Decizia civilă nr. 46/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA C. NR. 46/2011
Ș. a de 01 I. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de reclamantul P. V. A. împotriva Deciziei civile nr. 2830 din (...), în dosarul nr. (...) al Curții de A. C. în contradictoriu cu intimații A. F. P. Z., D. G. A F. P. S. și A. F. PENTRU M. având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
P. de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost amânată pentru ca părțile să-și exprime poziția procesuală raportat la efectele pe care le are în prezenta pricină faptul că C. s-a pronunțat în cauza Tatu vs România, în cadrul unei acțiuni preliminare, prin care statuează asupra incompatibilității taxei de poluare reglementată de dispozițiile OUG nr.5., cu prevederile art. 110 par. 1 din TFUE.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) și apoi la data de (...), contestatorul a depus la dosarul cauzei concluzii, iar la data de (...), intimata a depus la dosar un înscris prin care se consideră că dispozițiile hotărârii pronunțată de C. nu sunt incidente în prezenta speță.
Se constată că la data de (...), contestatorul ca depus la dosar concluzii finale, însoțite de înscrisuri.
După deliberare, constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA P rin Decizia civilă nr. 2830 din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) s-a respins ca tardiv formulat recursul Administrației F. pentru M..
S-au admis recursurile declarate de D. G. a F. P. S. și de A. F. P. Z. și a fost modificată în parte sentința civilă nr. 2220 din (...) pronunțată în dosarul (...) a T.ui S., în sensul admiterii excepției lipsei procedurii administrativ fiscale și respingerii acțiunii formulate de reclamantul P. V. A. ca inadmisibilă.
S-a menținut soluția privind respingerea cererii de chemare în garanție și de acordare a majorărilor de întârziere.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.2220 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosarul nr.(...), s-a admis acțiunea reclamantului P. V. A. împotriva A. F. P. Z. și D. G. a F. P. S., s-a dispus restituirea către reclamant a sumei de 1766 lei taxă de poluare, s-a anulat adresa 4603 din (...), s-au respins majorările legale de întârziere, s-a respins cererea de chemare în garanție A. F. pentru M. B..
Instanța de fond a reținut că există o încălcare a prevederilor Tratatului
Comunității Europene prin instituirea taxei de poluare prin OUG 5. așa încât nu se justifică reținerea acestei taxe de poluare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. solicitând modificarea hotărârii, care a arătat că taxa de poluare instituită de OUG 5. este compatibilă cu Tratatul comunității.
De asemenea, împotriva sentinței a declarat recurs A. F. pentru M. solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei pe motivul că restituirea valorii reziduale a taxei de poluare poate fi făcută doar în conformitate cu art.8 din OUG 5..
Asupra recursurilor, Curtea a reținut următoarele:
În primul rând recursul Administrației F. pentru M. a fost declarat la data de (...) în condițiile în care comunicarea hotărârii a fost făcută pentru chemata în garanție la data de 31 mai 2010. Ca atare, excepția tardivității recursului este întemeiată pentru că recursul nu a fost declarat în termenul prevăzut în art.20 alin.1 din Legea 554/2004.
Reclamantului i s-a emis decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule cu nr.46556 din (...) de către A. F. P. Z., în vederea primei înmatriculări în România a unui autoturism marca Volkswagen, taxă în sumă de 1766 lei.
Această decizie putea fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii potrivit art.207 C.proc.fiscală, mențiune înscrisă în chiar decizia de calcul la organul fiscal competent.
Reclamantul nu a atacat această decizie, potrivit art.sus menționat pentru a avea posibilitatea formulării unei acțiuni în contencios fiscal în conformitate cu art.218 C.proc.fiscală în contra deciziei emisă în soluționarea contestației administrativ fiscale la instanța de judecată.
Prin urmare, decizia de calcul a rămas definitivă nefiind exercitată procedura administrativ fiscală astfel că în lipsa anulării deciziei de calcul de către instanță nu poate fi restituită taxa de poluare. F. ulterioară a unei cereri de restituire nu mai poate fi luată în considerare în acest context întrucât raportul de drept material fiscal nu poate fi analizat în lipsa urmării procedurii administrativ fiscale. În ceea ce privește adresa emisă de către pârâtă, aceasta nu constituie un act administrativ fiscal potrivit art.41 C.pr.fiscală ci prin aceasta organul fiscal a explicat reclamantului de ce solicitarea sa de restituire nu poate fi soluționată favorabil. Acest punct de vedere nu întrunește caracteristicile prevăzute de art.2 alin.1 lit.a din Legea 554/2004 și nu poate fi cenzurat pe cale judiciară.
Așa fiind, în conformitate cu prevederile art.304 pct.9 raportat la 312 C. a admis recursul declarat de D. G. a F. P. S. și de A. F. P. Z. și a modificat sentința atacată în sensul admiterii excepției lipsei procedurii administrativ fiscale și respingerii acțiunii ca inadmisibilă iar pe cale de consecință, a respins cererea de chemare în garanție.
Totodată, a menținut soluția privind respingerea cererii de chemare în garanție și de acordare a majorărilor de întârziere.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare P. V. A.,solicitând admiterea contestației, anularea hotărârii atacate și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat în vederea pronunțăriiunei noi hotărâri neviciate, să se mențină hotărârea dată de Tribunalul Sălaj- Secția C. pronunțată prin S. C. Nr. 2220 în Ș. P. din data de 16 aprilie 2010, în Dosar Nr. (...).
În motivare s-a arătat că:
Consideră că această decizie este una netemeinică deoarece, cu privire la restituirea sumei reținută cu titlu de taxă de poluare anterior datei de 1 iulie
2008, raportat la dispozițiile dreptului național, se pune întrebarea dacă această taxă (reținută cu titlu de taxă de poluare din vechea taxă specială de primă înmatriculare) poate fi restituită, dacă există un termen pentru a solicita restituirea respectivei taxe și care este procedura.
Consideră că această taxă trebuie restituită, deoarece, pe de o parte, instanțele de judecată din România, au constatat că temeiul legal al dispozițiilor art.21 1 din Codul Fiscal, a fost abrogat, constatându-se incompatibilitatea cu dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
O.U.G Nr. 5. nu poate acționa de maniera în care să producă efecte față de achitarea taxei speciale de înmatriculare, fără a încălca principiul retroactivității legii.
Precizează de asemenea că taxa de poluare este o taxă cu o reglementare specifică, cu o filozofie de calcul proprie și cu o altă destinație decât taxa specială de înmatriculare. Pe de altă parte, însuși emitentul actului normativ (Guvernul României) a recunoscut în preambulul O.U.G nr. 5., că taxa specială de prima înmatriculare nu respectă normele dreptului comunitar, inclusiv jurisprudența Curții Europene de Justiție (C.E.J).
Astfel, cum ambele autorități au constatat nelegalitatea acestei taxe, restituirea acesteia în întregime și nu parțial este absolut obligatorie.
Menționează faptul că termenul în care poate fi restituită această sumă este cel prevăzut de art. 135, Cod P. F.. Conform acestui articol, ce se referă la prescripția dreptului de a cere compensarea sau restituirea unui drept, " dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie În termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui În care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire".
Nu poate fi astfel reținută tardivitatea prezentei cereri pentru că O.U.G 5., nu prevede nici un termen. Nici în ceea ce privește dreptul de a solicita restituirea diferenței și nici posibilitatea de a contesta suma reținută cu titlu de taxă de poluare. Cu alte cuvine, O.U.G 5., dă posibilitatea de contestare a deciziei de restituire a taxei de primă înmatriculare (art. 11 O.U.G 5., coroborat cu art.6 din H.G. nr.686/2008), dă posibilitatea de contestare a deciziei prin care s-a stabilit taxa de poluare, cea încasată începând cu data de 1 iulie 2008, atât în ceea ce privește nelegalitatea acesteia cu normele comuni tare cât și în ceea ce privește reducerea ei în funcție de anumite criterii, însă nu acordă nici un termen de a contesta/solicita taxa reținută cu titlu de taxă de poluare, din vechea taxă de primă înmatriculare încasată anterior datei de 1 iulie 2008.
În concluzie, întrucât O.U.G 5. nu prevede un termen pentru a putea contesta și suma reținută cu titlu de taxă de poluare, consideră că restituirea se poate face în termenul general de prescripție de 5 ani. P. este cea prevăzută de art. 1 din Legea 554/2004, a contenciosului administrativ, coroborat cu art. 117 Cod P. F..
De asemenea, dacă nu se restituie această sumă pe motivul tardivității cererii, pe de o parte se înfrânge principiul neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin.1 din Constituția României, iar pe de altă parte, Statul Român se îmbogățește fără justă cauză.
Conform articolului 7, alin. 1, "în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.", iar conform alineatului 2 alaceluiași articol, prevederile alineatului 1 sunt aplicabile și în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicțională, iar partea nu a optat pentru aceasta.
La data de 03 februarie 2008, a înaintat Direcției Generale a F. P. S.- A. F. P. a M. Z., o adresă cu Nr. 4820, prin care a arătat că renunță la calea administrativ jurisdicțională de atac, urmând a se adresa instanței de judecată.
Din jurisprudența constantă a instanțelor din România, cu privire la restituirea taxei de primă înmatriculare, rezultă pe de o parte, că persoanele au dreptul la restituirea integrală a taxei, întrucât a fost încasată în temeiul unor dispoziții naționale contrare normelor comunitare, iar pe de altă parte, Statul Român nu poate să rețină aceste sume (total sau parțial), întrucât nu are un temei legal și totodată s-ar îmbogăți fără justă cauză.
În concluzie, la toate argumentele mai sus amintite, judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, împotriva oricărei dispoziții contrare a legislației naționale prin care s-ar îngrădi sau împiedica repararea prejudiciilor prin impunerea de termene, lăsându-le neaplicate prin propria putere de decizie fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituționale.
În drept, își întemeieză contestația în anulare pe dispozițiile art. 317-art.
321 Cod P. C., O.U.G 5., Legea 554/2004 a contenciosului.
Prin intermediul concluziilor finale depuse la dosar, contestatorul critică decizia din recurs pe considerentul incompatibilității OUG nr. 5. cu disp. art. 90 din TCE.
Analizând contestația în anulare formulată, ale cărei motive au fostcircumstanțiate, conform celor mai sus expuse, Curtea constată următoarele:
Prin contestația în anulare formulată, se critică o decizie prin care a fost admis recursul declarat de organele fiscale competente teritorial împotriva unei sentințe a T.ui S., care a fost modificată în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibile, pe considerentul că reclamantul-contestator nu a urmat calea procedurală specială prev. de art. 205 și urm. C.pr.fisc., neformulând contestație împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare, a cărei restituire s-a dispus de către instanța de fond.
Deși cererea nu a fost motivată în drept, având în vedere specificul cauzei, Curtea urmează a analiza ambele ipoteze care ar putea fi, de principiu, compatibile cu susținerile din contestația în anulare, conform cărora instanța de recurs nu s-a pronunțat pe fondul litigiului, fiind invocată incompatibilitatea OUG nr. 5. cu dreptul comunitar, fiind exclusă incidența prev. art. 317
C.pr.civ.
Cu privire la prima dintre tezele cuprinse în textul art. 318 C.pr.civ., În doctrină s-a arătat că o astfel de cerere, respectiv contestația în anulare specială întemeiată pe existența unei greșeli materiale poate fi promovată cu succes doar în ipoteza în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie invocate greșeli materiale cu caracter procedural, cum ar fi: respingerea unui recurs ca tardiv, deși din plicul atașat rezultă că cerere a fost depusă la poștă înăuntrul termenului defipt de lege, respectiv este esențial ca pentru verificarea acestor greșeli să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
De asemenea, greșeala trebuie să fie săvârșită de instanța de recurs, ea trebuind să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății, ea trebuind să fie rezultatul omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante, în acest sens fiind subliniată împrejurarea că cererea nupoate fi primită atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, întrucât acestea echivalează cu o greșeală de judecată.
S-a mai subliniat faptul că greșeala materială nu trebuie să fie rezultatul interpretării unui text de lege, ea fiind necesar a fi esențială, ceea ce înseamnă că în lipsa ei, soluția ar fi fost alta.
Or, se constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite în cauză, nefiind vorba despre erori cu caracter procedural, care să nu presupună reaprecierea probelor, neputând constitui temei al unei contestații în anulare, respectiv al unei căi de atac de retractare.
Astfel, ierarhizând motivele de nelegalitate invocate prin recurs, acestea au fost analizate în ordinea dată de efectele pe care le-au produs cu privire la demersul reclamantului, respectiv instanța de recurs s-a pronunțat, cu prioritate, cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, iar admiterea acesteia a făcut de prisos orice referire la fondul litigiului, respectiv la chestiunea compatibilității taxei de poluare cu exigențele textului art. 110 par. 1 din TFUE.
Din această perspectivă, au fost subliniate deosebirile existente între textul art. 7 din Legea nr. 554/2004 și calea contestației prev. de art. 7 din OUG nr. 5. și art. 205 și urm. C.pr.fisc., fiind evident că nu este vorba despre o situația în care instanța de recurs să fi confundat date materiale din dosar.
Pe de altă parte, aceste statuări sunt valabile și dacă s-ar aprecia că intenția contestatorului a fost aceea de a se prevala de prev. art. 318 teza a II-a C.pr.civ., pronunțarea pe excepție dispensând instanța de recurs de orice altă analiză.
În plus, din moment ce petentul nu a fost titularul recursului declarat, este discutabil în ce măsură are calitate și interes să invoce nepronunțarea cu privire la un motiv de casare sau modificare, specificul cauzei fiind de natură să ducă la o concluzie negativă.
De asemenea, de subliniat este și că orice referire la modalitatea, apreciată defectuoasă, în care instanța de recurs a procedat la aplicarea prev. art. 205 și urm. C.pr.fisc., echivalează cu o evetuală greșeală de judecată, care nu poate fi cenzurată pe calea contestației în anulare. La fel, nici efectele pe care le-ar putea produce faptul că reclamantul s-a adresat cu o cerere de restituire, organelor fiscale, la data de (...).
În plus, Curtea a luat act de împrejurarea că sunt neavenite orice alegații legate de incidența prev. art. 11 din OUG nr. 5., din moment ce în discuție nu a fost cererea de restituire a diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și cea de poluare, contestatorul achitând suma în litigiu la data de (...).
Pentru toate aceste considerente, Curtea urmează a respinge cererea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de P. V. A. împotriva Deciziei civile nr. 2..XI.2010 pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, (...).
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 932/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 786/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
