Decizia civilă nr. 195/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 195/2011
Ședința publică de la 20 I. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător R.-R. D.
Judecător Ana-M. T.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul S. M., împotriva sentinței civile nr. 2017/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu pârâta I. P. J. C. - S. P. C. - R. P. DE C. SI I. A V. C., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxa de poluare OUG nr. 5.. părților.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 2.017 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins cererea formulată de reclamantul S. M., în contradictoriu cu pârâta I. P. J. C. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat autoturismul marca OPEL, cu nr. de identificare W., conform actelor de la f. 7-9 din dosarul instanței de fond dintr-un stat membru U.E. T. a apreciat că refuzul pârâtei de a înmatricula acest autoturism în absența taxei de poluare nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat. Astfel, O. nr. 5. stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 25, 28, 30, 90 din T. de instituire a C. E. (actualmente art. 30, 34, 26 și 110 din TFUE). Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor țări membre ale C. unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile O. nr. 5. nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul R., contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din U. E., ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile O. nr. 5. ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, tribunalul a apreciat că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România și C. E., astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare. În ceea ce privește dispozițiile art. 25, 28 din T. de instituire a C. E., tribunalul a constatat că acestea nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent (art. 25), respectiv restricțiile cantitative la import precum și orice alte măsuri cu efect echivalent. Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import. T. a susținut că nu se poate vorbi în speță de o discriminare între autovehiculele second hand ce se înmatriculează pentru prima dată în România si autovehiculele second hand deja înmatriculate ele neaflându-se intr-o situație similara. Astfel, în cazul celei de a doua categorii mai sus menționate nu se mai poate stabili o taxa de poluare în vederea admiterii în circulatie cita vreme ele deja au fost admise în circulație anterior intrării în vigoare a dispozițiilor legale ce reglementează aceasta taxa . A mai precizat prima instanță că practica judiciară a statuat că forma modificată a O. nr. 5. prin O. nr. 2. și O. nr. 7. contravine prevederilor dreptului comunitar având în vedere că în preambulul O. nr. 218/2009 se arată că ea este adoptată având în vedere criza financiară si economică care a dus la scăderea piețelor auto ce se acorda unei categorii de autoturisme în care se încadrează producția internă auto. Ca atare, această formă modificată a fost considerată contrară prevederilor dreptului comunitar întrucât urmărea în mod indirect să încurajeze industria auto autohtonă prin jocul combinat al măririi taxei de poluare și al scutirii acordate. Începând cu (...), a mai învederat instanța de fond, scutirea sus indicată nu se mai acordă, O. nr. 1. vizează punerea in aplicare a scutirii deja acordate, dar nu vizează producția internă. In aceste condiții, practic taxa de poluare a încetat să mai fie contrară prevederilor comunitare sus mentionate, considerentele aplicabile formei inițiale a O. nr. 5. fiind pedeplin aplicabile si pentru perioada de după (...). Cuantumul taxei de poluare nu încălcă doar prin el însusi prevederile art. 90 din T. CEE (in prezent art. 110 din TFUE) el aplicându-se pe baza acelorași criterii tuturor autovehiculelor. Totodată, acest cuantum nu influențează direct sau indirect opțiunea cumpărătorilor, aceștia nereorientându-se spre produsele interne similare . Cererea de înmatriculare a fost formulată de către reclamant după data de (...), asa cum arată chiar în actiune, astfel că în vederea înmatriculării el are obligatia achitării taxei de poluare . În consecință, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta a condiționat înmatricularea autoturismului reclamantului de plata taxei de poluare reglementate de dispozițiile O. nr. 5., dispoziții care sunt compatibile cu dreptul comunitar, acțiunea formulată fiind nefondată, motiv pentru care a fost respinsă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. M., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii formulate și obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului fără achitarea taxei de poluare, cu cheltuieli de judecată. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9, C.pr.civ. reclamantul a apreciat că sentința recurată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, O. nr. 1. nu a vizat niciodată punerea în aplicare a scutirii deja acordate având în vedere că ordonanța nu a acordat niciodată scutirea de la plata taxei pe poluare. Pe de altă parte a arătat că refuzul pârâtei de a înmatricula autoturismul în lipsa plății taxei de poluare este nelegal, iar taxa de poluare este discriminatorie, în condițiile în care autovehiculul a fost deja înmatriculat într-o țară membră a U.E., respectiv în A. În sprijinul susținerilor sale, reclamantul a invocat atât dispozițiile art. 90 paragraf 1 din T. C.E. cât și pe cele ale art. 148 alin. 2 din Constituția R. care impun că prevederile tratatelor constitutive ale U.E. precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, taxa de primă înmatriculare este discriminatorie. Totodată, a menționat reclamantul, este lipsit de echivoc faptul că intenția legiuitorului la momentul modificării O. nr. 5. prin O. nr. 2. și O. nr. 7. nu mai are nici o legătură cu scopul declarat în actul inițial și anume asigurarea protecției mediului. Astfel, de la necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului, scopul declarat al O. nr. 5. s-a transformat în protejarea producției interne de autovehicule și păstrarea locurilor de muncă angrenate în producția autohtonă de autovehicule. Pe de altă parte, s-a precizat că taxa de poluare introdusă de OUG nr. 5. a suportat mai multe critici, atât sub aspectul intrării sale în vigoare cât și sub aspectul aspectelor juridice pe care le-ar putea produce deoarece această taxă este contrară legislației comunitare, încălcând libera circulație a mărfurilor, iar incompatibilitatea ultimei forme de poluare cu dreptul comunitar a fost pusă în discuție și prin lansarea unei proceduri de „. de către C. E. la data de (...), în temeiul art. 226 din T. C.E. Astfel, prin declanșarea acestei proceduri, comisia a considerat că prevederile legislației românești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule, însă crește pentru anumite autovehicule de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională de autovehicule. De altfel, a mai precizat reclamantul, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U . E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale C., dinainte de aderare. Astfel, judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, iar prin faptul că îi este condiționată înmatricularea de plata acestei taxe, reclamantului îi este încălcată în calitatea sa de cetățean comunitar, libertatea fundamentală de liberă circulație a mărfurilor, libertate care a stat la baza C. C. E. E. și ulterior a Uniunii E.. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea l-aapreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente: In cazul concret dedus judecații, reclamantul-intimat a solicitat înmatricularea autoturismului la data de (...), dată la care era în vigoare O. nr. 5., după modificările introduse prin O. nr. 2. si prin O. nr. 7.. La data de (...), (f. 14 din dosarul de fond) intimata I. P. J. C. - S. P. C. R. P. de C. si Î. a A. a respins solicitarea reclamantului, cu motivarea că prima înmatriculare a vehiculelor în România se poate efectua doar dacă sunt respectate art. 7 din O.M.A.I. nr. 1501/2006. Dispozițiile legale consacrate de OUG nr. 1. pentru aplicarea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule au fost corect interpretate și aplicate în speță de instanța de fond. Astfel, conform art. unic din OUG nr. 1., autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, beneficiază de exceptarea de la plata taxei pe poluare pentru autovehicule, potrivit art. III alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind modificarea Ordonanței de urgență a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în condițiile în care acestea se înmatriculează pentru prima dată în România în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Pentru a-și fundamenta intervenția legislativă pe calea delegării legislative autorizate de C., G. a arătat în nota de fundamentare următoarele argumente: Pentru punerea de acord a de urgență nr. 2. privind modificarea O rdonanței de urgență a G. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentruautovehicule cu prevederile art. 110 din T. privind funcționarea Uniunii E., intrat în vigoare în decembrie 2009 (T. de la L.), luând în considerare faptul că neasigurarea concordanței cu reglementarea comunitară va aduce prejudicii importante în relația R. cu U. E., pentru a asigura un timp rezonabil de 45 de zile pentru înmatricularea autovehiculelor care provin din statele membre ale Uniunii E. intrate în România până la 31 decembrie 2009, ținând cont de faptul că aceste elemente constituie situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată și vizează interesul public. Curtea constată că punerea de acord a actului normativ de drept intern cu art. 110 din T. privind funcționarea Uniunii E., intrat în vigoare în decembrie 2009 (T. de la L.) este doar o ocazie pentru a asana și a elimina în cele din urmă de fapt regimul protectiv și discriminator în materia plății taxei de poluare introdus în OUG nr. 50/2003 prin art. III din OUG nr. 2. găsit incompatibil cu norma consacrată de art. 90 din T. de instituire a C. E. (art. 110 din T. privind funcționarea Uniunii E. intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 conform modificărilor survenite prin T. de reformă de la L. din anul 2007). Așa fiind, se poate constata că începând cu data expirării termenului de 45 de zile de la intrarea în vigoare a OUG nr. 1., regimul de stabilire șiplată a taxei de poluare revine practic la forma inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în perioada (...) - (...), regim conform cu normele instituite de tratatele europene în materie așa cum constant a arătat Curtea de A. C. în practica sa judiciară. Se poate spune așadar că începând cu data de 16 februarie 2010 toate cererile de înmatriculare a autovehiculelor care intră sub incidența OUG nr. 5. sunt condiționate de plata taxei de poluare, desigur cu corectivul că cuantumul acesteia este instituit de prevederile modificatoare ale OUG nr. 7.. Nu se poate omite că în urma notificărilor emise de C. E. către Guvernul României au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea E. exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar. Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, art. 90 din Tratat (art. 110 din T. privind funcționarea Uniunii E. intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 conform modificărilor survenite prin T. de reformă de la L. din anul 2007) prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența C. de Justiție a C. E., așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din O. nr. 5. sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate. De altfel, Curtea E. de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxe al căror cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88 Con. Comisiei E. c. Republicii Elene parag. 17). De asemenea, Curtea E. de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindrarea, normele de poluare chimică sau emisiile dedioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare. Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus. Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național. Sub acest aspect este relevantă decizia C.E.J. în cauza C-345/93 Nunes Tadeu, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar. Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă. Tot în privința comparației cu autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea E. de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din T. C. E. (art. 110 din T. privind funcționarea Uniunii E. intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 conform modificărilor survenite prin T. de reformă de la L. din anul 2007) nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia CEJ în cauzele conexate C-290/05 și 33305 Akoș Nadasdi și Ilona Nemeth parag. 49). Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește. Se poate așadar concluziona că O. nr. 5. (varianta în vigoare la momentul solicitării formulate de reclamant) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din T. C. E.(art. 110 din T. privind funcționarea Uniunii E. intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 conform modificărilor survenite prin T. de reformă de la L. din anul 2007). Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându- se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor careau stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență. Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8: „(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală ataxei în conformitate cu prev. alin. (2). (2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentrurespectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.";. Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei. În cauza de față, reclamantului-recurent i s-a adus la cunoștință că refuzul operațiunii de înmatriculare se datorează împrejurării că nu a îndeplinit condiția prealabilă de a plăti taxa de poluare cerință care este apreciată de Curte în conformitate cu exigențele legislației naționale și comunitare, așa încât refuzul pârâtului are un temei legal și deci este justificat. Față de cele menționate anterior, în temeiul art. 20 și 28 din L. nr. 554/2004 raportat la dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat de reclamant și se va menține în întregime sentința atacată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamantul B. T. împotriva sentinței civile nr. 2017 din 04 iunie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, L. U. R. R. D. ANA-M. T. M. RAICA Red.T.A.M. dact.H.C./2 ex./(...) Jud.fond: A.A.M.
| ← Decizia civilă nr. 818/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 425/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
