Decizia civilă nr. 2556/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. C. Nr. 2556/2011
Ședința publică de la 03 I. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR M. B. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către D. G. A F. P. S. în nume propriu și pentru A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr. 5276 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în contradictoriu cu intimatul L. I.-M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Se mai învederează faptul că la data de 24 mai 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. CURTEA P rin Sentința civilă nr. 5276 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj îndosarul nr. (...) s-a respins excepția inadmisibilității cererii de restituire,invocată de pârâta A. F. P. a M. Z. S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul L. I.-M. în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. Z. și D. G. a F. P. S. și în consecință: A fost obligată pârâta de rândul I la restituirea sumei de 2286 lei în favoarea reclamantului, încasată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme, conform chitanței seria TS4A nr. 9549320/(...), cu dobânda legală de la data de 28 august 2008 și până al efectuarea plății. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamantul a achitat suma de 5464,07 lei cu titlu de taxa speciala de inmatriculare, conform chitantei seria TS4A nr. 9549320. Prin decizia de restituire nr. 1., parata de randul 2 a admis in parte cererea reclamantului pentru restituirea sumei achitate, in sensul restituirii sumei de 3178 lei. Taxa speciala de prima inmatriculare a fost achitata in baza art. 214.1-214.3 din Codul fiscal. Potrivit acestor texte de lege din Codul fiscal și pct. 311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în R., de către persoana fizică s-au juridică care face înmatricularea , atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al U. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect,produselor naționale similare. Conform hotărârii C.J.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în R. nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141 - 214 3 din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în R. și cele existente în R.. Organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Instanța a constatat că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente: 1. Cons tituț ia R. : de la 1 ianuarie 2007, R. este un stat membru al U. E.. Potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectareaprevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Președintele R., Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire aobligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin. 4). De altfel, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare. 2. Jur isprudenț a C urț ii de Jus tiț ie E. Prin D. în cazul Costa/Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de T. - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă laîndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o rodine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin L. nr. 3. privind Codul fiscal. De asemenea, în cauza Simmenthal ( 1976), C.J.E. a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în moddirect, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale. Chiar dacă hotărârile Curții nu au caracter normativ ele sunt obligatorii și produc efecte erga omnes. Și este ușor de observat că toate hotărârile Curții susțin ideea că regulile de drept comunitar se aplică de plin drept, cu efecte identice, pe toată suprafața Comunității E., fără ca statele membre să-i poată opune obstacole. Deoarece în R., stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R. după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în T.ul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone. Î.ucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamantei nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamanta a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în R.. Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasate, D. G. a F. P. S. emițând o decizie în acest sens, aceasta va fi anulată. Instanța a reținut că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 5. nu este contrară T. nu are nicio influentă asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T.. Din această perspectivă, aplicarea O.U.G. nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. Dobanda legala in materie fiscala a fost acordata de la data cererii, 28 august 2008. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. a J. S. În nume propriu si in numele A. F. P. Z. solicitând admiterea recursului, desființarea Sentinței Civile nr. 5276 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, iar pe cale de consecință să se respingă actiunea formulată ca inadmisibilaiar pe fondul cauzei ca netemeinică și nelegală. În motivare s-a arătat că: Consideră criticabilă sentința pronunțată prin prisma art. 304 punct. 9 Cod P. C. si in considerarea dispozitiilor art. 304 ind. 1 deoarece interpretînd greșit dispozițiile art. 214 ind. 1 din L. nr. 571/2003 instanța de fond În mod nelegal a admis actiunea reclamantului și a dispus obligarea paratelor să-i restituie suma de 2286 lei reprezentând diferență taxă de primă Î., cu dobânda legală aferentă de data plății și până la achitarea integrală. Departe de a da eficienta textelor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 (în prezent abrogate de OUG nr. 5.) din L. nr. 571/2003 privind Codul Fiscal instanța de fond a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, astfel cum au fost prevăzute de art. 214 ind. 3 din același act normativ, această soluție fiind nelegală, deoarece, Codul Fiscal prevedea În mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de primă Î. și anume: Scutiri ART. 214 ind. 3 Sunt scutite de plata taxelor speciale autoturismele, atunci când sunt: a) încadrate În categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale În vigoare; b) provenite din donații sau finanțate direct din Împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patrona le și sindicale reprezentative la nivel național, asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaționale și organizații nonprofit și de caritate. Precizează faptul că atâta timp cât cadrul legislativ ( respectiv art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3) a prevăzut În mod imperativ că orice persoană fizică și juridică care Înmatriculează pentru prima dată În R. un autoturism comercial, datorează o taxă specială de primă Î., acesta este de strictă interpretare, completându-se cu principiul" unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem" Raportat la dispozițiile legale (În vigoare În momentul formulării acțiunii) invocate În intîmpinarea depusă la dosarul cauzei rezultă În mod indubitabil că suma solicitată nu se Încadra În categoria sumelor ce se restituie contribuabilului. Instanta de fond referitor la incidenta art. 725 alin. 1 Cod P. C., invocat in intimpinarea depusa la dosarul cauzei nu face nici o referire. Dispozitiilor art. 725 alin 1 din Codul de P. C. consacră regula aplicării imediate a legii noi de procedură atât proceselor În curs de judecată Î. sub legea veche. Acest text de lege nu Î. dispozitiile art. 15 alin (2) din Constitutie, având În vedere că legea nouă se aplică din momentul intrării ei În vigoare proceselor începute sub legea veche,dar aflate În curs de judecată(D. Curtii Constituționale nr. 628/2006). Neadmiterea unei atare soluții ar determina rezolvarea diferențiată a aceleași situații juridice,(respectiv obligația achitării taxei ,care atât În noul act normativ ,se achită și respectiv intervine cu ocazia primei Înmatriculări a unui autovehicul În R.) ceea ce ar fi profund inechitabil și contrar spiritului legii noi. *Pe fondul cauzei solicită instantei de recurs respingerea actiunii ca nefondată , pentru motivele expuse pe larg in intimpinarea depusa la dosarul cauzei. * Instanta de fond În mod nelegal a admis capătul de cerere privind acordarea dobînzii legale aferentă sumei solicitate de reclamant, Î. cu data plății și pînă la data plății efective și solicită desfiintarea acestei dispozitii din sentinta recurată. Reclamantul a solicitat restituirea sumei precum și a dobânzii legale aferente, calculate de la data încasării taxei până la restituirea efectivă, cerere care nu se circumscrie in sfera de aplicare a dispozițiilor C. de P. F. coroborate cu dispozițiile Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget. Față de aceste considerente rezultă că instanța de fond În mod nelegal a admis capătul de cerere privind acordarea dobînzii legale aferente sumei solicitate la restituire reprezentînd taxa specială de primă Î. În concluzie, solicită admiterea recursului, desființarea Sentinței Civile nr. 5276 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, iar pe cale de consecință să se respingă actiunea formulată de L. I. M., in principal ca inadmisibila iar pe fondul cauzei ca netemeinică și nelegală. Reclamantul intimat L. I. M. a depus întâmpinare prin intermediulcăreia solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală. Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele: Pe fondul recursului declarat de către D. S. pentru AFP Z. Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică, exceptand temeiul acordarii dobanzii. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiulcăreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T. în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T., ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T. de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Nu poate fi reținută susținerea pârâtei că s-a aflat într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din T.. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a C. E., dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din T.ul instituind Comunitatea E., acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor T.. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul U. E. statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față. Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr. 5. antamate de recurentă, Curtea reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată cadiferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts etaccises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5., dar pe de altă parte, nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. Se reține, de asemenea, că dobânzile acordare de prima instanță reprezintă o modalitate de reparare integrală a prejudiciului cauzat particularului prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu. Apărarea conform căreia perceperea dobânzii legale nu era admisibilă nu este pertinentă, câtă vreme această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar. N. obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare. Așa cum am mai arătat, obligația de aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și executivului, organelor componente ale acestuia, cum sunt autoritățile fiscale. Este insa corectă susținerea referitoare la acordarea dobânzii fiscale. Cât privește acordarea dobânzilor, Curtea reține că aceasta reprezintă o modalitate de reparare integrală a prejudiciului cauzat particularului prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu. Apărarea conform căreia perceperea dobânzii legale (civile) nu era admisibilă, nu este pertinentă, câtă vreme această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar. N. obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora Ii s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare. Așa cum am mai arătat, obligația de aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și executivului, organelor componente ale acestuia, cum sunt autoritățile fiscale. Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate. Din considerentele expuse mai sus Curtea apreciază că nu se impunea obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale ci la plata dobânzii civile. In ce priveste recursul DIRECȚIEI GENERALE A F. P. A J. S. în nume propriu acesta va fi respins ca fiind lipsit de interes cata vreme in sarcina acestei recurente nu s-au stabilit obligatii prin hotararea recurata. Pentru a fi parte într-o procedurãjudiciarã se impun a fi îndeplinite anumite condiții, reclamantul trebuind sãfacã dovada, printre altele, cã are un interes juridic, recunoscut și ocrotit delege, nãscut și actual, personal și direct (a se vedea în acest sens, spre exemplu, V. M. C., G. B.-D. procesual civil, C. selectiv, Ed. 3, p. 4; M. Tãbârcã-Excepțiile procesuale în procesul civil, Ed. A II-a, p. 179-1.). Referitor la condiția interesului, în literatura de specialitate se reține cã "prin impunerea condiției interesului, se urmãrește nu numai evitarea unor litigii lipsite de orice utilitate pentru reclamant, pur vexatorii, dar în același timp, menajarea timpului magistraților și a finanțelor statului, astfel încât rolul instanțelor sã nu fie încãrcat cu astfel de pricini.";( M. Tãbârcã-Excepțiile procesuale în procesul civil, Ed. A II-a, p. 180, autoarea fãcând trimitere la A., M. de procédure civile, 2. éd., F. de droit de L., 1987, p. 38). In R. R (86) 12 a C omitetului de M. al C. E., privind mãsurile de prevenire și reducere avolumului excesiv de activitate al instanțelor, adoptatã la data de 16septembrie 1986, reținându-se cã numãrul mare de cauze aduse în fațainstanțelor poate aduce atingere dreptului la judecatã în termen rezonabil, drept protejat de art. 6 alin. 1 din Convenția E. a D.urilor Omului, serecomandã statelor membre ale Convenției, sã ia mãsuri pentru a reduce atribuțiile non-juridice încredințate judecãtorilor și atribuirea acestor îndatoriri altor persoane sau organe. In anexa la R. R (86) 12, printre atribuțiile non-juridice sunt menționate și operarea ca notar public și mãsurile referitoare la patrimoniul persoanelor decedate. Prin urmare, chiar și în statele membre ale C onvenției E. a D.urilor Omului, în care operarea ca notar public și mãsurile referitoare la patrimoniul persoanelor decedate, intrã în competența judecãtorilor, s-a recomandat degrevarea judecãtorilor de astfel de atribuții. Or, în R., persoana interesatã are la îndemânã procedura succesoralã notarialã, astfel încât, fãrã a face dovada cã s-a adresat notarului public pentru obținerea certificatului de moștenitor și cã au existat impedimente de naturã juridicã în realizarea dreptului, nu justificã practic niciun interes juridic în deschiderea unei proceduri judiciare. Calitatea de parte în proces nu este suficienta pentru declararea caii de atac, fiind necesar ca cel care critica hotarârea sa justifice si interesul de a o ataca aceasta reprezentând o conditie de exercitiu a actiunii civile. În aceste conditii, legitimare procesuala activa are numai partea care a pierdut procesul deoarece cel care a avut câstig de cauza nu are interes, neputând demonstra drepturile care i-au fost lezate, iar recursul declarat de acesta va fi respins ca lipsit de interes. Din dispozitivul sentintei civile rezulta ca recurenta este partea care a „câstigat procesul"; ori într-o atare situatie recurenta nu poate justifica un interes în folosirea caii de atac împotriva solutiei instantei de fond. Fata de cele ce preced potrivit art 312 cod pr civ raportat la art 20 din L. nr 554/2004 curtea va respinge ca lipsit de interes recursul DIRECȚIEI GENERALE A F. P. A J. S. în nume propriu si va admite recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S. ca reprezentant al A. F. P. A M. Z. împotriva sentinței civile nr. 5276 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o va modifică în sensul că va obligă pârâta A. F. P. A M. Z. să restituie reclamantului suma de 2286 lei încasată cu titlu de taxă specială pentru autoturism, cu dobânda legală prevăzută de OG 9. de la data de (...) și până la efectuarea plății. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII D E C I D E Respinge ca lipsit de interes recursul DIRECȚIEI GENERALE A F. P. A J. S. în nume propriu. Admite recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S. ca reprezentant al A. F. P. A M. Z. împotriva sentinței civile nr. 5276 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o modifică în sensul că obligă pârâta A. F. P. A M. Z. să restituie reclamantului suma de 2286 lei încasată cu titlu de taxă specială pentru autoturism, cu dobânda legală prevăzută de OG 9. de la data de (...) și până la efectuarea plății. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 03 I. 2011. Președinte, G.-A. N. Judecător, S. Al H. Judecător, M. B. Grefier, A. B. } Red./dact.G.A.N. 3 ex./(...) Jud.fond: A.-R. P. A.B. 07 I. 2011
| ← Decizia civilă nr. 3874/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3914/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
