.23 din legea nr. 215/2001, consiliile locale sunt autorități deliberative, iar primarii autorități executive. În această calitate, primarul în baza art.61 din același act normativ, asigură punerea în aplicare a hotărârilor consiliului local. Așa fiind, refuzul pârâtului de a emite reclamantei autorizație de construire apare ca fiind justificat. Ulterior formulării recursului împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond (8 aprilie 2010), însă anterior înregistrării acestuia la Curte de A. C.((...)), prin decizia civilă nr.1034/(...) a acestei din urmă instanțe, s-a admis acțiunea reclamantului P. J. S. împotriva pârâtului C. Local Al O. C. S. și s-a dispus anularea Hotărârii nr.36 din 30 iulie 2009. În aceste condiții, reclamanta a formulat o noua cerere de emitere a autorizației de construire, înregistrată la P. orașului C. S. sub nr.5466/(...). La data de 14 iunie 2010, pârâtul a emis pârâtei adresa de refuz nr. 5466, arătând că nu poate să elibereze autorizația solicitată până la soluționarea dosarului nr.(...) aflat pe rol la Curtea de A. C. Împotriva acestui refuz a formulat acțiune în contencios administrativ reclamanta, acțiune înregistrată la Tribunalul Sălaj sub nr. (...) care a fost conexată cu acțiunea înregistrată sub nr. (...). C. susținerilor din întâmpinare, pentru acest al doilea refuz, pârâtul a dat prioritate interesului public, respectiv interesului public al cetățenilor la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic. Al doilea motiv invocat pentru susținerea soluției de respingere a cererii este acela că reclamanta a solicitat emiterea autorizației de construire fără a preciza faptul dacă, capacitatea fermei de porci este identică sau mai mare decât capacitatea de 720 capete prevăzute în certificatul de urbanism nr.40/2008. Pârâtul a susținut că această precizare este strict necesară pentru a putea verifica distanța legală a fermei de porci față de zona locuibilă a orașului C. S., care diferă în raport de numărul de capete de porci aferent fermei în cauză, în condițiile prevăzute de art. 11 din Ordinul nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației. În fine, un al treilea motiv invocat este lipsa punctului de vedere al autorității competente pentru protecția mediului și după caz, actul administrativ al acesteia. De reținut este faptul că, până la data formulării întâmpinării în cauză, pârâtul nu a indicat aceste 3 motive pentru refuzul de a emite autorizația de construire. A., primul refuz a fost întemeiat pe dispozițiile HCL 3., iar după anularea acestei hotărâri, pe existența pe rolul C. de A. C. a unui litigiu având ca obiect emiterea autorizației de construire. Cât privește refuzul întemeiat pe dispozițiile HCL 3., așa cum s-a arătat, instanța l-a apreciat ca fiind legal, în baza art.61 alin 2 din Legea nr.215/2001. Ulterior anulării acestei HCL prin hotărâre judecătorească irevocabilă însă, respingerea cererii de emitere a autorizației întemeiată pe existența litigiului pe rolul unei instanțe apare ca fiind lipsită de suport legal și maschează o tergiversare voită în soluționarea legală a cererii reclamantei. Cu alte cuvinte, motivul determinant al refuzului de emitere a fost anulat și cu toate acestea, fără a invoca alte nereguli, pârâtul refuză emiterea autorizației până la soluționarea cauzei de către instanța de judecată. Dacă pentru prima acțiune promovată de reclamantă instanța nu a putut reține culpa procesuală a pârâtului, el fiind ținut la respectarea și punerea în aplicare a HCL, după anularea acestei din urmă hotărâri deci anteriorpronunțării deciziei de casare, și inclusiv pentru promovarea celei de-a doua acțiuni în contencios ,pârâtul are o astfel de culpă. În legătură cu cele 3 motive invocate în întâmpinare, ulterior respingerii cererii reclamantei, instanța a reținut următoarele: C. art.2 din Legea 5., autorizația de construire se emite în baza documentației pentru executarea lucrărilor de construcții și constituie actul final de autoritate al administrației publice locale în baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții. P. etapă în procedura de autorizare, o reprezintă solicitarea și succesiv, emiterea certificatului de urbanism. Art.5 prevede că avizele și acordurile stabilite prin certificatul de urbanism se solicită de către beneficiar și se obțin de la autoritățile competente în domeniu, înaintea depunerii documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții. C. art.7, autorizația de construire se emite în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentației care cuprinde:certificatul de urbanism, dovada, în copie legalizată a titlului asupra imobilului, documentație tehnică, avizele și acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al autorității competente pentru protecția mediului și, după caz, actul administrativ al acesteia, dovada privind achitarea taxelor aferente certificatului de urbanism și a autorizației de construire. Aliniatul 12 al aceluiași articol prevede că documentația pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții se depune ȘI SE ÎNREGISTREAZĂ la autoritatea administrației publice competente NUMAI dacă solicitantul prezintă TOATE documentele sus menționate. În speță, documentația reclamantei a fost înregistrată , fără a se constata omisiunea depunerii vreunui document prevăzut imperativ de textul de lege invocat. În întâmpinare, pârâtul a invocat lipsa punctului de vedere al autorității competente pentru protecția mediului. Acest document, întocmit în septembrie 2008, a fost depus de reclamantă în probațiune(f.118-160), iar ulterior întocmirii acestuia, Agenția Pentru Protecția M. S. a emis acordul de mediu nr.15/(...). C. art.1 alin.2 din H. nr.459/2005, în vigoare la data emiterii acordului nr.15, Agenția Națională pentru Protecția M. exercită, în condițiile legii, atribuții privind planificarea strategică, monitorizarea factorilor de mediu, autorizarea activităților cu impact asupra mediului, implementarea legislației și politicilor de mediu la nivel național, regional și local, stabilite de către M. M. și G. A. prin regulamente de organizare și funcționare. La nivel județean aceste atribuții sunt exercitate de agențiile județene pentru protecția mediului. Prin urmare, primarul, care are competența de a elibera autorizația de construire conf. Art.63 alin.5 lit.g din Legea 215/2001, nu are competența legală de a verifica sau infirma avizul Agenției Județene de M., apreciind că, în pofida avizului de mediu favorabil, cetățenii orașului nu vor beneficia de un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic. Al treilea motiv invocat a fost acela că reclamanta nu a precizat dacă capacitatea fermei de porci este identică sau mai mare decât capacitatea de 720 capete prevăzute în certificatul de urbanism. Față de acest motiv instanța a apreciat că pârâtul avea obligația legală de a formula un răspuns reclamantei în funcție de documentația depusă în vederea emiterii autorizației de construire. În acest sens, reclamanta a solicitat și obținut toate avizele raportat la o majorare a capacității fermei cu 720 capete/serie, care, cumulate cu capacitatea existentă de 1200 de capete dau un total de 1920 de capete. O eventuală cerere pentru emiterea autorizației de construire necesară extinderii cu o capacitate care să depășească un total de 2000 de capete ar contravenii dispozițiilor art.11 din Ordinul nr.536/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației. Tot astfel, reclamanta devine pasibilă de sancțiuni dacă în urma obținerii autorizației de construire pentru o capacitate de 720 de capete/serie, va depăși totalul de 1920 de capete/serie, capacitate față de care s-a întocmit întreaga documentație. Față de avizele favorabile depuse de reclamantă în vederea obținerii autorizației, instanța a apreciat că, raportat la dispozițiile legale în vigoare arătate, pârâtul avea obligația de a răspunde afirmativ în condițiile în care alte motive în afara celor deja examinate nu au fost invocate. În baza considerentelor de drept și de fapt arătate, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta S. A. S. și a obligat pârâtul V. A., primar al orașului C. S., să emită în favoarea acesteia autorizație de construire necesară efectuării lucrărilor de extindere și modernizare a fermei existente de creștere și îngrășare porci, lucrări care au ca scop extinderea capacității de producție a fermei cu 720 capete/serie, rezultând o capacitate totală de producție de 1920 de capete/serie. Reținând existența culpei procesuală a pârâtului doar după data anulării HCL nr.3. și constatând că după acest moment reclamanta a făcut dovada efectuării unor cheltuieli de judecată în cuantum de 2384 lei, instanța, în baza art.274 C.Proc.Civ. a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 2384 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta O. C. S. solicitândcasarea sentinței atacate, ca fiind netemeinică și nelegală. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că prin sentința menționată instanța de judecată, a admis acțiunea formulată de reclamantă SC A. A. SRL C. S. și a obligat primarul orașului C. S., în calitatea de pârât a acestuia, să emită în favoarea reclamantei, autorizația de construire necesară efectuării lucrărilor de extindere și modernizare a fermei existente, de creștere și îngrășare a porcilor de 7., rezultând o capcitate totală de producție de 1920 capete/serie, obligând de asemenea pârâtul să achite reclamantei suma de 2384 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În motivarea sentinței, instanța de judecată a reținut culpa procesuală a pârâtului, și a apreciat că ea constă în faptul că, acesta a refuzat emiterea autorizației de construire pentru efectuarea lucrărilor de extindere și modernizare a fermei de porci a reclamantei, fără a invoca alte nereguli. Până la soluționarea cauzei de către instanța de judecată, neluând în considerare motivele invocate în întâmpinarea și precizările aferente acesteia din Dosarul nr.(...) al T.ui S., formulate de către primarul orașului C. S. Din considerentele Sentinței civile nr.4. septembrie 2010 a T.ui S., reiese în mod evident faptul că instanța de judecată a interpretat și aplicat în mod eronat dispozițiile art.11 din Ordinul nr.536/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației, precum și cele ale art.2, 5 și 7 din Legea nr.50/199l și respectiv ale art.1 alin2 din H.G.nr.459/2005. Potrivit dispozițiilor art.11 din Ordinul nr.536/23 iunie 1997 pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației, fermele de porci cu o capacitate între 2000 și 10000 de capete este necesar a fi amplasate la o distanță minimă de 1000 m. față de zonele protejate, iar în cazul în speță față de zona locuibilă a orașului C. S. Ori instanța de fond a denaturant sensul real și firesc al argumentării primarului orașului C. S., utilizată în Precizările nr.10034/ (...) aferente dosarului nr.(...) al T.ui S., prin care acesta a învederat instanței de judecatăfaptul că capacitatea existentă și menționată în acordul de mediu nr.151(...) a fermei de porci a SC A. A. SRL C. S., de 1200 locuri, la data emiterii acestuia, nu mai corespunde cu capacitatea reală și actuală a fermei, care este de 1374 capete porcine și la care solicită o extindere de încă 720 capete porcine, precum și eliberarea autorizației de construcție, pentru capacitatea reală actuală a fermei menționate de 2094 capete porcine, susținând faptul că, capacitatea inițială a Fermei de porci a SC A. A. SRL C. S. era de 1200 capete porcine la care reclamanta a mai solicitat autorizația necesară pentru încă 720 capete porcine, în total 1920 capete porcine, care ar fi sub limita minimă de 2000 de porcine prevăzută de art.ll din Ordinul nr.53611997 și în consecință nu ar mai fi necesară emiterea unor noi avize și respectiv a unei noi autorizații de construcție pentru extinderea și modernizarea fermei de porci menționate, la capacitatea de 2000 capete porcine, care ar contraveni dispozițiilor art.11 din actul normativ menționat. Ori din copia extras după Registrul agricol al Primăriei orașului C. S., pe care a anexat-o și precizărilor nr.l 0034/(...), a primarului orașului C. S., reiese în mod evident faptul că capacitatea reală actuală a fermei de porcine a se A. A. SRL C. S. este de 1374 capete porcine în semestrul I al anului 2010. Prin urmare dacă la capacitatea menționată se mai solită încă o extindere de 720 capete, cum a procedat în cazul în speță reclamanta, aceasta depășește cifra de 2000 capete porcine, pentru care este necesar un nou amplasament situat la o altă distanță față de zona locuibilă a orașului C. S., respectiv 1000 m. față de aceasta, conform art.11 din Ordinul 536/1997, de noi avize eliberate de autoritățile competente potrivit Legii și respectiv o nouă autorizație de construcție pentru extinderea și modernizartea fermei de porci SC A. A. SRL C. S., raportate la capacitatea reală actuală a acesteia, de 2094 capete porcine și nu 1920 capete cum în mod eronat a reținut instanța de judecată. Potrivit dispozițiilor art.2 din Legea nr.5., autorizația de construire se emite în baza documenției pentru executatea lucrărilor de construcții și constituie actual final de autorizare a administrației publice locale în baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții. Iar potrivit dispozițiilor art.5 și 7 din același act normativ avizele și acordurile stabilite prin C. de urbanism se solictă de către beneficiar și se obțin de la autoritățile competente în domeniu, înaintea depunerii documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, iar documentația pentru autorizarea lucrărilor de construcții cuprinde: certificatul de urbanism, dovada în copie legalizată a titlului asupra imobilului, documentația tehnică, avizele și acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al autorității competente pentru protecția mediului și, după, caz actul administrativ al acesteia, dovada privind achitarea taxelor aferente C.ui de urbanism și A. de construire. Documentația necesară pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții și se înregistrează la autoritatea administrației publice competente numai dacă solicitantul prezintă toate documentele menționate. În concluzie, pentru interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art.11 din Ordinul nr.53611997 pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației, raportate la cele ale art.2,5 și 7 din Legea nr.5., este strict necesar ca, pentru elibarea autorizației de construcție în vederea extinderii și modernizării fermei de porcine din C. S., județul S. să fie elaborată o nouă documentație corespunzătoare noii capacități de 2094 capete porcine a fermei menționate. În drept, a invocat dispozițiile art.304 punctele 6 -9 din Codul de procedură civilă, precum și textele de lege menționate în actualul recurs. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 17 ianuarie 2011, reclamanta S. A. A. S. C. S. a solicitat în principal, respingerea recursului ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală, iar în subsidiar, sub aspectul fondului cauzei, respingerea recursului ca fiind nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În drept a invocat dispozițiile art.7, 8 din Legea nr.554/2004, art.63 alin.5 lit.g din Legea nr.215/2001, art.4 alin.1 lit. e și art.7 alin.1 din Legea nr.50/1992, art.115 C.pr.civ. Analizând recursul declarat în cauză, Curtea reține următoarele: Curtea a procedat conform art. 137 alin. 1 C.pr.civ. la examinarea cu prioritate a excepției procedurale invocate de intimată în apărare pe calea întâmpinării, respectiv excepția lipsei calității procesuale active de recurent a titularului recursului în persoana O. C. S. Așa cum rezultă din memoriul de recurs, calea de atac a fost exercitată de recurentul orașul C. S., reprezentat în litigiu de primar și secretarul unității administrativ teritoriale. Curtea observă însă că raportul juridic de conflict a fost dezlegat de instanța de fond prin sentința atacată cu recurs între reclamantă și pârâtul V. A. în calitatea de primar al orașului C. S. De asemenea, Curtea constată că prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul V. A. în calitatea de primar al orașului C. S. solicitând obligarea acestuia la eliberarea autorizației de construire în favoarea reclamantei conform cerereii nr. 5466/(...) în vederea realizării lucrărilor de extindere și modernizare a fermei de porci situată în orașul C. S. În drept reclamanta a invocat dispozițiile art. 7, 8 din Legea nr. 554/2004, art. 63 alin. 5 lit. g) din Legea nr. 215/2001, art. 4 alin. 1 lit. e) și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 5.. A., configurarea cadrului procesual de către reclamantă a avut astfel în vedere competențele pe care primarul unității administrativ teritoriale le are conferite de lege în domeniul eliberării autorizațiilor de construire. A. conform art. 63 alin. 5 lit. g) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 republicată cu modificările și completările ulterioare, primarul îndeplinește, între alte atribuții stabilite de lege, și aceea de a emite avizele, acordurile și autorizațiile date în competența sa prin lege și alte acte normative. Așa fiind, conform art. 4 alin. 1 lit. e) corelat cu art. 7 alin. 1 din Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcții nr. 5., republicată cu modificările și completările ulterioare, primarii orașelor și comunelor au competența de a emite autorizații de construire pentru lucrările care se execută: in teritoriul administrativ al acestora, cu excepția celor prevăzute la lit. a) pct. 1 precum și la construcțiile reprezentând monumente istorice clasate sau aflate in procedura de clasare potrivit legii, aflate pe teritoriul administrativ, in condițiile art. 10 lit. a) si ale art. 45 alin. (4) si cu avizul arhitectului-sef al județului pe baza documentelor prevăzute la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 5.. Din cele ce precedă reiese că primarul în calitate de organ unipersonal al administrației publice locale are competență de drept administrativ separată și independentă de unitatea administrativ-teritorială respectivă (art. 5 alin. 1 corelat cu art. 6 alin. 2 parte finală din Legea nr. 215/2001). Capacitatea de drept administrativ a autorității publice constă în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică, asigurând astfel organizarea executării și executarea în concret a legii. Reflectarea acesteia în plan procesual conferă astfel autorităților publice capacitatea de a sta în proces, în contenciosul administrativ român neavând relevanță personalitatea juridică. Sub acest aspect, în cadrul raportului juridic de conflict de drept material administrativ legat între particular și primar acesta din urmă poate sta singur în judecată. Unitatea administrativ teritorială este persoană juridică de drept public și poate sta în judecată în ceea ce privește raporturile de conflict care sunt legate cu aceasta și este reprezentată în justiție de primar ori după caz de președintele consiliului județean însă în cadrul raporturilor legate nemijlocit de eliberarea autorizațiilor de construire unde primarul orașului are competență administrativă exclusivă acesta din urmă participă ca parte și în raportul juridic de drept procesual. De altfel, așa cum s-a constata mai sus, raportul juridic de conflict dezlegat de instanța de fond este legat între reclamantă și pârâtul primarul orașului C. S. și deci configurarea cadrului procesual la prima instanță se strămută și în fața instanței de recurs. Așa fiind, declararea recursului de către orașul C. S. entitate diferită administrativ de primarul acestui oraș este și poate fi privit ca străin de raportul procesual dezlegat de instanța de fond. Și este așa, deoarece pârâtul primarul orașului C. S. nu a acționat în recurs în nume propriu așa cum a fost chemat în judecată la instanța de fond, ci ca reprezentant legal al orașului. Or, sub aspect procesual ca parte interesează nu reprezentantul acesteia ci persoana reprezentată. Din această perspectivă se poate reține cu temei că orașul C. S. nu poate și nu are calitate procesuală să declare recurs împotriva sentinței instanței de fond. Cererea reprezentantei recurentului privind îndreptarea greșelii materiale din cuprinsul cererii de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 132 alin. 2 lit. a) C.pr.civ. nu a putut fi luată în considerare de către Curte ea vizând practic înlocuirea recurentului O. C. S. cu pârâtul primarul acestei localității. Nu se poate admite că recursul declarat de unitatea administrativ teritorială prin reprezentant a fost declarat în același timp și de reprezentant personal și în nume propriu fără să se arate explicit în cuprinsul memoriului de recurs. Nu în ultimul rând, Curtea constată cu surprindere că, deși recursul a fost declarat de orașul C. S., răspunsul la întâmpinarea intimatei reclamante și combaterea excepției lipsei calității de recurent a acestuia parvine de la o altă autoritatea administrației publice locale, recte C. Local al orașului C. S. (f. 27- 29) ceea ce denotă o confuzie în ceea ce privește atribuțiile și competențele legale și administrative ale fiecărei autorități publice chestiune care nu poate fi opusă cu succes pentru a asana viciul sesizării instanței de recurs (art. 108 alin. 4 C.pr.civ.). Față de cele ce precedă, Curtea va constata că recursul a fost declarat de o persoană fără calitate procesuală și drept consecință în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 alin. 1 C.pr.civ. se va respinge ca inadmisibil recursul. Ținând seama de efectul peremptoriu și dirimant al excepției de inadmisibilitate, Curtea nu va mai analiza celelalte motive de recursa, examinarea acestora apărând a fi de prisos. Cum recurentul a căzut în pretenții fiindu-i respins recursul ca inadmisibil dat fiind și dispozițiile art. 274 C.pr.civ. urmează a fi obligat să plătească reclamantei intimate suma de 1.860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial (f. 38). PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de O. C. S., împotriva sentinței civile nr. 4577/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o menține în întregime. Obligă recurentul să plătească intimatei reclamante SC A. A. SRL C. S. suma de 1860 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 03 februarie 2011. { F. | PREȘEDINTE, ANA M. T. JUDECĂTOR, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. GREFIER, M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...). Jud.fond. P. A. Romona
| ← Sentința civilă nr. 346/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5897/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
