Decizia civilă nr. 4741/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4741/2011
Ședința ta de 16 N. 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta CURTEA DE APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr. 1. din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. H., în contradictoriu cu reclamanta G. I. I. și pârâtul TRIBUNALUL HUNEDOARA, având ca obiect - anulare act administrativ.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-reclamantă G. I. I. a depus la dosarul cauzei un script prin care se aduce la cunoștința instanței că Tribunalul Hunedoara, a anulat deciziile nr. 753/2010 și
815/2010 emise de P. C. de A. A. I., fiindu-i restituită suma de 644 lei reținută.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09 noiembrie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C.
Prin sentința nr. 1. din (...) pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea formulată de reclamanta G. I. I. împotriva pârâților C. DE A. A.-I. și Tribunalul Hunedoara și în consecință: S-a anulat decizia nr. 7. și decizia nr. 7., ambele emise de P. C. de A. A.-I.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
1. În ce privește calitatea procesuală pasivă a T. H., având în vedere decizia nr. 7. care se comunică T. H. în vederea punerii în executare, instanța a constatat că în mod corect acesta a fost chemat în judecată pentru a-i fi opozabilă hotărârea ce se va pronunța în cauză.
2. Prin decizia nr.8/2008 a președintelui C. de A. A.-I. s-a dispus în baza OG 6/2007, începând cu data de (...) numirea reclamantei în funcția de expert clasa 1, grad principal, treapta 3 la Tribunalul Hunedoara, cu un salariu de încadrare de 1054 lei, un spor de instanță de 5%, spor de vechime în muncă 25% și spor pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase de 15%).
Prin decizia nr.245/2008 a președintelui C. de A. A.-I. s-a dispus în baza OG 9/2008, L. 2., ca începând cu data de (...) reclamanta, în aceeași funcție, să beneficieze de un salariu de încadrare de 1102 lei, majorat cu
5%.
Prin decizia nr.255/2008 a președintelui C. de A. A.-I. s-a dispus în baza OG 9/2008, a L. 97/2008, OUG 100/2007 și a L. 1., L. 2., L.
127/1997, ca începând cu data de (...) reclamanta, în aceeași funcție, să beneficieze de un salariu de încadrare de 1805 lei, majorat cu 5%.
Prin decizia nr.4. a președintelui C. de A. A.-I. s-a dispus în baza OG
9/2008, a L. 97/2008, OUG 10012007 și a L. 1., L. 2., L. 127/1997, precum și Ordinul MJ 1316/C/2008, ca începând cu data de (...) reclamanta, în aceeași funcție, să beneficieze de un salariu de încadrare de 1904 lei, majorat cu 5% (f.14-15).
Prin decizia nr.7. a președintelui pârâtei C. de A. A.-I., în baza HCSM nr.387/2005, s-a dispus modificarea deciziilor nr.8/2008, nr.245/2008, nr.255/2008 și nr.4. susmenționate În sensul eliminării majorării de 5% la salariul de bază acordată reclamantei. S-a reținut în considerente că la reîncadrarea reclamantei în baza L. 330/2009, s-a constatat că acesteia i se acordase din eroare o majorare de 5% fără temei legal.
Prin plângere prealabilă reclamanta de față a solicitat revocarea deciziei pârâtei nr. 7., pentru aceleași considerente arătate în acțiunea de față.
Prin decizia nr.7., s-a respins de către pârâtă pe fond plângerea prealabilă formulată de reclamantă, pentru aceleași considerente arătate în întâmpinare. S-a arătat că remedierea nelegalității s-a efectuat cu caracter retroactiv în baza art.84 din L. 1..
Conform art.84 lit.b din L. 1., Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: ... pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit.
Potrivit disp.art. art. 85 din același act normativ, (1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice in situațiile prevăzute la art. 84 lit .... b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, in termen de 30 de zile de la constarea pagubei ...
(2) Impotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.
Deci dispozițiile invocate privesc antrenarea răspunderii civile, prin emiterea unei decizii de imputare, nu modificarea retroactivă a drepturilor salariale. S-a constatat deci, în esență, că decizia de modificare nu este legal emisă.
Se cuvine a preciza faptul ca securitatea juridica impune neaplicarea regulilor de drept unor situatii anterioare momentului emiterii actului normativ, situații care s-au perpetuat și care au produs efecte juridice.
Așa fiind, în baza art.8 din L. nr.5. și art.85 a1.2 din L. 3C 1., s-a admis acțiunea formulată de reclamanta G. I. I. în contradictoriu cu pârâții
TRIBUNALUL HUNEDOARA și C. DE A. A.-I. si s-a dispus anularea deciziilor nr.7. și decizia nr.7. emise de P. C. de A. A.-I.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. de A. A. I. solicitând modificarea hotărârii atacate, în temeiul art. 312 (3) raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul respingerii cererii de anulare a deciziilor nr. 7. și 7. emise de C. de A. A. I., ca netemeinică și nelegală .
Consideră că soluția instanței de fond este rezultatul interpretării eronate a dispozițiilor legale.
Prin decizia nr. 7. au fost modificate deciziile nr. 8/(...), 255/2008 și 4. în sensul eliminării majorării de 5% la salariul de bază după constatarea acordării lui fără temei legal iar prin decizia 7. a fost respinsă de ordonatorul de credite, contestația formulată de contestatoare împotriva acestei decizii.
Acordarea acestui spor fără temei legal a fost constatată cu ocazia soluționării contestației formulate de contestatoare împotriva deciziei de reîncadrare în baza L. nr. 330/2009.
Contrar celor reținute de instanță, trimiterea pe care tribunalul o face la decizia I. nr. 1. martie 2007 nu este incidentă în cauză.
Decizia nr. 23/2008 publicată în M. Of. nr. 895/(...) pronunțată în recursul în interesul legii, referitoare la posibilitatea funcționarilor publici din cadrul instanțelor și parchetelor de a beneficia, începând cu data de 1 ianuarie 2005, de anumite drepturi bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate a fost invocată doar ca argument în ce privește acordarea fără drept a sporului, nu ca temei al deciziilor de modificare și imputare.
De asemenea este eronată trimiterea pe care instanța o face la dispozițiile art. 8 din L. nr. 5., deoarece decizia contestată nu este un act de autoritate ci un act emis în cadrul raportului de muncă.
Deciziile președintelui C. de A. sunt decizii emise în cadrul raporturilor de serviciu dintre angajatorul C. de A. alba I. și funcționarul public. Prin aceste decizii angajatorul nu a acționat în exercițiul autorității publice ci în calitate de parte a raportului de serviciu.
Toate drepturile și obligațiile de serviciu ale funcționarilor publici sunt reglementate de legea specială. In acest context legea prevede și o procedură specială de recuperare a sumelor de bani încasate necuvenit - prin angajament de plată ori decizie de imputare.
Termenul prevăzut de lege pentru emiterea acestei decizii este de 3 ani de la producerea pagubei, fară ca legea specială să impună anularea în instanță a actului în temeiul căruia au fost acordate sumele încasate necuvenit. În aceste condiții trimiterea pe care instanța de fond o face la dispozițiile L. 5. este eronată aceasta nefiind incidență în cauză.
Potrivit dispozițiilor L. 18811999:
"Art. 2- (1) Funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogative lor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome.
(2) Funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică. Persoana care a fost eliberată din funcția publică și se află în corpul de rezervă al funcționarilor publici își păstrează calitatea de funcționar public.
(3) Activitățile desfășurate de funcționarii publici, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, sunt următoarele: a) punerea în executare a legilor și a celorlalte acte normative;
Funcțiile publice sunt prevăzute în anexa la prezenta lege.
(4) în sensul prezentei legi, totalitatea funcționarilor publici din cadrul autorităților administrative autonome și din cadrul autorităților și instituțiilor publice din administrația publică centrală și locală constituie corpul funcționarilor publici."
C. de A. alba I. nu se înscrie între autoritățile publice prevăzute în art. 2 din lege, ea nu ține de administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome. C. de A. face parte din sistemul instanțelor judecătorești, potrivit art. 1 și 2 din L. 304/2004, sistem distinct de cel al administratiei.
P. C. de A. nu are calitatea de funcționar public astfel că acesta în exercitarea funcției manageriale, în raport cu angajații instanțelor, nu îndeplinește activitățile prevăzute de art.2 alin.3 lit. a din lege așa cum greșit a susținut instanța de fond. De asemenea decizia de numire în funcție și stabilire a drepturilor salariale nu este consecința exercitării unei prerogative de putere publică, neîndeplinind cerința prevăzută de art. 2 alin. I din L. 1..
În plus, trimiterea pe care L. 1. o face la dispozițiile codului muncii reprezintă încă un argument în sensul că deciziile supuse cenzurii instanței sunt decizii specifice raporturilor de muncă și nu de autoritate publică.
Ca atare, emiterea deciziei de numire în funcție a reclamantului s-a realizat de către președintele curții în temeiul prerogativelor conferite de legea specială, în calitate de angajator și nu în calitate de funcționar public în cadrul unei autorități administrative.
Deliberând asupra recursului, a cărui strămutare s-a dispus de către Î.,în dosar nr. (...), C. constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul T. H. sub nr. de mai sus, rec1amanta G. I. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL HUNEDOARA și C. DE A. A.-I., anularea deciziilor nr.
7. și 7. emise de P. C. de A. A.-I.
In motivarea cererii sale, în esență, reclamanta a arătat că prin decizia nr. 7. s-a stabilit retroactiv un alt salariu, fără precizarea normelor de drept în baza cărora s-a emis decizia nelegală și netemeinică, cu nesocotirea principiului neretroactivității.
Mai arată că a beneficiat de la data încadrării sale (...) de sporul de instanță 5%, care este un spor care a fost încasat legal conform deciziei emise de către P. C. de A. A. I. nr.8/2008, decizie care beneficiază de prezumțiile de legalitate, autenticitate, veridicitate și a fost emisă în conformitate cu prevederile Anexei 3 din Ordonanța 6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acorda functionarilor publici in anul 2007.
În această decizie a fost prevăzut sporul de instanță 5%. Acest drept a fost menținut prin deciziile nr.245, (...), care au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice. Că decizia nr. 7. a fost emisă după apariția L.
330/2009, care însă nu produce efecte retroactive, incălcându-se astfel principiul neretroactivității garantat prin art.15 a1.2 din Constituția României, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile, și consacrat în practica CEJ și în materia actelor administrative.
Că în situația în care s-ar considera nelegală acordarea sporului de
5% s-ar crea o situație de discriminare în ceea ce privește salarizarea funcționarilor publici de la Tribunalul Hunedoara în sensul art.14 CEDO și art. 16 din Constituția României și de asemenea s-ar periclita securitatea juridică.
T. a achiesat acestor considerente, dispunând anularea actelor atacate, urmare a valorificării prev. art. 15 alin. 2 din Constituția României și a deciziei Î. nr. 1.07.
Pârâta C. de A. A. I. critică această abordare, relevând că actele de încadrare ale reclamantei nu sunt acte administrative propriu-zise, pentru a le fi aplicabil principiul neretroactivității, ci acte de dreptul muncii, supuse însă, prin voința legiuitorului, unei jurisdicții speciale.
În analiza recursului, C. constată sunt reale statuările primei instanțe conform cărora, art. 41 din Ordonanța 6/2007 prevede că: "Functionarii publici beneficiaza si de sporurile sau de alte drepturi salariale prevazute de legislatia specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoara activitatea."
Sporul de instanță a fost un spor specific instituției publice în care și- a desfășurat activitatea reclamanta în perioada avută în vedere de deciziaatacată. Astfel că întreg personalul auxiliar, personalul contractual și conex, precum și funcționarii publici încadrați la o instanță, deci și cei de la Tribunalul Hunedoara, fără discriminare, au fost beneficiarii acestui spor, tuturor le-a fost acordat acest spor în funcție de gradul de jurisdicție al instanței. Cu privire la cuantumul de 5% al sporului de instanță, acesta a fost acordat conform Ordonanței 8/2007 art. 3, alin 5 care prevedea sporul de instanță de 5%, sub forma majorării salariului de bază.
Prin Ordonanța 9/2008 pentru modificarea Ordonantei G. nr. 6/2007 dreptul la acest spor de instanță de 5 % a fost menținut.
Articolul 41 din Ordonanța 6/2007 și alin. (5) al art. 3 din Ordonanța
8/2007 au fost abrogate de L.-C. nr. 330 din 5 noiembrie 2009, care a intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 2010.
Prin Decizia în interesul legii nr. 23/(...) a Î., publicată în (...), s-a stabilit că Dispozițiile art. 40 și 41 din Ordonanța de urgență a G. nr. 9. privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 7., ale art. 42 din Ordonanța G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul
2006, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 4., și ale art. 41 din
Ordonanța G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări și completări prin
L. nr. 2., se interpretează în sensul că:
Funcționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea.
Cu toate acestea, s-a relevat că reclamanta a fost angajată anterior publicării acestei decizii, la (...).
În acest context, prima instanță a pus în aplicare principiile ce rezultă din Decizia nr. 1658 din 20 martie 2007 a Î.-Secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a statuat că și în materia actelor administrative devine incident principiul neretroactivității efectelor acestora, stabilind că decizia prin care funcționarului public, ce fusese încadrat cu nerespectarea dispozițiilor legale, îi este stabilit retroactiv un alt salariu, este nelegală, fiind emisă cu nesocotirea principiului conform căruia actele administrative produc efecte numai pentru viitor. Este nelegală și decizia de imputare a sumelor încasate ca urmare a greșitei încadrări, in condițiile in care pentru declanșarea răspunderii civile împotriva unui funcționar public pe temeiul art. 72 din L. nr. 1., este necesară dovedirea culpei acestuia.
Ca atare, s-a considerat că, deoarece încadrarea reclamantei s-a făcut anterior pronunțării respectiv publicării deciziei în interesul legii, chiar dacă s-a constatat greșita încadrare a acesteia, pârâta nu mai putea, conform Deciziei 1.07 decât să dispună reîncadrarea corectă a acesteia pentru viitor, fără să emită vreo decizie de modificare retroactivă a drepturilor salariale ori de imputare a sumelor necuvenite, deoarece în speță nu s-a făcut dovada că reclamanta prin faptele sale a determinat o astfel de încadrare greșită.
Considerentul principal pentru care C. va dispune în sensul respingerii recursului este legat de împrejurarea că dispozițiile legale invocate la emiterea D. nr.7. și nr.7., respectiv art.84 lit.b și art.85 din L. 1.,privesc antrenarea răspunderii civile, prin emiterea unei decizii de imputare, și nu modificarea retroactivă a deciziilor de încadrare.
De altfel, conform prevederilor art. 75 din L. 1.:" Încălcarea de către funcționarii publici, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea disciplinară, contravențională, civilă sau penală, după caz. "
Deci, pentru a fi atrasă răspunderea civilă conform art. 84 din L. 1., este necesară dovedirea vinovăției funcționarului, fapt care nu reiese din emiterea deciziilor pe care reclamanta le-a contestat.
În plus, reclamanta aduce în discuție în mod corect, în legătură cu acordarea unor drepturi pentru funcționarii publici în cadrul aceleiași instituții publice, principiul egalității de tratament juridic a întregului personal din cadrul instanțelor judecătorești, prin urmare și a funcționarilor publici și cu principiul înlăturării ca nelegale a oricăror restrângeri sau limitări în plata drepturilor pecuniare cuvenite acestuia. În acest context, se face referire la prev. art. 41 din OG nr. 6/2007, precum și la drepturile obținute de funcționarii publici din cadrul T. H. prin S. T. H. nr.160/CA/2007 pronunțată în dosarul (...), rămasă definitivă și irevocabilă în urma Deciziei nr.18/CA/(...) a C. de A. A. I., hotărâri prin care a fost câștigat sporul de instanță.
Astfel, se ridică și chestiunea incidenței dispozițiilor art. 23 alin. 2 din Declarația Universală de D. O., în ceea ce privește egalitatea de tratament salarial pentru muncă egală, având în vedere faptul că, în baza aceleiași legislații, aproximativ jumătate dintre funcționarii publici de la Tribunalul
Hunedoara vor fi plătiți diferit pentru aceeași muncă. Or, în cauza Beian contra României, C. Europeană a D. O. a statuat că, în situația în care unor persoane din aceeași categorie cu reclamantul, li s-a recunoscut un drept patrimonial prin hotărâri irevocabile ale instanțelor interne, iar reclamantului i-a fost respins acest drept datorită practicii neunitare, care este contrară principiului siguranței publice, acestuia i s-a aplicat un tratament diferențiat față de persoanele aflate într-o situație similară cu a sa, astfel că se încalcă art.14 din C. Europeană a D. O.. C. a mai arătat că o distincție este discriminatorie dacă "nu are o justificare obiectivă și rezonabilă", adică dacă nu urmărește un scop legitim sau nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.
Atâta timp cât deciziile de încadrare nu au fost nici revocate de autoritatea emitentă și nici anulate de instanță, efectele produse de acestea pentru trecut nu pot fi înlăturate.
Decizia din recursul în interesul legii invocată de recurentă nu poate avea nici un efect asupra interpretărilor date de către autoritățile publice sau instanțele judecătorești înainte de publicarea ei în M. O. A. în vedere faptul că deciziile referitoare la plata sporului de 5% au fost emise de către C. de A. A. I. în perioada 0(...)-(...) acestea și-au produs efectele așa cum era prevăzut în conținutul acestora. După data publicării în M. Oficial a Deciziei nr. 23/2008 deci după data intrării în vigoare a acesteia respectiv (...), C. de A. A. I. nu a mai emis nici o decizie referitoare la modificarea plății sporului de 5%, până în anul 2010 .
A. în vedere cele prezentate, în temeiul art. 312 alin. l Cod procedură civilă, art. 20 din LCA, văzând și soluția irevocabilă pronunțată de C. de A. C., în dosarul nr. (...), prin care a fost anulată și decizia de imputare a sporului de instanță acordat reclamantei, pentru perioada în litigiu, instanța va dispune în sensul respingerii recursului formulat în cauză, cu menținerea sentinței atacate. Deși intimata a relevat prin întâmpinare că, urmare a respingerii recursului, se impune și obligarea C. de A. A. I. și a T. H.
(ordonator terțiar de credite) să îi restituie drepturile salariale reținute ca urmare a punerii în aplicare a deciziilor a căror anulare a solicitat-o, se constată că prima instanță nu s-a pronunțat asupra unei astfel de solicitări, iar în lipsa unui recurs al reclamantei care să vizeze aceste aspecte, orice referire la ele este neavenită.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE
Respinge recursul declarat de C. de A. A.-I. împotriva sentinței civile nr. 1460 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. H. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 XI.2011.
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.fond: A. C. Iftimuș
| ← Decizia civilă nr. 4/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3786/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
