Decizia civilă nr. 5275/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR. 5275/2011
Ședința noiembrie 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A. M.
Judecători: D. P.
M. S. Grefier: C. C.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile formulate de pârâții D. G. A F. P. S. în nume propriu și pentru A. F. P. J., A. F. P. A O. J. și chemata în garanție A. F. PENTRU M.-M. M., împotriva sentinței civile nr. 2605 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul-intimat V. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite, restituire taxă poluare.
Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A:
Prin sentința civilă nr. 2605 din (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj îndosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul V. M.,împotriva pârâtelor D. G. A F. P. S. și A. F. P. J. și au fost obligate pârâtele la restituirea către reclamant a sumei de 5163 lei încasată cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data cererii de restituire: (...) și până la achitarea integrală.
A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă și chemata în garanție.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de D. S. și obligată A. F. pentru M. - M. M. B. la restituirea sumei de 5163 lei, reprezentând taxă de poluare.
A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de anulare a adresei nr.
13301 din (...) și 1330 din (...).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări în România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. S. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H. nr. 6. privind normele metodologice de aplicare a O. nr. 5. taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60
C.., din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. ajudețului S. în nume propriu și în numele A. F. P. J. și, respectiv A. F. pentru M ..
Prin recursul formulat, D. G. a F. P. a județului S., în nume propriu și în numele A. F. P. J. a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.7,8 și 9 și în considerarea dispozițiilor art. 304 p ind. 1 C.., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit dispozițiile art.1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr.
5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile C. de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile C. de proc. fiscală, cât și pe cele ale Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și
2 sau art. 112 alin. 2 din O. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la C. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A. F. pentru M., solicitând casarea în întregime a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
1.Critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozițiilor din Tratatul Comunității E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare.
In privința analizei taxei prin prisma art. 110, teza 1, TFUE ,atunci când si o astfel de exigență a fost supusă analizei, opinează că, instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la înțelesul si întinderea art. 110, teza 1, TFUE în materia taxării interne, în genere, și a auto vehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea româna, ci la cea comunitară.
S. că taxa pe poluare pentru autovehicule este conformă cu articolul
110 TFUE și nu reprezintă o măsură discriminatorie. Obiectivul articolului
110 TFUE, așa cum a reținut avocatul general, este să interzică impozitarea internă care discriminează, direct sau indirect, produsele importate în favoarea produselor naționale.
2. Critică, de asemenea, soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
Consideră că instituția chemată în garanție nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ Decizia de calcul și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă.
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din OG 93/2003, Curtea retine ca admisibilitatea unor actiuni ca si actiunea de fata avind ca obiect restituirea taxei de poluare in lipsa parcurgerii procedurii prevazute de art. 7 din OUG 5. corob cu art. 205-218 din OUG 92/2003 a fost statuata de catre I. in procedura de recurs in interesul legii prin decizia nr.24/(...) .
In ce priveste exceptia de inadmisibilitate privind lipsa procedurii prealabile prevazute de art. 7 din Legea 554/204 invocata de chemata in garantie aceasta este neintemeiata in conditiile in care reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare stabilită de organele fiscale . Conform cererii adresate de reclamant organelor fiscale, acesta a solicitat restituirea taxei de poluare ,cerere ce cuprinde in mod implicit si cererea de recunoastere a dreptului de restituire vatamat prin incasarea acestei taxe conform art. 1 din Legea 554/2004 .Aceasta cerere a fost respinsa in mod nejustificat (f.5-8 dosar fond )devenind incidente prevederile art. 7 alin. 5 corob cu art. 2 alin 2 din Legea 554/2004 .
Referitor la fond:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011,respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 vizind forma initiala a OUG 5. respectiv C-2. vizind forma OUG 5. dupa (...) având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceaste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsurifiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T.F.U.E. interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5. trebuie să se rețină că reglementarea națională in vigoare la data platii taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Concluzia care se impune asadar este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
In ce priveste motivul de recurs vizind nedepunerea actelor care sa faca dovada ca autovehiculul era inmatriculat in spatiul UE trebuie precizat ca reclamantul a depus aceste acte la f. 15-19 dosar fond .
Referitor la obligația de plată a dobânzii, Curtea constată că reclamantul a achitat la A. F. P. taxa de poluare și a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii potrivit art. 124 Cod pr. fisc, iar prima instanta a acordat altceva decât s-a solicitat de reclamant, respectiv dobânda legală în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.
Încasarea nelegală a unei taxe produce un prejudiciu prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării taxei si data restituirii efective. Normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, situație în care devin incidente normele dreptului comun. Nu se poate accepta aplicarea prin analogie a dispozitiilor art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 6 si art. 117 C.p.c.deoarece este vorba despre norme de excepție, de stricta interpretare si aplicare doar la situația pe care o reglementează.
Este important a se avea în vedere dispozițiile art. 3 alin. 3 din O. nr.
9/2000 dacă ar fi fost formulat un astfel de petit, or un capăt de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie civilă nu a fost formulat.
Pe cale de consecință, Curtea va admite cu majoritate de voturi, va admite recursurile declarate de pârâții D. G. A F. P. S. prin A. F. P. J. și de chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 2605 din
(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o va modifica în parte, în sensul că va înlătura obligația de plată a dobânzii legale și va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu majoritate de voturi, admite recursurile declarate de pârâții D. G. A F. P. S. in nume propriu si in numele A. F. P. J. și de chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 2605 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură obligația de plată a dobânzii legale.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 noiembrie 2011.
JUDECĂTORI
D. P. M. S.
GREFIER C. C.
Cu opinia separata in sensul respingerii recursurilor DIRECȚIEI G. A
F. P. S. in nume propriu si in numele A. F. P. J. și de chemata în garanție A.
F. PENTRU M. .
Motivarea opiniei separate
Opinia separata vizeaza doar solutia data petitului accesoriu de plata a dobanzii.
Prin actiunea formulata reclamantul a solicitat obligarea paratului la plata dobanzii fiscale .
Prima instanta admitind actiunea a acordat altceva decit ceea ce a cerut reclamantul respectiv dobanda legala altfel spus s-a pronuntat extra petit .
Acordarea de catre instanta a ceea ce nu s-a cerut se incadreaza in motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 6 C. .
In mod unanim in literatura de specialitate se arata ca acest motiv de recurs nu este de ordine publica ci este unul de ordine privata .
Fiind un motiv de ordine privata el trebuie invocat in mod expres de catre recurent .In lipsa invocarii lui el nu poate fi analizat de catre instanta intrucit acest motiv nu a fost invocat de parte si nici nu poate fi invocat din oficiu .Prevederile art. 304 indice 1 C. trebuie interpretat in sensul ca in ipoteza prevazuta de acest text de lege motivele de recurs pot viza si alte aspecte decit cele de legalitate prevazute de art. 304 C. dar este necesar ca aceste motive sa fie invocate in cererea de recurs sau daca sunt de ordine publica sa fie puse in discutia partilor de catre instanta de recurs .
Analizind in speta recursul declarata de catre D. G. A F. P. S. in nume propriu si in numele A. F. P. J. se poate constata ca aceasta recurenta nu a invocat motivul de ordine privata prevazut de art. 304 pct. 6 C. referitor la dobanzi ,aratind in privinta acestora doar ca acest capat de cerere este nefondat si nemotivat .
In ceea ce priveste chemata in garantie este de remarcat ca aceasta nu a fost obligata si la pata dobanzii ci doar la plata principalului .Totodata in cererea sa de recurs aceasta nu a invocat motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 6 C. ci doar motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. .
Invocarea acestui motiv de recurs semnifica faptul ca aceasta parata nu a inteles sa invoce existenta unui extra petit si a acceptat sa discute pe fond legalitatea acordarii dobinzii legale .
Ca atare nefiind invocat motivul de recurs sus mentionat in speta se impune examinarea pe fond a legalitatii acordarii dobanzii legale .
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluția cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acesteisume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului
Totodata acordarea dobanzii legale a fost motivata de catre prima instanta in paragraful considerentelor anterioare motivarii admiterii cererii de chemare in garantie .
Judecator
M. A. A.
Red.A.A.M,M.S./dact.GC
2 ex./(...) Jud.fond: C. N. C.
| ← Decizia civilă nr. 4954/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2764/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
