Decizia civilă nr. 4/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4/2011
Ședința publică de la 27 I. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător Ana-M. T.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de reclamanta C. C. J., împotriva deciziei civile nr. 1823/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al C. de A. C., în contradictoriu cu pârâții A. F. P. T., D. G. A F. P. C. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., raportat la art. 323 alin. 1 C. Pr. Civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că revizuirea este legal timbrată, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de (...) s-a depus la dosar de către intimații pârâți întâmpinare. Curtea, după deliberare, invocă din oficiu excepția inadmisibilității cererii și, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate din oficiu. C U R T E A : Prin decizia civilă nr. 1823 din 30 iunie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) de Curtea de A. C., s-a respins recursul declarat de reclamanta C. C.-J., împotriva sentinței civile nr. 685 din 26 februarie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., care a fost menținută în întregime. În considerentele acestei decizii, instanța de recurs a reținut că din actele depuse în fața instanței de fond rezultă că reclamanta a solicitat pârâtei A. T. restituirea sumei de 697 lei achitată cu chitanța TS5 nr. 1305561/(...) în baza deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 41.024/(...) emisă de pârâtă. Pârâta a răspuns reclamantei prin adresa nr. 24.081/(...) (f. 11, dosar fond) arătând că solicitarea reclamantei nu se încadrează în prevederile O. nr. 5.. Așa cum a stabilit și instanța de fond, refuzul autorității publice de a restitui taxa de poluare este justificat din următoarele considerente: Reclamanta-recurentă a achitat în final taxa de poluare reglementată de dispozitiile O. nr. 5., la data de (...) calculată la suma de 697 R. Noul act normativ, respectiv O. 5. ( în forma sa inițială, incidentă în cazul concret dedus judecății ) nu este contrar legislației comunitare. Nuse poate omite că în urma notificărilor emise de C. E. către Guvernul României, au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea E. exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar. T., în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, art. 90 din Tratat prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența C. de Justiție a C. E., așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din O. nr. 5. sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate. T., adoptarea ordonanței a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de primă înmatriculare față de valoarea mult mai redusă a taxei de poluare in prima varianta, așa încât, în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe. Așadar, Curtea E. de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88 Con. Comisiei E. c. Republicii Elene parag. 17). De asemenea, Curtea E. de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare. Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxidde carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus. Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național. Sub acest aspect este relevantă decizia C.E.J. în cauza C- 345/93 Nunes Tadeu, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar. Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă. Tot în privința comparației cu autovehiculele deja existent în parcul auto național, Curtea E. de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din Tratatul C. E. nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia CEJ în cauzele conexate C-290/05 și 33305 Akoș Nadasdi și Ilona Nemeth parag. 49). Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește. Se poate așadar concluziona că O. nr. 5. (varianta în vigoare la momentul achitarii taxei de catre reclamant) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din Tratatul C. E.. Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prevăzută în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prevăzute de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență. Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8: „(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală ataxei în conformitate cu prev. alin. (2). (2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoateriidin parcul auto național.";. Așadar, a concluzionat Curtea de A. C., atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei. În cauza de față, reclamantei i-a fost percepută taxa de poluare, iar nu taxa specială de primă înmatriculare, taxă care a fost apreciată de instanța de recurs ca fiind în conformitate cu exigențele legislației naționale și comunitare, așa încât restituirea ei nu are un temei legal. În consecință, față cele menționat anterior, în condițiile art. 304 pct. 9 C., s-a respins recursul declarat și s-a menținut în întregime hotărârea atacată. Împotriva deciziei C. de A. C., reclamanta C. C. J. a formulat cerere de revizuire prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii sale și anularea deciziei pronunțate de instanța de recurs, invocând în drept dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 2, 3 și art. 325 C. În motivarea cererii, reclamanta a exprimat considerente de fond referitoare la nelegalitatea hotărârii sub aspectul faptului că instanța, trebuia să analizeze compatibilitatea O. nr. 5. cu prevederile comunitare incidente, urmărind modificările succesive ale acestei ordonanțe prin raportare la modificările aduse formei inițiale a O. nr. 5. prin O. nr. 2. și O. nr. 7.. Intimata s-a opus admiterii cererii de revizuire, invocând, în primul rând, tardivitatea acesteia din perspectiva dispozițiile art. 324 pct. 1 C. și, în al doilea rând, susținând că nu sunt îndeplinite cerințele cumulative prev. de art. 322 C. pe care și-a întemeiat revizuienta cererea sa. Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate și aactelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este inadmisibilă pentruurmătoarele considerente: Potrivit art. 322 pct. 2 și 3 C. revizuirea unei hotărâri pronunțată de către o instanță de recurs, atunci când se evocă fondul, se poate solicita dacă instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut, respectiv dacă obiectul pricinii nu se află în ființă. Se constată însă că cele susținute de către reclamantă în cererea de revizuire nu se încadrează în dispozițiile legale referitoare la revizuirea unei hotărâri pronunțată de către o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Astfel, așa cum s-a arătat anterior, recursul formulat de către reclamantă a fost respins de către instanța de recurs, iar cererea de chemare în judecată a fost de asemenea respinsă. Instanța de recurs a analizat conținutul cererii de recurs și s-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei hotărârii instanței de fond. Motivele de revizuire arătate în cerere sunt în realitate critici aduse de către reclamantă hotărârii pronunțate de către instanța de recurs și care nu pot fi încadrate în disp. art. 322 pct. 2 și 3 C. În consecință, față de cele menționate anterior se va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de reclamanta C. C. J., împotriva deciziei civile nr. 1.823 din 30 iunie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al C. de A. C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2011. { F. | PREȘEDINTE, R.-R. D. JUDECĂTOR, ANA M. T. JUDECĂTOR, L. U. GREFIER, M. T. } Red.A.M.T. Dact.H.C./2 ex/(...) Jud.fond: A.A.M. Jud.recurs:M.H.;G.A.N.;R.R.D..
| ← Decizia civilă nr. 3098/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4741/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
