Decizia civilă nr. 2922/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
D. CIVILĂ NR. 2922
Ședința publică din 05 iulie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. H.
JUDECĂTORI : M. B.
F. T.
GREFIER: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta D. G. A F. P. A J. S.
ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. C. S. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva Sentinței civilă nr. 6774 pronunțată în data de (...) , în dosarul nr.
(...) al T.ui S. în contradictoriu cu intimata SC A. P. SRL având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă în reprezentarea intereselor intimatei, av. B. C. S. cu împuternicire avocațială aflată la fila 18 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 din L. nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Reprezentanta intimatei, la solicitarea instanței arată că în ceea ce privește petitul privind plata majorărilor de întârziere acestea nu au fost solicitate de către reclamantă, sens în care lasă la aprecierea instanței să se pronunțe asupra acestui aspect. Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului. Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursurilor ca nefondate. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată. Curtea reține cauza în pronunțare. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.6774 pronunțată la (...) în dosar nr.(...) al T.ui S. a fost admisă în parte acțiunea reclamantei S. A. P. SRL și obligată pârâta A. F. P. C. S. la plata sumei de 5161 lei taxă poluare; respinsă cererea de majorări de întârziere ; respinsă excepția inadmisibilității acțiunii; respinsă ca inadmisibilă cererea reclamantei de anulare a adresei nr.2572/(...); admisă cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M. și obligată la restituirea către A. F. P. C. S. a sumei de 5161 lei. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile dreptului comunitar care au fot pronunțate față de dreptul național și aceasta rezultă din două argumente: 1. Constituția R.: de la 1 ianuarie 2007, România este un stat membru al U. E.. Potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectareaprevederilor actului de aderare (alin.2) , iar Parlamentul, Președintele R., Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin.4). De altfel, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare. 2. Jurisprudența Curții de Justiție E. Prin D. în cazul Costa / Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de T. - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară șifără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin L. nr.343/2006 privind Codul fiscal. De asemenea în cauza Simmenthal ( 1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale. Chiar dacă hotărârile Curții nu au caracter normativ ele sunt obligatorii și produc efecte erga omnes. Și este ușor de observat că toate hotărârile Curții susțin ideea că regulile de drept comunitar se aplică de plin drept, cu efecte identice, pe toată suprafața Comunității E., fără ca statele membre să-i poată opune obstacole. Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în T.ul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre U.E., în competiția cu produsele similare autohtone. La data la care reclamanta a achitat taxa de poluare, erau în vigoare prevederile art. III din OUG nr. 218/2008 care dispun că „autovehiculele M 1 cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N 1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale U. E. în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.."; Printre argumentele care au stat la baza adoptării acestei măsuri legislative se află protejarea pieței interne prin „ păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar un loc de muncă în industria constructoare reprezintă patru locuri de muncă în industria furnizoare";, așa cum rezultă din preambulul OUG nr. 218/2008. De asemenea, scopul protejării pieței interne de autovehicule rezultă implicit din faptul că în România, piața este dominată de producătorii autovehiculelor ale căror caracteristici tehnice permit scutirea de la plata taxei de poluare. În această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislația românească, se urmărește un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi. În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În urma cerinței de „. înmatriculare"; toate mașinile noi, înmatriculate în perioada (...)- (...), care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din România, circulă fără să fie impuse taxei de poluare. Pe de altă parte, autovehiculele de o calitate asemănătoare, care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată, și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supune unei taxe substanțiale. Pentru aceste considerente, tribunalul constată că această formă de reglementare națională a taxei de poluare, conform căreia taxa se suspendă pentru anumite autovehicule, însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, încalcă dispozițiile art. 90 alin. 1 din T.ul CE. Întrucât tribunalul constată că suma plătită de reclamantă nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamanta a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România. Referitor la cererea privind majorările de întârziere se reține că nivelul dobânzii se poate acorda doar în situația în care s-ar depăși termenul de 45 de zile de la înregistrarea cererii prev. de art. 70 alin.1 Cod procedură fiscală, care prevede că cererile depuse de contribuabil se soluționează în termen de 45 de zile de la înregistrare. Cum reclamantului i-a fost comunicat răspunsul la cererea formulată la data de (...), în termenul legal de 45 zile, prevăzut de art.70 al.1 Cod procedură fiscală, respectiv la data de 0(...), cererea acestuia privind acordarea penalități de întârziere apare ca fiind nefondată În privința cererii de chemare în garanție se reține că este întemeiată având în vedere că taxa se constituie venit la bugetul fondului de mediu. Cu privire la excepția inadmisibilității pe motiv că nu a fost atacată decizia se reține că este nefondată întrucât conform dispozițiilor din capitolul I pct.3 alin.1 din Ordinul nr.1899/2004 emisă de MF pentru restitiire/rambursare nu se cere efectuarea unei proceduri prealabile singura condiție este de depunere a cererii în termenul legal de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui care a luat naștere dreptul la restituire. În fine cu privire la anulare adresă se reține că adresa nu este act administrativ și ca atare solicitarea este inadmisibilă. Împotriva soluției arătate a declarat recurs D. G. a F. P. S. în nume propriu și pentru A. F. P. C. S. susținând că instanța nu a observat dispozițiile arr.1 și 3 din OG nr.5. în contextul în care taxele se constituie venit la mediu și se garantează de A. F. pentru M. iar hotărârea astfel pronunțată nu este opozabilă A. F. pentru M. . Referitor la solicitarea vizând restituirea arată recurenta în esență că nu normele interne contravin celor comunitare, că autoritatea a respectat dispozițiile în vigoare iar în această situație nu se poate reține culpa sa pentru a fi obligată la cheltuieli. Totodată se arată că în privința dobânzilor nu s-au avut în vedere dispozițiile OG nr.92/2003. Prin recursul său A. F. pentru M. a susținut în esență că nu s-au reținut de instanță principiile generale a dreptului comunitar, practica și statuari CEJ și nici faptul că OUG nr.5. respectă exigențele de compatibilitate cu dispozițiile T.. Totodată se susține de recurentă că soluția este criticabilă și din perspectiva acordării dobânzii legale și a cheltuielilor deoarece A. F. pentru M. nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil. Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele: Intimatul reclamant a achitat cu titlu de taxă de poluare suma de 5161 lei iar ulterior a solicitat restituirea în considerarea că actul normativ este contrar normelor comunitare. A. au susținut însă că nu se contravine normelor comunitare. În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008. Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamantă nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc). În ceea ce privește critica privind contestarea într-un anumit termen Curtea consideră că față de caracteristicile litigiului termenul de 30 zile face excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară, el impunând o sarcină excesivă contribuabililor cărora li se cere o diligență maximă pentru a-și conserva dreptul de a accede la justiție.. (a se vedea în special Hotărârea din 14 decembrie 1995, Peterbroeck, C-312/93, Rec.p. I-4599, pct.12, și Hotărârea din 8 februarie 1996, FMC ș.a., C-212/94, Rec.p. I-389, considerentul 71). Această sarcină nu poate fi justificată numai de necesitatea asigurării securității juridice. Și asta deoarece, principiul securității juridice nu poate asana neregularitățile ce decurg din încălcarea unui principiu de ordine publică. Deși termenul de 30 de zile se aplică și în privința exercițiului drepturilor derivate din legislația internă, el nu este unul adecvat în litigiul dedus judecății. Ținând cont natura reglementării, de circumstanțele concrete ale cauzei, considerăm că el nu asigură un just echilibru pentru regulile procedurale care trebuie să guverneze exercițiul drepturilor derivate din legislația comunitară, nefiind suficient pentru a asigura un drept de rambursare efectiv. Mijloacele procedurale necesare pentru aplicarea corectă a dreptului comunitar nu pot fi valorificate în interiorul acestui termen. Caracterul rezonabil al termenului trebuie raportat și la calitatea normei care guvernează exercițiul dreptului dedus judecății. În primul rând, chiar nesiguranța legiuitorului în domeniul reglementării taxei de poluare explicată prin multiplele intervenții legislative justifică aplicarea unui termen mai flexibil pentru a fi asigurat pe deplin principiul efectivității. Prin urmare nu se poate reține susținerea intimatei privind decăderea. Nici celelalte critici ce vizează inadmisibilitatea nu pot fi primite deoarece se omite a se avea în vedere hotărârea din 4 mai 2000 în cauza Rotaru împotriva R., prin care Curtea E. de Justiție a statuat: Conform art. 13: "Oricare persoana ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat in exercitarea atribuțiilor lor oficiale." Interpretând art. 13 în lumina propriei jurisprudențe, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca în fiecare țară să existe un mecanism care sa permită persoanei remedierea în plan național a oricărei încălcări a unui drept consacrat în convenție. Această dispoziție solicita deci o cale internă de atac în fața unei "autorități naționale competente" care să examineze orice cerere întemeiată pe dispozițiile convenției, dar care să ofere și reparația adecvată, chiar dacă statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere în ceea ce privește modalitatea de a se conforma obligațiilor impuse de această dispoziție. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie să fie "efectiva" atât din punct de vedere al reglementarii, cât și al rezultatului practic (Hotararea Wille împotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie să fie neapărat o instanța de judecata. Totuși atribuțiile și garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determină caracterul efectiv al căii de atac oferite (Hotărârea Klass și alții mai sus citată, pag. 30, alin. 67). Cât privește cheltuielile referitoare la dobândă se observă că acestea sunt nefondate câtă vreme instanța a respins petitul. Corect a reținut însă instanța și obligația privind cheltuielile în condițiile în care promovarea demersului s-a datorat răspunsului vizând restituirea. În fine cât privește susținerea că hotărârea nu ar fi fost dată în contradictoriu cu A. F. pentru M. aceasta este infirmată de dispozitivul sentinței civile recurate. Prin urmare față de cele arătate în baza art.312 C.pr.civ. Curtea va respinge recursurile declarate. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII DECIDE: Respinge recursul declarat de D. G. a F. P. S., în nume propriu și pentru A. F. P. C. S. împotriva sentinței civile nr.6774 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. H. M. B. F. T. GREFIER M. ȚAR R ed.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.K. M.
| ← Decizia civilă nr. 2157/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1143/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
