Decizia civilă nr. 2280/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
D. CIVILĂ NR. 2280
Ședința publică din 23 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTORI : M. S.
M. I. I.
GREFIER: M. ȚÂR
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâta D. G. A F. P. A J. S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva Sentinței civilă nr. 6896 pronunțată în data de (...), în dosarul nr.(...) al Tribunalului S. în contradictoriu cu intimatul SC N. Ș. SRL Z. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatei - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursurilor promovate și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art.1591 alin.4 din C.pr. civilă astfel cum a fost modificată prin L. nr.202/2010 constată că este legal învestită raportat la dispozițiile art.8 și 10 din L. nr.554/2004. Totodată,fiind legal învestită, reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar. C U R T E A P rin sentința civilă nr.6896 din 17 decembrie 2010 pronunțată în dossarul nr.(...) al Tribunalului S., s-a admis acțiunea reclamantei S.C N. Ș. SRL, și a obligat în solidar pe pârâtele D. G. A F. P. A J. S., și A. F. P. A M. Z., respectiv chemata în garanție A. F. PENTRU M.- M. M. - B., să-i restituie suma de 651 lei, reprezentând taxa pe poluare, achitată conform chitanței seria TS5, nr.4117121 din (...), cu dobânda legală calculată de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că starea de fapt dedusă judecății nu comportă nici un fel de discuții, nefiind de altfel contestată însă argumentele de natură juridică pe care partea reclamantă își întemeiază acțiunea, vizează două aspecte asupra cărora instanța este chemată să se pronunțe: unul se referă la libera circulație a mărfurilor în cadrul Uniunii E.,iar cel de-al doilea aspect privește interzicerea discriminării între produselecomunitare și cele naționale, sub aspectul impozitării. Cu privire la problema de drept adusă în discuție, organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei pe poluare, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 5., cu modificările și completările ulterioare, în timp ce reclamanta a invocat nelegalitatea acesteia, ca urmare a aplicării directe a reglementarii comunitare. Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor pronunțate de organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare, situație care a condus la un val de procese asupra cărora instanțele judecătorești au trebuit să se pronunțe, în mod repetat, pe aceeași chestiune. Această împrejurare a dat naștere la diferite acțiuni în contencios- administrativ, cu un conținut uneori ușor diferit, toate având însă aceeași finalitate și anume restituirea taxei pe poluare deja achitate sau obligarea autorităților române la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate din spațiul U.E., fără achitarea unei astfel de taxe, practica judiciară majoritară fiind în sensul admiterii acestora. R. este stat membru al Uniunii E. începând cu 1 ianuarie 2007, astfel că sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R., conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Prin urmare, având în vedere aceste dispoziții din L. fundamentală, unde nu se prevede în mod expres că instanța de contencios constituțional din R. ar avea competența constituțională de a garanta efectul prioritar al normei comunitare față de dreptul național, tribunalul va ține seamă de principiile și regulile desprinse din hotărârea C. E. de J. în cauza Simmenthal II din anul 1978, unde s-a decis că eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranșa; în acest sens s-a statuat că "orice judecător național sesizat în cadrul competentei sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar si de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, lăsând neaplicată orice dispoziție contrară a legii naționale". Totodată Curtea E. de J. a dezvoltat constant conceptul de „. a dreptului comunitar"; ca principiu de drept și a accentuat principiul protecției judiciare efective, ca drept fundamental, având ca temei juridic art. 13 din C. europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea a introdus și principiul răspunderii statului (5 martie 1996, în cauzele conexate 1) respectiv obligația acestuia de a plăti despăgubiri pentru încălcarea prin propria sa legislație a dreptului comunitar, iar instanțele naționale trebuie să asigure eficiența practică a acestor principii. Cu alte cuvinte, cadrul procesual dedus judecății nu se circumscrie unei acțiuni tipice în contencios administrativ-fiscal, întemeiată pe L. nr.554/2004 și/sau C. de procedură fiscală, fiind vorba în realitate despre o acțiune directă în despăgubiri, întemeiată pe normele dreptului comunitar și îndreptată practic împotriva S.ui Român, care, prin autoritățile sale administrative și fiscale au perceput respectiva taxă pe poluare sau refuză înmatricularea autovehiculului pe teritoriul R., fără plata unei astfel de taxe. Din aceste considerente, tribunalul nu se va preocupa în dezlegarea pricinii, de aspectele pur formale ale cererilor introductive de instanță (care, așa după cum la început s-a arătat, pot să difere de la caz la caz, însă urmăresc același scop: scutirea de la plata taxei pe poluare) sau de apărărileformulate pe excepții de ordin strict procedural, urmând ca această categorie de cauze să fie tratată în mod unitar, exclusiv prin prisma normelor și principiilor de drept comunitar. Așadar, instanța fiind investită în primul rând cu dezlegarea unei probleme de drept, generată de o posibilă coliziune între normele juridice interne și cele ale Uniunii E. , va trebui să găsească o rezolvare unitară, directă și echitabilă pentru toți subiecții de drept ce se găsesc în situații similare, raportat la normele dreptului intern și comunitar, aflate în vigoare la data ivirii situației juridice supuse judecății; acest tratament juridic se impune în virtutea principiului egalității în fața legii (nondiscriminării), ce este garantat atât de C. R. (art.16) cât și de C. (europeană) pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (art.14 și Protocolul nr. 12, privind interzicerea generală a discriminării), principiu ce a fost afirmat în repetate rânduri și de practica C., inclusiv în cauze îndreptate împotriva R. (a se vedea în acest sens: cauza Beian c/a R.). A., Curtea E. a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile naționale trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate. A., judecând pe fond cauza, în lumina normelor și principiilor de drept mai sus enunțate, tribunalul reține în continuare următoarele: Prin O.U.G. nr. 50/21 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial din 25 aprilie 2008, s-au abrogat prevederile art. 2141) - 2143) din L. nr. 571/2003 privind C. fiscal, fiind stabilit însă prin același act normativ cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehiculele, care se constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. A., potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 5., obligația de plată a taxei pe poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R. și respectiv la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9 (forma în vigoare la data achitării taxei) și este o condiție prealabilă înmatriculării autovehiculului. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 90 paragraful 1 din T.ul de I. a C. E., nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Art. 90 din T.ul CE reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii E. Norma comunitară indicată se referă la interzicerea măsurilorprotecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare. Curtea E. de J. a statuat în acest sens că orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia și care reprezintă în fapt o taxă de înmatriculare propriu-zisă, constituie o taxa cu efect echivalent în sensul art. 23 si 25 T.C.E. ( hotărârile 17 octombrie 1997 I. E.,C-90/94; P., C- 213/96). În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate, Curtea a considerat deasemenea că art.90 T.C.E, vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne cu privire la concurenta dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import ( hotărârile 29 aprilie 2004 E.,C-387/01 și din 05 octombrie 2006 O. si O. C- 290/05 si C-333/05). Prin urmare, scopul general al art. 90 T.C.E., este acela de a asiguralibera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele si taxeleinterne care impun o sarcină fiscală mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparație cu produsele interne. Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre ale U.E, în materie fiscală, de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară. Locul și rolul pe care disp. art. 90 alin. 1 TCE îl ocupă în sistemul prevăzut de T. este, în opinia unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice. În timp ce art. 23-25 TCE stabilesc faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 TCE, interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea E. de J. „. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre";( cauza C- 393/04 și C-41/05 Dir Liquide Industries Belgium, par.55). Deși scopul declarat al adoptării OUG nr. 5., reprezentat de asigurarea protecției mediului, este în principiu corect, prin modalitatea de reglementare a taxei pe poluare, scade în mod evident interesul cumpărătorilor pentru autoturismele second-hand achiziționate din țările comunitare, măsura luată influențând opțiunea acestora. Cu alte cuvinte această taxă este de natură să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii E., cumpărătorii români fiind astfel determinați, din punct de vedere fiscal, fie să renunțe, fie să achiziționeze autoturisme noi sau second- hand, ce pot părea mai ieftine, deja înmatriculate în R.. Pentru a interpreta corect acest act normativ si a identifica intenția reală a legiuitorului, instanța va utiliza metoda de interpretare după scop (teleologică). Deși în expunerea de motive a OUG nr. 5. se arată că scopul legii este asigurarea protecției mediului, prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului , în expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG 5., depus la P. sub nr. PL-x 536/(...) și disponibil pe site-ul C. D., este menționat in mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării in R. a unui număr foarte mare de autovehicule second-hand cu vechime de peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic, ceea ce însemnă că scopul real a acestui act normativ este o protecție a pieței interne de autovehicule, față de autovehiculele second-hand achiziționate din spațiul U.E. Este adevărat că O.U.G. 5., în formă actualizată, statuează prin art. 1 alin. (1) că"; taxa pe poluare pentru autovehicule se virează în bugetul F.pentru mediu și se manageriază de către A. F. pentru M.."; urmărindu-se înmod evident stabilirea neutralității fiscale a taxei însă, pe de altă parte, a rămas stabilit faptul că obligația de plată se naște, potrivit art. 4 lit. „a"; din același act normativ, „cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.";. Cu alte cuvinte, prin direcționarea ei, taxa pe poluare are o aparentă neutralitate fiscală, însă prin scop și conținut, este similară taxei speciale pentru autovehicule instituită inițial prin art.214/1-2. Cod fiscal, pe care, de altfel, o înlocuiește ca denumire și destinație fără a-și pierde însă caracterul de impozit intern („măsură cu efect echivalent taxelor vamale";, în sensul definit de art. 28 din T.ul C. E.)asupra produselor similare importate din state membre ale Uniunii E. . Că nu este vorba despre două taxe diferite prin natura lor, rezultă și din considerentele care au stat la baza D. nr.802/2009 a C. C., privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 5., republicată, în ansamblul său, unde se reține printre altele că,";redefinirea unei taxe printr- un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atâta timp cât natura juridică a celor două taxe este identică"; Este bine de reamintit în acest context că în anul 2007, C. E. a declanșat împotriva R. o procedură precontencioasă de atenționare (,,infringement,,) determinată la acel moment de prevederile C. fiscal referitoare la taxa specială de primă înmatriculare. A., C. E. a adresat în luna martie 2007, o scrisoare de punere în întârziere S.ui Român în cuprinsul căreia se aprecia că taxa de primă înmatriculare contravine T. de aderare și jurisprudenței C. E. de J. iar instanțele naționale au constatat la rândul lor nelegalitatea acestei taxe, raportat la normele de drept comunitar. Desigur că, o protecție adecvată a mediului ar fi presupus, în mod firesc, instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele înscrise în circulație sau aflate în trafic, potrivit principiilor „. plătește"; și al egalității în fața legii (nondiscriminării) sau, cel puțin, în vederea înlăturării oricărei discriminări în viitor, pentru toate autovehiculele supuse unei noi înmatriculări în R.. Principiul „. plătește"; este un principiu de drept comunitar ce trebuie aplicat corect și cu prioritate față de o reglementare națională contrară și acesta implică regula conform căreia, partea responsabilă pentru producerea poluării trebuie să fie răspunzătoare pentru daunele provocate mediului; or, taxei pe poluare instituită prin OUG 5. îi lipsește caracterul de taxă de mediu pentru simplul motiv că faptul generator al obligației de plată nu îl reprezintă împrejurarea că autovehiculul poluează ci, prima înmatriculare a acestuia în R.. Dacă în legislația internă s-ar aplica riguros principiul comunitar „. plătește";, conform scopului său logic și firesc, taxa pe poluare ar trebui achitată după înmatricularea autovehiculului, altfel, se poate ajunge în situația paradoxală că, din varii motive, proprietarul dorește să renunțe la înmatriculare sau aceasta nu mai este posibilă, ceea ce însemnă că autovehiculul nu este susceptibil de poluare dar în același timp, nici nu poate pretinde restituirea taxei, deoarece a fost impusă, în condițiile legii, ca o cerință obligatorie în vederea înmatriculării și achitată anticipat tocmai în acest scop și nu ca o veritabilă taxă pe poluare. Prin urmare, instituirea taxei pe poluare în modalitatea aleasă de legiuitor nu rezistă nici la interpretarea normei legale prin metoda reducerii la absurd (ad absurdum). Este unanim recunoscut atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja; judecătorul național, ca prim judecătorcomunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T., să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Aceste prevederi comunitare au efect direct asupra ordinii juridice interne, de la data (...), odată cu aderarea R. la CE (în prezent U. E., prin intrarea în vigoare a T. de la L., la data de 1 dec.2009) și se opun ca un stat membru să adopte dispoziții precum cele prevăzute de OUG 5., conform cărora pentru un autoturism produs în R. sau în alte state membre UE nu se percepe taxa pe poluare dacă a fost înmatriculat anterior în R., însă, se percepe o astfel de taxă dacă autoturismul, produs în țară sau în alt stat membru, este înmatriculat pentru prima dată în R., aceasta taxă fiind așadar o taxa cu efect echivalent , în înțelesul art.25 din T.ul CE, conform interpretărilor date de Curtea de Justiție E., după cum s-a arătat în precedent. Totodată, in jurisprudența referitoare la art. 90 din T.ul CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt condițiile in care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare intre produsele naționale si produsele importate, sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxă si produsele interne favorizate, prelevarea fiscalanațională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. În conformitate cu jurisprudența constantă a C. de J. E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, însă cu condiția ca această taxă să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci se impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate. Taxa pe poluare introdusă prin disp. OUG nr. 5., reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei pe poluare, mai exact, a neutralității taxei. Deși este evident că toate autovehiculele aflate în parcul național auto din R. poluează, doar pentru autoturismele înmatriculate prima dată în R., după data de (...), se plătește o taxă considerată de legiuitor drept o taxă de mediu. Cum respectiva taxă este legată în principal de momentul înmatriculării și doar în subsidiar se au în vedere și alte elemente (pentru stabilirea cuantumului), este evident faptul, că dincolo de efectul protecționist și anticoncurențial al acesteia se instituie și o discriminare, care nu poate fi justificată în mod rezonabil și obiectiv, între două categorii de persoane: deținătorii de autoturisme înmatriculate după data de (...), care plătesc taxă pe poluare pentru că poluează și deținătorii de autoturisme înmatriculate în R. înainte de (...), care poluează în egală măsură și nu plătesc taxă pe poluare; se încalcă astfel, prin normele juridice interne adoptate în materie de poluare și prevederile Protocolul nr.12 la C. (europeană) pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, privind interzicerea generală a discriminării, instrument juridic internațional la care R. este parte încă din anul 1994 și care, de asemenea, are prioritate față de dreptul intern. Pe de altă parte, atâta vreme cât diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule ( indiferent de denumirea acesteia), aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu în defavoarea autovehiculelor provenite din U. E., în scopul reînmatriculării lorîn R., trebuie observat că taxa instituită prin OUG nr.5., contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. Prin modificările succesive aduse OUG nr.5. prin O. nr.208/2008; 2. și nr.7. s-au introdus începând cu data de (...) noi elemente de discriminare în sensul că anumite categorii de autovehicule sunt exceptate de la plata taxei pe poluare, se măresc taxele pe poluare pe criteriul datei înmatriculării iar scutirea operează și ea după acest criteriu. Criteriul discriminatoriu al modului în care este percepută taxa pe poluare și caracterul vădit protecționist al producției interne de autovehicule, de această dată, rezultă mai ales din prevederile OUG nr.2., care exceptează de la plata taxei pe poluare anumite categorii de autovehicule , care se produc și în R.. A., în preambulul Ordonanței de urgență nr. 2., care modifică și completează OUG nr. 5. , se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesară având in vedere: ,,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională; faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare,, Potrivit art.III alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2. privind modificarea Ordonanței de urgență a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în R. sau în alte state membre ale Uniunii E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.. Cu alte cuvinte în acest caz este vorba despre o discriminare pozitivă și temporară, pentru anumite categorii de autovehicule, în scop protecționist (față de alte categorii de autovehicule) înmatriculate pentru prima dată în spațiul Uniunii E., indiferent de țara de origine (producătoare). Cu toate acestea, în urma modificărilor aduse la Ordonanța de Urgență nr. 5., prin introducerea scutirii de la plata taxei pe poluare a unor categorii de autovehicule, inclusiv înmatriculate pentru prima dată în alte state membre ale Uniunii E., C. europeană a declanșat o nouă procedură de „. și a emis un nou comunicat, înregistrat sub nr. IP/09/1012, la E., 25 iunie 2009, prin care a solicitat R. să își modifice legislația în ceea ce privește aplicarea taxei pe poluare pentru autoturisme. Conform acestui comunicat, C. E. a solicitat R. informații în legătură cu legislația acesteia privind aplicarea unei taxe pe poluare pentru autovehicule.„C. consideră că prevederile legislației românești, conform cărora taxa pe poluare se suspendă pentru anumite autovehicule, însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. Această solicitare a fost transmisă sub forma unei „scrisori de somare";, prima etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzută la articolul 226 din T.ul CE. Dacă nu primește un răspuns satisfăcător în termen de două luni, C. poate trece la a doua etapă a procedurii (emiterea unui aviz motivat) și, în final, poate prezenta cazul în fața C. de J. (…) C. sprijină măsurile politice care urmăresc promovarea mașinilor mai puțin poluante. În calitate de gardian al tratatelor însă, C. trebuie să se asigure că aceste măsuri sunt compatibile cu dreptul comunitar. Din acest punct de vedere, modul în care este formulată legislația românească pare a avea un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi(…) În conformitate cu jurisprudența constantă a C. de J. E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În opinia C., criteriul „primei înmatriculări"; nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor. În anumite cazuri, acesta ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre. Dosarul este înregistrat la C. cu numărul de referință 2.. Drept urmare,";luând în considerare faptul că neasigurarea concordanței cu reglementarea comunitară va aduce prejudicii importante în relația R. cu U. E.";, Guvernul a adoptat OUG nr.117 din 29 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr.926 din 30 decembrie 2009, cu articol unic, care prevede următoarele: (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4, a căror capacitatecilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, beneficiază de exceptarea de la plata taxei pe poluare pentru autovehicule, potrivit art. III alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2. privind modificarea Ordonanței de urgență a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în condițiile în care acestea se înmatriculează pentru prima dată în R. în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. (2) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de decădere. Din conținutul acestor dispoziții legale rezultă că s-a stabilit un termen de grație până la care să fie înmatriculate anumite categorii de autovehicule provenite din spațiul Uniunii E. și să fie înlăturată discriminarea pozitivă stabilită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2., revenindu-se practic la situația anterioară. Or, în aceste condiții, este de observat că scopul real declarat cu ocazia adoptării OUG nr.5., în forma inițială, respectiv efectul protecționist al acestui act normativ în ce privește piața internă de autovehicule second- hand precum și criteriul discriminator al primei înmatriculări în R., s-au păstrat în continuare, ceea ce înseamnă că până în prezent nu a intervenit o modificare legislativă de substanță a reglementării taxei pe poluare, în concordanță cu normele și principiile de drept comunitar (european), precum și recomandările C. E., la care s-a făcut pe parcurs referire În concluzie, instanța urmează a constata că dispozițiile legale care au stat la baza perceperii taxei pe poluare (sau a refuzului de înmatriculare, după caz) rămân în continuare fără aplicabilitate, întrucât contravin normelor de drept comunitar și practicii C. E. de J. adoptată în materie de taxe, așa încât partea reclamantă este în drept la o justă și integrală despăgubire din partea S.ui Român, prin instituțiile sale ce au responsabilități în acest domeniu. Cum taxa pe poluare se face venit la bugetul consolidat al statului prin M. E. și F. - D. G. a F. P., iar în conformitate cu prev. art.1 din OUG nr.5. se gestionează de M. M. - A. F. pentru M., răspunderea acestor instituții ale statului, trebuie angajată conform competențelor legale care lerevin privind administrarea finanțelor publice, urmând a fi obligate în solidar. În consecință, în baza considerentelor expuse, tribunalul va admite acțiunea promovată în sensul că va obliga pârâtele, inclusiv chemata în garanție, să restituie părții reclamante, suma de 651 lei, taxă pe poluare, achitată cu chitanța seria TS5, nr.4117121 din (...), la care se adaugă dobânda legală aferentă de la data cererii de restituire și până la achitarea integrală a sumei pretinse. În ce privește cheltuielile de judecată acestea nu se justifică atâta vreme cât nu se poate reține o culpă procesuală din partea autorităților administrației publice, atributul interpretării legilor interne prin prisma normelor de drept comunitar, revenind exclusiv instanțelor de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P. S. în numepropriu și în numele A. F. P. Z., solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a D. G. a F. P. S., respingerea acțiunii formulată de SC NCD S. SRL în principal ca inadmisibilă, și respingerea capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale, ca nefondată. Considera criticabila sentinta pronuntata prin prisma art. 304 pct.7.,8, 9 Cod P. Civila si in considerarea dispozitiilor art. 304/1 deoarece: * instanta nu s-a pronuntat asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a MFP, exceptie pe care o sustinem si in fata instantei de recurs, instanta de fond a ignorat exceptia lipsa calității procesuale pasive a M.ui F. P. în cauza ce face obiectul dosarului de față. iar in cuprinsul hotararii atacate desi s-a invocat exceptia, instanta nu face nici o referire. * instanta de fond a admis acțiunea reclamantului și a dispus " anularea adresei nr. 44737/(...) emisa de parata, pe care a obligat-o la restituirea catre reclamanta a sumei de 651 lei, reprezentand taxă de poluare, cu dobanda legala aferenta calculată de la data achitării taxei până la data plății efective. Departe de a da eficienta textelor art. 2141-2143 (în prezent abrogate de OUG nr. 5012008) din L. nr. 571/2003 privind C. Fiscal instanta de fond a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor specia le pentru autoturisme, astfel cum au fost prevăzute de art. 2143 din același act normativ, această soluție fiind nelegală, deoarece! C. Fiscal prevedea în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de primă înmatriculare și anume: S. Precizează faptul că atâta timp cât cadrul legislativ (respectiv art.2141-2143) a prevăzut în mod imperativ că orice persoană fizică și juridică care înmatriculează pentru prima dată în R. un autoturism comercial, datorează o taxă specială de primă înmatriculare! acesta este de strictă interpretare , completându-se cu principiul " unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem" Referitor la reținerea instanței că " taxa nu este percepută pentru autoturismele autohtone ci pentru cele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în R. ", menționează că la data de 1 ianuarie 2007 autoturismele care circulau în R. erau înmatriculate cel puțin o dată , fiind o condiție sine qua non pentru ca un autoturism să circule pe drumurile publice din R.. La aceeași dată, singurele autoturismele care se aflau în situația de a fi la prima înmatriculare erau autoturismele noi și second - hand importate din statele membre ale UE și din alte state. Raportat la dispozitiile legale în vigoare în momentul formulării acțiunii) invocate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei rezultă în modindubitabil că suma solicitată nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului. Pe de altă parte, recurenta învederează instanței de recurs faptul că prin OUG nr. 5. a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule . O. de urgentă a intrat în vigoare la data de (...). În baza ordonanței de mai sus a fost emisă HG nr. 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5.. Precizează că la art. 11 din OUG nr. 5. se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 și (...), cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule. P. de restituire a sumelor reprezentând diferența între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule este reglementată la C. S. I , art. 6 din HG nr. 686/2008, din care rezultă că legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada 1 ianuarie 2007 -30 iunie 2008 și nu restituirea integrală a taxei. De asemenea, instanța de fond în mod nelegal a admis și capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale aferentă sumei achitate de reclamant "de la data plății (...)" și până la data achitării integrale, fără nici o justificare legală și fără a avea în vedere dispozițiile C. de P. F. coroborate cu dispozițiile Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget. Precizează că reclamantul nu a solicitat organului fiscal acordarea dobânzii aferente sumei solicitate la restituire reprezentînd taxa specială de primă înamtriculare, conform art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003 republicată și modificată. Față de aceste considerente rezultă că instanța de fond în mod nelegal a admis și capătul de cerere privind acordarea dobizii legale aferente sumei solicitate la restituire reprezentînd taxa specială de primă inarntriculare. In ipoteza în care instanta de recurs va considera ca reclamantul - intimat este îndreptățit la plata dobânzii legale, apreciază ca acesta are dreptul la plata dobanzii de la data înregistrării cererii, respectiv (...) si pana la data plății efective a debitului. Prin recursul declarat de A. F. pentru M. se solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei. În motivele de recurs arată că acțiunea este inadmisibilă, motivat de faptul că reclamanta ar fi trebuit să atace un act administrativ și să îndeplinească procedura prealabilă a recursului grațios, conform dispozițiilor legale, în termen de 30 de zile, fiind incidente dispoz.art.7 alin.1 din L. 554/2004. În privința analizei taxei prin prisma art.90 din T.ul C. E. atunci când și o astfel de exigență a fost supusă analizei, învederează că, instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la înțelesul și întinderea art.90 din T.ul C. E. în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea română ci la cea comunitară. Art.90 din T. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs o taxă în exces față de un produs autohton. Evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din T. citat mai sus și la jurisprudența C. de J. a C. E., astfel încât taxarea autovehiculelor se impunea fi analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar, precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. În privința comparației cu autovehicule deja existente în parcul auto național, Curtea E. de J., s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art.90 din T.ul C. europene nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor texte deja existente. Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște, pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește Cât privește capătul de cerere privind acordarea dobânzilor legale, recurenta consideră că soluția instanței de fond este nelegală întrucât, în mod neîntemeiat, instanța a dispus obligarea la plata către reclamantă a dobânzii legale, aferente sumei reprezentând taxa pe poluare. A. au prevederile OG 92/2003 privind C. de procedură fiscală, republicată cu modificările și completările ulterioare. Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor art. 304 și 3041 C.pr. civ., Curtea reține următoarele: 1. Contenciosul administrativ fiscal a fost definit în literatura juridică drept o specie a contenciosului administrativ desemnând ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților și altor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate potrivit legii să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organe administrative și /sau instanțe judecătorești. Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal , definit de art 41 C pr fiscală . Curtea E. a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate . Legiuitorul a statuat prin art. 7 din O. DE U. nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței G. nr. 92/2003 privind C. de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Textul art. 7 din OUG nr. 5. apare doar o normă de trimitere, astfel că nu se poate susține că în aplicarea normei de trimitere devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ fiscale prealabile iar în aplicarea textelor din norma considerată ca normă de drept comun nu este obligatorie parcurgerea acestei etape. CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin D. nr. 802 din 19 mai 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgenta a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, in ansamblu, si, in special, a celor ale art. 11 din aceeași ordonanță de urgenta , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 428 din 23 iunie 2009 , a reținut că Art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5. nu cuprinde dispoziții de natură a duce la concluzia că instituie o nouă taxă, ci doar redefinește taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, astfel cum rezultă din prevederile art. 4 și art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5.. Redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică. Faptul că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și, ulterior, a fost definită drept taxă pe poluare nu poate acredita ideea că se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtă vreme taxa fusese deja plătită, iar art. 11 din ordonanța de urgență viza numai restituirea sumei plătite în plus față de cuantumul datorat, nu și situația în care, prin noua reglementare, cuantumul taxei s-ar fi majorat. De asemenea, nici faptul că veniturile realizate prin plata acestei taxe sunt afectate unui fond sau altul nu este un motiv de a se susține că legiuitorul a reglementat două taxe distincte din moment ce ambele reglementări normative vizează o taxă pe poluare. A., natura juridică a taxei a rămas nealterată - taxă pe poluare -, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia, și anume cuantumul ei. De altfel, cuantumul taxei a fost din nou modificat prin de urgență a G. nr. 7., reducându-l cu o treime, fapt ce nu echivalează cu concluzia că ar fi vorba de reglementarea unei alte taxe. De asemenea, se reține că textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului care a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, normă, care, de altfel, îi este și favorabilă. Potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Tot astfel, art. 6 alin. (2) din L. nr. 554/2004 spune că "actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să fie obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională". Aceste prevederi nu sunt altceva decât o consacrare în plan legislativ a principiului fundamental privind "accesul liber la justiție" prevăzut de art. 21 din Constituția R. în sensul că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" și "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". În acest context, și disp. art. 7 din L. nr. 554/2004, care instituie procedura "recursului grațios" în materie de contencios-administrativ, trebuie analizate și aplicate cu multă atenție, tocmai pentru a nu se încălca dreptul fundamental prev. de art. 21 din Constituție și care se completează cu "dreptul la un proces echitabil" prevăzut de art. 6 din C. E. a Drepturilor Omului. În acest sens, art. 20 din Constituție prevede fără echivoc că "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care R. este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Dincolo însă de aceste aspecte care se referă la încălcarea unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, trebuie observat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din L. nr. 544/2004 pentru simplul motiv că obiectul acțiunii judiciare îl constituie "refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prev. de art. 8 alin. (1) teza a II-a, din aceeași lege. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atât timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din L. 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. 2. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa in discuție si prin lansarea unei proceduri de infringement de către C. E., la data de (...), in temeiul art. 226 din T.ul CE. Trebuie avute în vedere o serie de circumstanțe care grefează prezenta acțiune de contencios fiscal, circumstanțe care vizează atât instabilitatea legislativă cât și lipsa, până la un moment dat, a unei practici unitare la nivelul instanțelor de judecată cu privire la soluționarea unor astfel de litigii. Prin modificările aduse acestui OG 5. de Ordonanța de Urgență ale G. nr. 208/(...) și 7. se introduc, începând cu data de (...), elemente de discriminare în sensul că anumite categorii de autovehicule sunt exceptate în perioada (...)-(...) de la plata taxei pe poluare, se măresc taxele de poluare pe criteriul datei înmatriculării, iar scutirea operează și ea pe acest criteriu. La data de (...), C. comunică autorităților române declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ( cauza 2009/2002 - compatibilitatea legislației românești care vizează taxarea autovehiculelor second-hand în R. cu art. 90 din T.ul C. E. ). Comunicatul de presă al C. din (...) semnala: „conform legislației românești în vigoare din februarie 2009, autovehiculele din categoria E.4 cu o capacitate cilindrică de cel mult 2000 cmc sunt scutite de plata pe poluare în R. dacă se înmatriculează pentru prima dată în orice stat din UE înperioada (...)-(...). Aceeași legislație prevede dublarea nivelului taxelor aplicabile altor autovehicule care fac obiectul acestei taxe. C. sprijină măsurile politice care urmăresc promovarea mașinilor mai puțin poluante. În calitate de gardian al tratatelor însă, C. trebuie să se asigure că aceste măsuri sunt compatibile cu dreptul comunitar . Din acest punct de vedere, modul în care este formulată legislația românească pare a avea un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi. În conformitate cu jurisprudența constantă a C. de J. E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În opinia comisiei, <<criteriul primei înmatriculări>> nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor.,, Rezultă așadar că o poziție fermă a C. E. cu privire la modificările legislative în materia taxei de poluare a fost exprimată doar la (...), prin declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ( cauza 2009/2002 ). Curtea apreciază că acesta este momentul de la care contribuabilii aveau o perspectivă clară asupra neconformității taxei de poluare cu dreptul comunitar. Nu în ultimul rand, trebuie avute în vedere soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare. Prin Hotararea din 4 mai 2000 in cauza Rotaru impotriva R., Curtea E. de J. a statuat: Conform art. 13: "Oricare persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale." Interpretand art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permita persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in conventie. Aceasta dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceasta dispozitie. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille impotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie sa fie neaparat o instanta de judecata. Totuși atribuțiile si garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al caii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67). În această privință, în speță, se pot ridica suspiciuni cu privire la o eventuală încălcare a art. 13 din CEDO în condițiile în care intimata AFP Z.nu a demonstrat ca o astfel de cale de atac - plângerea prealabilă - ar fi fost efectivă. Toate aceste considerente au condus Curtea la concluzia că sancțiunea inadmisibilității acțiunii nu îi poate fi aplicată reclamantului, impunându-se așadar soluționarea cauzei pe fond. 3. Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală în parte pentru următoarele considerente: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T. în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T. de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Este cunoscut faptul că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.5.. Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din T.ul de instituire a C. E. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul ci prin raportare la art. 90 din T. precum și la jurisprudența C. de J. a C. E. Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unorprincipii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitateafiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Curtea E. de J. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că S.le membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea Deciziile C. de J. a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; C. C-132/88 C. C. E. c. Republicii Elene, par. 17). De asemenea, Curtea de Justiție a C. E. a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea D. C. de J. a C. E. în C. conexate C-290/05 si 333-05 Mos Nădasdi si Ilona Nemeth, par. 52.) S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența C. de J. a C. E. Jurispudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într- un autovehicul național similar (A se vedea D. C. de J. a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20). Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 TCE nu este menit sa împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sausa schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, D. C. de J. a C. E. în C. conexate C-290/05 si 333-05 Ăkos Nădasdi si Hona Nemeth, par. 49). S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxe nu reprezintă o discriminare sub aspectul dreptului european. Pornind de la aceste principii generale de drept comunitar se impune a stabili dacă adoptarea OUG nr.5. este conformă cu T.ul precum și cu jurisprudența C. de J. a C. E. Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 5., ordonanța de urgență stabileștecadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și segestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E. Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în R.. Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin OG 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90 par. 1 din T.ul Constitutiv al C. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. În acest context organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. A. fiind, instanța a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și L. nr. 157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E.. Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.C.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964) iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976). Pentru toate aceste considerente se poate susține că în mod corect tribunalul a constatat întemeiată acțiunea reclamantului. 4. Cât privește modalitatea de soluționare a cererii privind acordarea dobânzii legale, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a statuat că aceasta se datorează de la data plății sumei a cărei restituire s-a dispus în temeiul art.3 alin.3 din OG nr.9/2000 și art.1084 raportat la art.1082 C. 5. Curtea constată, însă, că instanța de fond în mod greșit a reținut că înscrisul intitulat adresă și înregistrat sub nr.15935/2009 și 44737/2010 este un act administrativ fiscal. Potrivit art. 41 C.pr.fiscală, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale. În speță se constată că înscrisul a cărui anulare se solicită nu întrunește caracteristicile enunțate anterior pentru a putea fi calificat drept un act administrativ fiscal întrucât acesta nu este emis de către organul fiscal competent cu scopul stabilirii, modificării sau stingerii drepturilor și obligațiilor fiscale, fiind doar expresia materială a refuzului autorității administrativ-fiscale de a recunoaște un drept legitim al reclamantei. Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia că în această parte recursul pârâtei este întemeiat și ca atare îl va admite și va modifica hotărârea recurată în sensul că va respinge petitul privind anularea înscrisului înregistrat sub nr.3055/(...). 6. Critica privind soluționarea cererii de chemare în garanție formulată de către pârâtă a fost apreciată ca fiind fondată pentru următoarele considerente: Potrivit art. 1 lit.t din OUG nr. 5. prezenta ordonanta de urgenta stabileste cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestioneaza de A. F. pentru M., în vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului. Conform art . 3 alin. 1 din același act normativ, taxa se calculeaza de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de A. F. (...). Coroborând dispozițiile legale enunțate mai sus rezultă că organul fiscal din subordinea ANAF în speta DGFP S. are doar atribuții privind calcularea taxei , iar banii astfel încasati se constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestioneaza de A. F. pentru M. . Se poate conchide astfel că ipoteza normei legale instituită de legiuitor prin art.60 C. este întrunită în speță iar cererea de chemare în garanție fondată întrucât pârâta ar putea să se îndrepte împotriva A. F. de M. cu o cerere în garanție sau despăgubire dacă va cădea în pretenții. Este, însă, de principiu că odată admisă cererea de chemare în garanție, chematul în garanție nu poate fi obligat să plătească vreo sumă direct reclamantei, neexistând un raport obligațional între aceste părți, singura parte față de care se poate realiza interesul din raportul juridic dedus judecății fiind pârâta. În consecință, Curtea va aprecia că din această perspectivă, recursul pârâtei este fondat și în temeiul art.312 alin.1 C. îl va admite, va modifica în parte hotărârea recurată conform dispozitivului. PENTRU ACESTE MOTIVE IN N. LEGII D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâta D. G. a F. P. S. și A. F. pentru M., împotriva sentinței civile nr.6896 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului S., pe care o modifică după cum urmează: Admite acțiunea reclamantei și obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 651 lei cu dobânda legală aferentă calculată de la data achitării și până la restituirea efectivă. Respinge petitul privind anularea adreselor (...)7/2010. Admite cererea de chemare în garanție. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, A. C. M. S. M.-I. I. M. ȚÂR R ed.M.S./A.C. 2 ex. -(...) Jud.fond.M. S.
| ← Decizia civilă nr. 2664/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Încheierea civilă nr. 744/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
