Decizia civilă nr. 393/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 393/2011
Ședința publică de la 02 F. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. H.
Judecător M. B.
Judecător F. T.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta D. G. A F. P. A J. S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. Z., împotriva sentinței civile nr. 2127/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu reclamantul C. I. A., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. CURTEA P rin Sentința civilă nr. 2127 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea reclamantului C. I.-A. în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. A J. S. și A. F. P. A M. Z. S-a dispus anularea adresei nr. 4917/2010 a pârâtei A. F. P. Z. și obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 2.949 lei, reținută cu titlu de taxă poluare. S-a respins excepția inadmisibilității. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținuturmătoarele: Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei municipiului Z. suma de 5.389 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, aspect dovedit cu chitanța seria TS3A, nr. 7416201 din data de (...) (fila 12). Prin cererea înregistrată sub nr. 4445/(...), reclamantul a dovedit că a solicitat restituirea acestei taxe, ca fiind contrară reglementărilor, iar prin adresa nr. 4917 din data de (...) a Direcției Generale a F. P. S. s-a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că aceasta nu se încadrează în sumele de restituit contribuabililor. Acest act administrativ fiscal este nelegal. Potrivit art.2141 - 214 3 din Codul fiscal și pct. 311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în R., de către persoana fizică s-au juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Conform art. 90 par. 1 din T.ul Constitutiv al Uniunii Europene „niciun stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";. Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în R. nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141 - 2143 din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în R. și cele existente în R.. Organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Instanța a constatat că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente: 1. Cons tituț ia R. : de la 1 ianuarie 2007, R. este un stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148, „ca urmare a aderării, prevederiletratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Președintele R., Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin. 4)";. De altfel, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare. 2. Jur isprudenț a C urț ii de Jus tiț ie E. Prin D. în cazul Costa/Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de T. - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o rodine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin L. nr. 3. privind Codul fiscal. De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale. Chiar dacă hotărârile Curții nu au caracter normativ ele sunt obligatorii și produc efecte erga omnes. Și este ușor de observat că toate hotărârile Curții susțin ideea că regulile de drept comunitar se aplică de plindrept, cu efecte identice, pe toată suprafața Comunității Europene, fără ca statele membre să-i poată opune obstacole. Deoarece în R., stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R. după aducerea acestora aici, instanța a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în T.ul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone. Î.ucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în R.. Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasate, D. emițând o decizie în acest sens, aceasta a fost anulată. Cu privire la solicitarea pârâtei D. G. a F. P. S. ca, în subsidiar, să se deducă din suma achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, suma reprezentând taxa de poluare, reglementată de O. nr. 5., se impun următoarele precizări: Potrivit art. 11 din acest act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabili în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, ca taxă de primă înmatriculare și cuantumul rezultat prin aplicarea prevederilor privind taxa de poluare se restituie în baza procedurii stabilite în normele metodologice. Aceste norme au fost aprobate prin H. nr. 6.. T. a reținut că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare, anterior datei de 1 ianuarie 2008. Așa fiind, S. Român nu are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care să o compenseze cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în baza unui alt act juridic, adoptat ulterior, căci dacă această compensare ar avea loc s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z., solicitând admiterea recursului, a se dispune modificarea Sentinței Civile nr. 2127 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în sensul respingerii acțiunii formulate de C. I. A., în principal ca inadmisibilă iar pe fond ca netemeinică și nelegală. În motivare s-a arătat că: Consideră criticabilă sentința pronunțată prin prisma art. 304 punct. 9 Cod Procedură Civilă si in considerarea dispozitiilor art. 304 ind. 1 deoarece interpretând greșit dispozițiile O. Nr.5. instanța de fond a admis actiunea reclamantului și a dispus anularea Adresei nr. 4917/(...), a obligat intimatele să restituie suma de 2.949 lei retinuta in contul taxei de poluare, și a respins excepția inadmisibilității acțiunii. Instanta de fond in mod eronat a interpretat răspunsul organului fiscal nr.4917/2010 ca fiind un act administrativ fiscal prin care s-a comunicat reclamantului că i se refuză restituirea taxei pe poluare desi prin adresa contestată s-a comunicat modalitatea de contestare a D. de restituirenr. 55/(...) a sumelor reprezentind diferenta intre taxa speciala achitată pentru autoturisme si autovehicule si taxa pe poluare. Având în vedere faptul că, adresa nr. 4917/2010 respectiv răspunsul la cererea formulata de reclamant de restituire a sumei retinuta in contul taxei pe poluare atacată nu constituie act administrativ întelege sa reitereze in fata instantei de recurs exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru motivele invocate in intimpinarea depusa la dosarul cauzei. Pe fondul cauzei își metine punctul de vedere expus pe larg in intâmpinarea depusa la instanta de fond, organul fiscal făcând aplicarea corecta a prevederilor dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 5. si a HG nr. 6., cererea de restituire a diferentei dintre sumele reprezentind taxa speciala achitata pentru autoturisme si autovehicule si taxa pe poluare fiind solutionata sub imperiul acestui act normativ pe deplin aplicabil in speta , intrucit acesta se refera in mod expres si limitativ la toate situatiile nascute in perioda 1 ianuarie 2007 -30 iunie 2008, din faptul platii taxei speciale pentru autoturisme, cu atit mai mult cu cit conform Infogramei nr. 5899/(...) a Reprezentantei Permanente a R. pe linga UE a apreciat ca normele metodologice privind taxa de poluare a autovehiculelor sunt conforme cu criteriile comunitare Totodată consideră nelegală sentința T.ui S. pentru considerentele următoare: * in mod eronat instanta a retinut ca intimatele trebuiau să procedeze la restituirea integrala a sumei achitate, ignorând faptul ca organul fiscal nu facut decit sa aplice ,in indeplinirea atributiilor de serviciu ,dispozitiile unui act normativ in vigoare la momentul solutionarii cererii de restituire a sumelor reprezentind diferente intre taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si taxe pe poluare. In consecinta , fata de considerentele expuse solicita a se dispune admiterea recursului, modificarea în totalitate a Sentinței Civile nr. 2127 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, În sensul respingerii acțiunii formulată de C. I. A., În principal ca inadmisibilă iar pe fond ca netemeinică și nelegală. În conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ. solicită judecarea cauzei și În lipsa. Analizând motivele de recurs prin prisma dispozițiilor art. 304, 304 ind. 1 Cod proced. civilă, Curtea reține următoarele: Recurenta D. în nume propriu și pentru AFP Z. susține că acțiunea reclamanteului este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței. În cauza de față, tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh, unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă deînmatriculare este interzisă, atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T. în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T., ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T. de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia, precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Cu referire la incidența în speță a prevederilor O. nr. 5. antamate de recurentă, Curtea reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H. nr. 6.. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă, reclamantul-intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze, pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că S. Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal, în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte, admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de O. nr. 5., dar pe de altă parte, nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea O. nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. Cu toate acestea, recursul declarat este întemeiat în ceea ce privește critica adusă hotărârii instanței de fond cu privire la anularea adresei nr. 4917/2010. Având în vedere faptul că, adresa nr. 4917/2010 respectiv răspunsul la cererea formulata de reclamant de restituire a sumei retinuta in contul taxei pe poluare atacată nu constituie act administrativ, soluția instanței de fond este, sub acest aspect, nelegală. Pentru aceste motive, cum criticile invocate de către D. S. nu au fost găsite întemeiate în parte, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ., în referire la art. 20 din L. nr. 554/2004, prezentul recurs urmează a fi admis, cu consecința modificării în parte a sentinței civile nr. 2127/(...),pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. în sensul înlăturării dispoziției referitoare la anularea adresei nr. 4917/2010 emisă de A. F. P. A M. Z. Vor fi menținute restul dispozițiilor. Fără cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII DECIDE Admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. S., în nume propriu și pentru A. F. P. A M. Z., împotriva sentinței civile nr. 2127/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură dispoziția referitoare la anularea adresei nr. 4917/2010 emisă de A. F. P. A M. Z. Menține restul dispozițiilor. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2011. { F. | PREȘEDINTE, M. H. JUDECĂTOR, M. B. JUDECĂTOR, F. T. GREFIER, M. T. } Red.M.H./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: I. D.-D.
| ← Decizia civilă nr. 1797/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 326/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
