Decizia civilă nr. 2664/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2664/2011
Ședința publică din 14 iunie 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE : D. P. JUDECĂTOR : A.-I. A. JUDECĂTOR : C. I.
GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de B. G. C., C. R., C. M., C. S., D. D., D. G., H. S. C., I. C. V., J. T., L. C., L. D., LEȘ D., L. M., L. R., M. E., M. D., M. V., M. G., M. D., M. C., M. A., NUȚ M., O. M., O. C., O. A., P. D., P. M., R. V., S. G., S. M., T. C., V. F. și Z. G., împotriva sentinței civile nr. 3507 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., cauza privind și pe intimații I. DE P. AL J. C., I. G. AL P. R., M. A. ȘI I. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.
188/1999) -dosar nr. (...) rejudecare.
La apelul făcut în cauză s-a prezentat pentru intimatul I., consilier juridic C. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, recurenta prin memoriul de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare trimisă prin fax, din partea intimatului I. C., prin care s-a solicitat respingerea recursului.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 3 pct. 3 C.pr.civ. Reprezentanta intimatului I. C. a arătat că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune. Curtea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei. Reprezentanta intimatului I. C. solicită respingerea recursului pentru motivele arătate prin întâmpinare depusă la dosar . C U R T E A Prin sentința civilă nr. 3507 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.F.P. B.. S-a respins acțiuna acțiunea formulată de reclamanții B. G. C., C. R., C. M., C. S., D. D., D. G., H. S. C., I. C. V., J. T., L. C., L. D., L. D., L. M., L. R., M. E., M. D., M. V., M. G., M. D., M. C., M. A., N. M., O. M., O. C., O. A., P. D., P. M., R. V., S. G., S. M., T. C., V. F., Z. G., în contradictoriu cu pârâții I. DE P. AL J. C., I. G. AL P. R., M. I. ȘI R. A. - B., M. F. P. C.-N. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin acțiunea formulată de reclamanții B. G. C., C. R., C. M., C. S., D. D., D. G., H. S. C., I. C. V., J. T., L. C., L. D., L. D., L. M., L. R., M. E., M. D., M. V., M. G., M. D., M. C., M. A., N. M., O. M., O. C., O. A., P. D., P. M., R. V., S. G., S. M., T. C., V. F., Z. G. în contradictoriu cu I. DE P. AL J. C., I. G. AL P. R., MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, M. F. P. CU S. P. A. IN C.- N. solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâților de rd.1-3 la plata sumelor reprezentând diferențe de drepturi salariale cuvenite ofițerilor din cadrul D. conform OG 4. aprobată de L. nr. 5., OUG 2., începând cu data de (...) până la data pronunțării prezentei hotărâri, actualizate cu rata inflației, respectiv obligarea pârâților de rd.1-3 la plata sumelor reprezentând diferențele de drepturi de natură salarială echivalent cu 30% din salariul brut lunar, conform OG 3., începând cu data de (...) până la data pronunțării hotărârii, actualizate cu rata inflației, respectiv acordarea acestor din urmă drepturi începând cu data de (...) până la data pronunțării hotărârii, actualizate cu rata inflației. De asemenea, s-a solicitat obligarea M.ui Economiei și F. să includă aceste sume în bugetul pe anul 2008 al M., respectiv obligarea I.G.P.R. și I. C. să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele reclamanților. Reclamanții au arătat că spre deosebire de colegii lor din cadrul D., deși au aceleași atribuții, nu li s-a acordat sporul de 30% la salariul brut lunar, drept prevăzut de OG 3., fiind astfel discriminați prin folosirea unui criteriu de salarizare diferit. Pârâtul M. Economiei și F., prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a arătat că sporurile solicitate de reclamanți poate privi eventual pe comitentul acestora și nicidecum pe acesta, deoarece nu are competență în aprobarea bugetului. Pârâtul M. I. și R. A., prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că solicitarea reclamanților este neîntemeiată iar drepturile pretinse nu pot fi acordate, deoarece nu există nici un temei legal în acest sens. Pârâtul I. C., prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, având în vedere că nu au făcut dovada că au avut calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare și cu atât mai puțin fac parte din categoria agenților de poliție detașați în cadrul D., singurii care sunt îndrituiți la plata sporului pretins, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. De asemenea, s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile salariale solicitate din anul 2005. În cauză a fost pronunțată sentința civilă 8. a T. C., în dosar nr. (...), cauza soluționându-se prin admiterea excepției prescripției extinctive a acțiuniipentru drepturile solicitate pe anul 2005 și prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților. Această sentință a fost casată, fiind trimisă cauza în rejudecare prin D.civilă nr. 2124/(...), pronunțată de Curtea de A. C., urmare a admiterii recursului reclamanților, statuându-se în decizia curții că dreptul la acțiunea reclamanților nu este prescris iar pe de altă parte datorită faptului că fac parte din poliția judiciară au calitate procesuală activă. În rejudecare, reclamantul I. C. V. a invocat excepția deneconstituționalitate a art.11 din OUG 2., privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor a art. 21 alin.1 și alin.1 indice 1 din OG 3. privindsalarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, excepție care a fost respinsă prin D. C. C. nr. 2. martie 2010. Reclamanții sunt ofițeri de poliție judiciară și își desfășoară activitatea în cadrul IPJ C., prin D. C. de A. nr. 2. statuându-se că au calitatea de a solicita plata sporului prevăzut de art.28 din OUG 4.. Potrivit art.28 din OUG 4., pot beneficia de un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară brută ofițerii de poliție judiciară detașați la D. A. articol care prevedea acordarea sporului a fost abrogat în mod expres potrivit art.41 lit. e din OUG 2., la data de 29 martie 2006. În raport de calitatea pe care o au reclamanții, salarizarea acestora se făcea în raport de momentul pentru care solicită admiterea acțiunii potrivit OG 3. privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, în formă în vigoare în perioada de referință, și nu în raport de prevederile OUG 4. privind D. cu modificările și completările ulterioare. De prevederile acestui act normativ, abrogat în prezent, beneficiau ofițerii și agenții de poliție detașați în cadrul D., având dreptul la un spor la salariu de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție. Prin urmare, avându-se în vedere că reclamanții și-au desfășurat activitatea în perioada de referință în cadrul I. C., nefiind detașați la D., salarizarea acestora nu s-a putut face în raport de OUG 4. și doar potrivit OG 3. privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor. Instanța a constatat că reclamanții pot să solicite acest spor doar până la data de 29 martie 2006, de la această dată dreptul solicitat nemaiavând temei legal, așa cum s-a arătat mai sus actul normativ care îl prevedea fiind abrogat, iar pentru perioada rămasă, respectiv anul 2005 și 3 luni din anul 2006, reclamanții își justifică pretențiile pe dispozițiile art. 27 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, care permit oricărei persoane care se consideră discriminată să se adreseze instanței de judecată pentru acordarea de despăgubiri și anularea situației create prin discriminare. Însă, prin D. C. C. nr. 8. iulie 2008 publicată în M.O. nr. 537/16 iulie 2008 s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției într-un dosar al C. de A. C., constatându-se că prevederile art. 1, art. 2 alin.3 și art. 27 alin.1 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Față de prevederile art. 147 din Constituția României, dispozițiile art. 27 alin.1 din OG 137/2000 au fost suspendate de drept, iar începând cu data de 31 august 2008 și-au încetat efectele juridice. Prin urmare, în raport de decizia C. C., s-a apreciat că putem vorbi de discriminare doar atunci când unei persoane nu îi este recunoscut un drept fundamental sau un drept prevăzut de lege, instanțele judecătorești neputând statua că există discriminare când se solicită aplicarea unui anume act normativ care privește doar o categorie de salariați, în detrimentul unei alte categorii de salariați care nu beneficiază de acel act normativ. În speță, este vorba de două categorii de polițiști, dintre care doar cei detașați la D. au putut beneficia de sporul prevăzut de art. 28 alin.5 din OUG 4.. Prin urmare, faptul că ofițerii de poliție judiciară nu beneficiază de acest drept, datorită faptului că așa s-a prevăzut în textul de lege, nu intrăîn noțiunea de discriminare, așa cum este definită de art. 2 alin.1 din OG 137/2000, deoarece vorbim de neacordarea unui drept printr-o lege și nu de nerecunoașterea unui drept fundamental sau instituit de lege. Cu alte cuvinte, reclamanții nu sunt îndreptățiți la acordarea acestui spor pentru perioada rămasă în vigoare până la abrogarea textului de lege în anul 2006 deoarece OUG 4. a prevăzut acordarea sporului de 30% doar pentru o categorie restrânsă, respectiv polițiștii detașați la D., care se află astfel într-o situație juridică distinctă față de polițiștii din cadrul inspectoratelor județene de poliție. Așa fiind, în raport de textele de lege anterior menționate și considerentele expuse, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților I. DE P. AL J. C., I. G. AL P. R., M. A. ȘI I., M. F. P. Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.ui F. P. pe considerentul că această instituție a fost chemată în judecată pentru executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, ipoteză care ar fi fost valabilă în urma admiterii acțiunii. Împotriva sentinței au declarat recurs B. G. C., C. R., C. M., C. S., D. D., D. G., H. S. C., I. C. V., J. T., L. C., L. D., LEȘ D., L. M., L. R., M. E., M. D., M. V., M. G., M. D., M. C., M. A., NUȚ M., O. M., O. C., O. A., P. D., P. M., R. V., S. G., S. M., T. C., V. F. și Z. G., solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a hotărârii și rejudecând cauza, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată și precizată. În motivarea recursului se arată că în mod greșit prima instanță a considerat că cererea acestora de constatare a discriminării față de colegii din cadrul DNA nu mai are temei legal. D. C.C.R. nr. 18/2008 nu le este incidentă, deoarece recurenții nu au cerut instanței să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege și nici să înlocuiască norme. Ei au solicitat constatarea discriminării pe care au produs-o actele normative ce acordau polițiștilor detașați la D. drepturi salariale superioare celor de care au beneficiat recurenții în aceeași perioadă și acordarea unei despăgubiri echivalente cu diferențele salariale încasate în plus față de colegii lor din cadrul D. D. invocată nu interzice constatarea unei astfel de discriminări. O interpretare contrară a deciziei și O.G. nr. 137/2000 ar limita rolul instanței de judecată doar în constatarea discriminărilor ce rezultă din fapte, ceea ce ar contraveni actelor normative comunitare și scopului pentru care a fost adoptată OG nr. 137/2000. În mod greșit prima instanță a constatat că se află într-o situație juridică distinctă față de colegii de la D. M. pentru care consideră că se află în aceeași situație juridică cu colegii de la D. au fost expuse pe larg în considerentele cererii de chemare în judecată ale întâmpinării și precizării de acțiune. Intimații Ministerul Administrației și Internelor și I. de P. al J. C., prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului cu motivarea că condiția sine qua non pentru acordarea sporului de 30% este ca reclamanții să fie sau să fi fost, în perioada pentru care solicită acordarea acestui drept ofițeri de poliție detașați în cadrul Departamentului Național Anticorupție pentru a desfășura activitatea specializată de constatare a infracțiunilor de corupție. Examinând recursul, instanța constată următoarele: În raport de calitatea pe care o au, salarizarea recurenților se făcea, potrivit normelor cuprinse în O.G. nr. 3. privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, în forma în vigoare în perioada de referință și nicidecum prinaplicarea prevederilor O.U.G. n r. 4. privind Direcția Națională Anticorupție, cu modificările și completările ulterioare, așa cum în mod eronat apreciază aceștia. Potrivit dispozitiilor legale invocate în sustinerea prezentei cereri (art. 28 alin. 5 din O.U.G. nr. 4. în vigoare până în data de (...)î), ofițerii și agentii de și agenții de poliție detașați din cadrul Direției Naționale Anticorupție beneficiau de un spor la salariu de 30% "pentru activitatea specializată de combatere a infractiunilor de corupție ". Astfel, cu toate că recurenții-reclamanți au calitatea de agenți/ofițeri dc polițiție judiciară, întrucât își desfăsoară activitatea in cadrul I. C., salarizarea acestora nu s-a putut face decât potrivit O.G. nr. 3., act normativ care nu prevedea acordarea dreptului solicitat. Pretentiile reclamanților referitoare la o situație discriminatorie își găsesc temei legal în dispozițiile art. 27 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare republicată, care permit oricărei persoane care se considera discriminată sa se adreseze instantei pentru acordarea despăgubirilor și anularea situației create prin discriminare. Numai că discriminarea apare atunci când unei persoane nu îi este recunoscut un drept fundamental sau un drept prevăzut de lege, însă în cazul de fată este vorba de situația a doua categorii de polițiști sau a mai multor categorii de polițiști, dintre care doar unora le este recunoscut un drept printr-un act normativ. Faptul că cealaltă categorie nu beneficiază de același drept, datorită faptului că așa a stabilit legiuitorul, nu poate fi considerat discriminatoriu, întrucât nu este vorba de nerecunoasterea unui drept fundamental sau instituit de lege, ci de neacordarea unui drept printr-o lege, situație care nu circumscrie definiției discriminării de la alt. 2 alin. (1) din O.G, nr. 137/2000, republicată. Potrivit dispozitiilor legale invocate în sustinerea actiunii formulate de reclamanți -art. 28 alin. 5 din O.U.G. 4. ( dispozitii în vigoare până la data de (...)), pentru acordarea sporului de 30 %, condiția este ca reclamanții sa fie sau sa fi fost in perioada pentru care solicita acordarea acestui drept ofițeri de poliție detașați în cadrul Departamentului Național Anticorupție. In acelasi sens s-a exprimat si Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii prin hotararile nr. 271/(...), 418/(...) si 419/(...), statuand in esenta ca: ,,Pentru ca o fapta să fie calificata drept fapta de discriminare, aceasta trebuie sa indeplineasca cumulativ mai multe conditii: 1. Existenta unui tratament diferentiat manifestat prin deosebire, excludere, restrictie sau preferinta (existenta unor persoane sau situatii aflate in pozitii/identice). 2. Existenta unui criteriu de discriminare. potrivit art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000 republicata. 3. Tratamentul diferentiat sa nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sa nu fie adecvate si necesare: Diferentierea de salarizare nu are caracter arbitrar, fiind determinata pe baza unor criterii obiective care nu au caracter discriminatoriu. 4. Tratamentul diferentiat sa aiba drept scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a unui drept recunoscut de lege. Reglementarea juridica a atributiilor si a salarizarii personalului din structura DNA reprezinta expresia intenției legiuitorului de a reglementa diferit situatia drepturilor salariale ale acestora, diferentierea de salarizare nu are caracter arbitrar, fiind determinata pe baza unor criterii obiective care nu au caracter discriminatoriu. Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1) Cpr.civ, va respinge ca nefondat recursul. PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de B. G. C., C. R., C. M., C. S., D. D., D. G., H. S. C., I. C. V., J. T., L. C., L. D., LEȘ D., L. M., L. R., M. E., M. D., M. V., M. G., M. D., M. C., M. A., NUȚ M., O. M., O. C., O. A., P. D., P. M., R. V., S. G., S. M., T. C., V. F. și Z. G. împotriva sentinței civile nr.3507 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. P. A. I. A. C. I. V. D.plecată în C.O., semnează Vicepreședintele instanței JUDECĂTOR A . I. A. Red. D.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: A.M.B.
| ← Sentința civilă nr. 607/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2280/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
