Decizia civilă nr. 3786/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3786/2011
Ședința ta de 17 O. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul L. M., împotriva Sentinței civile nr. 763 din data de (...) pronunțată în dosarul nr.
(...) al T.ui S., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. M. M., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
C. se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 21,5 lei, achitată cu chitanța nr. 0303220181 din (...) aflată la fila
10 din dosar și timbru judiciar de 0,3 lei.
Prin serviciul registratură, la data de (...) intimata-pârâtă D. G. a F. P. a J. S. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în 2 exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Prin sentința civilă nr. 763 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea reclamantului L. M. împotriva pârâtelor D. G. A F. P. S. și A. F. P. Z. S-au respins excepțiile invocate în cauză. S-a respins cererea de chemare în garanție împotriva A. F. PENTRU M.. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținuturmătoarele: Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, este de observat că direcțiile generale ale finanțelor publice au în principal atribuția de arealiza strategia guvernamentală în domeniul finanțelor publice și de a aplica politica fiscală a statului. Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricăreipersoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată. Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal. Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantului se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004. În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia, ci invocă, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură să vatăme interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant. Asupra fondului cauzei, instanța a reținut următoarele: Reclamantul a achitat la T. din cadrul A. F. P. J., suma de 2.375 lei, cu titlu de taxă de poluare, conform chitanței seria TS6 nr. 6146492/(...). Această taxă a fost stabilită prin aplicarea elementelor de calcul prevăzute de O. nr. 5.. Taxa de poluare a fost instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 5. care a abrogat prevederile din Codul Fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după intrarea în vigoare, iar raportat la acestea, prima instanță a constatat că forma în vigoare la momentul achitării taxei este conformă cu prev. art. 110 par. 1 din TFUE. Jurisprudența C.J.C.E a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare și aprecierea, reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într-un autovehicul național similar (A se vedea Decizia Curții de Justiție a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20). Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 din T. nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, Decizia Curții de Justiție a C. E. în cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Akos Nadasdi și llona Nemeth , par. 49). Pentru motivele arătate, instanța a respins cererea reclamantului pentru restituire taxă de poluare, ca nefondată. Pentru că pârâta nu a căzut în pretențiuni, cererea de chemare în garanție a fost respinsă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul L. M. solicitând admiterea recursului, modificarea sentintei civile atacate in sensul de a fi obligate intimatele D. G. a F. P. S., in nume propriu si in numele A. F. P. Z. la restituirea sumei de 2375 lei reprezentand taxă de poluare și să se constate ca sunt indeplinite conditiile art.304 alin .8 din codul de procedura civila În motivare s-a arătat, în esență, că a achizitionat un autoturism marca OPEL VECTRA iar pentru inmatricularea acestuia a fost obligat sa achite suma de 2375 lei, cu titlu de taxa de poluare. C. ca aceasta taxa a fost incasata de parata fara un temei legal si in consecinta trebuie restituita in baza urmatoarelor argumente. Scopul legiuitorului roman in primul act normative emis ( O.5.) a fost acela de a asigura protectia mediului inconjorator prin realizarea unor programe si proiecte, pentru inbunatatirea calitatii aerului, iar prin celelalte doua acte normative adoptate ulterior (O. nr.218/2008 si 7/2009) scopul a fost schimbat in sensul ca se doreste a se proteja industria constructoare si furnizoare de autoturisme si pastrarea locurilor de munca. Pentru aceste argument, consideră ca prin ultimele modificari aduse O. nr.5., taxa de poluare incalca prevederile art.110 din T.ul Uniuni E.. Fata de cele mai sus, si urmare a efectului direct a prevederilor art.25, art.28 si art 90 din T.ul Comunitatii E. solicita a se constata ca prevederile privind taxele de poluare sunt reglementari contrare celor din tratat. Pârâta intimată D. G. a F. P. a jud. S. în nume propriu și în numele A. F. P. J. a formulat întâmpinare prin intermediul căreia solicită respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curteaconstată următoarele: Reclamantul a achitat la T. din cadrul A. F. P. J., suma de 2.375 lei, cu titlu de taxă de poluare, conform chitanței seria TS6 nr. 6146492/(...), iar cererea de restituire formulată ulterior a fost respinsă de către pârâtă. Prima instanță a respins acțiunea, considerând că nu pot fi reținute alegațiile referitoare la incompatibilitatea OUG nr. 5. cu prevederile pertinente ale TFUE, însă criticile din recursul declarat urmează a fi validate de către Curte, pentru următoarele considerente: Este unanim admis, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J., că art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Instanța de recurs constată faptul ca taxa de poluare a fost achitată în baza formei modificate a O. 5.. În consecință, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente, trebuie analizata la normele în vigoare la momentul plății taxei, prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-263/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare în procedura privind pe reclamantul I. N. În această cauză, C. a făcut trimitere la jurisprudența sa anterioară în materie, statuând următoarele: „Astfel cum a arătat Curtea la punctul 58 din Hotărârea Tatu, citată anterior, o reglementare precum OUG nr. 5. are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre. Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 5., astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a OUG nr. 5. mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Pe de altă parte, cu ocazia ședinței, care a avut loc după pronunțarea Hotărârii Tatu, citată anterior, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă, în scopul examinării compatibilității cu articolul 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG nr. 5., între versiuneainițială a OUG nr. 5. și versiunile ulterioare ale acesteia."; Prin cele două hotărâri, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Or, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, apreciind astfel, Curtea își îndeplinește misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Din această perspectivă, având în vedere imperativitatea asigurării preeminenței dreptului comunitar, prin prisma efectelor produse de hotărârile C., Curtea apreciază că la acest moment sunt neavenite oriceapărări care s-ar raporta la normele naționale și care ar fi de natură să pună un obstacol în calea cererilor de restituire a taxelor de poluare percepute în temeiul OUG nr. 5., cum ar fi, spre exemplu, cele referitoare la excepția inadmisibilității. Deși Curtea admite că în absența unor reglementări comunitare în materie de restituire a taxelor naționale percepute necuvenit, este de competența ordinii juridice interne din fiecare stat membru să desemneze instanțele competente și să stabilească modalitățile procedurale ale acțiunilor în justiție menite să asigure protejarea drepturilor conferite justițiabililor prin efectul direct al dreptului comunitar, de reținut este că aceste modalități nu pot fi mai puțin favorabile decât cele care vizează acțiuni similare din dreptul intern și că, în nici un caz, acestea nu pot fi modificate astfel încât să facă practic imposibilă exercitarea drepturilor pe care instanțele naționale au obligația să le apere.( cauza Hans Just I/S împotriva M.ui danez al impozitelor și accizelor - cauza nr.C/79; cauza Aprile Srl, în lichidare împotriva Amministrazione delle Finanze dello Stato - cauza nr.C -228/96, paragraful nr.18). Condițiile impuse de dreptul comunitar în astfel de situații sunt, conform jurisprudenței Curții E. de Justiție, respectarea principiului echivalenței (care impune ca aceste modalități de restituire a taxelor să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern) și a principiului eficienței, care impune ca aceste reglementări să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară. Așa fiind, în ceea ce privește dispoziția referitoare la restituirea taxei de poluare, se va constata că tribunalul nu a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente cauzei, criticile din recurs fiind fondate. Pentru a dispune astfel, s-a luat act și de faptul că, dacă particularii nu ar avea posibilitatea de a obține o despăgubire atunci când le-au fost lezate drepturile printr-o încălcare a prevederilor dreptului comunitar, imputabilă unui stat membru, atunci s-ar limita însăși eficacitatea normelor comunitare, împiedicându-se și apărarea drepturilor pe care acestea le consacră. Organele fiscale din România trebuie să țină cont atunci când fac aplicarea normelor fiscale naționale, de un aspect important și anume că, întotdeauna impozitele și taxele prelevate ilegal, cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite. Curtea de Justiție E. a consacrat în altfel în afaceri ,precum SpA San Giorgio sau Weber’s Wine World Handels GmbH, o jurisprudență în materia îmbogățirii fără justă cauză la nivel european. Așa fiind, în baza prev. art. 20 din Legea nr. 554/2005, art. 312 alin. 1 C.pr.civ., recursul declarat în cauză va fi admis, va fi modificată în parte sentința, în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate de reclamantul L. M. în contradictoriu cu A. F. P. A M. Z. Va fi obligată pârâta A. F. P. A M. Z. să restituie reclamantului suma de 2375 lei achitată cu titlu de taxă de poluare. Vor fi respinse restul pretențiilor formulate, iar pentru a dispune în acest fel, Curtea a luat în considerare faptul că petitul referitor la acordarea dobânzii nu poate fi validat, deoarece reclamantul a solicitat acordarea dobânzii în materie fiscală, norme care nu își găsesc aplicabilitate în cauză, dat fiind faptul că, practic, prin admiterea acțiunii în limitele mai sus arătate, s-a angajat răspunderea civilă delictuală a pârâtei, singurele acte normative incidente putând fi OG nr. 9/2000 și nr. 13/2011. Se va respinge ca inadmisibilă cererea privind anulare referat/adresă, aceasta nefiind un act administrativ tipic pentru a putea fi anulat. Drept consecință a soluției date cererii principale, se va admite cererea de chemare în garanție formulată împotriva A. F. PENTRU M. B. și se va dispune obligarea A. F. PENTRU M. B. la plata, în favoarea A. F. P. A M. Z., a sumelor corespunzătoare restituirii taxei de poluare, în cauză fiind pe deplin aplicabile prev. art. 60-63 C.pr.civ., textul OUG nr. 5. cuprinzând suficiente prevederi care sa asigure si sa garanteze afectațiunea specială a sumelor de bani rezultate din plata taxei de poluare. Astfel, art. 1 alin. (1) prevede ca taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, alineatul 2 al aceluiași articol prevede programele si proiectele pentru protecția mediului finanțate din plata taxei pe poluare. Mai departe, art. 5 alin. (4) prevede ca taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M.. Dovada faptului ca suma plătită la trezorerie a fost achitata in contul A. F. pentru M., contul 51.16.10.09, indicat in HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5. , rezulta chiar din chitanța depusă la dosar de către reclamant. În același sens sunt și prevederile HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5., conform cărora unitățile T. S. transferă în contul deschis pe numele A. F. pentru M., la T. S. 6, sumele colectate în baza ordonanței. Aceeași este situația și în cazul restituirii sumelor reprezentând diferențele de taxa pe poluare rezultate în urma contestarii taxei, cererea de restituire fiind soluționată de organul fiscal competent, iar restituirea sumelor reprezentând diferența de taxa se face din bugetul F. pentru mediu. În concluzie, nu organul fiscal este beneficiar al plății, si, prin urmare, are posibilitatea de a fi despăgubit de către entitatea care administrează efectiv sumele cu această destinație. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Admite recursul declarat de reclamantul L. M. împotriva sentinței civile nr. 763 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâta A. F. P. A M. Z. să restituie reclamantului L. M. suma de 2375 lei. Respinge restul pretențiilor. Admite cererea de chemare în garanție și obligă A. F. PENTRU M. B. să avanseze A. F. P. A M. Z. sumele necesare efectuării plății. Menține restul dispozițiilor. Irevocabilă. Pronunțată în ședința din 17 O. 2011. Red.M.B./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: D.-D. I.
| ← Decizia civilă nr. 4741/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 794/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
