Decizia civilă nr. 177/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 177
Ședința publică din 19 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTORI: F. T.
M. H.
GREFIER: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de A. F. P. A M. DEJ PRIN D. G. A F. P. A J. C. împotriva Sentinței civile nr. 2. pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. în contradictoriu cu intimatul M. S. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 , art.20 din L. nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Curtea reține cauza în pronunțare. CURTE Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.2499 pronunțată la data de 9 iulie 2010 în dosar nr.(...) al Tribunalului C. au fost respinse excepția tardivității și inadmisibilității; admisă cererea reclamantului M. S. în contradictoriu cu A. F. P. Dej și în consecință a fost obligată pârâta la restituirea sumei de 2531 lei reprezentând diferență taxă primă înmatriculare pentru autoturisme precum și dobânda legală calculată la această sumă începând de la data plății (...) și până la data restituirii efective. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că excepția este neîntemeiată raportat la data refuzului nejustificat. Totodată se reține că potrivit dispozițiilor art.148 alin.2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale U. E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar. Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din T.ul C. E., aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produseloraltor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a C. de Justiție a C. E., care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta. Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în C. fiscal prin L. nr. 3. sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 3. prin OUG nr. 1., a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din C. fiscal. Tribunalul observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în R., fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R., după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al U. E. și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în R., astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul C. E.. Totodată reține instanța că este real că în lipsa unei armonizări la nivelul U. E. statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față. De asemenea, nu pot fi reținute nici susținerile pârâtei privind aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 5., pe de o parte dat fiind faptul că acest act normativ intră în vigoare la data de 1 iulie 2008 și pe de altă parte, având în vedere incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare cu dreptul comunitar, nu se poate face o eventuală compensare între taxa de poluare și taxa prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal. Mai mult decât atât, acest act normativ nu poate fi aplicat decât situațiilor născute după intrarea sa în vigoare, în caz contrar fiind încălcat principiul neretroactivității legii. Prin urmare concluzionează instanța constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul C. E. și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care R. a aderat la U. E. reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, refuzul pârâtei A. F. P. a mun. Turda de a asigura restituirea este nejustificat. De altfel concluzionează instanța conform art.21 alin.4 C.pr.fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată ca fost fără temei, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. A., principiul răspunderii patrimoniale presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului, iar justa reparație a prejudiciului suferit de contribuabil ca urmare a încasării și folosirii de către pârâtă a unei sume, fără temei legalpresupune restituirea nu numai a acestei sume ci și a dobânzii legale calculate pentru perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Referitor la inadimisibilitate se reține că în susținere pârâta invocă aspecte ce țin de fond și care au fost analizate mai sus astfel că pentru același considerent excepția va fi respinsă. Împotriva soluției menționate a declarat recurs A. F. P. Dej solicitând, admiterea, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii în principal prin admiterea excepțiilor iar în subsidiar ca netemeinică. În susținere se arată că în cauză erau aplicabile dispozițiile art.11 întrucât nu se pune problema refuzului nejustificat, restituirea nu se poate face fără desființarea în prealabil a deciziei și fără a se urma procedura indicată în normele metodologice de aplicare a OUG nr.5., fără o contestare în condițiile art.205 din OG nr.92/2003. Calea aleasă de reclamantă ignoră procedura deschisă de lege și dacă s- ar valida s-ar deturna normele procesual fiscale ceea ce nu ar putea fi admis . Cu privire la fond se arată că dispozițiile OUG nr.5. nu contravin prevederilor tratatelor europene. Art 90 alin.1 din T.ul CE se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituit de stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare. În speță, taxa de poluare nu se aplică exclusiv autoturismelor second- hand provenind din alte state membre ale UE ci ea se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în R.. De asemenea principiul poluatorul plăteste pe care se bazează instituirea taxei de poluare pentru autovehicule este un principiu acceptat la nivelul UE. Referitor la dobânda statuată arată recurenta că nu se datorează câtă vreme obligarea la restituire nu este legală. În plus nu este corectă stabilirea de la data plății (deci anterior cererii de chemare în judecată) și nici stabilită în conformitate cu dispozițiile legale. Analizând recursul declarat Curtea reține că acesta nu este fondat pentru următoarele: În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.ul de instituire a C. E. (în continuare, T.). Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Cum R. este stat membru al U. E. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. În ceea ce privește al doilea motiv de recurs Curtea reține că nici acesta nu este fondat întrucât dispozițiile art 20 alin 2 precum și dispozițiile art. 145 (în prezent art. 146) din Constituția R. nu sunt aplicabile în cauză deoarece se referă la situații diferite decât cea corespunzătoare cauzei. Astfel, art 20 alin 2 din Constituția României nu stabilește atribuții sau competențe pentru Curtea Constituțională ci prevede aplicarea directă a reglementărilor internaționale în situația în care între acestea și legile interne există neconcordanțe. Art. 145 (art. 146) se referă la atribuțiile C. C. în ceea ce privește constatarea caracterului constituțional sau neconstituțional al reglementărilor interne. Prin urmare, în competența C. C. nu intră atribuții în sensul de a stabili concordanța între legislația internă și normele comunitare. Referitor la fondul cauzei respectiv la legalitatea și temeinicia încasării taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în temeiul art. (...) din L. nr. 571/2003, Curtea reține că soluția instanței de fond este legală și temeinică. În mod întemeiat instanța de fond a reținut că, taxa impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale discriminatorii și contrare normelor comunitare. În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: C.J.C.E., cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Referitor la aplicarea dispozițiilor OUG nr. 5. Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141-art.2143 C.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 110 din T.. Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O. nr. 5. nu este contrară T.ului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T.ului. Din această perspectivă, aplicarea O. nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. În ceea ce privește dobânda acordată de către instanța de fond, se reține că dobânda reglementată de OG nr. 9. este inferioară celei prevăzute de C. fiscal, astfel că recurenta, ca parte obligată în acest sens, nu este vătămată prin această soluție. În plus ,Curtea are în vedere că repararea integrală a prejudiciului suferit de către reclamant prin lipsirea de folosința sumei de bani nu se poate realiza decât prin acordare dobânzii de la data achitării taxei de primă înmatriculare, pe de o parte, iar pe de altă parte caracterul nelegal al încasării taxei există de la momentul plății acestei taxei. Nici restul susținerilor recurentei nu pot fi reținute întrucât se omite data comunicării refuzului și faptul că în cazul unui refuz exprimat printr-un înscris nu este necesară o nouă procedură de urmat. Pe de altă parte nu trebuie trecut neobservat că restituirea se impune cu privire la întreaga sumă deoarece nu erau aplicabile la momentul achitării acesteia așa cum s-a mai arătat dispozițiile OUG nr.5.. Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004, urmează a fi respins ca atare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge recursul declarat de A. F. P. DEJ împotriva sentinței civile nr.2499 din 9 iulie 2010, pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. B. F. T. M. H. GREFIER M. ȚAR R ed.F.T./S.M.d. 2 ex./(...) Jud.fond.florina S.Bolghis
| ← Sentința civilă nr. 749/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 393/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
