Sentința civilă nr. 625/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 625/2011
Ședința { F. publică} de la 31 O. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul N. T., în contradictoriu cu pârâtul O. ROMÂN PENTRU I. - D. M. - S. PENTRU I. AL J. C., cu participarea P.UI DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. , care învederează faptul că la data de (...), pârâtul S. Român pentru I. C. a depus la dosar concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
C.
Prin acțiunea înregistrată la data de 1 iulie 2011, reclamantul N. T. a chemat în judecată pe pârâtul O. ROMÂN PENTRU I. - D. M. - S. PENTRU I. AL J. C. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze decizia de returnare ca fiind nelegală și netemeinică și deopotrivă, anularea măsurii interdicției de a intra în țară pe o durată de 6 luni ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin decizia de returnare nr. 1529265/(...) emisa de S. pentru I. al J. C., s-a dispus obligația de a părăsi teritoriul R. în termen de 15 zile de la data emiterii acesteia. Prin același act s-a luat împotriva acestuia măsura interdicției de a intra pe teritoriul R. pe o perioada de 6 luni de la data returnării in Canada.
Consideră ca aceasta decizie este netemeinica raportat la starea de fapt pe care urmează sa o detaliem in ceea ce privește șederea acestuia pe teritoriul
R.
Așa fiind reclamantul locuiește in R. înca din anul 2004. Este absolvent al Facultății de M. si F. "I. H.", din C.-N., promoția 2010, conform diplomei de licența nr. 1..
In decursul acestei perioade de ședere in R., mama acestuia, S. S. a achiziționat un apartament situat in C.-N., str. T. nr. 16 bl. H2, ap. 10,jud. C., in schimbul unui preț de 138.000 euro, astfel cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1..
Având in vedere faptul ca reclamantul trăiește in R. de o așa lunga perioada de timp, având si proprietăți, s-a atașat foarte mult de acest loc si de prietenii pe care și i-a făcut. De asemenea are o relație stabila de doi ani de zile cu o fata, cetățean roman, cu care are intenția să-și întemeieze o familie.
De aceea, in toata aceasta perioada de timp, am încercat sa-și legalizeze
șederea pe teritoriul acestei țări, sa-și găsesc un loc de munca si sa poată inparalel să-și pregătească pentru a susține examenul de specialitate, acesta fiindu-i necesar pentru a putea obține un post de medic in R.
Întrucât nu a reușit încă să învețe limba romana la un nivel care sa-i permită să desfășoare cursurile de specialitate, a hotărât să aplice pentru orice alt loc de munca, pentru a putea obține permis de ședere permanent in tara si pentru a putea să se întrețină, întrucât prin faptul ca deține proprietăți in țara, este contribuabil ca orice alt cetatea roman.
După terminarea studiilor si a rezidențiatului, statutul acestuia pe teritoriul R. a fost cel conferit de acordul dintre R. si Canada, respectiv acela care potrivit art. 11 alin. 2 din OG 194/2001, îi dă dreptul sa stea în țara 90 de zile in decurs de 6 luni, calculate de la data primei intrări.
Reclamantul a respectat acest termen, cu toate ca dorința să poată rămâne in aceasta țara si se bazează ca acest lucru va fi posibil întrucât aplicase pentru un loc de munca și așteaptă un răspuns in acest sens.
Astfel, in luna aprilie 2011 a început demersurile pentru a se angaja la un magazin care urma sa importe haine din India, iar in considerația faptului ca este vorbitor de limba hindi, a aplicat pentru acest post. In data de (...), a solicitat serviciului de imigrări eliberarea autorizației de munca, insa solicitarea i-a fost respinsa, cu motivarea ca angajarea lui ar discrimina cetățenii romani care ar dori sa ocupe acesta funcție, iar limba hindi nu este o limba de circulație internaționala. Acest răspuns este discriminatoriu atât fata de el cât și față de societatea care a vrut să îl angajeze, întrucât tocmai in considerația acestui fapt urma sa fie angajat, ca este unul din putinii vorbitori de limba hindi si ca nici un alt cetățean roman, vorbitor de limba hindi nu a aplicat pentru acest post. In condițiile in care limba hindi ar fi fost o limba de circulație internaționala as fi înțeles faptul ca discriminează cetățenii romani cunoscători ai acesteia.
Prin faptul ca trebuie să părăsească teritoriul R., dar mai ales prin faptul ca împotriva acestuia s-a dispus interdicția de reintrare in tara o perioada de 6 luni de zile, i se aduce o gravă atingere vieții private si de familie, având in vedere faptul ca urma să se căsătorească în aceasta vara cu logodnica lui.
De asemenea arată faptul ca apartamentul pe care-l deține în proprietate in lipsa acestuia va fi nesupravegheat tot acest timp, in condițiile în care logodnica lui are domiciliul in Pitești, iar câtă vreme nu este în țara ea va fi nevoita sa se reîntoarcă la familia ei.
Este absurd data fiind situația acestuia, respectiv faptul ca a terminat o facultate respectabila, a dobândit in proprietate un apartament in valoare de
138.000 euro, dorește să întemeiez o familie aici si sa muncească legal în aceasta tara sa i se îngrădească intr-o așa măsura dobândirea acestui drept.
Faptul ca nu primește nici un sprijin din partea autorităților este un aspect pe care fără a-l putea înțelege îl acceptă, dar faptul ca i se interzice sa se reîntoarcă o așa mare perioada de timp pentru a mai încerca o data, sau măcar pentru a-și vinde proprietățile si a se reîntoarce in Canada, găsește că fiind împotriva oricăror garanții de care ar trebui sa se bucure orice persoana într-o tara civilizata.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 6 septembrie 2011 pârâtul S. pentru I. al județului C., a solicitat respingerea contestației formulată de reclamant ca neîntemeiată.
În motivare pârâtul a arătat că la data de 22 iunie 2011, reclamantul a fost depistat de lucrători din cadrul S.ui pentru I. al județului C., iar la controlul documentelor s-a constatat că șederea acestuia pe teritoriul R. devenise ilegală de 55 zile.
Pentru a ajunge la această concluzie, lucrătorii din cadrul S.ui pentru I. al județului C. au avut în vedere faptul că reclamantul a intrat în R. la data de (...) în scop turistic, (personal) regimul călătoriilor cetățenilor din Canada nefiind condiționat de obținerea unei vize, potrivit Regulamentul C. (CE) nr.
539/2001, din (...), modificat și completat, respectiv anexa 2 din Regulament.
Acest Regulament prevede eliminarea Canadei din lista statelor ai căror cetățeni trebuie să dețină o viză drept condiție prealabilă pentru trecerea frontierelor externe ale Uniunii Europene. În consecință, nefiind prevăzute alte elemente conexe, dreptul de ședere în R. al cetățenilor din Canada, în ceea ce privește atât durata cât și condițiile de exercitare, este reglementat pe teritoriul R. prin art. 4 și 11 din O.U.G. nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul străinilor în R., republicată, cu modificările și completările ulterioare (numită în continuare O.UG. nr. 1.):
"ART. 4 - Obligațiile străinilor
(1) Pe timpul șederii În R. străinii sunt obligați să respecte legislația română.
(4) Străinii aflați pe teritoriul R. sunt obligați să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul R., să nu rămână pe teritoriul R. peste perioada pentru care li s-a aprobat șederea, precum și să depună toate diligentele necesare pentru a ieși din R. până la expirarea acestei perioade.
ART. 11 - Dispoziții generale privind șederea străinilor
(2) În cazul î care prin convențiile internaționale sau actele normative prin care se desființează unilateral regimul de vize nu este prevăzută perioada pentru care vizele sunt desființate, străinilor care nu au obligația obținerii vizei pentru a intra î R. li se permite accesul pe teritoriul statului român și pot să rămână până la 90 de zile, în decurs de 6 luni, începând cu ziua primei intrări î țară.
Drept urmare, reclamantul a fost sancționat contravențional și i s-a emis
Decizia de returnare de pe teritoriul R., deoarece art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr.
1. privind regimul străinilor în R., republicată, are aplicabilitate față de toți cetățenii străini, deci și față de cetățenii canadieni: același act normativ, la art. 2 - D. lit. a) prevede foarte clar că "străin = persoana care nu are cetățenia română sau cetățenia unui alt stat membru al Uniunii Europene ori al Spațiului Economic European", iar cetățenia Canadei nu generează exonerarea de la obligația respectării legilor R.
În privința cererii de autorizație de muncă refuzată de S. pentru I. al județului C., aceasta nu poate fi luată în considerare în cauza de față deoarece, așa cum este menționat în finalul scrisorii de răspuns soluția poate fi contestată, indicându-se și cadrul legal.
De asemenea, intențiile reclamantului de orice natură sau faptul că mama sa deține proprietăți în R. nu au legătură cu prezenta cauză.
În ceea ce privește măsura interdicției de intrare în R., aceasta este și legală și temeinică:
Prevederile art. 106 din O.U.G. nr. 1. asigură deplina legalitate, iar șederea ilegală de 55 zile constituie un motiv suficient pentru luarea acestei măsuri. În acest sens, legiuitorul nu consacră nici un criteriu de distincție care să servească la departajarea străinilor împotriva cărora se ia măsura în depărtării de pe teritoriul R., din perspectiva măsurii complementare a interdicției de intrare în R. În consecință, potrivit principiului UBI LEX NON DISTINGUIT NEC NOS DISTINGUERE DEBEMUS nu ar trebui nici noi să facem propriile distincții, cu excepția situațiilor în care beneficiarul măsurii dovedește că o asemenea situație i-ar produce în mod evident leziune în arealul drepturilor sale.
Cum reclamantul nu a prezentat nici un mijloc de probă în acest sens, măsura interdicției trebuie menținută ca legală și temeinică, neexistând nici un temei legal pentru anularea ei.
Prin concluziile scrise înregistrate la data de 28 octombrie 2011 pârâtul S.pentru I. al județului C. a solicitat ca în conformitate cu susținerile orale din cadrul dezbaterilor judiciare și în baza motivelor cuprinse în întâmpinare, respingerea contestației formulată de reclamant ca neîntemeiat.
Prin concluziile scrise înregistrate la data de 31 octombrie 2011 reclamantul N. T. a solicitat admiterea contestației formulată în modalitatea precizată la ultimul termen de judecată, în sensul anulării în parte a Deciziei de returnare de pe teritoriul R. nr.152926/(...) emisă de O. Român pentru I., în ce privește interdicția de intrare în țară pe o perioadă de 6 luni, reținute în sarcina acestuia, așa cum este prevăzută de art.106 alin.1 lit.a (i), și art.106 alin.2 lit.b.
Analizând motivelor invocate și a apărărilor formulate de reclamant, C.reține următoarele:
Reținând manifestarea de voință neechivocă a contestatorului exprimată în aplicarea principiului disponibilității, respectiv aceea de a supune examenului de legalitate în cauza de față doar cererea de anulare a măsurii de interzicere de intrare pentru o perioadă de 6 luni de la data ieșirii reclamantului din țară, C. reține următoarele:
Conform art. 105 alin. 1 din OUG nr. 1. concomitent cu emiterea deciziei de returnare sau cu punerea în aplicare a măsurii de expulzare, O. Român pentru I. poate dispune, în condițiile legii, și interzicerea intrării în R. pentru o perioadă determinată iar conform alineatului 4 instituirea măsurii interzicerii intrării în R. se comunică străinilor, în scris, de către organul care a luat măsura și conține motivarea în fapt și în drept, precum și informațiile privind căile de atac posibile iar sub aspect procedural conform alineatului 5 interzicerea intrării în R. poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. În această situație, contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare iar hotărârea instanței este irevocabilă.
Cât privește măsura de interzicere a intrării în R. a reclamantului dispusă pe o perioadă de 6 luni, C. a reținut că actul administrativ nu conține nicio justificare pertinentă pentru adoptarea acestei măsuri.
Pentru a statua astfel, C. face trimitere la dispozițiile art. 105 alin. 1 și alin. 4 din OUG nr. 1. în baza cărora autoritatea administrativă de resort are facultatea să dispună asupra acestei măsuri motivat, iar din analiza textelor legale precitate se poate trage concluzia că instituirea măsurii interzicerii intrării în R. are caracter facultativ, aspect care implică aprecierea subiectivă a autorității care o aplică iar dacă aceasta poate să o dispună pentru durată sau alta cuprinsă în perioada prevăzută de lege, pentru a nu lăsa loc arbitrariului și abuzurilor, legiuitorul a impus cerința motivării, care în speță nu a fost îndeplinită nefiind comunicat reclamantului considerentele pentru care a hotărât aplicarea acestei măsuri facultative și care sunt motivele pentru care a stabilit perioada de 6 luni, sens în care constatându-se că nu este îndeplinită o cerință imperativă prevăzută de lege, instanța este în drept să anuleze actul de interzicere a intrării pe teritoriul R.
Cu privire la datele speței, C. mai remarcă faptul că în ceea ce privește motivele concrete pentru care cetățeanului străin i s-a interzis dreptul dea intra pentru o anumită perioadă de timp în R., organul de resort nu a produs o motivare concretă, pertinentă și convingătoare prin însuși actul administrativ.
În fapt, pârâtul a reținut succint și lapidar ca justificare: Ș. ilegală în R. constituie just temei pentru interzicerea măsurii nepermiterii intrării în țară.
C. nu neagă faptul că șederea ilegală, în cazul în speță o perioadă de 55 de zile peste termenul legal care este imputabilă reclamantului, nu poate constitui just temei pentru o atare măsură dar în sine numai această reținere fără a se menționa ce anume justifică pertinent luarea măsurii, nu poate conduce la teza că măsura a fost suficient de temeinică și că are astfel o suficientă bază factuală.
C. constată că prin acte internaționale cu valoare de soft-law, respectiv R . C. de M. ai C. E. nr. (77)31 cu privire la protecția individului în relația cu actele autorităților administrative, s-a recomandat statelor membre să se ghideze în dreptul și practica lor administrativă de anumite principii enunțate în rezoluție, în scopul protecției persoanelor, fizice sau juridice, în procedurile administrative.
În implementarea acestor principii, cerințele unei administrații bune și eficiente, precum și interesele terților și interesele marelui public trebuie să fie în mod adecvat luate în considerare, pentru a asigura cel mai ridicat grad posibil de echitate.
Principiul IV din Rezoluție impune ca atunci când actul administrativ este de o așa natură încât afectează în mod negativ, drepturile, libertățile sau interesele, persoana vizată trebuie să fie informată cu privire la motivele care stau la baza actului.
Pe de altă parte și cetățeanul străin care se află permanent sau temporar sub jurisdicția statului bucurându-se de regimul național al străinilor îi sunt opozabile exigențele dreptului la bună administrație consacrat de R. C. de M. al C. E. Rec(2007)7 privind buna administrație precum și exigențele ce rezultă din art. 41 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 12 decembrie 2007, la S., care conform art. 6 din T. privind Uniunea Europeană în versiunea consolidată după modificările operate prin T. de la L. din anul 2007, având aceeași valoare juridică cu tratatele Uniunii.
Este real că dispozițiile Legii contenciosului administrativ cu care se completează normele conținute de OUG nr. 1. nu conțin prevederi exprese și nici cerința obligatorie a motivării actelor administrative, dar pentru a preveni arbitrariul organelor administrative și pentru a e asigura un real acces al persoanelor la justiția de contencios administrativ pentru se realiza un control de legalitate și oportunitate efectiv și concret asupra actelor administrației, C. apreciază că cerința motivării în fapt și în drept a actelor administrației este obligatorie și necesară. De altfel, în formula introductivă a actelor administrative ori în corpul acestora trebuie ca în mod necesar să se regăsească temeiurile juridice pe baza si in executarea cărora actul a fost emis și considrentele de fapt și justificările măsurii dispuse de administrație.
Speța pune în discuție nelegalitatea dispoziției de interzicere a intrării pe teritoriul R. aplicate unui cetățeanului canadian și pe considerentul încălcării dispozițiilor art. 8 din Convenția EDO cu referire la respectarea dreptului la viață privată și de familie.
Astfel, afirmativ, fără a se nega de pârât, reclamantul coabitează cu logodnica sa de naționalitate română, perfectarea acestei relații și eventualul proiect de căsătorie nefiind posibile dacă reclamantul va fi lipsit o perioadă de timp îndelungată din R.
Față de cele ce precedă, C. urmează ca în temeiul art. 105 alin. 5 din OUG nr. 194/202 corelată cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, se va admite contestația așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul N. T. și ca o consecință se va anula parțial Decizia de returnare de pe teritoriul R. nr.
1529265 din 22 iunie 2011. emisă de pârât, împotriva reclamantului în ceea ce privește măsura interdicției de intrare pe o perioadă de 6 luni de la data ieșirii din țară a reclamantului.
Având în vedere că la audierea nemijlocită a reclamantului contestator instanța a beneficiat de serviciile de interpretare din limba engleză de interpreta autorizat de M. J., va dispune plata către D-na Adam Sorana-L. din fondul Ministerul Justiției a onorariului prevăzut pentru serviciile prestate ca interpret la termenul de judecată din 26 octombrie 2011, cu o durată de 2 ore, tariful urmând a fi calculat conform prevederilor art. 1 din Ordinul M.ui J. nr.
772/C din 5 martie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
{ F. |HOTĂRĂȘTE}
Admite contestația așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul N. T., născut la (...) în Nairobi, fiul lui B. R. S. și a lui S. D. T., împotriva pârâtului S. PENTRU I. AL J. C. și ca o consecință:
Anulează parțial Decizia de returnare de pe teritoriul R. nr. 1529265 din
22 iunie 2011. emisă de pârât, împotriva reclamantului în ceea ce privește măsura interdicției de intrare pe o perioadă de 6 luni de la data ieșirii din țară a reclamantului.
Fără cheltuieli de judecată.
Dispune plata către D-na Adam Sorana-L. din fondul Ministerul Justiției onorariului prevăzut pentru serviciile prestate ca interpret la termenul de judecată din 26 octombrie 2011, cu o durată de 2 ore, tariful urmând a fi calculat conform prevederilor art. 1 din Ordinul M.ui J. nr. 772/C din 5 martie
2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 octombrie 2011.
PREȘEDINTE GREFIER L. U. M. T.
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 5897/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 88/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
