Decizia civilă nr. 4020/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4020/2011
Ședința { F. |publică de la 25 O. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Judecător C. I. Judecător D. P. Grefier M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtele D. G. A F. P. B.-N.,
A. F. P. A M. B. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., împotriva sentinței civile nr.
1., pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta S. L. A.
SA, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședința { F. |publică} se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 5. este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursurile sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 1. din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de T. B.- N. s-a admis ca întemeiată acțiunea formulată de reclamanta S. L. A. SA S., împotriva pârâtelor D. G. A F. P. B.-N. și A. F. P. a M. și, în consecință, s-a anulat actul administrativ refuzul de restituire nr. 6..07.20l0 și a fost obligată pârâta A. F. P. a M. să restituie reclamantei suma de 3.891 lei, reprezentând diferența dintre suma totală achitată de 5728 lei și cea restituită prin decizia nr. 6. de 1.837 lei cu dobânda legală. S-au respins excepțiile invocate. Prin aceeași sentință s-a admis cererea de chemare în garanție și obligă pe chemata în garanție A. F. PENTRU M. să restituie pârâtei A. B- ța suma de 3.89l lei . Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în ce privește fondul cauzei, potrivit disp.art. 214/l - 214/3 Cod fiscal (L.57l/2003), în vigoare de la 0., reclamantei i s-a impus plata taxei speciale de primă înmatriculare în România pentru un autoturism second-hand achiziționat dintr-un alt stat membru al UE în cursul anului 2008, respectiv din G., unde autoturismul fusese anterior pentru prima dată înmatriculat la data de (...). Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept este incidența disp.art. l48 alin.2 și 4, rap.la art. ll din Constituția R. și analizarea disp.art. 90 paragraf 1 din T.ul Comunității E. invocat de reclamant. Conform art. 148 alin. 2 din Constituția R., „ca urmare a aderării, prevederilor tratatelor constitutive ale U. E., precum și celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare"; (prin L. nr. 157/2005, România a ratificat tratatul privind aderarea la U. E.). Potrivit alin. 4 al art. 148 din Constituție … autoritatea judecătorească (alături de P., P. R. și G.), garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prev. alin. (2) iar prin disp. art. ll alin. l din C onstituție, S. Român s-a obligat să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Așadar, în raport cu dispozițiile menționate din Constituția R., aplicarea dispozițiilor din legile interne ale S.ui Român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul U. E., respectiv din dreptul comunitar, începând cu data aderării, respectiv (...). Din această perspectivă, tribunalul constată că dispozițiile art. 214/l - 214/3 din Codul fiscal, începând cu data de (...), contravin disp. art. 90 paragraf l din T.ul Comunității E. care se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „produselor altor State membre„ și „impozitele interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare"; . Discriminarea la care face referire acest text din dreptul comunitar are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale U. E. în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Românie. În conformitate cu prevederile .art. 214/l din Codul fiscal taxa de primă înmatriculare se aplică numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România, indiferent de unde provin, chiar dacă au fost înmatriculate într-un alt stat al U.E. În acest fel, perceperea taxei, determinată de traversarea graniței de către autoturismul importat dintr-o țară comunitară, este interzisă de prev.art. 90 paragraf l din tratat și care trebuie respectate și de către S. R. Diferența de aplicare a taxei de primă înmatriculare introduce un regim juridic fiscal discriminator pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea E. în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, nu se percepe o asemenea taxă. Având în vedere principiul supremației dreptului comunitar și abilitatea autorității judecătorești dată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R., instanța constată că disp.art. 2l4/l - 2l4/3 din Codul fiscal român, în vigoare de la 0., nu sunt în concordanță cu prev.art. 90 paragraf l din T.ul constitutiv al U. E. ce trebuie respectat de toate statele membre, astfel că acțiunea reclamantului va fi admisă ca întemeiată, constatând că taxa de primă înmatriculare este nelegală, urmând să fie obligată pârâta să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de taxă auto specială de primă înmatriculare. T. a apreciat că din probatoriul ce s-a administrat reiese că prin fișa de calcul a taxei speciale pentru autoturisme din l(...) s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a taxei speciale de primă înmatriculare de 5.727,92 lei, sumă ce a fost achitată cu chitanța seria TS2A nr. 5600063 din l(...). Urmare intrării în vigoare la l.07.2008 a OUG nr.5. privind taxa de poluare, în temeiul art.ll din acest act normativ a solicitat intimatei AFP B-ța restituirea diferenței din taxa specială de primă înmatriculare achitată și taxa de poluare stabilită prin acest din urmă act normativ, solicitare ce a fost admisă prin decizia de restituire și respectiv nota de restituire, ambele cu nr. 640 din l4.0l.2009, prin care i s-a restituit reclamantei suma de l837 lei din totalul achitat de 5.728 lei. Prin urmare, suma pe care reclamanta o solicită a fi restituită, obiect a prezentei acțiuni în contencios administrativ, este de 2.89l lei reprezentând diferența dintre taxa specială de primă înmatriculare și cea restituită în temeiul OUG nr.5. cu dobânzile legale aferente. Referitor la natura acestei sume, instanța de fond a reținut că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile conform principiului „tempus regit actum „ normele de drept aplicabile în materie fiscală, norme ce au fost găsite ca neconforme cu prevederile art.90 paragraf l din T.. Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispozițiile legale contrare normelor comunitare, sens în care s-a pronunțat Curtea de Justiție, care a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. De aceea, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține justificat că S. Român are un temei legal în reținerea unei părți din taxa încasată ilegal anterior dateide l iulie 2008, pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal, în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială, cu atât mai mult cu cât noua taxă instituită prin OUG nr. 5. cu modificările ulterioare este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și o altă destinație. Sub acest aspect, a apreciat tribunalul, urmează a se pune problema aplicării noului act normativ, respectiv OUG nr.5., și pentru trecut respectiv taxa specială încasată nelegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ ce nu exista la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, aspect ce contravine principiului neretroactivității legii consacrat de dispozițiile art. 15 alin. 1 din Constituție. Sunt considerente pentru care instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată pentru a obține obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.89l lei, ce reprezintă diferența dintre suma total achitată de 5.728 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare și suma restituită voluntar de către pârâtă de l837 lei prin decizia/nota de restituire arătată. Întrucât reclamanta a fost lipsită în mod nelegal de suma ce i s-a perceput, tribunalul a apreciat că pârâta datorează și dobânzile legale aferente până la data plății efective numai în acest fel prejudiciul putând fi considerat reparat integral, potrivit cu disp.art. l084 rap.la art. l082 C.civ. Deși pârâta a susținut în întâmpinare că pentru plata eventualelor dobânzi se aplică prev.art. l24 rap.la art.ll7 (2) sau art.70 din Codul de procedură fiscală, tribunalul a înlăturat aceste susțineri, apreciind că în cazul stabilirii nelegalității taxei și obligarea la restituire prin hotărâre judecătorească, nu își au aplicarea prevederile menționate din Codul de procedură fiscală. S-a admis și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. B. ca fiind întemeiată și chemata în garanție a fost obligată să restituie pârâtei suma de 3.891 lei încasată cu titlu de taxă de poluare, în măsura în care această sumă a intrat în contul său. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele D. G. A F. P. B.-N., A. F. P. B. și chemata în garanție A. F. PENTRU M.. În recursul pârâtei D. G. A F. P. B.-N. se solicită admiterea acestuia în temeiul art. 304 pct. 9), precum și în temeiul art. 3041 C., modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a D. B.-N. cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamantă ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Tot pe cale de excepție s-a invocat prescripția dreptului la acțiune, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei, iar pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile, pârâta a arătat că reclamanta a formulat acțiunea în contradictoriu cu D. B.-N. și A. B. Din înscrisurile anexate rezultă că reclamanta a achitat taxa specială pentru autovehicule la T. mun.B., organizată ca serviciu în cadrul A. B., iar prin cererea înregistrată sub nr. 17809/(...) reclamanta a solicitat A. B. restituirea taxei de poluare, acesta comunicându-i că taxa a fost legal încasată și nu poate fi restituită. Față de aceste aspecte, raportat la art. 33 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, pârâta apreciază că nu a existat nici un fel de raport juridic cu ocazia stabilirii și achitării taxei de poluare între D. și reclamantă care să justifice calitatea procesuală în cauză. Prin urmare, pârâta apreciază că se impune respingerea acțiunii reclamantei față de D. pentru lipsa calității procesuale pasive. Prin al doilea petit al cererii de recurs, pârâta solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, având în vedere faptul că aceasta a achitat taxa specială la data de 1(...) conform chitanței TS2A nr. 5600063 în baza dispozițiile art. 2141-3 Cod fiscal, iar abia la data de (...) reclamanta a solicitat pârâtei A. B. restituirea taxei speciale, astfel că dreptul la acțiune al acesteia s-a împlinit nefiind incidentă vreo cauză de întrerupere sau suspendare a prescripției. Drept urmare, având în vedere și dispozițiile art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, pârâta solicită admiterea acestei excepții și respingerea acțiunii reclamantei. Pe fondul cauzei, pârâta apreciază sentința atacată ca fiind lipsită de temei legal, în cauză făcându-se o greșită interpretarea a prevederilor legale, deoarece în speță este vorba despre o taxă achitată în temeiul disp. Codului fiscal, iar potrivit reglementarilor incidente în cauză taxa de poluare se datorează cu ocazia primei înmatriculări in România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât si în situația celor rulate. Taxa de poluare se aplică nu numai autoturismelor rulate ci si autoturismelor noi produse in tara si în străinătate legea nu face nici o deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa de poluare fiind aplicabila în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima data in R. Pe de altă parte, pârâta a mai învederat că luând în considerare criticile opiniei publice, recomandările Comisiei E., Guvernul României a luat decizia de reconsiderare a filosofiei taxei pe poluarea auto, fiind propus un proiect de act normativ prin care se va stabili un nou sistem de taxare care să urmărească promovarea vehiculelor cu consum redus de carburant și nivel redus de emisii, în spiritul politicii europene în domeniul energiei și a mediului. Astfel, prin noul act normativ, respectiv O. nr. 5. care a intrat în vigoare începând cu data de (...) și a abrogat dispozițiile art. 2141-3 din Codul fiscal s-a stabilit un nou sistem de taxare care urmărește promovarea vehiculelor cu consum redus de carburant și nivel redus de emisii, în spiritul politicii europene în domeniul energiei și a mediului, astfel că dispozițiile O. nr. 5. au fost adoptate în concordanță cu reglementările comunitare, cu prevederile actului de aderare, nefiind încălcat principiul libertății circulației mărfurilor. Din analiza dispozițiilor comunitare invocate si a celor interne aplicabile în speță nu rezultă ca ar exista o contradicție, o incompatibilitate intre acestea. Regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu fata de autoturismele rulate înmatriculate si importate din U. E. sau fata de autoturismele noi produse in U. E. si importate in România, întrucât taxa ce se achita cu ocazia primei înmatriculări in România este aceeași, indiferent de proveniența autovehiculului. De precizat ca prin adoptarea O. nr. 5. nu a fost constatata nici o încălcarea normelor comunitare, de către nicio instituție/organizație interna sau externa, respectiv Curtea C. sau C. E., în calitatea sa de "gardian" al respectării normelor comunitare. Prin urmare, pârâta crede ca dispozițiile cuprinse în O. nr. 5. au fost adoptate in concordanta cu reglementările comunitare, cu prevederile actului de aderare. Prin introducerea dispozițiilor legale menționate nu a fost încălcat principiul discriminării fiscale, motiv pentru care taxa de poluare perceputa de la reclamanta s-a făcut de către organele fiscale în conformitate cu prevederile legale. Mai mult, prin art. 6 din Normele metodologice se reglementează procedura de restituire și astfel, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferență de taxă plătită. În final, pârâta a criticat soluția instanței de fond în privința acordării dobânzilor legale aferente, susținând că acordarea acestora contravine dispozițiilor art. 10 din O.G. nr. 9/2000, procedura efectivă de restituire a sumelor de la buget fiind reglementată expres de dispozițiile O. nr. 1. pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget care nu prevăd acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal. În concluzie, pârâta solicită modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei, având în vedere că taxa specială de primă înmatriculare percepută de la aceasta s-a făcut în conformitate cu prevederile legale, în baza unui titlu legal și ca urmare, nu se impune restituirea ei. În recursul declarat de pârâta A. F. P. a municipiului B., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C., se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamantă ca fiind neîntemeiată, pe cale de consecință să nu se dispună restituirea sumei de 3.891 lei reprezentând diferență dintre suma totală de 5.728 lei și cea resituată prin decizia nr. 6.de 1.837 lei și nici dobânda legală. achitată cu titlu de taxă pe poluare și nici dobânda solicitată. În motivarea recursului, pârâta a criticat soluția pronunțată de către prima instanță pentru netemeinicie și nelegalitate, deoarece instanța de fond în mod greșit a apreciat că acțiunea reclamantului este întemeiată prin prisma existenței supremației dreptului comunitar în raport cu dreptul intern, în ceea ce privește analiza disp. art. 2141-3 Cod fiscal, coroborate cu prevederile art. 311-312 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii nr.571/2003. Raportat la aceste dispoziții legale mai sus precizate, pârâta susține că autovehiculul achiziționat de reclamant s-a înmatriculat pentru prima oară în România, autovehiculul nu a fost înmatriculat temporar în România, taxa specială a fost achitată de către reclamant, care a și înmatriculat autovehiculul, acesta nu a intrat în categoria autoturismelor și autovehiculelor scutite de la plata taxelor speciale cum ar fi vehicule istorice sau cele provenite din donații, finanțări directe din împrumuturi nerambursabile, din programe de cooperare științifica și tehnică. Ca urmare, rezultă în mod evident că autovehiculul înmatriculat de reclamant, era supus aplicării și plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare). În contradictoriu cu susținerile instanței de fond, pârâta a mai arătat că, prevederile art. 2141 și următoarele din L. nr.571/2003 privind Codul fiscal, în baza cărora s-a datorat și încasat taxa specială de primă înmatriculare, nu au fost in contradicție cu prevederile art.90 din T.ul instituind Comunitatea E.. În lipsa unei armonizări la nivelul U. E. în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre au fost și sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora. Este bine cunoscut faptul ca art.90 din T.ul CE, reprezintă unul din temeiurile de baza ale constatării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsura de natura administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul U. E.. Însă, așa cum rezultă în mod textual și expres din chiar conținutul art.90 alin. 1 din T.ul CE: ,,nici un stat membru nu poate impune, direct sau indirect asupra produselor provenind din alte state membre, impozite și taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare". Norma mai sus indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare. Pe de altă parte se învederează și aspectul referitor la corectul caracter al taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule ce a fost prevăzut de art.2141-2143 din L. nr.571/2003 privind Codul fiscal și anume acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România, sau taxă specială de reînmatriculare în R. Acesta este motivul pentru care în situația în care o persoană română achiziționa un autoturism sau autovehicul care a fost deja înmatriculat in România de către vechiul proprietar, nu mai plătea aceasta taxă specială întrucât în acest caz nu mai era de a face cu o primă înmatriculare ci doar cu o schimbare a proprietarului. În situația mai sus descrisă rezultă că reclamantul nu s-a aflat în situația unei reînmatriculări a unui autovehicul deja înmatriculat în România și ca atare în mod corect i-a fost impusă pentru realizarea primei înmatriculări, plata taxei speciale de prima înmatriculare. Pe de altă parte, pârâta a mai învederat că luând în considerare criticile opiniei publice, recomandările Comisiei E., Guvernul României a luat decizia de reconsiderare a filosofiei taxei pe poluarea auto, fiind propus un proiect de act normativ prin care se va stabili un nou sistem de taxare care să urmărească promovarea vehiculelor cu consum redus de carburant și nivel redus de emisii, în spiritul politicii europene în domeniulenergiei și a mediului. Astfel, prin noul act normativ, respectiv O. nr. 5. care a intrat în vigoare începând cu data de (...) și a abrogat dispozițiile art. 2141-3 din Codul fiscal s-a stabilit un nou sistem de taxare care urmărește promovarea vehiculelor cu consum redus de carburant și nivel redus de emisii, în spiritul politicii europene în domeniul energiei și a mediului, astfel că dispozițiile O. nr. 5. au fost adoptate în concordanță cu reglementările comunitare, cu prevederile actului de aderare, nefiind încălcat principiul libertății circulației mărfurilor. Mai mult, prin art. 6 din Normele metodologice se reglementează procedura de restituire și astfel, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferență de taxă plătită. Drept urmare, în baza acestor dispoziții și a prev. art. 117 din O.G. nr. 902/2003 rap. la prev. 8,10 și 11 din O. nr. 5., reclamantei i-a fost restituită suma de 1.837 lei din totalul de 5.296 lei, motiv pentru care acțiunea reclamantei prin care solicită restituirea în întregime a taxei achitate este neîntemeiată. În final, pârâta a criticat soluția instanței de fond în privința acordării dobânzilor legale aferente, calculate de la data plății până la data restituirii efective, susținând că acordarea acestora este reglementată de dispozițiile art. 117 C.pr.fiscală, iar procedura efectivă de restituire a sumelor de la buget este reglementată expres de dispozițiile O. nr. 1. pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget care nu prevăd acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal. Astfel, conform Cap. 1 pct. 1 și urm. din acest ordin, restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal, căruia îi revine obligația administrării creanțelor bugetare. În concluzie, pârâta solicită modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, având în vedere că taxa specială de primă înmatriculare percepută de la aceasta s-a făcut în conformitate cu prevederile legale, în baza unui titlu legal și ca urmare, nu se impune restituirea ei. În recursul declarat de chemata în garanție A. F. pentru M.(AFM), se solicită casarea în întregime a hotărârii atacate și pe cale de consecintă, rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii reclamantului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.. În motivarea recursului, chemata în garanție critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozitiilor din T.ul Comunitatii E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitate. Î. faptul că în Cauza C-402/09 Tatu împotriva S.ui român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunalul Sibiu, Secția comercială și de contencios administrativ, au fost prezentate concluziile de către avocatul general Eleanor Sharpston, la termenul din 27 ianuarie 2011. Astfel, prezentarea concluziilor de către avocatul general este o etapă importantă a procesului, în cadrul acestora, avocatul analizând în detaliu aspectele îndeosebi juridice ale litigiului și propunând, în deplină independentă, Curtii de Justiție răspunsul care consideră că trebuie dat problemei ridicate. Curtea, după ascultarea avocatului general, deliberează și adoptă hotărârea, dispozitivul acesteia fiind pronunțat în ședință publică (hotărârile și concluziile avocatilor generali sunt disponibile pe site-ul internet CURIA chiar în ziua pronunțării, respectiv a prezentării). Pârâta consideră că din prima concluzie a avocatului general rezultă cu evidență faptul că taxa pe poluare pentru autovehicule este conformă cu articolul 110 TFUE și nu reprezintă o măsură discriminatorie doar pentru că pe piața națională existau deja vehicule echivalente anterior introducerii taxei, care nu sunt supuse acestei taxe. Obiectivul articolului 110 TFUE, așa cum a reținut avocatul general, este să interzică impozitarea internă care discriminează, direct sau indirect, produsele importate în favoarea produselor nationale. Or, atât timp cât legea română taxează atâtautovehiculele introduse in țară, cât și pe cale produse aici, nu se poate pune problema discriminării. Cât privește cea de-a doua concluzie a avocatului general, aduce în discuție valoarea reziduală a taxei pe poluare, condiție întrunită în legislația românească (art. 8 din O. nr. 5. prevede posibilitatea restituirii valorii reziduale a taxei). Și din această concluzie rezultă compatibilitate a taxei pe poluare cu articolul 110 TFUE, deoarece cuantumul taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat nu depășește cuantumul rezidual al taxei inclus în prețul de vânzare al unui vehicul de ocazie echivalent, care a fost supus taxei atunci când a fost înmatriculat pentru prima dată ca vehicul nou. Explicația constă în faptul că OUG nr. 5. prevede că taxa cea mai mare (în functie de norma de poluare) este cea pentru masina nouă, în timp ce pentru un autovehicul de ocazie, aceasta se reduce în funcție de vechime și corespunzator deprecierii autovehiculului. Astfel, valoarea de vanzare a unui autovehicul de ocazie, pentru care s- a achitat taxa la un moment dat, cuprinde și valoare reziduală a acesteia. Referitor la cea de-a treia concluzie a avocatului general, apreciază că și aceasta pune în evidență faptul că legea română întrunește cerințele de compatibilitate cu norma europeană. Astfel, grila fixă de depreciere prevazută în legislația privind taxa pe poluare pentru autovehicule (O. nr. 5. și H.G. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O. nr. 5.) cuprinde, pe lângă vechime a autovehiculului și alte criterii de reducere a taxei, respectiv: rulajul mediu anual, starea generală standard, dotare(aer condiționat, ABS și airbag). De asemenea, C.J.C.E. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este faptul că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al carei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (a se vedea Deciziile Curții de Justiție a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; Cauza C-132/88 C. C. E. c. Republicii Elene, par. 17). Cât privește capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată de către instanța de fond, chemata în garanție a apreciat și această soluție ca fiind nelegală, în primul rând, pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa de poluare, respectiv nu a emis decizia de calcul și în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul O. nr. 5., nefiind titulara vreunei obligații în raport cu contribuabilul. În drept, s-au invocat dispozițiile O. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1., precum și pe prevederile L. nr. 5. a contenciosului administrativ. Analizând recursurile formulate, raportat la probele administrate în cauză și la dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele: Reclamanta a achiziționat autovehiculul second-hand marca VOLKSWAGEN SAHARAN dintr-un stat membru al U. E., respectiv G., iar în cadrul demersurilor în vederea înmatriculării în România a plătit suma de 3.891 lei cu titlu de taxă primă înmatriculare prin chitanța seria TS2A nr. 5600063/1(...) la T. mun. B. Prin cererea înregistrată sub nr. 17.809 din data de (...) la pârâta A. B., reclamanta a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare, dar cererea sa a fost respinsă de către pârâtă. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 110 din T. (fostul art. 90) produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie însă enunțată starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecatii si plecând de aspectele concrete ale speței trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul comunitar. În ceea ce privește critica privind greșita soluționare a excepției de tardivitate, Curtea reține că excepția invocată nu este întemeiată deoarece taxa de primă înmatriculare nu a fost percepută în baza unui act administrativ fiscal ci doar în baza unei simple chitanțe de plată care nu îndeplinește exigențele de fond și de formă ale unui act administrativ fiscal, așa cum sunt reglementate de art. 43 din Codul de procedura fiscală. Aceasta este una dintre criticile principale care s-au adus de către C. E. atunci când a demarat procedura de infringement împotriva R. pentru instituirea aceste taxe de primă înmatriculare. În consecință, restituirea aceste taxe care nu a fost percepută în baza unui act administrativ fiscal nu poate fi condiționată de urmarea procedurii administrative prealabile instituită de codul de procedură fiscală (pentru că în concret nu există un act administrativ fiscal care să poată fi contestat) și nici de termenele instituite de L. 5. a contenciosului administrativ așa cum pretinde recurenta. Mai mult, conform art. 11 din O. 5. contribuabilul care a plătit taxa de primă înmatriculare are dreptul la restituirea diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare care ar fi datorată pentru aceelași autoturism fără ca textul enunțat să impună vreo limită de timp în care să fie necesară formularea cererii. În consecință nici restituirea taxei de către instanță nu poate fi condiționată de formularea cererii de chemare în judecată într-un anumit termen. În lipsa reacției ferme a autorității legislative la presiunea exercitată de executivul U. și în pofida demarării procedurii de infrigement, la nivelul instanțelor judecătorești s-a conturat o practică unitară și ulterior previzibilă și predictibilă în materie în sensul stabilirii că dispozițiile legale interne de drept fiscal încalcă dispozițiile art. 90 paragraful 1 din T.ul instituind Comunitatea E. (astăzi art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E.). Într-o astfel de ipostază și ținând seama de caracterul lacunar și deficitar al normelor procesual fiscale în temeiul cărora a fost percepută această taxă fiscală (fără să fie reglementată expres încasarea acesteia pe baza unui act de impunere, fără să fie reglementată expres sau măcar printr-o normă de trimitere, o procedură fiscală de contestarea pe cale administrativă și/sau judiciară a unei astfel de taxe) împrejurarea că reclamantul s-a adresat pe calea dreptului comun în materia contenciosului administrativ printr-o cerere de restituire și apoi instanțelor judecătorești urmând aceleași dispoziții avute la îndemână nu poate fi opusă cu succes pentru a-i paraliza acesteia accesul la judecător. Așa cum rezultă dintr-o jurisprudență clară, consacrată și o interpretare evolutivă a textului art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, legea trebuie să fie accesibilă și previzibilă iar cerințele de ultimă oră în materie impun ca ea să fie și predictibilă, adică stabilă (pe larg, CEDO, cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit din 1979 și Rotaru împotriva R. din 2000). O lege este accesibilă atunci când este redactată în termeni clari și conciși astfel încât cel care intră în contact cu normele ei să fie capabil să-și regleze conduita, chiar apelând la profesioniștii dreptului, de așa manieră încât să înțeleagă conținutul dispozițiilor sale și să prevadă efectele care le generează încălcarea acesteia. În cauza de față normele Codului fiscal privind încasarea taxei speciale de primă înmatriculare în lipsa unor norme de procedură fiscală adecvate au fost insuficiente, incerte și neclare pentru ca orice contribuabil să înțeleagă mecanismul de percepere a unei astfel de taxe și să fie astfel capabil să utilizeze anumite mecanisme procesuale pentru contestarea legalității taxei. Din această perspectivă și cu această motivare care se adaugă considerentelor primei instanțe, Curtea constată că reclamantului nu i se poate opune cu succes excepția tardivității introducerii acțiunii termenul de decădere de un prevăzut de art. 11 alin. 2 și 5 din L. nr. 5. nefiind împlinit la data sesizării instanței de fond. De asemenea, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. A F. P. B.-N. întrucât raportul de drept a luat naștere între A. F. P. B. si particular prin prelevarea nelegala a taxei de poluare. Curtea reține că această entitate nu a fost în vreun fel implicată nici în procedura calculării /încasării taxei nici în cea referitoare la restituirea acesteia. Refuzul restituirii sumelor pretinse de reclamantă emană de la AFP B., D. B.-N. nefiind parte în raportul născut din faptul plății taxei de poluare nu răspunde față de contribuabil cu privire la modul de soluționare a cererii de restituire. Referitor la cererea de chemare în garanție, Curtea reține că a fost admisă în mod greșit deoarece taxa percepută anterior datei de 1 iulie 2008, în baza dispozițiilor art. 2141 - 2143 din L. nr. 571/2003 nu era virată în conturile A. F. pentru M.. O astfel de dispoziție expresă care să impună virarea sumei în conturile recurentei și care să fundamenteze admiterea unei cereri de chemare în garanție în maniera în care fost formulată cea dedusă judecății în prezentul dosar a fost introdusă doar prin art. 1 din O. 5., intrat în vigoare la data de (...). În cazul concret analizat taxa a fost percepută anterior acestei date și regimul ei este reglementat de art. 2141-2143 din L. nr.571/2003, chiar dacă în mod eronat refuzul de restituire este motivat de către finanțe pe dispozițiile OUG 5.. Din această perspectivă, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 din L. nr. 5. raportat la 312 C. să admită recursurile declarate de pârâtele D. G. A F. P. B.-N. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 1. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta S. L. A. S., ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive față de pârâta D. B.-N. T., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza a II-a C., cu referire și la art. 20 alin. 3 din L. nr. 5., Curtea va respinge cererea de chemare în garanție a A.F.M. formulată de pârâta A. B., iar recursul formulat de această pârâtă urmează a fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii dispozițiilor sentinței atacate în ceea ce o privește pe această pârâtă. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Admite recursurile declarate de pârâtele D. G. A F. P. B.-N. și A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 1. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta S. L. A. S., ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive față de pârâta D. B.- N. Respinge cererea de chemare în garanție a A. F. PENTRU M. formulată de pârâta A. B. Respinge recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. B., împotriva aceleiași sentințe. Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința { F. |publică} din 25 octombrie 2011. { F. | PREȘEDINTE, A.-I. A. JUDECĂTOR, C. I. JUDECĂTOR, D. P. GREFIER, M. T. } Red.A.A.I./(...) Dact.H.C./3 ex. Jud.fond:I.P..
| ← Decizia civilă nr. 75/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1350/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
