Decizia civilă nr. 277/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 277
Ședința publică din 26 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: F. T. JUDECĂTORI: M. H.
M. B.
G.: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta D. G. A F. P. A J. M. PRIN A. F. P. A M. B. M. împotriva Sentinței civile nr.2160 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui M. în contradictoriu cu intimata SC G. S. B. M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite-taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatei - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului formulat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 , art.20 din L. nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Curtea reține cauza în pronunțare. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.2160 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.ui M. a fost respinsă excepția de necompetență materială invocată de pârâte; admisă acțiunea precizată de reclamanta S. G. S. împotriva pârâtelor D. G. a F. P. M. și în consecință a fost constatată nelegalitatea încasării la bugetul de stat a sumei de 11.636,71 lei reprezentând taxa specială de înmatriculare achitată cu OP 38 din (...); obligată pârâta A. F. P. B. M. să restituie reclamantului suma de 11.636,71 lei cu dobânda legală de la data de (...) și până la restituirea efectivă. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din două argumente: De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al U. E.. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E., precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele R., Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4). De altfel, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare. Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte tari membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone. În ceea ce privește prevederile OUG 5., instanța constată că în conformitate cu dispozițiilor art. 1 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul R. are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Taxa reglementată prin noul act normativ se percepe doar începând cu data intrării sale în vigoare însă nu substituie automat vechea taxă de inmatriculare, care de la (...) nu se mai încasează. Suma plătită de reclamat nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamanta a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România. Referitor la dobândă se reține de instanță că în cauză sunt incidente dispozițiile OG nr.92/2003. Împotriva soluției menționate a declarat recurs DGFP M. solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamantei. În susținerea celor solicitate se arată că hotărârea nu arată motivele pe care se fundamentează respingerea excepției și este lipsită de temei legal. Sub acest din urmă aspect se arată că instanța nu a ținut seama de faptul că la data judecării cauzei nu mai erau în vigoare dispozițiile art.2141 - 2143 din L. nr.571/2003 ci dispozițiile OGUG nr.5. ce conferă doar restituirea diferenței. În plus se arată nu s-a reținut de instanță că acordarea dobânzii nu se circumscrie situațiilor prevăzute de art.117 C.. De altfel se arată intimata nu a precizat temeiul legal al dobânzii astfel că în cauză nu se putea acorda decât o eventuală dobândă legală. Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea în considerarea că instanța avea competența de soluționare a cauzei deoarece a fost invocat în cauză refuzul nejustificat în considerarea art.1 și 2 din L. nr.554/2004, iar cele reținute cu privire la taxa sunt corecte din perspectiva reținerilor privind normele comunitare. Analizând argumentele aduse Curtea reține că doar în parte sunt întemeiate respectiv din perspectiva dobânzii solicitate. Astfel se reține ca un prim argument adus de recurentă constă în aceea că excepția evocată la fond este admisibilă iar instanța nu a arătat motivele pe care se fundamentează respingerea. Excepția necompetenței instanței nu poate fi reținută deoarece obiectul acțiunii juridice îl constituie refuzul autorității de a efectua o anumită operațiune necesară pentru protejarea dreptului situație ce este reglementată de L. nr.554/2004. Ori acțiunile în contextul acestei legi sunt de competența primei instanțe și din această perspectivă susținerile recurentei nu pot fi primite. Un alt argument adus de recurentă constă în aceea că în cauză trebuia avute în vedere dispozițiile OUG nr.5.. Susținerea nu poate fi de asemenea fi reținută. Taxa ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61- 70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fipercepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5. dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii unei părți din taxă prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor OUG nr. 5. nu este contrară T. nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T.. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. În fine un alt argument adus de recurentă constă în aceea că în mod greșit a fost acordată dobânda fiscală. Susținerea este întemeiată deoarece restituirea taxelor achitate la bugetul de stat se face în situațiile limitativ reglementate de art.117 C. iar restituirea taxei de primă înmatriculare în modalitatea solicitată de intimată nu se regăsește în această enumerare. În acest context Curtea apreciază că refuzul restituirii sumei reprezentând taxe de primă înmatriculare se circumscrie unei răspunderi civile delictuale iar repararea pagubei în această situație se poate realiza doar în condițiile dreptului comun. În cauză însă intimata nu a relevat norme de drept comun OG nr.9/2000 ci fiscale ceea ce nu este aplicabil. Prin urmare nefiind aplicabile dispozițiile Codului de procedură fiscală reținerile primei instanțe sunt greșite. Așadar față de cele arătate, Curtea în baza art.312 C.pr.civ. va admite recursul și va modifica hotărârea în parte în sensul respingerii cererii reclamantului la plata dobânzii menținând restul dispozițiilor sentinței recurate. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de D. G. a F. P. M. prin A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr.2160 din 28 iunie 2010, pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea privind acordarea dobânzii fiscale. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI F. T. M. H. M. B. G. M. ȚAR R ed.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.S. O.
| ← Sentința civilă nr. 454/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3183/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
